Grupa 1414

TERAPIA GRADUALĂ VS. TERAPIA ȘOC:CAZUL

POLONIEI SI AL UNGARIEI ;CE DRUM ALEGEM CATRE
ECONOMIA DE PIAȚĂ

STUDENȚI:
Lăscan Robert-Alin

Iordache Teodor

Iordănescu Radu-Valentin
 Introducere

Terapia șoc este o soluție pentru problemele pe termen scurt (inflație, prețuri
distorsionate etc),dar este departe de ași realiza promisiunile de comprimare a timpului pe
care o țară trebuie să îl parcurgă de la plan la piață. Gradualismul, pe de altă parte ,
supralicitează capacitatea guvernului de a proiecta deliberat și pune în aplicare programul
dezvoltării economice.

Dacă ar fi să caracterizăm succint cele două abordări, am putea spune că prima ,

liberală urmărește o planificare a diminuării intervenționalismului,în timp ce a doua vizează
o reinserție eficientă a statului în economie . Prima se bazează pe potențialul piețelor libere
de a produce rezultate economice pozitive, în timp de a doua accentuează incapacitatea
piețelor de a produce prosperitate și stabilitate , favorizând dirijismul pentru controlul
derapajelor.

Transformarea fostelor economii planificate centralizat a început în primele două țări

, Polonia și Ungaria . Strategiile de reconstrucție a economiilor centralizate s-au grupat , în
principal , în două direcții : de inspirație liberală sub forma terapiei șoc și gradualismul , ca
terapie influențată de teoriile neo-instituționale

Procesul de tranziție în Polonia

În Polonia situația era catastrofală în anul 1989.Spre deosebire de Ungaria, situatia

politica fusese clarificată după acordurile Mesei Rotunde incheiat pe 7 aprilie între Sindicatul
Solidaritatea si guvernul comunist .Acest tratat pe plan economic asigura transformarea
instituțională , precum și redirecționarea investițiilor spre sectoarele sociale , precum
construcția de locuințe . În timp ce controlul prețurilor coexista cu inflația , nu a fost
elaborată nici un fel de politică macroeconomică detaliată. Inflația se indrepta rapid spre
hiperinflție ,cauze principale fiind : un deficit bugetar mare , o datorie externă imensă , un
deficit de cont curent , creșteri ale veniturilor neînsoțite de creșteri ale ofertei.
 Noii politicieni angajați pe plan economic au ajuns la concluzia că trebuie abordată
imediat o terapie șoc pentru a opri hiperinflația , a stopa deficitul bugetar și a iniția reforme
structurale .

Acesta a fost Big-Bangul Polonez lansat la 1 ianuarie 1990. Aceste pachete de

stabilizare conțineau următoarele măsuri:

-Liberalizarea prețurilor , prin reducerea subvențiilor

-Echilibrarea bugetului guvernamental prin creșterea impozitelor

-Liberalizarea comerțului exterior prin eliminarea obligativității licențelor de export și import

și prin acordarea permisiunii pentru toate intreprinderile de a angaja în comerț exterior

-O politică de venituri având ca scop stoparea creșterii inflației

Astfel de pachete reprezintă programe de stabilizare ce combină restricțiile

monetare și fiscale standard cu o serie de ancore . În program erau introduse în același timp
și măsuri structurale ce urmăreau crearea unei economii de piață:

1.Lansarea privatizării și desființarea fostelor monopoluri de stat

2.Crearea unui mediu de piață printr-o reformă a sectorului financiar-bancar și o reformă

fiscală

3.Dezvoltarea unui sistem de securitate socială , care să înlocuiască vechiul sistem de

protecție atotcuprinzător și să amortizeze impactul măsurilor de austeritate și al
transformării structurale

4.Întreținerea unei politici industriale ,care să identifice activitățile viabile din industriile ce
urmau să fie restructurate.