Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.Rezumat
Astazi, problema consimtamintului informat a devenit practic, un lucru de rutina
fara de care este imposibila efectuarea unor proceduri medicale (cu unele exceptii)
Se poate afirma, ca consimtamintul reprezinta un mijloc de protectie al
pacientului, al autodeterminarii si autonomiei sale.
Astfel, consimtamintul informat nu este un aspect modern al bioeticii actuale, ci
un concept aparut inaintea lui Hristos si a dainuit pina astazi prin puterea
deosebita pe care o ataseaza oricarui act medical. Consimtamintul deci, ramine
forma de respect a pacientului cea mai puternica si cea mai frecvent utilzata de
puterea legislatiei.
Din punct de vedere juridic, consimtamintul reprezinta un acord de vointa expres
sau tacit dat de o persoana cu discernamint. El nu trebuie sa fie viciat prin
inselaciune, reprezentund concordanta dintre vointa interna si cea declarata de
pacient.
Totusi, practic orice manevra medicala presupune un orecare risc, de aceea nici o
informare, teoretic nu este deplina. Medicul nu poate fi obligat, ca inaintea
oricarei operatii sa tina cursuri pacientilor despre probabilitatea statistica a unui
esec, sau despre realizarea tehnica a manevrei. Medicul trebuie sa acorde o
informatie suficienta, legata de situatia concreta a bolnavului, el trebuie sa
balanseze intre lipsa de informatie de calitate care ar putea duce in eroare
pacientul si informarea excesiva (parte a medicinii defensive) ce ar putea
determina la refuzul tratamentului.
In cadrul acestui referat am incercat sa redau aspectele esentiale cu privire la
consimtamintul informat - parte indispersabila, impusa de lege si etica a practicii
medicale moderne. Important este ca, procedura obtinerii consimtamintului este
esentiala pentru relatia medic-pacient, consimtamintul in aceasta privinta
reglementeaza intr-o oarecare masura drepturile pacientului si obligatiile
medicului.
N-am avut nicidecum intentia sa epuizez aceasta ramura importanta a bioeticii
dar sper ca, ideile expuse sa-si gaseasca aplicatia practica in cabinetele viitorilor
medici.
4.Definirea consimtamintului
Din punct de vedere juridic, consimtamintul reprezinta un acord de vointa expres
sau tacit dat de o persoana cu discernamint. El nu trebuie sa fie viciat prin
inselaciune, reprezentund concordanta dintre vointa interna si cea declarata de
pacient.
Consimtamintul informat este un termen des folosit in practica medicala
contemporana. Termenul nu reprezinta un mod de a stipula o doctrina morala sau
legala,ci mai degraba un mijloc de restingere si interpretare moderna a
consimtamintului.
Aceasta implica, in cele mai multe cazuri,ca prealabil unei proceduri medicale,
pacientul trebuie sa fie informat in modul cuvenit, si sa consimta sau nu
in baza informatiei sus numite. Forma informarii prealabile trebuie sa fie simpla si
inteligibila ea trebuie sa fie inteleasa de bolnav, totodata dand-ui o imagine
generala a procedurilor la care va fi supus si urmarilor posibile ale acestora.
Bolnavul va trebui sa fie capabil sa explice altora despre manevra medicala la
care se supune.
Totusi, practic orice manevra medicala presupune un orecare risc, de aceea nici o
informare, teoretic nu este deplina. Medicul nu poate fi obligat, ca inaintea
oricarei operatii sa tina cursuri pacientilor despre probabilitatea statistica a unui
esec, sau despre realizarea tehnica a manevrei. Medicul trebuie sa acorde o
informatie suficienta, legata de situatia concreta a bolnavului.
Maniera de prezentare a informatiei cere de la medic o anumita tenta de optimism
(factorul psihic).
Consimtamintul informat in viziunea unor autori presupune trei
componente:
1.Informatia-are in vedere ca inainte de a consimti pacientul trebuie sa fie
informat de medic asupra bolii,metodelor de tratament si posibile urmari;
2.Caracterul voluntar-presupune respectarea autonomiei pacientului, a
individualitati sale, si dreptul de a se autodecide;
3.Competenta-se refera la capacitatea bolnavului de a primi si a intelege
informatia ce i se da.Ba ma mult,competenta presupune si abilitatea pacientului de
a lua decizii pe baza informatiei aduse. Cind un pacient consimte, in viziunea
actuala aceasta presupune ca el, a primit informatia de la medic intr-o forma
acceptabila, este capabil sa ea decizii, si este instiintat de posibilitatea unor
pericole.
Prin urmare consimtamintul informat este un act prin care se reglementeaza
relatia medic-pacient impunindu-le ambilor anumite restrictii.
Consimtamintul informat cu alte cuvinte este un drept al bolnavului si o obligatie
a medicului. Prealabila informare a pacientilor trbuie sa balanseze intre
informarea proasta ce-i poate duce in eroare si informarea prea excesiva si
detailata care pote sa determine refuzul de catre pacient a serviciilor acordate.
5. Exceptii de la consimtamint
Exista cazuri in care consimtamintul nu poate fi aplicat, sau de exemplu in
procedurile de rutina, simpla venire a pacientului la medic presupune
consimtamintul acestuia (se presupune ca pacientul este informat in prealabil).
Unele exceptii de la consimtamint:
1.Cind pacientul este inconstient sau incapabil de a cosimti, iar aminarea
consimtamintului poate duce la urmari grave (ex. Urgentele medicale);
2.Cind riscul dezvaluirii informatiei poate determina o amentare psihologica
serioasa. De fapt societate romana favorizeaza atitudinea paternalista a
medicilor, astfel incit in unele cazuri medicul poate ramine tacut.
Important este sa mentionez ca lipsa de consimtamint informant este o incalcare
a drepturilor pacientului, iar informarea prea excesiva determina o practica
medicala defensiva, adica medicul se acopera de eventualele esecuri. Imaginati-va
ca in timpul unei vizite la medicul stomatolog acesta v-ar lamuri toate efectele
adverse ale anestezicului pe care-l foloseste, ba chiar mai mult, daca va aduce si
date statistice privind mortalitatea in cabinetele stomatologice.
De aceea echilibrul dintre excesul de informare si lipsa acestea depinde doar de
constiinta medicului, cu urmari directe asupra propriei cariere medicale.
Alta este situatia in cazul obtinerii consimtamintului informat de la personae
vulnerabile, ca de ex.minorii. Traditional, medicii si parintii iau majoritatea
deciziilor in numele copiilor. Aceasta prezinta o provocare pentru medici, incit ei
trebuie sa opereze si cu persoanele din anturajul minorului. Iata un caz particular
de refuz al tratamentului oncologic de catre minori: “Samanta este o fetita de 11
ani, tratata de osteosarcom la mana stinga. Bratul sting a fost amputat dupa care a
urmat o secventa de chimioterapie. Timp de 18 luni tumora a fost in remisiune iar
fetita si-a continuat scoala cu success. Ultimele analize au demonstrate
metastazarea tumorei in plamini. Familia este devastata de aceste vesti dar nu
renunta la tratament. Sansele fetitei sunt de 20%. Samanta refuza cu fermitate
tratamentul. La cererea medicilor un psiholog a evaluat capacitatea fetitei pentru
un discernamint, insa fetita nu are o intelegere completa asupra mortii. La
consimtamintul parintilor tratamementul a fost continuat.” In cazul
Samantei refuzul tratamentului duce la vatamari corporale ireversibile, de aceea
este nevoie de o mare capacitate decizionala.
In practica medicala actual se mai foloseste si notiunea de accord. Acordul spre
deosebire de consimtamint informat reprezinta o invoiala, o acceptare a
tratamentului, fiind deci mult mai restrins.
Acordul se practica cu precadere in pediatrie, minorii isi pot da acordul cu privire
la tratament, cu toate ca acesta nu are valuare juridica.
6.Limitele consimtamintului
Oricit de logic si echilibrat ar fi medicul in timpul acordarii informatiei pentru
consimtamint exista oarecare limite, teoretic fiind imposibil de a balansa intre
informarea excesiva ca parte a medicinii defensive si interpretarea superficiala ce
poate induce pacientul in eroare si-l poate determina iluzii false. Iata unele dintre
limitele consimtamintului:
1.Limite tehnice-se refera la imposibilitatea evaluarii deplin a posibilelor urmari,
cunoscindu-se vindecari spectaculoase dupa inteventii majore si complicatii
grave la inteventii simple.
2.Limite de ordin psihologic-uneori o informatie veridica din punct de vedere
medical poate provoca refuzul pacientului, in aceste situatii medicul trebuie sa ia
in consideratie urmatoarele aspecte:
a)sa-i spuna bolnavului atit cit ii face bine in functie de caracterul psihilogic;
b)orice bolnav, indiferent de gravitate bolii, spera la insanatosire, iar medicul prin
sine nu trebuie sa spulbere aceste aspiratii.
c)oricit de grav ar cazul, este preferabila o nota de optimism din partea medicului.
3.Limite deontologice sunt dictate de nesitatea de a spune adevarul pacientului
4.Limite juridice consimtamintul trebuie sa fie dat clar de catre un bolnav cu
discernamint.
Dreptul de a nu sti
Pacientul are dreptul de a nu fi informat, atunci cand solicita in mod expres
aceasta. Dreptul de a nu sti ofera un instrument care previne receptatea
informatiilor nedorite. Dreptul de a nu sti este important, de exemplu, atunci cand
examinarea medicala furnizeaza informatii referitoare la predispozitie genetica,
riscuri genetice si depistarea precoce a unor boli aflate inca in stare latenta, care se
pot manifesta clinic uneori doar dupa muti ani de la diagnosticare (cum ar fi boala
Huntington). Pe de alta parte, acest drept de a nu sti nu este aplicabil in cazul in
care unei persoane trebuie sa ii fie furnizate informatii care sa-i permita sa
protejeze alte persoane, prin adaptarea comportamentului. De exemplu, rezultatul
pozitiv al unui test pentru o boala cu transmitere sexuala nu ar trebui ascuns
pacientului.
Rezultatul posibil al investigatiei si consecintele acestui rezultat ar trebui
discutate in prealabil cu persoana respectiva.