Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea POLITEHNICA din București

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

Biodisel

Profesor coordonator : Prof. Dr. Ing. Valentin Pleșu

Masterand : Cringasu Oana-Cristiana


Specializarea : BBTC , an II
CUPRINS
1. Introducere

Biodieselul este un combustibil alternativ ce provine din surse regenerabile, este


biodegradabil şi netoxic iar folosirea acestuia are un impact negativ mai mic asupra mediului
înconjurător spre deosebire de combustibilii convenţionali. Biodieselul poate fi folosit direct sau
în amestec în orice raport cu dieselul convenţional. Cel mai frecvent raport de amestecare este de
20% biodiesel şi 80% diesel, reprezentând aşa numitul B20. Biodieselul are o cifră cetanică mai
mare decât motorina, nu conţine compuşi aromatici iar oxigenul are o pondere de 10-11 % din
masa acestuia, aceste proprietăţi determinând reducerea emisiilor de monoxid de carbon,
hidrocarburi şi de particule sedimentabile.

De asemenea, acesta reprezintă o sursă strategică de energie pentru ţările care nu posedă
zăcăminte sau rezerve de combustibili fosili. Din aceste motive, guvernele promovează şi susţin
producerea de biodiesel şi aducerea de îmbunătăţiri în ceea ce priveşte tehnologiile de obţinere a
biodieselului pentru ca producţia acestuia să fie viabilă din punct de vedere economic.

1.1. Istoric
Procedeul de transesterificare al uleiurilor vegetale este cunoscut încă din anul 1853, un
astfel de experiment fiind condus de către cercetatorii E. Duffy si J. Patrick, cu mulţi ani
înaintea apariţiei primului motor diesel.

Posibilitatea folosirii uleiurilor vegetale pe post de combustibil pentru motorul cu


combustie internă a fost studiată în mai multe ţări în perioada 1920 – 1930 și mai târziu în timpul
celui de-al Doilea Razboi Mondial.Din cauza unor dificultăţi tehnice cum ar fi viscozitatea
ridicată, încercările de a înlocui motorina cu uleiul vegetal au fost în mare masură abandonate.

Pe data de 31 august 1937 G. Chavanne în cadrul Universităţii din Bruxelles obţine


patentul pentru “Procedura de transformare a uleiurilor vegetale pentru folosirea lor drept
combustibili”, acesta descriind metoda de transesterificare a uleiurilor vegetale folosind etanol în
scopul separării acizilor grasi de glicerol înlocuind glicerolul cu alcooli liniari de catenă scurtă.
Este prima menţionare a obţinerii a ceea ce definim în ziua de azi ca biodiesel.

Mult mai recent, în 1977 cercetătorul Expedito Parente inventează și prezintă patentul
pentru primul proces de obţinere la scarţ industrială a biodieselului. Pe parcursul anilor 90, uzine
de obţinere a biodieselului au fost deschise în multe ţări din Uniunea Europeana, incluzând
Cehia, Germania și Suedia. Franţa lansează producţia locala de biodiesel din uleiul de rapiţă, ce
intră într-un amestec de 5% cu motorină în combustibilul pentru mașini și într-un procent mai
mare în combustibilul destinat transportului public. Renault, Peugeot și alţi producători de mașini
au certificat moatoare de camioane ce pot folosi amestecuri de până la 50%. În 1990 Institutul
pentru Biocombustibili din Austria identifica 21 de ţări cu proiecte de obţinere a biodieselului în
vederea comercializării acestuia.

În prezent biodieselul pur (100%) este distribuit în multe benzinării din Europa.

În tabelul 1 sunt prezentate proprietățile biodiselului.

Tabel 1.
1.2. Transesterificarea în cataliză omogenă alcalină a uleiurilor rafinate

Transesterificarea catalizată bazic a uleiurilor vegetale rafinate prezintă o eficienţă


ridicată de până la 99,9% și produce biodiesel de bună calitate după îndepărtarea excesului de
metanol, catalizator bazic și glicerină.

Reacţia chimică necesită trei molecule de metanol (sau alt alcool) pentru fiecare
moleculă de trigliceridă, care corespunde cu aproximativ 10% greutatea de metanol per masa de
ulei procesat. Principalul produs secundar de reacţie este glicerina.

Fig.1.2.1 Reacţia de transesterificare a trigliceridelor


1.3.Avantajele biodiselului

- principalul avantaj, conform specialistilor, il reprezinta reducerea poluarii;

- este biodegradabil intrand in ciclul de descompunere naturala. In plus producand biodiesel micsoram
importul de benzina si diesel care de pe zi ce trece este tot mai scump si facilitam totodata si agricultura;

- este simplu de utilizat, netoxic si nu emana in procesul de ardere gaze ce contin noxe periculoase cum ar fi
NOx sau Sox;

- este simplu de utilizat, netoxic si nu emana in procesul de ardere gaze ce contin noxe periculoase cum ar fi
NOx sau Sox;

- este mai ieftin decat motorina, nu trebuie facute modificari la motor, reduce emisia de dioxid de carbon cu
80% si pe cea de monoxid de carbon cu 50%, ” Combustibil 'verde'

1.4. Dezavantajele biodiselului

- poate fi considerat ca un diluant mai slab care corodeaza produsele metalice si nemetalice. Din acest motiv
este nevoie inlocuirea tuturor garniturilor de caucuic din pompa de injectie cu materialul numit Viton care rezista la
biodiesel. De asemenea este necesara schimbarea mai deasa a filtrelor de ulei si combustibil din cauza inbicsirii
premature cauzate de efectul de corodare.

- diferenta de pret intre diesel-ul fosil si biodiesel nu este asa de mare (marile companii petroliere cumpara
en-gros instalatiile de fabricat biodiesel ca sa-si poata impune politica proprie).

- folosirea biodieselului poate duce la deteriorarea sistemului de alimentare cu combustibil.


- nu se va putea produce acasa deoarece al doilea produs
folosit la fabricare si anume metanolul e pus pe lista sustantelor periculoase si interzise ( in primul rind datorita
toxicitatii si in aldoilea rand faptului ca se foloseste la fabricarea drogurilor artificiale).

- are vascozitatea de 10 ori mai mare ca motorina

- are punctul de inflamabilitate ridicat (intre 270s si 321s grade celsius) comparativ cu motorina (55s-70s
grade celsius)

- nu se pastreaza pentru utilizare mai mult de 6-8 luni

- nu se poate folosi ca si combustibil direct ci numai dupa montarea unui CONVERTOR care corecteaza
vascozitatea si asigura comutarea pe ulei cand parametrii acestuia sunt similari cu cei ai motorinei

2. Obținerea biodiselului

Pentru obținerea biodiselului, se simuleză o instalaţie de obţinere a biodieselului în cataliză


bazică omogenă (NaOH,KOH) pornind de la ulei (considerat a fi format din trioleină pură) şi
metanol. Substanțele principale pentru realizarea simulării sunt: metanolul, trioleina, dioleina,
monooleina, glicerina şi oleatul de metil. Materiile prime se consideră pure şi se alimentează la
25°C şi o atmosferă.

Pentru realizarea simulării, am utilizat programul UniSim Design R450.


Substanțele le-am introdus în simulator cu ajutorul următorilor pași:

Component List – 1 -> selectare Full Name/Synonym -> completare camp Match cu
numele componentului -> Add Pure

2.2. Alegerea modelului termodinamic

Având în vedere că la obţinerea biodieselului se întâlnesc amestecuri puternic neideale ce conduc la


formarea a două faze lichide este necesară utilizarea unui pachet termodinamic de proprietăţi, ce se
bazează pe coeficienţi de activitate. Se va alege pachetul de proprietăţi NRTL deoarece acesta poate
modela atât echilibrul lichid-vapori cât şi echilibrul lichid-lichid. Deoarece presiunile de operare sunt
scăzute, faza de vapori se comportă ca un gaz ideal. Din acest motiv se utilizează ecuaţia de stare a
gazelor ideale. Pentru a selecta modelul de coeficienţi de activitate se procedează astfel:
- În fereastra Fluid Pkgs se apasă butonul Add. Se alege modelul de coeficienţi de activitate
Extended NRTL
- Se modifică numele modelului în NRTL-ideal

S-ar putea să vă placă și