Viața Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului

voci.ro/viata-sfantului-ierarh-petru-movila-mitropolitul-kievului

13 iunie
2018

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va
domni mai târziu în Țara Românească, și al soției acestuia, Marghita, călugărită
ulterior sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca frați pe Ieremia Movilă, domn
al Moldovei între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă, viitorul mitropolit al Moldovei.

Petru Movilă s-a născut la Suceava, în anul

1596, ca fiu al lui Simion Movilă, care va
domni mai târziu în Țara Românească, și al
soției acestuia, Marghita, călugărită ulterior
sub numele de Melania. Tatăl său a avut ca
frați pe Ieremia Movilă, domn al Moldovei
între 1595-1606 și pe Gheorghe Movilă,
viitorul mitropolit al Moldovei.

După moartea tatălui său, tânărul fiu de

domnitor va pribegi, împreună cu mama și
cu frații săi în Țara Românească, după care
se vor așeza definitiv în Polonia. Învățătura
și-o va începe în casa părintească, apoi o va
continua la vestita școală a „Frăției”
ortodoxe din Lvov (Lemberg) și la Academia Sfantu Ierarh Petru Movila

Zamoiska din Zamosč. Acolo studiază limbile

latină, greacă, slavonă și polonă, la care se
adăugau discipline standard din vremea respectivă: gramatica, poetica, retorica,
dialectica, teologia. A studiat în limba latină și la Sorbona. Potrivit obiceiului nobililor
polonezi, și-a însușit mânuirea armelor și a luat parte la două lupte ale polonilor
împotriva turcilor, la Țuțora (1620) și Hotin (1622).

Datorită unei chemări lăuntrice, dar și sub înrâurirea starețului mânăstirii Pecerska,
arhimandritul Zaharia Kopâstenski, a hotărât să se călugărească. Astfel, după ce se va
pregăti, începând din 1622, duhovnicește la moșia sa din Rubiejovka, unde a zidit și o
biserică cu hramul Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, va fi tuns în monahism, la Lavra
Pecerska, după anul 1625. În toamna anului 1627 a fost ales egumen al mănăstirii, la
vârsta de 31 de ani. Situația ortodoxiei în acea perioadă era tulbure din cauza încercărilor
de catolicizare a nobilimii. Însă, prin activitatea sa depusă timp de cinci ani ca egumen,
Petru Movilă a reușit să ridice prestigiul cultural și bisericesc al mănăstirii la un nivel
necunoscut până atunci. Astfel, s-a ocupat de restaurarea și înfrumusețarea mănăstirilor
și a peșterilor în care se găseau moaște de sfinți și a continuat activitatea tipografică a
înaintașilor săi, dând la lumină mai multe cărți de slujbă și de învățătură.
1/8
Ronin şi Mazil sau Miyamoto Musashi şi Barilă Dosoftei

Uniatismul din Transilvania, o încercare de dezbinare a poporului român

Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă!

Arhimandritul Petru a desfășurat o bogată activitate bisericească și

culturală, continuând să tipărească mai multe cărți care aveau rostul de a
apăra Ortodoxia în fata prozelitismului catolic. Pune bazele unui colegiu,
întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita
Academie Duhovnicească de la Kiev, în 1633. A pus la dispoziția Academiei și
domeniile sale de la Rubejovka, pe care le cumpărase încă înainte de
călugărie.

Semnează la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev, în

care erau condamnați clericii care au aderat la Uniația din 1596. A sprijinit alegerea ca
Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor
Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut „Frățiile Ortodoxe”.

Sursa:
https://doxologia.ro/biblioteca/vietile-sfintilor/viata-sfantului-ierarh-petru-movila-
mitropolitul-kievului

Activitatea culturală

Cea mai importantă moştenire pe care Ortodoxia a primit-o de la mitropolitul cărturar

Petru Movilă este Mărturisirea de credinţă. În anul 1630, mitropolitul lucra la realizarea
unui Catehism ortodox, pentru a-l contrapune lucrării cu acelaşi nume scrisă de Meletie
Smotriţki, în care se găsea o vădită nuanţă catolică. Apariţia şi răspândirea în ţările slave
a Mărturisirii de credinţă atribuită patriarhului ecumenic Chiril Lucaris din 1629, tipărită
la Geneva, a reorientat direcţia lucrării pe care dorea să o editeze mitropolitul Movilă. Ca
răspuns la această provocare, mitropolitul Petru a scris Mărturisirea de credinţă, lucrare
argumentată cu Sfânta Scriptură, canoanele Bisericii şi scrierile Sfinţilor Părinţi, iar
pentru recunoaşterea acestei scrieri s-a organizat Sinodul de la Kiev din anul 1640.
Sinodul a cercetat lucrarea, dar nu s-a pronunţat în totalitate asupra ei. Din această
cauză a fost convocat un sinod panortodox la Iaşi, între 15 septembrie şi 26 octombrie
1642, sinod la care au participat reprezentanți din mai toate bisericile ortodoxe. Delegaţii
Patriarhiei Ecumenice au fost Porfirie, fost mitropolit al Niceei, şi ieromonahul Meletie
Sirigul, cel mai învăţat teolog grec din secolul al XVII-lea (1586-1644). Mitropolitul Petru
Movilă a trimis trei delegaţi din Kiev: Isaia Trofimovici Kozloski, egumenul Mănăstirii
Sfântul Nicolae, Iosif Cononovici Gorbaţki, rectorul Academiei din Kiev şi pe Ignatie
Oxenovici Staruşici, predicator al Catedralei Sfânta Sofia din Kiev. Din partea Bisericii din
Moldova au participat, probabil, Mitropolitul Varlaam şi episcopii săi sufragani: Evloghie
al Romanului, Anastasie al Rădăuţilor şi Gheorghe al Huşilor, precum şi Sofronie Pociaţki,
egumenul Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi şi rectorul Academiei înfiinţate aici de
Vasile Lupu.
2/8
Sinodul a aprobat Mărturisirea lui Petru Movilă în 1642, ea devenind în mod oficial,
Mărturisirea de credinţă a Bisericii de Răsărit.

În afară de Mărturisirea ortodoxă care a fost aprobată la Iaşi, şi de tipografiile pe care le-
a trimis în ţară, legătura lui Petru Movilă cu patria mamă s-au concretizat cu venirea sa la
Iaşi, în 1645, cu ocazia căsătoriei fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul lituan Ianusz
Radziwill, căsătorie pe care o mijlocise el însuşi. Taina căsătoriei s-a oficiat în biserica
Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, şi cu acest prilej, Petru Movilă a rostit un cuvânt duhovnicesc, o
treime în limba polonă şi două treimi în limba română.

Activitatea literară a lui Petru Movilă este imensă. A tradus, a compus şi revizuit o
mulţime de cărţi de ritual, dogmatice şi polemice. Pe lângă tipografia din Lavra Pecerska,
mitropolitul Petru a pus sub controlul său direct şi tipografiile din Lvov şi Vilnius, pentru
ca să asigure unitatea de lucru, dar mai ales pentru ca lucrările care ieşeau de sub
teascurile lor să nu cuprindă abateri de la învăţătura ortodoxă.

Se cunosc aproximativ 50 de tipărituri îngrijite de Petru Movilă, în timp ce era egumen la

Pecerska şi mitropolit, unele lucrate de el însuşi, altele de ucenici sau colaboratori de-ai
săi.

Dintre cărţile de slujbă amintim: Liturghierul (Pecerska, 1629, 1638 şi 1639, Lvov, 1636),
Psaltirea (Pecerska, 1629, 1640 şi 1644, Moghilev, 1639), Octoihul (Lvov, 1630, 1639, 1640
şi 1644), Triodul (Pecerska, 1627, 1631, 1640), Triodul înflorat (Pecerska, 1631 și Lvov
1641), Penticostarul (Pecerska, 1631 și Lvov, 1642), Antologhionul (Pecerska, 1636 și Lvov,
1638).

Alte lucrări tipărite de vrednicul ierarh sunt: Lithos sau Piatra aruncată din praştia
adevărului sfintei Biserici ortodoxe ruse, de smeritul părinte Piosul Păstor spre
sfărâmarea Perspectivei cei întunecate si false; Expunerea credinţei ortodoxe catolice de
răsărit, căreia Petru Movilă i-a zis Catehism, iar Sinodul de la Iaşi i-a dat titlul de
Mărturisirea ortodoxă a credinţei catolice şi apostolice a Bisericii de răsărit. Cartea a fost
scrisă în limba latină şi intitulată Expositio fidei ecclesiae Russiae Minoris. Dintre cărţile
de învăţătură sau zidire sufletească menţionăm: Capitolele parenetice ale diaconului
Agapet, Omiliile Sfântului Macarie Egipteanul, Patericul sfinţilor care au strălucit în
Pecerska etc.

Sura: http://www.revistaortodoxa.ro/?p=2285

Video:

3/8
 https://youtu.be/02bYOrI6d5s

Articole înrudite:

Ronin şi Mazil sau Miyamoto Musashi şi Barilă Dosoftei

Uniatismul din Transilvania, o încercare de dezbinare a poporului

român

Existenţa unui popor nu se discută, ci se afirmă!

Dănilă Apostol, hatmanul moldovean al cazacilor zaporojeni

Sânpetru de Brașov, credință și cultură

Istoria Ţării Româneşti (cca.726 – 1290)

V-ar putea interesa:

O palmă binemeritată dată Școlii Românești de Istorie

Cine sunt Gugulanii?

Istoricul manastirii Barsana

O lecție de istorie in versuri de Radu Pietreanu

Cugetari si Citate

Dreapta Măsură
4/8
Articole PNTCD

Împăratul Vasile Bulgaroctonul și Vlahii

Vremea noastră – poezie

Despre Alexandru Herlea

Primul tratat de alianță anti-otomană din istoria Europei de S-E

Un gând curat

Diferențele dintre Biserica Ortodoxă și cea Catolică

Powered by

5/8
6/8
7/8
8/8