Curs 5

Obligatiile care se nasc din contract

1.Obligatiile vanzatorului
Obligatia de a transmite dreptul vandut.

Obligatia de a preda bunul ce face obiectul contractului de vanzare.

Obligatia de a garanta impotriva evictiunii.

Obligatia de a garanta contra viciilor lucrului vandut.

Obligatia de a garanta pentru buna functionare a lucrului vandut.

1.Obligatia de a transmite bunul vandut

Potrivit art. 1673, vanzatorul este obligat de a transmite cumparatorului bunul

vandut. Alin. 3 spune ca in lipsa unei alte dispozitii legale, prevederile referitoare la
transmiterea proprietatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se
transmite un alt drept decat dreptul de proprietate. Obligatia de a transmite proprietatea
unui drept real mai este denumita in doctrina si “obligatia de a da”. Prestatia debitorului se
executa asupra unui drept, iar dreptul reprezinta o realitatea intelectuala, mereu un bun
incorporal, iar nu o realitate materiala. De aceea, executarea obligatiei de a transmite un
drept nu poate fi realizata de catre debitor in sine, ci numai prin intermediul unui fapt
material care o simbolizeaza si care uneori are si o alta semnificatie juridica decat aceea de
obligatie de transmitere a proprietatii.

Ca si in vechiul Cod Civil, atunci cand contractul de vanzare are ca obiect un bun
individual determinat, proprietatea asupra acelui bun se transfera prin simpla incheiere a
contractului. In acest sens, art. 1674 din Noul Cod prevede:”cu exceptia cazurilor prevazute
de lege, daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se transmuta de drept
cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat, ori
pretul nu a fost platit inca.” Reprezinta o aplicatie a unui principiu general al efectelor
contractelor translative, principiu reglementat in art. 1273, potrivit caruia:”drepturile reale
se constituie si se transmit prin acordul de vointa al partilor, chiar daca bunurile nu au fost
predata, daca acest acord poarta asupra unor bunuri determinate...”. De la aceasta regula
exista un numar foarte mare de exceptii.

1.Partile au convenit ca transferul dreptului de proprietate sa fie afectate de un

termen. In materie de vanzare, atunci cand este indoielnic, daca partile au prevazut
termenul in legatura cu obligatia de a transfera proprietatea, ori in legatura cu obligatia de
predare, indoiala va fi transata, in sensul ca termenul afecteaza numai executarea obligatiei
de predare, intrucat, ca regula, termenul amana numai exigibilitatea obligatiilor iar nu insasi
existenta drepturilor.

2.Partile au prevazut o conditie suspensiva care afecteaza transferul proprietatii

bunului vandut. Aceasta exceptie este una temporara. Pentru ca in ipoteaza in care conditia
se indeplineste, efectul sau va opera retroactiv, considerandu-se ca transferul proprietatii a
operat la momentul incheierii contractului. Ca o exceptie de la aceasta retroactivitate,
vanzatorul va pastra totusi dreptul de proprietate asupra fructelor culese intre momentul
incheierii contractului si momentul indeplinirii conditiei, in temeiul art. 1410. In cazul in care
conditia nu se indeplineste, transferul proprietatii nu este numai amanat, ci si cu desavarsire
inalturat, el urmand sa nu se mai produca.

3.Ipoteza vanzarii alternative. Atunci cand pentru acelasi pret, vanzatorul se

angajeaza sa transmita, fie proprietatea unui lucru, fie proprietatea altui lucru. Daca partile
nu au convenit altfel, alegerea prestatiei revine vanzatorului, in temeiul art. 1462. De aceea,
de regula, pana la momentul alegerii, proprietatea ambelor bunuri ramane in patrimoniu
vanzatorului, urmand ca la momentul alegerii, bunul ales spre a stinge obligatia se transfera
automat in patrimoniul cumparatorului. Si atunci cand partile au derogat de la regula si au
lasat alegerea prestatiei liberatorii in seama creditorului, proprietatea se transfera in seama
patrimoniul lui in momentul in care ii comunica vanzatorului optiunea sa. Prin exceptie, daca
unul dintre bunurile care formau obiectul alternativ al vanzarii piere fortuit inainte de
alegere, atunci proprietatea asupra celuilalt bun se transfera automat in patrimoniul
cumparatorului, chiar in momentul pierii fortuite a primului bun.

4.Vanzarea unui bun viitor. In cazul unei asemenea vanzari, proprietatea asupra
lucrului vandut nu se poate transfera in momentul incheierii contractului, intrucat prin
ipoteza nu exista la acel moment in lipsa obiectului sau. Transferul este amanat pana la
realizarea bunului, adica pana in momentul pana la care este gata prin a fi folosit potrivit
destinatiei sale stabilite prin conventie, ori decurgand din natura lucrului.

5.Vanzarea bunurilor de gen care urmeaza a fi determinate prin cantarire, masurare

sau numarare. Exceptia vizeaza numai vanzarea bunurilor de gen care se individualizeaza
prin masura, numarare etc. Daca acestea sunt individualizate dupa un alt criteriu,
proprietatea asupra lor se transmite la data la care acel criteriu poate fi aplicat in concret.
Art. 1679 din Noul Cod vorbeste despre vanzarea in bloc. In celelalte cazuri, proprietatea se
transfera la momentul individualizarii. Individualizarea poate fi efectuata de catre vanzator
la libera sa alegere, potrivit art. 1486.

6.Bunurile supuse inscrierii in Cartea Funciara. Potrivit art. 885, sub rezerva unor
dispozitii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in Cartea Funciara, se
dobandesc atat intre parti cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in Cartea Funciara, pe
baza actului care a justificat inscrierea. Aceasta dispozitie prevede “efectul constitutiv” al
inscrierii in Cartea Funciara. Din aceasta dispozitie rezulta ca atunci cand contractul de
vanzare are ca obiect un imobil inscris in Cartea Funciara, simpla incheiere a contractului nu
transfera dreptul asupra imobilului din patrimoniul vanzatorului in patrimoniul
cumparatorului, ci antreneaza numai obligatia reciproca a partilor de a efectua formalitatile
necesare pentru inscrierea transferului in Cartea Funciara. In aceste situatii, vanzatorul este
obligat, ca in vederea inscrierii dobandarii dreptului vandut de catre cumparator sa radieze
din Cartea Funciara inscrierile privind drepturile care s-au stins inaintea acestei dobandiri. In
ipoteza in care vanzatorul nu isi executa obligatia de a efectua toate formalitatile care
depind de el in vederea inscrierii in Cartea Funciara si de a procura toate inscrisurile
necesare in acest scop, cumparatorul poate introduce impotriva lui actiunea in prestatie
tabulara intemeiata pe art. 896, urmand ca hotararea ce se va pronunta sa serveasca drept
baza pentru inscrierea dreptului cumparatorului.

7.Aceasta exceptie este prevazuta in art. 1684. Acest articol are in vedere ipoteza in
care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului, ipoteza
numita “vanzare cu rezerva proprietatii”. Printr-un asemenea mecanism, vanzatorul doreste
sa se asigure ca nu va suporta riscul insolvabilitatii cumparatorului, astfel incat obtine o
garantie indirecta a creantei corelative obligatiei de platire a pretului. Daca el este
insolvabil, creditorii sai vor intra in concurs in legatura cu bunurile din patrimoniul
cumparatorului, printre care se afla si bunul cumparat. In legatura cu bunul vandut,
vanzatorul se va afla in concurs cu restul creditorilor. Pentru a se apara, vanzatorul impune
cumparatorului sa accepte rezerva proprietatii. Din perspectiva momentului in care se
transmite proprietatea, vanzarea cu rezerva reprezinta o varianta a vanzarii cu termen care
afecteaza obligatia de a transfera proprietatea, intrucat transferul este amanat pana la data
la care cumparatorul plateste integral pretul vanzarii, eveniment care este considerat sigur
din punct de vedere contractual, intrucat plata pretului vanzarii face obiectul unei obligatii
asumate prin contract. Potrivit art. 1684, teza a 2a, stipulatia privind rezerva proprietatii nu
poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege
dupa natura bunului.

Daca bunul vandut este un bun mobil, atunci vanzatorul va trebui sa completeze in
calitate de creditor garantat un aviz de garantie la Arhiva Electronica de Garantii Mobiliare,
in temeiul art. 2347,al. 2. Daca bunul este un imobil, cumparatorul este cel chemat sa
noteze vanzarea cu rezerva proprietatii, in temeiul art. 902,al. 2,pc. 9 din Codul Civil.

8.Vanzarea lucrului altuia. Potrivit Noul Cod, vanzarea bunului altuia este valabila.
Art. 1683,al.1 prevede ca daca la data incheierii contractului asupra unui bun individual
determinat acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul
este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre
cumparator. Atata vreme cat tertul proprietar al bunului nu a consimtit la incheierea acestui
contract, el nu ii este opozabil si in consecinta nu produce niciun efect cu privire la
proprietatea lucrului avut in vedere de parti. De aceea, in ipoteza unui astfel de contract,
proprietatea se va transmite catre cumparator numai dupa ce proprietarul bunului a permis
prin consimtamantul sau o asemenea transmitere. Modalitatile in care se exprima acest
consimtamant sunt prevazute nelimitativ de art. 1683,al. 2 si 3. Daca tertul consimte sa ii
transfere proprietatea vanzatorului, la momentul acestui consimtamant se considera ca
proprietatea a fost transferata si catre cumparator, care l-ar fi considerat succesor al
vanzatorului, la randul sau succesor al adevaratului proprietar. O alta posibilitate este ca
tertul proprietar sa ratifice vanzarea lucrului sau, ipoteza in care cumparatorul va fi
succesorul sau direct., proprietatea transferandu-se la randul sau la momentul ratificarii. In
cazul in care consimtamantul adevaratului proprietar se exprima in considerarea unei
contraprestatii, contractul prin care s-a dat acest consimtamantul avand natura juridica
impusa de natura acelei contraprestatii. Atunci cand consimtamantul adevaratului
proprietar se exprima fara ca acesta sa urmareasca o prestatie echivalenta, acest
consimtamant are natura juridica a unei donatii indirecte facute vanzatorului, intrucat ea ii
permite acestuia sa stinga un element de pasiv din patrimoniul sau, respectiv sa-si execute
obligatia de a transfera proprietatea asumata fata de cumparator. In cazul in care vanzatorul
nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator, acesta poate cere
rezolutiunea contractului, restituirea pretului daca l-a platit si daune-interese stabilite
potrivit acelorasi reguli ca si in cazul raspunderii pentru evictiune. O ipoteza similara vanzarii
lucrului altuia este vanzarea unui bun aflat in proprietate comuna de catre unul dintre
coproprietari. Daca in urma partajului acesta nu reuseste sa asigura transferul catre
cumparator al proprietatii exclusive a bunului, cumparatorul poate cere, pe langa daune-
interese, fie mentinerea contractului cu reducerea pretului proportional cu cota care nu i-a
fost furnizata de catre vanzator, fie rezolutiunea contractului, in cazul in care cumparatorul
demonstreaza ca nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea exclusiva a
bunului. Atat in cazul vanzarii lucrului altuia obisnuite, cat si in cazul vanzarii lucrului aflat in
coproprietate, prin derogare de la lucrul comun, rezolutiunea nu poate fi declarata
unilateral de catre cumparator, ci in lipsa unui pact comisoriu expres ea trebuie ceruta
instantei judecatoresti. Atat in cazul vanzarii lucrului altuia, cat si in cazul vanzarii de catre
un co-proprietar a bunului aflat in coproprietate, in cadrul daunelor-interese la care are
dreptul, cumparatorul care la data cumpararii contractului cunostea ca bunul nu apartinea
in intregime vanzatorului nu poate sa solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la
lucrarile autonome sau voluptoare(notiunea de lucrare autonoma nu exista in vechiul Cod
Civil. Noul Cod se axeaza pe lucrari-art. 578:”lucrarile sunt fie autonome, fie adaugate, fie
provizorii.Sunt lucrari autonome:constructiile, plantatiile si orice alte lucrari cu caracter de
sine-statator realizate asupra unui imobil.Prin opozitie lucrarile adaugate nu au caracter de
sne-statator.Lucrarile adaugate sunt de 3 feluri:necesare, atunci cand in lipsa lucrarilor
imobilul ar pieri ori s-ar deteriora; utile, atunci cand fara a fi necesare sporesc valoarea
economica a bunului;voluptoare, cand sunt facute pentru simpla placere a celui care le-a
realizat fara a spori valoarea economica a lucrului.)
 9.Vanzarea un regim de autoservire. In situatia vanzarii in acest sistem, transferul
proprietatii lucrului vandut se amana implicit, dar neindoielnic pana la executarea de plata a
pretului, astfel incat aceasta vanzare este o varianta a vanzarii cu rezerva a proprietatii.

Indiferent de momentul la care se executa obligatia de a transfera proprietatea,

aceasta executare antreneaza 2 consecinte:

1.Potrivit art. 1673,al. 2, odata cu proprietatea, cumparatorul dobandeste toate

drepturile si actiunile accesorii dreptului vandut ce au apartinut vanzatorului. El va putea, in
consecinta, sa exercite actiunea in revendicare precum si creantele legate de dreptul
vandut.

2.Aceasta consecinta decurge din art. 1692 si anume daca nu s-a convenit altfel,
fructele bunului vandut se cuvin cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii. Daca
vanzatorul culege asemenea fructe pana la predare, el trebuie sa le predea cumparatorului.
Regula vizeaza toate felurile de fructe, inclusiv fructele civile. In consecinta, daca bunul
vandut face obiectul unui contract de locatiune, de la data dobandirii proprietatii,
cumparatorul are si dreptul de a pretine locatarului sa plateasca chiria. Exista o exceptie, si
anume cea prevazuta de art. 1410: in cazul in care transferul proprietatii a fost afectat de o
conditie suspensiva, chiar daca efectul indeplinirii conditiei este ,in principiu, retroactiv,
vanzatorul va pastra fructele pe care le-a cules intre data incheierii contractului si data
implinirii conditiei.

2.Obligatia de predare

In principiu, obligatia de a preda lucrul exista in orice contract translativ, fiind inclusa
sau implicata de obligatia de a transfera proprietatea conform art. 1483:”Obligatia de a
stramuta proprietatea include si obligatia de a preda lucrul.” Predarea este conform art.
1685:”punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este
necesar dupa imprejurari pentru exercitatea libera si neingradita a posesiei.” Transferul unui
drept, in principiu nu antreneaza nicio schimbare in lumea materiala. Cumparatorul nu
urmareste sa obtina o simpla satisfactie psihologica, ci doreste sa obtina bunul in
materialitatea lui. Predarea este operatiunea prin care vanzatorul ii permite cumparatorului
sa ia in posesie bunul.

Obiectul obligatiei de cumparare. Pe langa bunul vandut, predarea are ca obiect si

accesoriile sale, precum si titlurile sau documentele care dovedesc existenta dreptului ce a
facut obiectul vanzarii. Intre accesorii, atunci cand vanzarea are ca obiect un imobil, se vor
regasi si imobilele prin destinatie, adica acele bunuri care sunt destinante in perpetuu
exploatarii imobilului predat.
 Modalitatile predarii. Uneori, predarea se executa in modalitate pasiva, bunul fiind
pur si simplu parasit de catre vanzator, astfel incat cumparatorul sa-l poata prelua(*materie
de terenuri). In alte situatii, predarea are loc in mod activ, printr-o conduita pozitiva din
partea vanzatorului. Bunurile mobile se predau, de regula, prin remitere directa, remitere
numita si “traditiune”. Atunci cand, in locul bunului se preda un dispozitiv fizic, care permite
cumparatorului intrarea in posesia lui, ne aflam in ipoteza asa numitei “traditiunea de mana
scurta”. In situatia in care bunul este lasat in sfera de control a cumparatorului, predarea se
face prin “traditiune de mana lunga”. In alte situatii, predarea se face prin remiterea unui
titlu reprezentativ al bunului sau printr-o alta operatiune juridica, ce ii permite
cumparatorului sa ia in posesie lucrul vandut, aceasta numindu-se “traditiune simbolica”.

Locul predarii. Potrivit art. 1689, predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in
momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor, ori in lipsa acestora
din uzante(obiceiuri). Aceasta regula nu se poate aplica decat in cazul bunurilor individual
determinate, decat numai in legatura cu asemenea bunuri se pot stabili locul situarii la data
contractarii. In cazul bunurilor de gen, care nu au fost individualizate prin contract, predarea se
executa la domiciliul sau dupa caz la sediul vanzatorului de la data incheierii contractului, potrivit art.
1494,al.1.lit. C.

Momentul predarii. Potrivit art. 1693, daca nu s-a stabilit un alt termen, cumparatorul poate
cere predarea bunului de indata ce pretul este platit. Rezulta si faptul ca atunci cand nu a acordat un
termen de plata a pretului, vanzatorul poate sa invoce exceptia de neexecutare de plata a pretului,
refuzand predarea pana cand cumparatorul isi va executa aceasta obligatie. Se considera totusi ca
exista si imprejurari in care, desi nu au convenit expres un termen pentru predare, partile au
acceptat, totusi, implicit un asemenea termen, atunci cand potrivit art. 1693, ca urmare a unor
impreajurari cunocute a cumparatorului la momentul vanzarii, predarea bunului nu se putea face
decat dupa trecerea unui termen de la acest moment. Acestea sunt, de regula, regulile vanzarii
bunului viitor.

Conformitatea predarii. Predarea trebuie sa fie conforma, in sensul ca bunul predat trebuie
sa corespunda tuturor trasaturilor pe care partile au convenit ca el sa le aiba. Conformitatea se
apreciaza sub aspectul identitatii, sub aspectul cantitatii si sub aspectul calitatii.

1.Conformitatea sub aspectul identitatii este incidenta doar in cazul vanzarii de bunuri
individual determinate si presupune ca bunul predat sa fie acela care a facut obiectul conventiei si
nu un altul.

2.Conformitatea sub aspectul cantitatii presupune predarea cantitatii convenite de parti. In

cazul bunurilor individual determinate, este necesar ca bunul predat sa aiba intinderea care a fost
declarata cu prilejul incheierii conventiei. Pentru ipoteza in care asemenea bunuri sunt imobile, art.
1741-1745 prevad reguli speciale de sanctionare a neconformitatii.

3.Conformitatea sub aspectul calitatii. Regulile sunt diferite, dupa cum vanzarea a avut ca
obiect bunuri de gen, sau bunuri individual determinate. Atunci cand a avut ca obiect bunuri de gen,
vanzatorul este liberat de obligatia de predare, numai prin predarea unor bunuri de calitate cel putin
medie, potrivit art. 1486. Cand vanzarea a avut ca obiect un bun individual determinat, el trebuie
predat, potrivit art. 1690 el trebuie predat in starea in care se afla la momentul incheierii
contractului. Aceasta inseamna ca vanzatorul trebuie sa impiedice deteriorarea bunului intre
momentul incheierii contractului si momentul executarii obligatiei de predare. Din acest motiv,
potrivit art. 1485, obligatia de a preda un bun individual determinat o cuprinde si pe aceea de a-l
conserva pana la predare. De vreme ce lipsesc alte precizari cu privire la obligatia de conservare, se
accepta ca vanzatorul raspunde pentru executarea acestei obligatii ca un depozitar. In principiu, ca
un depozitar cu titlu oneros, fiind obligat sa pastreze bunul cu “prudenta si diligenta” si raspunzand
chiar si pentru culpa cea mai neinsemnata. Numai daca termenul de predare a fost instituit exclusiv
in favoarea cumparatorului, vanzatorul va raspunde de pastrarea bunului ca un depozitar cu titlu
gratuit, culpa sa apreciindu-se in concret prin comparatie cu diligenta pe care o manifesta in
conservarea propriilor sale bunuri.