Politica internă a Statelor Unite ale Americii

Segmentat, titlul de mai sus aparţine unui studiu mai prodigios, despre
colapsul vieţii politice de dincolo de Ocean, care înfăţişează momentele
oportune interne ale democraţiei americane. Deşi singura superputere – ar putea
asigura eficienţa unei stabilităţi globale decât prin intermediul unei făuriri care
să facă parte din ceea ce numim "putere regională", sigur la nivelul unei
stabilităţi de ordin intern. Se invocă ideea, că catastrofa care s-a năpustit asupra
Americii pe 11 septembrie anunţase un diagnostic ştiut dinainte: SUA erau
afectate în mare majoritate şi pe plan intern. Dacă vorbim despre o politică
internă viabilă, atunci presupunem eficienţa funcţionării pozitive ale tuturor
sferelor activităţii vitale care prevăd organizarea mai eficace a elementului
politic la nivel naţional.
Înainte de a porni spre tratarea mai largă a problemei, voi face o
incursiune minoră dar sigură asupra geografiei SUA. Este un stat situat pe
continentul America de Nord, înconjurat fiind de oceanele Pacific şi Atlantic. La
Nord se învecinează cu statul Canada, iar la Sud cu statul Mexica. Suprafaţa este
de 9363,2 km pătraţi, populaţia de 267, 839 mln. locuitori. Limbile
predominante: engleza şi spaniola, printre altele limba oficială este engleza.
Şeful statului, al guvernului şi al forţelor armate este preşedintele ales pe un
termen de 4 ani. Organul suprem al camerei legislative este Congresul care este
alcătuit din 2 camere: senat şi camera reprezentanţilor. Constituţia a fost
adoptată în 1787, fiind în vigoare pînă în prezent. Este prima constituţie
democratică, care garantează drepturile fundamentale. Fiecare stat are constituţia
sa proprie, sistemul său de organe ale puterii şi de administrare. Are 50 de state,
plus Alasca şi Hawaii. Valuta naţională este dolarul. Prima a efectuat testări
referitor la arma nucleară, pe care o deţine pînă în prezent, ca garant al
securităţii pe plan mondial. Întreţine relaţii diplomatice cu 162 de state ale lumii.
Este exponentul promovării politicii de superioritate pe plan extern. Din
producţia mondială ei îi revin cca.8-15 %. Deviza naţională este In God We
Trust.
Elementul care trece brusc în gînd este ideea că viaţa politică internă a
parcurs o cale complicată de la totalitarism spre libertate, spre o societate civilă
în care elementul democratic se combină destul de reuşit cu cel de drept. Astăzi,
visul american este foarte aproape de prăbuşire: nimeni nu gândea vreodată că
Statele Unite ale Americii, ţara libertăţii, pot fi îngenuncheate în câteva ore.
Politica democratică promovată în interior, împreună cu valorile pe care aceasta
le presupune (proprietatea privată, libertatea de expresie şi asociere, dreptul la
diferenţă etc.) au arătat că acest tip de regim este vulnerabil. Şi, totuşi, acest
lucru nu înseamnă că valorile democraţiei nu sunt, într-adevăr, inalienabile. Prin
aceasta se crede că lucrurile atît de venerate de americani, sunt "inventate" de ei
înşişi: democraţia stabilă şi prosperă, garanţia constituţională a libertăţii,
capitalismul veritabil, respectul drepturilor omului, feminismul, globalizarea, şi
nici măcar jeans-ii, Coca-Cola sau hot-dog-ul, adică acele lucruri care la nivelul
intern american au devenit un fel de dogmă, cu un aspect democratico-religios.
Înfricoşătoare (prin libertate) în plan intern şi singuratică în plan extern,
superputerea americană se află acum faţă în faţă cu un inamic al civilizaţiei.
Ceea ce contează acum este reacţia SUA, pentru că răspunsul este necesar,
pentru a submina un precedent inadmisibil. O reacţie care, nu mă îndoiesc, va fi
una specifică nu spiritului celei mai tinere naţiuni, ci al celei mai solide
democraţii din lume. Deocamdată, ultima superputere îşi plânge încă morţii, faţă
în faţă doar cu ea însăşi, morţii care au servit patria, poate chiardin nedorinţă de
a cădea jertvă pentru a o vedea, adică ea, America stăpînă, în primul rînd la ea
acasă.
În urma atentatelor din 11 septembrie vorbim în primul rînd despre o
adjustare mult mai serioasă pe plan intern a politicilor: economice, de securitate
în interiorul graniţelor, socială etc. De ce apare anume această întrebare, de ce pe
plan intern? Din simplul motiv că au avut de suferit cetăţenii de rînd ai
Federaţiei Americane!
Societatea americană sa constituit din persoane a căror soartă se desfăşura
îndoielnic în ţara de baştină. Din punct de vedere al stratificării sociale aceste
persoane se deosebeau printro orientare politică şi socială total diferită de
valorile de bază după care se conducea continentul vechi, adică Europa
medievală. Anume aceasta a şi determinat noul curs al politicii interne, care era
axat în special spre bunăstarea generală, curs care ’’oficial’’ a rămas neschimbat
practic pînă în prezent.
După prezidenţialele din 2000 orientirele de bază ale politicii interne au
luat o cale mult mai avantajoasă. Preşedintele american, George Bush, a preluat
un curs total nou în politica internă, determinat de ameninţările survenite din
ambele părţi, atît din exterior cît şi din exterior.
George Bush a reuşit să asigure partidului său controlul deplin asupra
ambelor camere ale Congresului, astfel partidul republican fiind asigurat atît din
faţă cît şi din spate.
Iniţial vorbind despre politica promovată, ar fi important să subliniem că
Bush a încercat să înlăture orice obstacol în cale înfăptuirii iniţiativelor
legislative preplanificate şi a deciziilor executive. Politica promovată de la
început ia adus lui Bush, prin intermediul partidului republican, sorţi de izbîndă
la prezidenţiale, controlul asupra ambelor palate ale congresului, cît şi controlul
asupra Curţii Supreme de Justiţie, ceea ce America nu mai văzuse încă de pe
timpurile administraţiei Guver, din anul 1930.
Încă de la începutul anului 2001 controlul asupra politicii economice în
SUA a fost redus. Spre deosebire de politicele economice promovate de Clinton,
care vizau în special prosperitatea economiei americane, bunăstarea cetăţenilor
săi şi ridicarea procentului implicării populaţiei în cîmpul muncii, atunci cînd
Bush a declarat oficial că el susţine cursul orientat spre dezvoltarea dinamică a
sectorului privat, invocînd o posibilitate infimă a implicării statului în viaţa
economică. La momentul dat este promovată o politică ce urmează faza
intensificării intereselor capitalului mare, ignorînd creşterea economică,
proficitul, creşterea productivităţii muncii, acestea rămînînd a fi mai puţin
importante.
Ca efect al extinderii fenomenului terorist şi ale noilor ameninţări
conjunctura politico-economică prevede promovarea unui curs economic care
include: ridicarea alocaţiior bugetare cu privire la cheltuielile pe plan militar,
scăderea impozitelor, a lichidării proficitului din bugetul federal, scăderii
tempourilor creşterii economice şi a creşterii nivelului mediu de viaţă, cît de
straniu nu s-ar părea. Necesitatea recrutării poporului în lupta împotriva
terorismului a făcut celelalte lucruri să fie mai puţin importante pe lăngă noile
probleme de ordin politic ce au apărut în cale. Aceste politici au generat ca efect
scăderea procesului de producţie, scăderea capacităţii de muncă, precum şi
scăderea nivelului de trai, toate generate de cheltuielile excesive ale banilor
impozitaţi de la populaţie.
Bush ducea totul spre inevitabila desfăşurare a campaniei de diminuare a
terorismului internaţional, ceea ce a condus la ridicarea alocaţiilor bugetare
pentru întreţinerea forţelor armate la toate nivelele. Era urmărită alocuţiunea
crescîndă a promovării politicilor în sfera militară. El cerea insistent ridicarea
nivelului bugetului militar, cifra estimînduse în zeci de miliarde de dolari.
După cum am spus mai sus, Statele Unite ale Americii promovau în
special domeniul militar, contribuabilul intern fiind interesul, obiectivat fiind de
necesităţile unei superputeri care a ajuns la apogeul dezvoltării sale.
O importanţă deosebită ne prezintă sfera reglementării politice a relaţiilor
familiale. Iarăşi aceste prevederi sunt determinate de realiile le care este supus,
în acest caz institutul familiei,datorită dezvoltării fenomenului lesbianismului şi
gomosecsualismului. Preşedintele Bush a cerut camerei legislative redefinirea
concepţiei referitor la statutul familiei, a revizuirii reglamentării relaţiei soţ-
soţie. Printre altele, prin intermediul politicii inovaţioniste a fost introdus aşa
termen ca split sposes, adică a persoanelor ce se află departe unul de altul.
Noi politici reglementatoare care prevăd intervenţii în noul statut.
De altfel spus, sunt reglementate şi alte sfere ale activităţii vitale, care nu
extinde ci limitează libertăţile cetăţenilor care nuau atins majoratul, ca de
exemplu: interzicerea vizitării localurilor cu destinaţia ’’jocuri de hazard’’ a
persoanelor care nu au atins vîrsta de 21 ani, fumatul ţi consumul excesiv de
alcool pentru persoanele care nu atins vîrsta de 21 ani etc.
O altă dilemă apare în faţa administraţiei lui Bush: cum de compensat
golurile în buget? Rezolvarea a fost găsită! Se intensifică pe larg politica de
eliberare a licenţelor care permite deschiderea de noi localuri cu destinaţie
’’jocuri de hazard’’ etc.
În concluzie ar trebui să spun că toate aceste politici aduc inevitabil la
prosperarea, sau mai corect spus la întreţinerea anumitor sfere, pe cînd altele
sunt pur şi simplu ignorate.