mi te-am imaginat ca marea lui Murdoch

izbind viața cu stângăcie şi brutalitate

tu muţenia reliefului stâncos și fluturii cu aripi
mai lungi decât amiezile de vară
din cărţile care
au tendința de a se termina
la fel ca visele din concedii:
nu întotdeauna cum am vrea
sau
cum ar trebui

îmi place pozezi în victimă dar

nu ţi se potriveşte
ai ochi sălbatici şi
tremuri şi
te prefaci că-ţi muşti pumnul încleştat
ştiu lor le zâmbeşti sincer apoi îi aştepţi
pe fiecare la colţ cu răbdare
cu funia şi săpunul pregătite
cu scaunul ud
şi franghia-nmuiată-n sare
nu contează nu te-ai supărat
doar că nu-i mai chemi a doua oară

îi ştii sunt la fel

se cred stăpâni pe domeniu
nu vor să accepte că
lebedele nu se scaldă-n ligheane.
îi judeci pentru că întotdeauna vorbeşti mai uşor
despre alțiii viaţa ta e mereu pe alt plan
un prieten inginer IT-ist ne povestea
despre viață și arta detașării
fără să facă nicio aluzie la Hutopilă nu de alta dar
n-are el treabă cu poezia decât involuntar când dă câte-o dumă
și noi râdeam pe sub mustăți invidioase cu adevărat
pe creativitatea lingvistică a omului relaxat
căruia viața îi dă făra să ceară
încă o mină prost exploatată

****

e ciudat te-ntâlneşti şi dintre atâtea câte aveţi de vorbit

tu te-ntrebi despre vreme ca şi când totul depinde de asta
stai să ghicesc niciodată nu-i soare când eşti tu tristă
ce clişeu romantic
în capul tău ți-ai dat măcar de două ori
ochii peste cap
nu-i nimic
şi ieri va fi o zi
mi-ai scris
recitind mailul
m-am gândit nu
nu eşti dislexic
am dat reply
să ne bazăm pe alaltăieri
dar m-am procopsit cu bătătură la arătător
am zis să te mai supăr
probabil mi-ai zice sec că
s-a inventat Ctrl+A

am mai crescut între timp

am înțeles și aluzia literară
ce să-i faci, nu jucăm cu toții în aceeași ligă
anul trecut pe vremea asta
ni se scurgeau tâmplele
la soare între două cimitire
unul ortodox altul catolic
alergai printre pietre de mormânt
eu mă gândeam la fratele ei singur acolo
la umbra e rece noi ascunse în iarba înaltă
luai apă de la ţâşnitoarea dintre cruci
oaselor nu le mai trebuie hidratare
nu-mi venea nici s-ating sticla
o să facem cancer de piele
îţi spuneam
ne vor blestema

tu sigur cobori iar în poieniţa

faci topless în aceeaşi iarbă netunsă
câte-un biciclist sigur mai încurcă
frâna de spate cu cea de faţă
poate câte-un şofer mai face
giratoriul de două trei ori

suntem martorii pasivi ai unui viitor

încă neacceptat în totalitate
bâjbăiala asta continuă greața și deznădejdea
sentimentul constant al falsei apartenențe
bem împreună dar trăim separat și
mă obosesc excesele tale de zel
gesturile cuvintele totul mi se derulează obsesiv
în buclă ca reclamele alea noi la Telekom
cu rapperu’ wannabe căruia nu-i prea iese
dar nici mie și nici ție nu prea
și poate că unii se mulțumesc cu sloganuri
it’s a bad day not a bad life
whatever la capitolul empatie stăm cel mai prost
**
mi se pare nefiresc că pot să-ți anticip uneori aproape fiecare mișcare
fiecare gest de parcă am trăit la un moment dat viața ta
și ți-am purtat șlapii sau cămașa și m-au apăsat alegerile tale
nu neapărat greșite, dar de neînțeles pentru mine acum.
nu mai simt de ceva timp nevoia să mă ascund când vreau
să te privesc înainte era greșit acum nu mai știu
la ce bun atâta teorie practica oricum ne omoară
te învață ăștia toți să nu înjuri să nu judeci să nu urăști să nu furi
să nu ucizi dar ei sar primii la beregată și tu rămâi interzis
îți zici în gând bă nu reacționa că-i exercițiu tehnic e demonstrație
***

nu am știut niciodată cum să-mi evaluez obiectiv acțiunile

cât de sadic să fii să nu-ți găsești singur scuza perfectă -
dacă nu eu atunci cine mă întreb cu toți ceilalți fani AtomicTv.
anii ’90 au fost chiar mișto mi-am spart capul de cel puțin trei ori
o dată aruncam cu pietre într-un cais și așteptam să cadă doar fructele
a doua oară jucam Țară, țară, vrem ostași! și ăștia au zis
bă, ridicați mâinile la nivelul gâtului !
mi-aduc aminte și acum m-am dezechilibrat am căzut pe spate m-am ridicat
toți își cereau iertare eu aveam un ciob înfipt în cap
normal că ne jucam pe asfalt să fie mai real dar nu și-a luat niciunu’ bătaie
deși mă așteptam să-mi iau chiar eu și cu ciobu-n cap și bătută
mi se părea ireal ce noroc chior și îmi dau seama
că nu s-a schimbat nimic la capitolul ăsta.
mai apoi mi-am rupt piciorul în casă dublă fractură
trebuia acumulată cumva și experiența de viață
no pain no gain

acum că mă uit în urmă chiar am dat-o pe hipstereală gravă

Apple Zara și Starbucks din când în când mă acuză lumea de superficialitate
deși îi anunț pe această cale că singură nu m-aș duce așa des
noroc cu ei
arta detașării

mai vine câte-o rudă mai în vârstă în vizită pornită de-acasă

să-ți explice cu ce se mănâncă viața: nu tu bărbat, nu tu copil , nu tu familie!
tu asculți cuminte cu ochii mari și umezi
în mintea ta ai găsit cel puțin trei modalități de a-i oferi un sfârșit pe măsură
deja completezi obsesiv-compulsiv o listă cu motive pentru care nu merită efortul să
farmecul sărbătorilor în familie te străduiești
să inspiri și să expiri la intervale regulate -
calmul dezarmant al peisajului în fața oricărei avalanșe
*
ajunsesem să mă întreb pentru ce mă mai trezesc dimineața
îmi număram prietenii adevărați
atunci ca și acum
pe de degetele de la o mână
de libertatea nedorită a celeilalte mă foloseam
doar la treburile casnice cu multă grijă
mâinile spun multe despre un om
la fel ca deciiziile au tendința să se supună
legii de cauză- efect nu am știut niciodată cum
să dau o definiție solidă prieteniei sau oricărei alte abstracțiuni
am plecat de la premisa unei decențe generale a lumii
rămâi uimit că urma de candoare care ne invăluie organele de mici
dispare în timp cu constanța cu care le cad dinții preșcolarilor
nimic nu e de neîlocuit de neiertat de neînțeles în ziua de azi
aceeași condescendență de neimaginat în ochii mediocrilor
nimic nu are consistența realității dar nici ficțiune nu pare a fi
*
m-ai întrebat într-o zi ce cred despre iubire
iar eu nu am știut să-ți spun exact
e ceva ce se simte la momentul potrivit -
nici mai devreme nici mai târziu -
cum îi ies fiecăruia măselele de minte neprogramat
atunci când corpul și sufletul
sunt
în armonie perfectă.
și totuși m-am săturat
de generalizări înguste mediocritătți subiective
cine poate oferi o grilă de interpretare
aplicabilă general valabilă
să sune să anunțe să dea share