5 Antreprenori

Sold to
dclaudiu@hotmail.com
Salutare și bine te-am găsit.
Mă numesc David Mitran, iar 5Antreprenori reprezintă o

resursă valoroasă pentru oricine își dorește să intre în lumea
antreprenoriatului, în România.
Acest e-book este rezultatul unor interviuri avute cu 5 an-

treprenori, din cei 15, menționați în cartea Ghidul Antrepre-
norului Online - Cum Să Faci Ce-ți Place Fără Să Mori De
Foame.
Dan Luca, Andrei Ursu, Laurențiu Mihai, Andrei Roșu și

Ramona Jar.
Poveștile lor le vei afla în rândurile pe care urmează să le

citești, iar întrebările au fost alese astfel încât să înțelegi cum
și de unde au pornit cei 5 antreprenori în drumul loc către
succes.
Îmi doresc ca această resursă să-ți fie de ajutor și să-ți adu-

că ceva mai multă claritate în gândurile tale privind antrepre-
noriatul în România.
Mult succes!
Dan Luca
www.5am.ro
Care este pasiunea care se manifestă în actualul tău job?

Eu nu am un job propriu-zis. Mi-am început businessul în urmă cu 4-5
ani, care este practic programul de coaching 5AM. După aceea, programul
de coaching s-a dezvoltat într-un mastermind, cu antreprenori în zona de
business. Pe lângă acestea, este și 5AM Club și așa mai departe.
Deci, nu pot să zic că am un job, iar ceea ce mă pasionează din ceea ce

fac este educația, atât a tinerilor, cât și a adulților și, mai mult decât atât, să le
ofer modalități prin care să-și conștientizeze potențialul pe care-l au. Cu to-
ții avem potențial, însă foarte rar oamenii ajung să și-l conștientizeze, și asta
pentru că există foarte multe convingeri limitative despre ce e posibil, despre
ce pot ei să facă, la un anumit moment dat, în anumite condiții.
Ceea ce fac este să le ofer o perspectivă prin care pot să facă lucruri și le
ofer și instrumentele prin care să facă aceste lucruri.
Vorbește-mi despre următoarele două momente importan-

te: momentul în care ai descoperit pasiunea și momentul
în care ai știut că pasiunea ta îi poate ajuta pe ceilalți.
Ceea ce cred eu este că până pe la 25-26 de ani este foarte greu să spui ce
© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate
vrei să faci în viață cu adevărat. Cu toate că poate să te întrebe cineva ce do-
rești să faci când ai 5 ani și să spui că vrei să fii ca mama sau ca tata, însă eu
cred că oamenilor le lipsește experiența de viață semnificativă până pe la 25-
26 de ani ca să poată știi cu adevărat ce își doresc să facă.
Toate acestea sunt corelate într-o oarecare măsură și cu faptul că ultimele

retușuri la consolidarea sistemului neuronal al creierului se realizează până
pe la 26-27 de ani. Acesta este unul din factorii care determină „coacerea”
unei minți care să gândească într-un anumit fel.
Ideea este că am avut câteva sclipiri despre cum ar putea să fie viața mea
în jurul vârstei de 19 ani, când eram în AIESEC (ONG-ul studențesc din
Cluj). În acel moment eram în resurse umane și făceam training, programe
de pregătire pentru membri ONG-ului.
Însă a fost nevoie să dau un ocol prin niște multinaționale, făcând lucruri
complet diferite, precum achiziții sau audit financiar, ca să pot să am contrast
și să-mi dau seama cu adevărat că asta este ceea ce-mi doresc, prin faptul că
am făcut lucruri care nu erau ceea ce îmi doream. Sau nu le simțeam la fel
de mult ca fiind ceea ce-mi doream să fac și nu mă reprezenta pe mine ca și
individ care are niște abilități și niște pasiuni destul de unice, cum avem cu
toții de altfel.
Așadar, confirmarea am avut-o undeva la 19 ani, iar reconfirmarea am

avut-o undeva la 27 de ani, când am intrat asociat într-o firmă de training, și
acolo am continuat să fac training, coaching și altele.
Tot de la 19 ani mi-am dat seama că pot să-i ajut și pe ceilalți cu ce făceam
eu, pentru că presupunea în sine să lucrez cu alți oameni și să mă concentrez
pe cum să-i ajut să crească și să se dezvolte.

Cu ce se ocupă business-ul tău?
Pe scurt, sunt coach, trainer și speaker specializat în productivitate și
echilibru pentru antreprenori. Am ajutat mai mult de 300 de antreprenori să
își recâștige echilibrul în viața lor și să își mărească productivitatea profesio-
nală.
Ajut antreprenori să își creeze un stil de viață care să echilibreze familia,

sănătatea, hobby-urile, spiritualitatea și viața profesională, astfel încât să tră-
iască cea mai buna viață posibilă.
Reușesc să fac asta prin Programul de Coaching 5AM, unde fac coaching,
training și monitorizez un antreprenor timp de 16 săptămâni.
Povestește-mi despre cum ai început. Care au fost primii

pași pe care i-ai făcut pentru a-ți transforma pasiunea
într-o unealtă care să-i ajute pe ceilalți?
Am avut mai mulți mentori pe parcursul carierei mele și am învățat di-
verse bucățele despre puzzle-ul pe care acum îl am și îl operez, de la diverși
oameni, în diverse momente. Unii mi-au dat un impuls într-o direcție, alții
către o altă direcție, și cumva am pus cap la cap lucrurile acestea.
Nu pot să zic că am avut un mentor pe o durată mare de timp. Într-ade-

văr a fost și o perioadă de autodidact în care mi-am căutat și mi-am găsit
propriile resurse.
Totul a început, de fapt, prin asumarea unui risc. În 2011 sau 2012 am
început să scriu pe blog niște articole, scriind despre pasiunea mea.
Cu trezitul am început în 2 octombrie 2009, aceasta fiind prima zi în care

m-am trezit la 5 dimineaţa. După care m-am mai trezit câteva zile la fel de
devreme, însă pe atunci nu aveam un program propriu-zis dimineața de fă-
cut și nu prea eram motivat să rămân treaz și adormeam la loc.
La început au fost multe experimente, iar partea interesantă este că nu

știam pe nimeni, în mod personal, care să se trezească la 5. Îi știam pe tatăl
meu și pe bunicul meu care se treziseră la 5 sau mai devreme, dar ei mergeau
la muncă – nu se trezeau ca să citească sau ca să creeze tot felul de lucruri.
Deci mi-am asumat niște riscuri, am testat niște lucruri pe pielea mea, și
am început să scriu despre ele.
Probabil, un alt risc foarte interesant, a fost când mi-am propus să fac
primul webinar de la 5 dimineața. Era complet „ozenistic” să trezești oame-
nii la 5 și să-i ajuți să învețe ceva. Dar mi-am zis că dacă este prezentă măcar
o persoană, atunci o să țin webinarul.
Spre surprinderea mea, la primul webinar au venit 100 de oameni. Iar

asta mi-a validat testul pe care am vrut să-l fac în momentul respectiv și am
zis că mai sunt măcar 100 de oameni nebuni ca mine care își doresc să facă
lucrurile în felul ăsta. Din momentul acela a apărut și al doilea webinar, și al
treilea, în cele din urmă strângându-se câte 500 de oameni dimineața.
Apoi am lansat și programul de coaching, și s-au legat unele de celelalte.
Cât de mult a fost nevoie să investești, financiar vorbind,

în pasiunea ta, pentru a o putea transforma în business?
Dacă vinzi inteligență, așa cum se întâmplă în cazul meu, investiția ține
mai mult de a merge la cursuri, de a-ți lua cărți, de a învăța de la oamenii pe
care-i respecți și așa mai departe.
Dacă pasiunea ta este să faci diverse împletituri sau diverse chestii manu-
ale, investiția se duce către materie primă, stocuri și așa mai departe.
Din acest motiv consider că există caracteristici diferite la un business

care este de servicii, mai ales de servicii de natură intelectuală, cum este
trainingul, sau coachingul sau consultanța. Și altceva când este vorba de pro-
duse fizice care au stocuri, furnizori și așa mai departe.
Financiar vorbind, în decurs de 6 luni, s-au investit în jur de 10.000 de

euro ca să am site-uri, să am designuri la site-uri, să am softurile de webinar
și așa mai departe.
Ce alte resurse au fost investite și în ce măsură?

Pe lângă investiția financiară, au mai fost investite timp, energie, mi-am
folosit relațiile pe care le-am construit. Paginile și o bună parte din materiale
le-am făcut cu oameni pe care-i cunoșteam de dinainte, care erau designeri
sau programatori sau marketeri.
Contează foarte mult cum îți faci tranziția de la un job la un business.

Într-adevăr, știu foarte puțini oameni care zic că astăzi își dau demisia și mâi-
ne se apucă de antreprenoriat – de obicei nu funcționează așa.
Iar pe lângă asta, vine la pachet cu un stres foarte mare. Și de multe ori
stresul acesta te blochează, mai mult decât te stimulează. Deci ai nevoie de
un sistem interior altfel racordat, altfel pus cap la cap ca să te stimuleze.
Care au fost compromisurile pe care le-ai făcut și care a

fost cel mai dificil moment de care ai avut parte?

Antreprenoriatul este foarte bine să-l începi mai devreme, înainte de 30
de ani, când încă nu ai familie, copii și foarte multe alte obligații. Pentru că,
cumva, orice eșec de care ai parte (ce nu trebuie să fie neapărat monumen-
tal) sau succese mult prea mici pe care nu poți să le duplici – toate acestea au
destul de mult impact asupra relațiilor.
Așadar, este foarte bine să ai o relație foarte stabilă și înțelegătoare, care

să te sprijine în ceea ce vrei să faci.
Povestește-mi despre cel mai de succes moment care a

avut loc după ce ai reușit să-ți transformi pasiunea într-un
business.
Eu văd ca fiind succes ori de câte ori vorbesc cu o persoană în programul
de coaching și îmi spune că a reușit să facă ceva pe care înainte nu putuse să-l
facă.
M-am obișnuit și contează să mă uit la lucruri mai des, adică să văd suc-
cesele mici, decât să văd un mega succes, la un moment dat.
De exemplu, ce mi se pare interesant, cum lucrez în programul de

coaching, este că vorbesc o oră pe săptămână cu fiecare participant, în timp
ce el primește și alte materiale în săptămâna respectivă. Și e ca și cum m-aș
uita la un serial și în fiecare săptămână văd câte un episod.
Iar eu caut ca fiecare episod să fie un succes în sine, să fie o reușită din
perspectiva faptului că omul a mai adăugat încă o treaptă pe care a urcat-o.
Și cumva ăsta este scopul meu declarat. Nu mă uit la începutul programului
și mă aștept să fie la „plus zece” la finalul programului. În schimb, urmăresc
foarte consecvent „plus unu” în fiecare săptămână.

Ce te face să continui să muncești în fiecare zi? Consideri
că te motivează doar pasiunea sau este ceva mai mult de
atât?
Sunt două motive: unul altruist și unul egoist.
Cel altruist este că văd oameni care încă au nevoie de ajutor și eu pot să-i
ajut, având mijloace și resurse. Cel egoist este pentru că atunci când rezolvi
problemele altora, eu cresc în fiecare zi.
Astfel ajung să fiu pus în situații din ce în ce mai provocative și mai di-
ficile. În plus de asta, una dintre valorile mele din top 5 este asta: creștere și
evoluție. Și astfel, urmărind cumva dictonul care există în natură, că „ceea ce
nu crește, nu să pe loc, ci moare” – eu vreau să fac contrariul, adică să cresc
în fiecare zi și să rămân verde.
Care este părerea ta despre nivelul de antreprenoriat din

România în momentul actual și cât de ușor crezi că este să
dezvolți un business?
Cred că speranța pentru următorii 5 ani stă în generația care este acum
între 30 și 40 ani, care a ajuns să aibă cunoştinţe, poate chiar un pic de capi-
tal, un pic de expunere și cu internaționalismul.
Sunt lucruri care se dezvoltă, însă se dezvoltă foarte încet din păcate.
Asta pentru că în România există o cultură și o abilitate managerială foarte
scăzută. Și, cumva, chiar dacă mulți tineri au avânt să facă lucruri și sunt dis-
puși să-și asume riscuri, nu prea există contexte în care să învețe să facă un
management de calitate al businessului.

Nu există abilități de a recruta oamenii potriviți, de a crea sisteme de bu-
siness, iar asta va mai dura, din păcate, o perioadă până când cultura antre-
prenorială și un management de calitate vor deveni mult mai larg răspândite.
Din păcate, antreprenorii fac foarte multe greșeli pe care ar putea să nu le

facă, dacă ar fi avut educația corespunzătoare.
Iar aici ne întoarcem la școală, care este sublimă, dar lipsește cu desăvâr-
șire. Eu chiar cred că în următorii 10-20 de ani facultatea va deveni complet
inutilă, pentru că își pierde orice urmă de contact cu realitatea. Încep să am
dileme și cu liceul, și vorbesc despre lucrurile acestea pentru că am doi băieți,
unul de 4 ani și altul de 6 ani, care urmează să treacă prin sistemul de educa-
ție românesc. Și fiind pasionat de educație și inovație în educație, mă uit să
văd unde se îndreaptă lumea și încerc să-i expun la modalitățile inovative de
educație tocmai ca să fie pregătiți pentru ce urmează.
Școala românească, în cel mai bun caz, este pregătită pentru ce a fost
acum 20 sau 30 de ani.
Care sunt aptitudinile pe care consideri că le-ai folosit și au

fost definitorii succesului business-ului tău?
Prima ar fi integritatea, și integritatea în sensul în care motto-ul meu este
că nu poți să-i înveți pe alții ceea ce știi, poți să-i înveți doar ceea ce ești. Iar
treaba asta este foarte rară în România. Oameni care fac ce spun și spun ceea
ce fac sunt rari, și să mai și spună adevărul de fiecare dată.
Cam asta ar fi o definiție a integrității din punctul meu de vedere.
Totodată, tot legat de integritate, faptul că eu sunt produsul meu, iar tot
ceea ce spun a fost testat pe mine prima dată și pe alți clienți în alte contexte.
A doua ar fi o formă de creativitate cu flexibilitate, în care am ieșit din pa-
radigma „mă trezesc la 7, mă culc la 12, și o iau de la capăt zi după zi” și am
mutat startul la 5 dimineața, iar linia de sosire la 10 seara. Astfel am schimbat
regulile de funcționare ale jocului, ieșind din paradigma asta socială.
A treia cred că este o formă de echilibru care îmi este foarte familiară,
ca valoare fiind foarte importantă pentru mine. Acea productivitate care nu
este de dragul productivității, ci productivitate pentru că asta îmi asigură,
de fapt, că pot să am grijă și de sănătatea mea, și de business-ul meu sau de
job-ul meu, și de relațiile mele, dar și de lucrurile care contează pentru mine
– adică semnificație, misiune în viață, valori personale și tot ce mai intră în
categoria aceasta.
Deci nu ajung să obțin ceva sacrificând alte lucruri care sunt importante
pentru mine.
Ce consideri că este fericirea și ce te face pe tine fericit?

Eu nu cred în fericire și succese propriu-zise.
De ce?
Pentru că fericirea, așa cum o văd eu, este dependentă de niște condiții
foarte specifice, venind și plecând fără să te întrebe dacă ești pregătit să plece
sau să vină. Și nu poți s-o controlezi, deci ești martor al ei. Dacă ești omul
potrivit, la locul potrivit, poți să zici că ai avut câteva momente de fericire.
Problema cu succesul este că, în esență, succesul există atunci când ești
apreciat de către alții. Atunci când ai făcut anumite lucruri, iar lucrurile aces-
tea sunt validate, apreciate și recunoscute de alții.

La fel, chestia aceasta nu este în controlul meu, oamenii respectivi pu-
tând să observe sau să nu observe, cu toate că eu am făcut o treabă excelentă.
Așadar, ceea ce am găsit și este în controlul meu este starea de împlinire,

iar starea de împlinire așa cum o văd eu și cum o definesc eu, este starea în
care eu sunt în acord cu valorile mele, cu lucrurile care sunt importante pen-
tru mine și pentru viața mea.
Pentru că, a fi împlinit poate fi o stare care începe de când mă trezesc și

continuă până când merg la culcare.
Iar atunci când urmăresc să fiu împlinit, fericirea și succesul apar și ele.
Deci acestea sunt un fel de consecință firească a echilibrului și a modului în
care mă uit la viața mea.
Dacă ai fi o singură șosetă, care ar fi singurul lucru pe care

nu l-ai face niciodată și cum crezi că ar influența asta în-
treaga omenire?
Singurul lucru pe care nu l-aș face este că nu aș astupa un bec să lumine-
ze și în felul acesta să văduvească, practic, lumea de lumina pe care ar putea
s-o dea.
Dan Luca
www.5am.ro
Andrei Urs.nuet
www.andreiursu

Bucuria de a capta momente care nu se mai repetă.

Am descoperit pasiunea de a filma în momentul în care am pus mâna pe
primul telefon mobil care putea să filmeze. Probabil tot în acel moment am
descoperit că pasiunea mea îi poate ajuta pe ceilalți.
Chiar dacă rezultatul pasiunii mele nu este neapărat o nevoie pentru oa-
meni, în sensul că poți să trăiești și fără filmările mele, mă bucur să văd că
mulți dintre cei care au intrat în contact cu pasiunea mea au avut de câștigat
pe altă parte (fie s-au bucurat, fie le-a provocat emoție, tristețe, indignare,
etc).

Business-ul meu este reprezentat de pasiunea mea. Asta este singura de-
finiție a business-ului în cazul meu. Cum spuneam și mai sus, este vorba de
pasiunea mea de a filma.

Totul a pornit undeva prin 2007 cand am început să descopar Windows
Movie Maker. La vremea aceea îmi plăcea să fac colaje de poze pentru melo-
diile pe care le ascultam. Am urcat câteva astfel de colaje pe YouTube și am
reușit să strâng câteva zeci de mii de vizualizări. Eram mic și faptul că cineva
aprecia „munca” mea (pe atunci o joacă), mi-a dat o motivație extraordinară
de a continua.
Mai tarziu, am început să filmez singur materialele pe care le puneam

pe YouTube, având la dispoziție un telefon cu cameră. Era ceva banal, însă
aceștia au fost primii pași. De-a lungul timpului am fost implicat în diferite
proiecte, am schimbat diferite camere, am dat de oameni mai mult sau mai
puțin binevoitori, am luat decizii bune dar și altele mai delicate. Tot timpul
acesta nu am încetat să fiu eu, motiv pentru care totul a fost mult mai ușor.
Primul mare salt a fost videoclipul realizat pentru CIA, în 2011. Acesta
s-a bucurat de un succes foarte mare, adunând multe milioane de vizualizări
pe YouTube și sute de difuzări pe TV.

în pasiunea ta, pentru a o putea tranforma în business?

Aparatura nu devine foarte relevantă până în momentul în care ajungi
la un nivel la care îți dai seama de cea mai mică diferență în calitate. Până să
ajungi acolo, te descurci cu ce ai. Povestea clipului tău este cea mai imporantă
și bate orice fel de aparatură.
E greu de spus sume. Ele pot ajunge foarte foarte sus, în funcție de cât de
„nebun” ești. Eu unul m-am concentrat mai mult pe pasiune decât pe cifre,
un sfat pe care îl dau oricui face ceva cu inima. Sacrificiile există. Important
este să știi cum să le interpretezi și să te facă o persoană mai bună.

Timpul este probabil cea mai importantă investiție. Acesta e motivul pen-
tru care trebuie să faci totul din pasiune. Chiar dacă momentele de disperare
sunt acolo, fie că nu prea îți pasa sau fie ca esti cel mai pasionat dintre pasi-
onați (cu atât mai mult dacă stau bine să mă gândesc), tot o să simți timpul
cum trece. Fă-l să merite sau măcar dă-ți voie să ai această iluzie.

Din fericire am reușit să împac școala, fie că vorbim de liceu sau de fa-
cultate, cu pasiunea. Am avut timp de ambele sau poate am avut noroc de
oameni înțelegători.
Pentru mine, sacrificiu înseamnă ceva foarte foarte important. Eu nu a

trebuit să fac un astfel de sacrificiu. Sigur, poate nu am avut atât timp pentru
anumite persoane sau nu am fost tot timpul la nivelul așteptărilor lor, însă-
pentru simplul fapt că am avut intenția și am făcut tot posibilul în direcția
aceasta, e tot ce contează.
Sunt mulți oameni care nu depun niciun efort pentru a realiza ceva. De
ce m-aș încărca eu cu sacrificii/compromisuri când știu că am făcut tot ce am
putut la momentul respectiv?
Povestește-mi despre cel mai de succes moment care a avut

loc după ce ai reușit să-ți transformi pasiunea într-un bu-
siness.
Cel mai de succes moment a fost acela în care mi-am dat seama că munca
mea este apreciată. În momentul respectiv am înțeles că fac ceea ce trebuie
și că trebuie să continui să fac asta. Nu știu exact când s-a întâmplat, dar mă
bucur că a fost.
Care consideri că este elementul definitoriu pentru care cli-

enții tăi te aleg în continuare pe tine, în loc să se ducă către
concurență?
Pentru mine, concurența nu există. Eu nu mă bat cu nimeni pentru ni-
mic. Eu fac ceea ce îmi place. Simplitatea și sinceritatea se dovedesc deseori
mai importante decât planurile de marketing.

atât?
Ma motiveaza pasiunea, însă și oamenii cu care lucrez. Din fericire, am
reușit să îmi găsesc cei mai buni prieteni în domeniul în care lucrez. Cu unul

dintre ei mă știam dinainte ca pasiunea comună să ne lege. Cu celalalt, am
făcut cunoștiință ulterior. Cel mai important este că pe noi ne leagă o priete-
nie, dar și o pasiune comună. Pentru ei sunt cel mai recunoscător. Pune-mă
într-o cameră, singur, fără prieteni, și ai reușit să mă dobori! :)

Există foarte mulți oameni cu viziune, talentați și cu un plan de mar-
keting bun. Cu siguranță, se pot face lucruri excepționale, însa nu de unul
singur. E nevoie de o echipă, de oameni pe care să te bazezi și cu care să treci
prin bune și rele împreună.
Cu o idee bună, poți să dezvolți un business foarte ușor și rapid. Impor-

tant e să fii sincer cu tine și cu cei din jur. Oamenii cauta oameni cu care să
se identifice. Devino prietenul lor și i-ai câștigat! :)

Simplitate. Sinceritate. Nebunie.

Fericirea este o stare de bine, iar pentru mine fericirea este libertatea de
a face ce îmi place, într-o lume în care cât mai mulți să facă ce îi face pe ei
fericiți.
treaga omenire?
Daca aș fi o singură șostetă, cu siguranță nu m-aș pierde. Nimanui nu-i
plac șosetele pierdute. Cu siguranță și lumea ar deveni un loc mai bun. :)
And re i Urs u
.net
www.andreirusu
Laure nț iu Mi h a i
ai.ro
www.laurentiumih

Faptul că mereu merg la birou, dar nu cu gândul că trebuie să muncesc.
Merg cu gândul că fac ceea ce îmi place şi nu trebuie să dau nimănui soco-
teală de ceea ce fac.
Nu am fost nicidoată angajat, dar la cum mă uit la prietenii mei, nu ştiu

dacă am descoperit la cineva o pasiune pentru ceea ce fac ei la muncă.
Lucrez în marketingul digital, iar faptul că această lume este aşa de dina-
mică, mă face să citesc şi să învăţ în fiecare zi. Nu cred că trece o zi fără să nu
aflu cel puţin un lucru util.

Momentul în care mi-ai descoperit pasiunea: nu cred că există acel mo-
ment. Pur şi simplu, de când sunt mic, nu mi-a plăcut niciodată ideea să fiu
angajat sau să aştept să-mi zică cineva ce să fac.

Am o fire aşa mai întreprinzătoare. :)
Legat de firmă, totul s-a întâmplat când m-am întâlnit cu nişte buni pri-
eteni pe care i-am cunosct în AIESEC. AIESEC pe lângă faptul că este o or-
ganizaţie care te ajută ca şi student, dar îţi oferă şi cadrul în care să-ţi faci
prieteni de calitate şi de viitor.
Aşadar, acolo i-am întâlnit pe prietenii cu care ne-am unit forţele şi am

realizat agenţia de performance marketing, The Pharmacy.
Pe lângă angenţie, tot acum 4 ani, am lansat blogul, care îmi poartă nu-
mele, unde scriu despre educaţie financiară.
Pasiunea pentru educaţie financiară a provenit mult de la părinţii mei şi

de la modul în care mi-au transmis cum să mă port faţă de bani. Cum am
spus-o mereu, educaţia financiară trebuia să înceapă de la gradiniţă.
A fost doar o chestiune de timp până am găsit modalitatea, blogul, prin

care am putut să transmit mai departe acele mici sfaturi pe care le-am învă-
ţat.
De la blog am început să fiu pasionat de investiţii la bursă, afaceri şi aşa

mai departe. Iar în acest moment am ajuns să fiu acţionat în multe firme de
pe bursă şi să conduc 2 firme.
Practic, pe blog transmit tot ce învăţ în afaceri şi testele pe care le fac.

Business-ul meu principal se ocupă cu performance marketing. Ajutăm
companiile să se promoveze eficient şi cu rezultate pe Google şi Facebook.

Un alt business, care se leagă puţin cu agenţia, se ocupă de organizarea de
cursuri cu scopul de a învăţa piaţa de afaceri din România mijloacele de care
ne ocupăm la agenţie.
Iar un al treilea, este blogul. Eu îl consider un business, chiar dacă nu

este un factor principal de atragere de bani. Îl consider un business pentru
că obiectul lui este să mă ajute să transmit ceea ce am învăţat şi să-i fac pe cei
care vor să lucreze cu mine să mă cunoască mai uşor.

Mulţi spun că începutul este greu şi că dacă nu ai background în domeniu
nu ai cum să te apuci de o afacere. Eu îţi spun contrariul pentru că la vârsta
de 21 de ani am început o afacere în consultanţă şi în online despre care eu
nu avea cunoştinţe deloc.
Practic, m-am aruncat în apă fără să ştiu să înnot şi, din fericire, am su-
praveţuit. Cam 2 ani de zile ne-a luat să realizăm ce exact ştim să facem cel
mai bine. Ne-am specializat şi ne-am orientat în domeniul unde era nevoie
de mine/noi.
O zic tuturor, dacă o afacere trece cu bine de primii 2 ani, atunci poţi spu-
ne că eşti pe drumul cel bun. Aşa a fost şi la noi. De multe ori am vrut să ne
oprim din ceea ce făceam noi, dar parcă pasiunea nu ne-a lăsat să facem asta.
Partea bună este că afacerea a crescut cu cel puţin 100% în fiecare an. Şi
asta nu pentru că am aplicat principiile „facem ce zice clientul” sau „clinetul
nostru, stăpânul nostru”. Chiar nu sunt deloc de acord cu asta.

O afacere bună porneşte din interior. Dacă ţie (ca angajat/propietar) îţi
place să faci un lucru, păi te pui pe tine pe primul loc şi după ceilalţi. Tu tre-
buie să evoluezi pentru că tu eşti cel mai important.
Clienţii vin şi se duc. Însă calitatea este oferită dacă tu ai anumite reguli
şi principii pe care nu vrei să le încalci.
Iar cu aceste principii am ajuns acum într-un punct în care doar creştere
vedem în drumul nostru.

La nivel de firmă, a fost nevoie de 1050 de lei împrumutaţi de la tata. 3
persoane am împrumutat suma aceasta, iar cu primii bani făcuţi, ne-am plă-
tit datoria şi am băut.
Partea bună este că fiecare dintre noi aveam laptopuri de pe ce să lucrăm

şi încă mai eram la facultate. Practic părinţii ne-au mai susţint cum au putut
ei.
Dar la nivel de bani, putem spune că a fost o investiţie de 0 lei. Acei 1050
lei s-au dus în înfiinţarea firmei.
Aşadar, dacă mai zice cineva că are nevoie de bani pentru a-şi pune în
valoare pasiunea, atunci se înşeală.
Dacă nu ai bani, caută un partener care să te ajute. Trebuie doar să vrei şi

să îţi doreşti.

Timp, foarte mult timp a fost investit în primii ani.
Până la urmă nimic nu se face fără timp. Iar noi, în primii 2 ani, cred că
am investit în fiecare zi 4-8 ore pe zi să creştem, fără să se vadă prea mult din
punct devedere financiar.
După cei 2 ani totul s-a schimbat. Parcă totul a fost mult mai clar şi mai
eficint. Munca noastră de 2 ani de zile îşi vedea rodul.

Din păcate pentru noi, momentele dificile le-am avut cu ANAF-ul. Fiind
la început de drum, nu prea ştiam exact ce şi cum se face în această „cola-
borare”. A trebuit să plătim câteva mii de euro pentru câteva greşeli. Au fost
doar câteva înregistrări greşite şi ne-am luat o penalizare.
Asta e, am învăţat din ele.
Din acest moment ne-am dat seama că business-ul nostru a crescut prea
mult şi trebuie să găsim o firmă şi mai bună de contabilitate.
Trebuie doar să ieşi mai repede din situaţia negativă şi să uiţi.

siness.
Au fost multe moment, chiar dacă multe dintre ele sunt mici.
Au fost momente precum: clienţii mulţimiţi că le-am crecut afacerea cu

50-60% pentru simplu fapt că au început să lucreze cu noi sau că am fost in-
vitaţi la tot felul de întâlniri/evenimente private din domeniu. Sau că am luat
premiul trei la nivel de Google Adwords pentru performanţele pe care le-am
avut.
Toate sunt momente de succes pentru noi.
Din păcate sau din fericire, nu ştiu exact cum să zic asta, mereu când
avem un succes, bucuria durează destul de puţin şi ne uităm imediat la umă-
torul nivel.
Ok, am luat locul 3, hai repede să tragem tare să ajungem pe 2 sau pe 1.

Mereu vrem mai mult, mai bine şi mai repede. :)

concurență?
Cred că elementul definitoriu este faptul că suntem sinceri. Nu ne învăr-
tim în jurul cozii atunci când lucrurile merg rău.
Sunt sinceri în tot ceea ce facem şi le spunem negru pe alb clienţilor dacă
o lună a mers bine sau nu. Nu ne este frică să zică că vor să caute pe altcienva.
Mereu este loc de mai bine şi noi acolo vrem să ajungem.
Însă faptul că suntem sinceri în ceea ce promitem şi ceea ce facem, ne-a

ajutat să atragem mulţi clienţi. Vorba umblă-n sat şi asta ne-a ajutat mult.
Clienţii care vin, vin doar din recomandări.

atât?
Păi întotdeauna este ceva mai mult decât pasiunea. Pe mine cel puţin, pe
lângă pasiune, mă mai motivează faptul că acolo unde merg, merg că este al
meu. Este un fel de copil pe care trebuie să-l ajut să crească zilnic.
Mereu cu gândul la el şi mereu îi oferi tot ce ai mai bun. Din păcate, asta
se câştigă doar după ce ai propria afacere. Până atunci, cu greu, la un loc de
muncă ajungi să simţi asta.

Avem o ţară aşa de frumoasă şi cu atât de mult potenţial în afaceri. Sunt
şi eu cârcotaş câteodată, dar niciodată nu m-aş muta de aici. Poate doar să fac
afaceri prin alte ţări, dar nu să mă mut.
Nivelul este destul de slab, dar are potenţial de creştere enorm. Tot aud
multe afaceri care răsar în fiecare zi. Partea bună este că auzim de ele. Partea
proastă este că sunt puţine, comparat cu câţi locuitori are România.
Este greu să dezvolţi un business în România dacă nu ai resurse. Un bu-

siness are nevoie de 2 lucruri: resurse financiare să angajezi pe cineva să facă
pentru tine sau timp ca să faci tu tot. Până la urmă tu decizi care dintre cele
2 le ai.
Eu zic că în România este bine să faci afaceri. Taxele sunt mai mici şi mai
bune faţă de ţările din vest. Încă avem o libertate mare faţă de alte ţări din
din Europa. Dacă sărim cu ochii peste birocraţie, România chiar este o ţară
atractivă.

Perseverenţa – nu ştiu dacă este o aptitudine, dar a fost cel mai necesar
lucru. Până să avem 3 clienţi, am răbdat luni e zile. Până la 10, am mai răbdat
alte câteva luni şi tot aşa.
Cred că e cel mai important lucru.

Este un cuvânt abstract fericirea. Eu sunt fericit mai mult din lucruri
mici. Si dacă i-am făcut unul client o vânzare sunt fericit. E greu de zis. Cei
drept, nu mă consider o persoană tristă şi nici nu îmi place să zic că sunt trist
şi să-mi plâng de milă.
Dacă sunt trist, fac cumva şi îmi schimb starea cât pot de repede.
Însă dacă vorbim despre fericiare ca fiind împlinire, pot spune că da. Sunt
o persoană împlinită pentru vârsta pe care o am. Dar mereu o să fie mai bine
şi mereu vreau mai mult.

treaga omenire?
Funny. Nu aş sta niciodată singură. Aş găsi cealaltă pereche şi am încer-
ca să facem viaţa mai frumoasă purtătorului. Dacă el se simte confortabil cu
şoseta, atunci cu siguranţă lumea este mai bună.
Laure nț iu Mi h a i
ai.ro
www.laurentiumih
Andrei Ro.oșurg
www.andreirosu

Actualul job, de fapt, este un mix de joburi. Pentru că din luna decembrie
a anului 2015 nu mai lucrez în corporație. Însă, eu cred că orice job aș avea,
totul se rezumă la un singur lucru: să ajut niște oameni.
În principiu, în viață, asta faci. Oferi servicii, oferi produse, ajuți oameni
– fie că îi ajuți să economisească timp, fie că îi ajuți să facă orice alt lucru.
Și cred că acest lucru există în oameni. Am supraviețuit atât de mulți ani

pentru că ne-am ajutat, nu pentru că ne-am dat în cap unii altora.

Consider că pentru a-i ajuta pe alții, mai întâi trebuie să îți faci un pic de
ordine în propria viață. Altfel, este ca și cum ai vrea să fii salvamar, fără să știi
să înoți. Intenția există, există bunăvoință, însă atunci când cineva se îneacă
la un kilometru de țărm, e cam greu să îl salvezi.
În 2009 am început să alerg în mod constant. Nu pot să spun că a fost o

pasiune și că am descoperit-o undeva pe internet, mai ales că alergarea e un
lucru natural, precum mersul sau strănutatul.
De milioane de ani oamenii au mers, au alergat. Dacă mă uit la copii, îi

văd că aleargă fără să-și pună problema că aleargă.
Astfel că sunt de părere că am redescoperit pasiunea pentru alergat și

senzația de libertate pe care o ai când te miști. După care am folosit-o ca in-
strument de dezvoltare personală.
Nu încerc să spun că alergarea, în toate fazele ei de la a-ți pune pantofii

de alergare până la a ajunge în casă după o alergare, e o pasiune, un lucru
magnific, care mă face să mă simt senzațional. Sunt momente în care nu aș
da nici câinele afară din casă.
Însă, senzația pe care o ai știind că ți-ai învins propria comoditate este

extraordinară.
Legat de felul în care pot să ajut, din momentul în care am lansat blogul
și am văzut că oamenii își doresc să mă sprijine, să mă susțină și să spună că
datorită mie au început să alerge, mi-am dat seama că acolo este ceva mai
mare decât mine.
Și tot ce am făcut a fost să continui.
Desigur, pe unii mi-a fost mai greu să îi conving, în sensul că au nevoie să

mă vadă pe mine alergând timp de 50 de ani sau alergând 2000 de kilometri
până când vor încerca măcar să se ridice de pe canapea. Însă am o rețetă și
pentru ei. Cu toate acestea, ar fi bine să nu aștepte până ajung eu la 100 de
ani, iar ei să aibă 95 și deja să fie prea târziu.

Eu n-am conștientizat și nu conștientizez că am un business, spre rușinea
mea, pentru știu că ar trebui să fiu conștient de asta. Însă nu mă uit în cont
să văd câți bani am strâns.
Pur și simplu, îmi place ceea ce fac și pentru simplul fapt că eu fac niște
lucruri, oamenii se simt inspirați și motivați. Ca urmare primesc feedback
din partea lor și asta mă face să merg mai departe.
A devenit un business pe măsură ce cunoștințele pe care le-am acumulat

în acești ani de alergare, din 2009 până în prezent, s-au transformat în pro-
grame pentru alergători amatori.
Iar atunci am evoluat foarte bine timpul meu, pe care îl investesc în aceste
programe, îl evaluez în bani și ofer un serviciu în care îmi pun toată energia,
toate cunoştinţele și toată pasiunea. Iar oamenii plătesc sau nu plătesc pentru
asta – este alegerea lor.
Pentru că, până la urmă, ce oferă programul de coaching în alergare este

o scurtătură care te scutește de timpul investit în activități autodidacte, care
vin la pachet cu eșecuri și greșeli. În loc să faci asta, poți să apelezi la mine și
să te învăț tot ce am învățat în ultimi 7 ani.

în pasiunea ta, pentru a o putea transforma în business?
Dacă ne referim la călătoriile mele, în care am alergat, acolo nu am făcut

o investiție pentru că am apelat la sponsori și la parteneri. Îmi era imposibil
– eram om cu credite, cu rate.
Iar dacă ne referim la businessul Coaching în Alergare, a fost vorba de

costul site-ului, a implementării – probabil că vorbim de 1000 sau 2000 de
euro.
Nu cred că ai nevoie de fonduri foarte mari pentru a începe un business.

Timpul este cea mai importantă resursă și întotdeauna banii, în orice
afacere, reprezintă de fapt timp. Pentru că, desigur, puteam să îmi dezvolt
propriul site și ar fi trebuit să învăț vreo doi ani să fac asta, însă eu sunt o per-
soană atehnică.

Nu cred că am făcut vreun compromis. Sunt o persoană flexibilă și găsesc
soluții destul de ușor.
Legat de momente dificile, consider că întotdeauna începuturile sunt

cele mai grele. Atât în ceea ce privește organizarea unui eveniment, precum
Transmaratonul, cât și lansarea programului Coaching în Alergare. În orice
proiect, partea de început ete cea mai dificilă.

siness.
Dacă ne referim la Coaching în Alergare, cel mai de succes moment a
fost acela în care am avut primul client. Este o satisfacție enormă! Este un
produs unic în piață și nu am știut ce preț ar fi trebuit să-i pun.
Primul client rămâne întotdeauna conectat la o satisfacție enormă. Pri-

mul client a fost Adriana Istrate, care m-a văzut la o conferință cu un an îna-
inte de lansarea programului. În momentul în care i-am spus că am lansat
programul, a spus că dorește să facă aceleași lucruri pe care le-am făcut și eu.

concurență?
Faptul că am 15 ani de corporație mă ajută foarte mult să gândesc concu-
rența în alți termeni. Și, de obicei, mă uit după acele zone care nu sunt aco-
perite, în care nu există concurență. Astfel, acopăr niște nevoi care nu sunt în
acel moment acoperite.
Eu am alergat alergarea holistică, ce are legătură cu integrarea alergării

pe termen lung în stilul de viață, cu managementul timpului, cu productivi-
tatea, cu nutriția.
Și oamenii au înțeles că dacă își doresc să aibă un succes rapid, este mult
mai ușor să înveți direct de la cei care au trecut prin experiențele pe care tu
îți dorești să le ai.

Astfel că oamenii găsesc în mine un model. Cred că acesta este motivul
pentru care oamenii vor să lucreze cu mine și nu cu altcineva.

atât?
Eu nu cred în motivație. Motivația te ajută doar să începi niște lucruri și
durează cel mult câteva zile. Eu mi-am format niște obiceiuri foarte produc-
tive, și astfel îmi este foarte simplu.
Mă trezesc foarte devreme, la 5 dimineața. Îmi încep întotdeauna ziua cu

antrenament, ceea ce îmi oferă un nivel de energie foarte bun. Am și un mic
dejun foarte energetic. Și astfel, fac în prima parte a zilei cam tot ce am de
făcut în ziua respectivă.
Având obiceiurile acestea, nu prea am cum să dau greș. Pentru că dacă

fac în fiecare zi niște lucruri, într-o anumită direcție, și aloc energie, atunci
sunt pe un drum bun.

Consider că principala problemă a antreprenoriatului, în România, este
strâns legată de percepția de a fi părinte. Considerăm că ne naștem antrepre-
nori sau părinți, însă a fi părinte și a fi antreprenor e o artă care se învață.
Dacă nu faci o facultate pentru asta, măcar niște cursuri sau să lucrezi cu
oameni care sunt foarte buni. Să cauți programe de mentorat, de coaching.
Pentru că cu principiul cu încercare și eroare, la un moment dat se termi-
nă resursele și entuziasmul, astfel că este important să ții cont și de cunoștin-
țele altora.

fost definitorii succesului businessului tău?
Perseverența este principala aptitudine. Eu dacă sunt convins că sunt pe
drumul bun, continui să merg pe el. Mai ales dacă simt că duce în direcția
bună.
Fiecare va avea propria părere despre ce faci tu și întotdeauna ai de îm-

bunătățit ceva.

Fericirea, ca și motivația, sunt concepte în care nu cred. Fericirea este o
stare punctuală.
În schimb, cred în împlinire. Împlinirea este starea pe care o ai, o stare de

lungă durată pe care o ai atunci când știi că ești pe drumul cel bun. Această
stare e mereu cu tine: când te trezești, când adormi și ai convingerea că ce ai
făcut reprezintă încă un pas către țelul tău.
Andrei Ro.oșurg
www.andreirosu
Ramona Jaor
www.dojoblog.r

Web design. De aici am pornit.
Acum mă ocup de mai multe pasiuni ce au legatură cu web designul:

administrez câteva situri personale, țin un curs de freelancing (îl puteți găsi
pe earn.pftoday.com), fac web design (www.gyn.design) și mă atrage tot mai
mult partea de online marketing, pe care, sincer, am ignorat-o mulți ani. E
absolut fascinantă, odată ce înțelegi cum merge treaba.

Pasiunea am descoperit-o în 2002, simultan cu o altă obsesie: karate.
De fapt la web design am ajuns din cauză că m-am trezit eu, începătoarea
în artele marțiale, să scriu despre subiect și să-i ajut pe alți începători să le fie
o idee mai ușor.
Așa că am făcut un site pe un template de Front Page și apoi mi-am

petrecut muuulte zile învățâd cum să-l fac mai arătos.
Cam 2 ani m-am jucat de-a webmasterul așa doar de distracție, până am
avut un prim client plătitor și am făcut primii 200 de dolari.
În urmatorii ani mă pot mândri că am ajutat mulți pasionați de artele

marțiale să înțeleagă ce se întamplă în dojo, m-am ales și cu un nickname
simpatic (dojo), apoi am ajutat alte sute (mii) de oameni cu articolele mele
despre web design (începusem să scriu și despre asta).

Am o mica afacere de web design, fac consultanță pentru cei care doresc
să invete cum să câștige și ei bani pe net (legal) și blogging.

Nu-ți povestesc următoarele chestii pentru a primi compasiune sau pen-
tru a mă lăuda că uite ce am realizat. Doar pentru a le oferi cititorilor tăi o
poveste reală, despre un început foarte greu. Sper asta să-i încurajeze în a-și
găsi pasiunea și a merge pe drumul lor cu încredere.
Am început de foarte de jos. Am fost un copil sărac, apoi o studentă la fel.
În vremea aia lucram la un post local de radio, făceam facultate la zi și mă

apucasem de karate.

Aveam puțini bani.
Am început un site de arte marțiale pe un plan ieftin de la myx (3 dolari

pe lună) și domeniul dojo.ro. Fostul prieten mi-a arătat cum să folosesc Front
Page și cum să urc situl pe server.
Nu aveam propriul calculator la vremea aia, așa că stăteam la radio și câte

3-4 ore în plus, doar să mai apuc să bibilesc ceva la situl meu.
Următorul prieten și-a facut prin 2003, cred, un upgrade de sistem și

mi-a donat mie piesele vechi.
Știu că aveam un calculator praf (se bloca din 10 în 10 minute) si un mo-

nitor care mi-a zapacit ochii o perioadă.
Dar era AL MEU și am putut petrece mult timp și acasă pentru a învăța
mai multe despre web design. Așa nu mai eram în picioarele nimanui la ra-
dio și stăteam nopțile să mai citesc ceva nou.
Aveam un abonament din ăla ieftin de dial up și stăteam noaptea, că plă-

team mai puțin. Ziua aveam salvate tot felul de articole și de fișiere și lucram
offline.
Tatăl meu m-a ajutat apoi să mai îmbunătățesc calculatorul, apoi am luat
un împrumut la Metro pentru un laptop. Am plătit 3 ani pentru el, dar deja
începeam să fac bani din web design, deci rata era o nimica toată.
Am muncit FOARTE mult până în acest moment, nu mereu eficient, dar

am muncit.
A fost și este o pasiune uriașă (aș zice, mai degrabă, o obsesie).

Hmm, aici e mai complicată treaba.
Am investit enorm în propria mea rețea de situri.
Am avut, până la un moment dat, vreo 40 de proiecte (ziceam despre ob-

sesii, da?). Despre arte martiale, web design, forum management, ortodon-
ție, muzică, filme, slăbit, nici eu nu mai știu câte au fost.
Plătesc hosting de prin 2004, deci vreo 3600 de dolari numai aici (am
cont de reseller, la 25 de dolari pe lună, m-ar costa altfel enorm să țin toată
rețeaua separat). Am avut într-o perioadă și clienți de hosting, așa că am mai
recuperat din costuri.
Plus domeniile (în medie 12 dolari pe an bucata).
Am cumparat licențe pentru unele platforme (forum, e-commerce), une-

le au costat 150-200 de dolari.
Am avut un site gen Fiverr acum 2 ani și în el am îngropat 2000 de dolari.
Sunt mulți bani investiți, dar am și recuperat mulți prin faptul că am pri-
mit bani pe publicitate, plus că mi-am promovat afacerea de web design și
am prins foarte mulți clienți așa.
Deci nu sunt bani aruncați pe fereastră.
Partea bună este ca nu am plătit servicii de web design, pentru că eu mi-

am facut toata munca: instalări, optimizări, copywriting, design etc.

Timp. Foarte mult timp.
Am muncit, până prin 2014 (când am născut copilul), în jur de 8-10 ore
pe zi. În fiecare zi.
A fost pasiunea vieții mele (încă este), așa că nu am simțit că muncesc.
Și am petrecut timpul acesta citind și scriind despre munca online, admi-

nistrându-mi siturile și lucrând pentru clienții mei.

Cel mai dificil, deși cel mai frumos, a fost nașterea fiicei noastre. Înainte
să vină pe lume, înca mai trăiam cu impresia că voi rupe ușa cu munca pe
net, așa cum o făceam înainte.
Și am fost forțată să pun afacerea pe locul al doilea, chestie tare dificilă la

început. Mi-a luat ceva timp să înteleg că am poate 2-3 ore de muncă pe zi,
pe care trebuie să le folosesc din plin.
Culmea, asta m-a forțat să fiu mai productivă, mi-a crescut afacerea din
nou și mi-a permis chiar să încep să mă preocup și de partea de teaching,
deschizându-mi cursul de freelancing.
Compromisuri: la partea de prețuri am facut mereu compromisuri. Și e

păcat, pentru că, deși am câștigat bine, am lăsat mereu ‚bani pe masă’, neso-
licitând ce merit să primesc.

siness.
În anul 2011 am prins un client pe un proiect de forum design. A fost
atât de încântat de munca mea, încât am muncit împreună 3 ani. Mi-a plătit
salariu, să zic, 36 de luni.
Chiar și faptul că am reușit să-mi susțin financiar familia, din afacerea

mea, este un mare succes.
În 2009 eram șomera, cu o rată uriașă pentru mașină și taxele de SRL.

După 3-4 luni de coșmar (munceam 14-16 ore pe zi) am reușit să mă redre-
sez și să construiesc un viitor pentru familia noastră.

concurență?
Majoritatea apreciază faptul că nu ofer doar un serviciu.
Deși iau bani ca web designer, le dau sfaturi de marketing, le povestesc

despre ce probleme pot apărea, cum să își gasească un host bun pentru site
etc. Și pun mult suflet, pentru că sunt în continuare foarte pasionată de
munca asta.
Multora le-am spus că văd fiecare proiect de genul acesta ca pe un proiect

al meu, încerc să le fac de parcă aș lucra pentru mine.
Ca atu mai am și experiența online, destui ani din 2002 până acum.
atât?
Sunt la fel de pasionată de online ca în prima zi.
Deci nu simt că aș munci efectiv, deși depun efort. Văzând că este o afa-
cere care merge, asta îmi dă încredere să merg mai departe.

Eu spun că este în creștere.
Mă bucur să vad tot mai multă lume interesată de a face un ban în afara
serviciului (majoritatea așa încep) și, mai mult decât atât, tot mai mulți tineri
interesați de antreprenoriat.
La cursul meu de freelancing MAJORITATEA sunt studenți.
E minunat că la 20 și ceva de ani, acești tineri doresc să învețe să își cre-

eze o micuță afacere online (ceea ce îi învăț eu). Nu toți vor reuși să facă din
asta ceva pe termen lung, dar vor fi destui care probabil vor câștiga un venit
cinstit fără să meargă zilnic la ‚corporație’.

Consecvența.
Spun sincer că nu sunt genul de om consecvent, dar în acest caz am fost

căpoasă. Și rezultatele au început să se vadă destul de repede.
Despre chestii ca onestitate, respect, seriozitate nu discut, acestea sunt

calități pe care trebuie să le ai ca om, în primul rand.

Deși munca mea mă încântă, fericirea vine din partea celor dragi.
Sunt o familistă convinsă și sunt fericită alături de părinții mei (tatăl meu
și bunica), alături de soțul meu și fiica noastră, plus o mână de prieteni pen-
tru care aș sări în foc.
Faptul că îmi pot petrece ziua alături de copilul meu, jucându-ne și des-
coperind împreună lumea, este cel mai mare avantaj al afacerii mele.
Ramona Jaor
www.dojoblog.r
Toți cei 5 antreprenori sunt menționați în Ghidul Antreprenorului
Online, împreună cu alți 10. Dacă dorești să cumperi cartea, în conti-
nuare ai câteva detalii.
Cum să faci ce-ți place fără să mori de foame

Ghidul Antreprenorului Online
Detalii aici - http://gao.davidmitran.ro
65 LEI - Transport inclus

5 Antreprenori

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5 Antreprenori

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sold to

Mă numesc David Mitran, iar 5Antreprenori reprezintă o

Acest e-book este rezultatul unor interviuri avute cu 5 an-

Dan Luca, Andrei Ursu, Laurențiu Mihai, Andrei Roșu și

Poveștile lor le vei afla în rândurile pe care urmează să le

Îmi doresc ca această resursă să-ți fie de ajutor și să-ți adu-

Care este pasiunea care se manifestă în actualul tău job?

Deci, nu pot să zic că am un job, iar ceea ce mă pasionează din ceea ce

Vorbește-mi despre următoarele două momente importan-

Toate acestea sunt corelate într-o oarecare măsură și cu faptul că ultimele

Așadar, confirmarea am avut-o undeva la 19 ani, iar reconfirmarea am

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Ajut antreprenori să își creeze un stil de viață care să echilibreze familia,

Povestește-mi despre cum ai început. Care au fost primii

Nu pot să zic că am avut un mentor pe o durată mare de timp. Într-ade-

Cu trezitul am început în 2 octombrie 2009, aceasta fiind prima zi în care

La început au fost multe experimente, iar partea interesantă este că nu

Spre surprinderea mea, la primul webinar au venit 100 de oameni. Iar

Apoi am lansat și programul de coaching, și s-au legat unele de celelalte.

Cât de mult a fost nevoie să investești, financiar vorbind,

Din acest motiv consider că există caracteristici diferite la un business

Financiar vorbind, în decurs de 6 luni, s-au investit în jur de 10.000 de

Ce alte resurse au fost investite și în ce măsură?

Contează foarte mult cum îți faci tranziția de la un job la un business.

Care au fost compromisurile pe care le-ai făcut și care a

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Așadar, este foarte bine să ai o relație foarte stabilă și înțelegătoare, care

Povestește-mi despre cel mai de succes moment care a

De exemplu, ce mi se pare interesant, cum lucrez în programul de

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Care este părerea ta despre nivelul de antreprenoriat din

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Din păcate, antreprenorii fac foarte multe greșeli pe care ar putea să nu le

Care sunt aptitudinile pe care consideri că le-ai folosit și au

Cam asta ar fi o definiție a integrității din punctul meu de vedere.

Ce consideri că este fericirea și ce te face pe tine fericit?

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Așadar, ceea ce am găsit și este în controlul meu este starea de împlinire,

Pentru că, a fi împlinit poate fi o stare care începe de când mă trezesc și

Dacă ai fi o singură șosetă, care ar fi singurul lucru pe care

Care este pasiunea care se manifestă în actualul tău job?

Vorbește-mi despre următoarele două momente importan-

Cu ce se ocupă business-ul tău?

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Povestește-mi despre cum ai început. Care au fost primii

Mai tarziu, am început să filmez singur materialele pe care le puneam

Cât de mult a fost nevoie să investești, financiar vorbind,

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Ce alte resurse au fost investite și în ce măsură?

Care au fost compromisurile pe care le-ai făcut și care a

Pentru mine, sacrificiu înseamnă ceva foarte foarte important. Eu nu a

Povestește-mi despre cel mai de succes moment care a avut

Care consideri că este elementul definitoriu pentru care cli-

Ce te face să continui să muncești în fiecare zi? Consideri

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Care este părerea ta despre nivelul de antreprenoriat din

Cu o idee bună, poți să dezvolți un business foarte ușor și rapid. Impor-

Care sunt aptitudinile pe care consideri că le-ai folosit și au

Ce consideri că este fericirea și ce te face pe tine fericit?

Care este pasiunea care se manifestă în actualul tău job?

Nu am fost nicidoată angajat, dar la cum mă uit la prietenii mei, nu ştiu

Vorbește-mi despre următoarele două momente importan-

© www.davidmitran.ro - toate drepturile rezervate

Aşadar, acolo i-am întâlnit pe prietenii cu care ne-am unit forţele şi am