Zaharia Bârsan și Badea Cârțan

voci.ro/zaharia-barsan-si-badea-cartan

April 3, 2018

„Eu cerșesc lumină, pentru cei ținuți în întuneric” –

Badea Cârțan.
Cineva mi-a spus că sunt taciturn

Că sunt tăcut o ştiu prea bine

Şi nici nu pot altfel să fiu!
Ce vrei să-ţi spun? Minciuni nu ştiu
Şi adevăruri sunt puţine.

epigramă de Zaharia Bârsan

….

Ceriul se înorase întreg și în curând începu să cadă

niște picuri rari și mari și apoi o ploaie torențială. În
fundul zării întunecat s’alungau fulgerele, ca niște
bice de foc. Frumoasă vreme pentru o călătorie cu Zaharia Barsan si Badea Cartan
căruța de câteva ceasuri – și noaptea.

La 9 seara a venit căruța. Până ne-am pregătit s’au făcut 12. Când să pornim unul dintre noi
zor-nevoie să lipească pe un cufăr mare din șeriglă un afiș de teatru. – Să știe Vlădărenii cine
suntem, că trecem pe acolo, nu?

Și am pornit.

Am eșit din oraș și am intrat în întuneceala câmpului. Ploaia contenise și norii se

îngrămădiseră înspre munții Făgărașului, chiemându-ne parcă cu câte un durduit puternic. Un
vânt destul de rece se furișa pe lângă noi șuerându-și cântecul lui de vagabond. Uruitul căruții
și trapul cailor dimpreună cu sunetul clopotului dela cel din dreapta, re’nviau par’că această
noapte mohorâtă.

Când se făcea ziuă, eram la Vlădeni, înghețați și doborîți de somn. Am făcut un popas de un
cias. Satul era pustiu. Câte un băiețel care aducea caii de undeva, dela pășune, trecea călare
pe lângă noi, dându-ne ”bună dimineața”. Câte-un lătrat de câine s’auzea prin apropriere și
câte-o pisică trecea somnoroasă drumul, legănându-se, ca o cucoana care vine dela bal.

Pornirăm. Drumul era înoroiat, ploase mult pe semne, ceriul era învăluit în ceață și parc’ă sta
sa cadă pe pământ. Și nu se mai sfîrșia drumul până la Perșani. Mai cu seamă pe o astfel de
vreme e de o monotonie grozavă.

Norocul însă ne proteja; ploaia mergea tot înaintea noastră; o vedeam aproape.
1/5
Într’un târziu se zăria ”Mândra”, cu casele mici și sărăcăcioase și din ea eșia un român
venindu-ne în cale, cu pașii mari, cu o țundră gata să i-o ia vântul, cu o căciulă dată cam pe
ceafă și cu nasul ridicat a mândrie. Stiți cine era? Badea Cârțan. S’ar fi putut să nu-l întâlnim?
Unde nu-l întâlnești pe Badea Cârtan, pribeagul? Am oprit caruța.
– Noroc sa dea Dumnezeu Bade! Da incotro?
– La Brașeu?
– D’apoi pe jos?
– Mă tot duc până o-i ajunge! Am ceva treabă cu domnii. Știți poate, cu carțile mele, mi-leau
luat.
– Am auzit.
– Să fac ce-oi face și să mi-le aduc acasă. De le-ar ceti și ei, n’ași mai zice, c’ar vedea și ei
cine suntem. Da le-au aruncat într’un pod. Le cetesc șoarecii…

Și dupăce a mai îndrugat multe, dupăce și-a mai adus aminte unde și cum m’a cunoscut la
București – într’o seară de sf. Ioan, la un prieten, care-și serba ziua, am tras cu Badea Cârțan
un chef și ne-a cântat el ”Pe o stâncă neagră” și ”Oștile stau față în față” – dupăce ne-a
întrebat de una alta ne-am trezit deodata:
– Zău, ce ziceți D-voastră, cine a fost mai mare, Traian ori Napoleon?
De ce era frământat bietul om! Îi cunoșteam obiceiul ăsta; mă mai întrebase odata în gară la
București de-a fost mai mare Rousseau sau Voltaire?
– Ce mai întrebi și d-ta îi răspunde unul dintre noi, toata lumea știe că Traian era mai înalt!

Bătrânul clipi din ochi șiret, își trase puțin căciula pe ochi și porni în drumul lui.

Sluga, nuvelă de Zaharia Bârsan

Cântăreaţa satului de Zaharia Bârsan

Roibul de Zaharia Bârsan

Noi… mai departe și pe la 10 și ceva intrarăm în Făgărașul strâmt cu toate

cuferile și înghețați și zdrobiți de zdruncinarea căruței.

….

pasaj extras din ”IMPRESII DE TEATRU DIN ARDEAL” DE ZAHARIE BÂRSAN.

Articole înrudite:

Sluga, nuvelă de Zaharia Bârsan

2/5
Cântăreaţa satului de Zaharia Bârsan

Roibul de Zaharia Bârsan

Noaptea de Sfânta Maria de Zaharia Bârsan

Copacul lui Drăgan de Zaharia Bârsan

La Poarta Bodului de Zaharia Bârsan

V-ar putea interesa:

Descifrarea mitului Sarabha, cerbul mitologic

De unde vine numele de “România”?

O, Maicuta Sfanta

Instrumente populare românești

Dochia în literatura mitologică și istoriografică

Dansul popular, poartă spre identitatea națională

Articole PNTCD

Francesco Barsanti

Psalmul 353 (după numărul unei celule din închisoare)

Zaharia Bârsan un artist român de excepţie

Cetatea Brassovia

Despre originea limbii române

Bârsănii bârgăoani – promotori ai progresului și înfăptuirii năzuințelor

neamului

3/5
4/5
5/5