Conjunctura economiei mondiale

2.4.3. DEŞEURI FEROASE

Cristina BUMBAC
I. Caracteristici generale ale pieţei deşeurilor feroase şi perspective

În primele nouă luni ale anului 2008 piaţa deşeurilor feroase şi a fontei a cunoscut
creşteri de preţuri mai mult decât substanţiale, fiind atinse în unele cazuri niveluri record.
Toţi participanţii la piaţă au afirmat că preţurile sunt prea ridicate, nesustenabile şi că va
urma în mod evident o perioadă de reaşezare la niveluri mai normale. Atunci când această
reaşezare a venit - în luna august 2008, înainte de declanşarea crizei financiare din S.U.A.
şi de ameninţarea cu recesiune în ţările occidentale - aceiaşi participanţi au considerat
situaţia "dezastruoasă", "falimentară" şi "o cădere fără precedent", uitând că preţurile din
luna august erau în continuare cu 80 - 120% mai mari decât media anului 2007.
Media anului 2009 a fost cu circa 30 - 49% mai mică decât media anului 2008, dar
asta nu a însemnat decât revenirea la preţuri normale comparativ cu cele excesive din anul
precedent. Anul 2010 a fost până în septembrie un an normal: spre deosebire de ultimii
patru, când preţurile au crescut foarte mult şi în perioada de vară, în 2010 preţurile s-au
diminuat uşor în lunile iulie şi august (luni de vacanţă şi de încetinire a ritmului producţiei)
şi au crescut din nou în septembrie. Media primului semestru al anului 2010 a fost în
general cu 20 - 70% mai mare decât media anului 2009, fapt ce indică o revenire
spectaculoasă a preţurilor, bazată mai ales pe cererea asiatică, dar şi pe cea din Europa şi
America.
Datele finale referitoare la exporturile şi importurile de deşeuri feroase ale anului
2009 au fost publicate spre sfârşitul lunii iunie 2010. Modificările faţă de anul 2008 sunt în
general cu minus, în sensul că în cursul anului 2009 comerţul cu deşeuri feroase a
înregistrat o oarecare scădere. Au existat şi excepţii notabile, cum ar fi Japonia, Ucraina şi
România în cazul exporturilor şi China, Pakistan şi Vietnam în cazul importurilor. Ierarhia
s-a menţinut însă în linii generale aceeaşi, cu menţiunea că în 2010 China se pare că va
întrece Turcia şi va deveni cel mai mare importator mondial de deşeuri feroase.

Perspective

În general analiştii pieţei deşeurilor feroase au opinii variate referitoare la

perspectivele acestei pieţe. Unii sunt optimişti (şi aceştia formează majoritatea),
considerând că efectele crizei financiare au trecut, recesiunea s-a terminat (fapt confirmat
de o serie de ţări occidentale) şi ritmul producţiei de oţel va reveni la normal (ceea ce
înseamnă şi consumuri mai mari de fier vechi sub diferite forme). Alţii consideră însă că
efectele crizei se vor manifesta în continuare, că revenirea va fi lentă şi că vor mai exista
perioade de diminuare a preţurilor. Obiectivitatea cu care trebuie privită piaţa deşeurilor
feroase trebuie să ţină cont de realităţile clare de acum: ţările occidentale au ieşit din
recesiune, criza financiară dură a determinat o serie de măsuri prudenţiale atât la nivel
guvernamental, cât şi la cel al băncilor, iar economia mondială pare să-şi revină. Însă, tot
realitatea obiectivă ne spune că preţurile din anii 2007 şi 2008 au fost "umflate" artificial şi
că nu au fost de loc reprezentative pentru piaţa deşeurilor feroase.
Ca urmare, revigorarea economiei mondiale va însemna în fapt o revenire la
ritmuri şi preţuri normale, adică mai mici decât cele din anii de "boom" artificial. Singura
necunoscută a pieţei rămâne zona asiatică: aici ritmurile de creştere au fost foarte mari
361

Electronic copy available at: http://ssrn.com/abstract=2775105

 Principalele pieţe de mărfuri

înainte de declanşarea crizei, apoi s-au diminuat uşor, dar au rămas nu numai pozitive,
chiar ridicate. Dacă situaţia se menţine, revenirea economiei mondiale va fi mai rapidă.
Dacă, însă, ritmurile scad sau se formează o zonă comercială unitară asiatică, cu schimburi
comerciale intrazonale (aşa cum deja există semne), revenirea economică a Occidentului
va fi mai lentă. Trebuie de asemenea luată în considerare Africa, atât ca furnizor de materii
prime, cât şi ca potenţial consumator, pe măsură ce o serie de ţări ale continentului încep să
se dezvolte în ritmuri mai accelerate şi nu mai sunt chiar atât de "subdezvoltate" cum eram
obişnuiţi să le considerăm. Ca urmare, 2011 va fi un an dificil, cu posibile necunoscute şi/
sau cu elemente de risc, dar pe ansamblu probabil că va fi un an "normal", adică nici cu
creşteri spectaculoase, nici cu căderi dramatice.
Spre sfârşitul lunii decembrie 2010 a avut loc la Bruxelles cea de-a II-a reuniune
anuală a Biroului Internaţional al Reciclării (Bureau of International Recycling - BIR). Cei
mai mulţi participanţi au petrecut doar câteva ore pentru a se întâlni cu consumatorii,
respectiv furnizorii de deşeuri şi să discute - amical - "ce vânt mai bate piaţă". Majoritatea
discuţiilor nu s-au referit la piaţa deşeurilor feroase pe termen lung, ci la administrarea
riscului prin menţinerea stocurilor la cele mai scăzute nivele.
"Avem nevoie de stabilitate", a fost motto-ul reuniunii. Majoritatea participanţilor
s-au temut că în viitorul apropiat vom asista la şi mai multă volatilitate, ceea ce creşte
factorul de risc, dar şi şansele de câştiguri neaşteptate.
Utilizarea pe scară din ce în ce mai largă a containerelor pentru transportul
deşeurilor feroase a făcut posibil ca din ce în ce mai mulţi jucători mici de pe piaţă să se
implice şi să preia mici părţi din piaţa deţinută de marii furnizori/consumatori. Aceşti
participanţi se bucură să câştige o pondere de piaţă şi uneori încheie contracte chiar fără
profit, numai pentru a câştiga clienţi. Marii jucători sunt într-o situaţie mai dificilă, dar din
fericire "plăcinta" devine din ce în ce mai mare.
Asociaţia Mondială a Producătorilor de Oţel (World Steel Association) a prognozat
că cererea pentru oţel va creşte în 2011, iar reprezentanţii săi au recunoscut faptul că
stocurile la consumatori sunt foarte mici. Creşterea cererii va veni mai ales din China
continentală, unde s-au construit mai multe mini-oţelării. Aprovizionarea în această zonă
centrală a Chinei este dificilă, deoarece infrastructura este proastă.
Şi în India cererea pentru deşeuri feroase va creşte, deoarece producţia de oţel a
ţării s-a majorat de la 60 milioane tone în 2009, la 65 milioane tone în 2010 (cifre
estimative) şi se prevede să ajungă în următorii doi ani la 110 milioane tone şi la 200
milioane tone până în 2020. Importurile actuale ale Indiei se ridică la 4,75 milioane tone
anual, dar vor creşte în ritmuri destul de rapide în anii următori.

II. Deşeuri din oţel obişnuit şi din fontă

II.1. Piaţa Marii Britanii

Preţul fierului vechi a crescut substanţial pe piaţa britanică în primele luni ale
anului 2010, după ce.pe ansamblul anului 2009 preţurile deşeurilor feroase de pe piaţa
britanică au scăzut cu circa 30 - 36% (în unele cazuri puţin mai mult, în altele mai puţin)
comparativ cu media anului anterior. În fapt, aceste evoluţii arată că anul 2009 nu a fost
chiar dezastruos pentru furnizorii/procesorii de fier vechi englezi, deoarece preţurile anului
2008 au fost iraţional umflate. Iată însă că media primului trimestru al anului 2010 a
readus preţurile de pe piaţa britanică aproape la nivelul mediei anului 2008, deoarece
creşterile au fost cu 30 - 48% comparativ cu media anului 2009.
362

Electronic copy available at: http://ssrn.com/abstract=2775105

 Conjunctura economiei mondiale

Pe piaţa Marii Britanii comercianţii şi consumatorii de fier vechi au căzut de acord

să menţină neschimbate preţurile de contract ale lunii februarie 2010 la nivelul din luna
ianuarie, la un nivel deja mult mai mare decât media anului 2009. În martie s-a înregistrat
un adevărat salt, astfel încât la sfârşitul primelor trei luni ale anului preţurile interne ale
britanicilor recuperaseră deja până la nivelul mediei anului 2008 (repet, preţuri exagerat de
mari, mai ales în primele nouă luni ale anului).
Situaţia s-a datorat efectului cumulat al mai multor factori: cerere internă relativ
bună, colectă internă diminuată şi - mai ales - o cerere foarte bună pe piaţa asiatică.
Preţurile de contract pentru luna mai 2010 la deşeurile feroase de pe piaţa Marii
Britanii au fost stabilite cu întârziere şi surpriza a fost o diminuare cu 30 - 40 lire
sterline/tonă faţă de cele de la sfârşitul lunii aprilie. Englezii nu au comentat prea mult
această situaţie, dar se pare că cererea internă s-a diminuat din partea siderurgiştilor, care,
în plus, doresc stabilirea unor contracte pe termen mai mic din cauza fluctuaţiilor prea
frecvente ale preţurilor. Astfel, Arcelor Mittal şi-a contactat furnizorii de materii prime
(minereu de fier, feroaliaje, deşeuri feroase) şi le-a solicitat o înţelegere prin care preţurile
să nu mai fie stabilite trimestrial, ci lunar. Dacă alte companii siderurgice vor urma acest
exemplu, s-ar putea să asistăm în viitor la variaţii şi mai dese la preţurile materiilor prime
siderurgice.
Preţurile de pe piaţa britanică s-au diminuat cu 20 - 30 lire sterline/tonă la
contractele pentru livrare în luna iunie 2010, comparativ cu nivelul din mai. Siderurgiştii
au fost chiar şi ei surprinşi de atitudinea furnizorilor, care au forţat stabilirea preţurilor mai
devreme decât de obicei şi la un nivel chiar mai mic decât cel la care sperau siderurgiştii.
În trimestrul I 2010, exporturile de deşeuri feroase ale Marii Britanii aproape că s-
au dublat faţă de trimestrul I 2009: 2,1 milioane tone faţă de 1,1 milioane tone. Dar, în
trimestrul II al anului 2010 atât exporturile, cât şi preţurile au scăzut dramatic pentru
englezi. Preţurile de pe plan internaţional au fost puternic lovite în luna mai, când turcii au
cumpărat cu 77 dolari/tonă CFR mai ieftin, iar indienii cu 75 dolari/tonă în aceleaşi
condiţii de livrare. Ca urmare, pentru luna iunie furnizorii de fier vechi nu au avut altă
soluţie decât să scadă preţurile.
În trimestrul III 2010 preţurile au scăzut uşor comparativ cu media trimestrului II,
dar şi-au reluat cursul ascendent în ultimele luni ale anului. Preţurile deşeurilor feroase de
pe piaţa Marii Britanii s-au majorat în luna decembrie 2010 cu 15 - 20 lire sterline/tonă,
aliniindu-se astfel la preţurile internaţionale.
Evoluţia pe scurt expusă s-a reflectat şi în indicele fierului vechi de pe piaţa
britanică.
Tabel nr.1: Indicele Fierului Vechi în Marea Britanie

Indice 6 ian. 2010 10 mar. 2010 21 apr. 2010 21 iulie 2010 15 dec 2010
"A" Basic Scrap 418,26 494,38 653,25 531,60 597,39
"B" Low Residual Scrap
378,43 458,28 572,37 471,68 537,46
(deşeuri cu conţinut scăzut de reziduuri)
"C" Cast Iron Scrap
418,30 459,27 593,22 495,57 565,36
(deşeuri de la turnarea continuă)
"D" Low Grade Scrap 486,92 596,62 772,10 572,43 650,72
Master Index 414,44 496,39 638,52 521,03 588,30
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.
Anul 2011 a început cu preţuri mari, la nivelul celor din decembrie 2010, dar
pentru contractele din luna februarie 2011 au scăzut la aproape toate sortimentele de
deşeuri feroase comercializate pe piaţa internă cu circa 20 - 30 lire sterline/tonă, după ce în

363
 Principalele pieţe de mărfuri

ianuarie se atinsese un nivel destul de ridicat. Reducerea uşoară a preţurilor la nivel global
şi-a pus amprenta şi pe piaţa engleză, care s-a bucurat de un an 2010 foarte bun.
Publicaţia de specialitate britanică Metal Bulletin (MB) a anunţat că începând cu 1
martie 2011 va opera unele modificări în preţurile deşeurilor feroase publicate. Metal
Bulletin se consultă periodic cu toţi participanţii la piaţa fierului vechi şi urmează
tendinţele pe care aceştia le semnalează.
Astfel, MB va continua să publice preţurile stabilite lunar pe piaţa internă, dar cu
unele modificări: sortimentele No 1 şi No 2 de fier vechi vor fi combinate într-un singur
preţ; sortimentul 3B fier vechi fragmentat nu va mai fi publicat pentru piaţa britanică;
9A/10 deşeuri grele şi uşoare de la turnare va rămâne suspendat.

II.2. Preţurile de export ale vest-europenilor

a. Elemente definitorii pe piaţa europeană a deşeurilor feroase

În primele luni ale anului 2010 cererea pentru deşeuri feroase din partea
siderurgiştilor turci a determinat o majorare a preţurilor de export ale europenilor. HMS
1&2 (70:30 mix) s-a vândut la 312 - 314,50 dolari/tonă FOB Rotterdam, iar HMS 1&2
(80:20) la 319 - 324 dolari/tonă FOB. Englezii au încheiat contracte şi mai bune pentru un
amestec de HMS 1&2 (80:20) plus deşeuri din produse plate. Europenii au fost avantajaţi
faţă de americani de rata de schimb şi de costul mai mic al transportului. Exportatorii din
S.U.A., nu au regretat însă această decizie a turcilor: exporturile lor către zona asiatică au
fost foarte avantajoase, mai ales în Coreea de Sud, unde preţul obţinut a fost de 379
dolari/tonă CFR.
Între timp, preţurile deşeurilor feroase de pe piaţa Spaniei s-au aliniat la majorările
din ultimul timp. Câteva cargouri de fier vechi fragmentat s-au comercializat la 225 - 230
euro (326 - 333 dolari)/tonă livrare în Nordul Spaniei, comparativ cu 205 euro/tonă în
decembrie 2009. Sortimentul 0A s-a vândut de asemenea la un preţ mai mare, respectiv
225 - 230 euro/tonă, iar 4A la 235 - 240 euro/tonă. Comercianţii au confirmat în
unanimitate trendul ascendent al preţurilor de pe piaţa spaniolă, dar cererea din partea
siderurgiştilor a fost totuşi slabă.
Preţurile de import ale turcilor au scăzut spre sfârşitul lunii februarie 2010, mai
ales, datorită faptului că moneda europeană a slăbit comparativ cu dolarul S.U.A.. Preţurile
de export ale europenilor în condiţii de livrare FOB Rotterdam au fost de 292 - 297
dolari/tonă pentru HMS 1&2 (mix 70:30), în scădere faţă de 306 - 309 dolari/tonă.
Sortimentul amestec 80:20 s-a comercializat la 330 - 335 dolari/tonă CFR Turcia, faţă de
337 - 339 dolari/tonă preţ anterior.
Oţelarii turci au beneficiat şi de oferte bune din partea Libanului, Algeriei şi
Israelului, care au vândut deşeurile feroase de acelaşi tip cu 315 - 320 dolari/tonă CFR.
Americanii au menţinut însă preţurile cu circa 10 dolari/tonă mai mari decât cele ale
europenilor.
În Spania preţurile au fost stabile pentru întreaga lună februarie: HMS 1&2 s-a
vândut la 215 - 220 euro (295 - 302 dolari)/tonă livrare în Nordul Spaniei, iar materialul
fragmentat la 349 euro/tonă.
În schimb, în Italia, preţurile s-au diminuat atât la import, cât şi la furnizorii
interni. Preţurile au scăzut cu 5 - 10 euro/tonă. Fierul vechi fragmentat s-a vândut la 225 -
230 euro/tonă franco consumator, iar sortimentul E3 la 215 - 225 euro/tonă.
Preţurile interne de pe piaţa europeană a deşeurilor feroase au crescut începând cu
luna martie 2010 destul de semnificativ, pe fondul majorării cererii la nivel internaţional.
364
 Conjunctura economiei mondiale

Cantităţile comercializate au fost însă destul de mici, deoarece siderurgiştii nu erau siguri
dacă vor putea trece majorarea de preţ către consumatorii de produse din oţel. Cel mai mult
s-au majorat preţurile în Suedia, cu circa 100 coroane suedeze (14 dolari) faţă de februarie.
La începutul lunii aprilie 2010 preţurile de export ale vest-europenilor s-au majorat,
deoarece siderurgiştii turci au achiziţionat mai multe cargouri de deşeuri feroase. HMS
1&2 (80:20) s-a vândut la 425 - 430 dolari/tonă FOB, iar fierul vechi fragmentat la 430 -
435 dolari FOB Rotterdam. Ca urmare, preţurile la cumpărătorii turci au ajuns la 462 - 467
dolari/tonă CFR Turcia şi respectiv, 467 - 473 dolari/tonă.
Piaţa a fost foarte activă şi pentru contractele încheiate cu India, fiind avansate
preţuri de 480 - 490 dolari/tonă CFR (Cost& Freight, plus navlu) India. De altfel,
consumatorii asiatici de fier vechi au fost puşi în faţa barierei de 500 dolari/tonă CFR Asia
de Sud - Est, preţ deosebit de ridicat în actualele condiţii.
La sfârşitul lunii aprilie 2010 comercianţii de fier vechi din zona europeană au
redus preţul atât pe piaţa internă, cât şi la export, din cauza cererii stagnante din partea
Turciei, Indiei şi Chinei. În ciuda preţurilor mai mici, cumpărătorii nu s-au arătat prea
interesaţi în achiziţii.
Astfel, pe piaţa internă, preţul sortimentului HMS 1&2 livrat la frontiera de Nord a
Spaniei era de 294 euro (395 dolari)/tonă). La exportul către Turcia, un preţ de 430
dolari/tonă CFR pentru acelaşi sortiment mix. 80:20 era considerat ca foarte bun.
Achiziţiile Chinei s-au diminuat după o lună şi jumătate de cerere susţinută.
Chinezii şi-au umplut depozitele şi, în plus, producţia de oţel şi-a încetinit puţin ritmul de
creştere. Preţul intern a scăzut la 3.100 – 3.200 yuani (453 - 468 dolari)/tonă. Oferta pentru
India a fost scăzută, la 440 - 460 dolari/tonă, în containere CFR India, deoarece costul
transportului din Europa către India a crescut foarte mult. Costul transportului pentru un
container de 27 tone de deşeuri feroase (plus celelalte cheltuieli aferente transportului) a
crescut de la 1.275 la 1.500 dolari, ceea ce a ridicat navlul pentru o tonă de fier vechi la 71
dolari.
Sfârşitul lunii mai a adus noi diminuări de preţuri la exportul ţărilor europene
deoarece consumatorii turci şi indieni nu au fost interesaţi în achiziţii noi. Nici pe piaţa
internă europeană situaţia nu a fost mai bună: în Spania preţurile au scăzut din nou, la 270
euro (330 dolari)/tonă pentru sortimentul HMS 1&2, iar sortimentul A3 din Rusia a fost
cumpărat cu 280 euro/tonă. Un importator spaniol a declarat că piaţa internă este
"paralizată".
În trimestrul III al anului preţurile au scăzut uşor - fenomen normal pentru lunile de
vară - pentru ca apoi, în ultimele luni ale anului 2010 să se înregistreze preţuri mult mai
ridicate (cu 30 - 40 dolari/tonă), datorită cererii sporite pe ansamblul pieţei internaţionale a
fierului vechi.

b. Evoluţia preţurilor la export

Tabel nr.2: Fier vechi: Preţuri de export ale ţărilor vest-europene

- dolari/tonă, FOB Rotterdam -

Sortiment/Perioada Tr. I Tr. II Tr. III Tr. IV Medie ±, %
2010 2010 2010 2010 2010 2010/2009
HMS 1 (80:20) 323,53 345,30 344,64 376,00 347,37 +39,3
HMS 1+2 (70:30) 318,33 341,22 337,23 369,45 341,56 +52,5
Fier vechi fragmentat 329,05 350,97 337,86 382,91 350,20 +37,4
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.

365
 Principalele pieţe de mărfuri

Piaţa internă a Spaniei a cunoscut majorări de preţuri la deşeurile feroase încă din
primele zile ale anului 2011, aliniindu-se astfel la preţurile internaţionale.
Cererea puternică din partea siderurgiştilor turci a restrâns oferta în Europa, mai
ales în nordul continentului, unde vremea rea a diminuat foarte mult colecta internă.
Preţurile practicate pe piaţa Spaniei au fost în ianuarie 2011 de 355 euro/tonă
pentru fierul vechi fragmentat, faţă de 320 euro/tonă în decembrie 2010. Pentru sortimentul
E8 din producţie nouă preţul a urcat la 385 euro/tonă franco-consumator, iar preţul de
import a ajuns la 390 euro/tonă CFR Spania.
Începând cu jumătatea lunii ianuarie 2011 preţurile fierului vechi au început
să scadă, mai ales la exporturile către Turcia, unde diminuarea a fost cu circa 70
dolari/tonă CFR (Cost& Freight, plus navlu). Siderurgiştii din Anatolia au declarat ferm
comercianţilor că nu vor plăti mai mult de 450 dolari/tonă CFR pentru sortimentul HMS
1&2 (80:20).
Din octombrie 2010 şi până la începutul anului 2011, preţurile au crescut cu peste
150 dolari/tonă, iar comercianţii sunt îngrijoraţi că vor trebui să se bazeze pe cererea din
partea cuptoarelor cu arc electric, dar se pare că oţelăriile din Turcia dispun de stocuri
importante şi nu mai vor să cumpere.
Exporturile Marii Britanii către India şi-au diminuat, de asemenea, preţurile la
fierul vechi fragmentat, de la 470 dolari/tonă CFR la începutul anului 2011, la 250 - 260
lire sterline/tonă la jumătatea lunii februarie. Chiar şi exportatorii din S.U.A. au fost nevoiţi
să accepte preţuri mai mici la exporturile lor către Turcia, mai ales că nici chinezii nu au
mai fost dispuşi să plătească atât de mult.
Pe piaţa internă europeană, în Spania, preţurile au scăzut cu 50 euro (68
dolari)/tonă şi siderurgiştii au preferat să aştepte ca preţurile să mai scadă, în loc să
cumpere, chiar şi la nivelul diminuat.
Vânzătorii de fier vechi, la termen "short" (excedent de vânzări) din porturile Mării
Negre, au fost supuşi în luna februarie 2011 unei presiuni excesive: situaţia politică din
Orientul Mijlociu şi Nordul Africii (Middle East and North Africa - MENA) a determinat o
diminuare a exporturilor de oţel ale Turciei şi, implicit, o diminuare a cererii pentru fier
vechi. Ca urmare, preţurile de vânzare din portul Constanţa au scăzut cu cel puţin 10
dolari/tonă.
Un cargou de A3 (echivalent HMS 1&2) din România a fost vândut la 425
dolari/tonă CFR Marmara, în timp ce materialul a fost cumpărat cu 403 dolari/tonă. Dacă
la preţul de cumpărare se adaugă costul încărcării şi al transportului, pierderea este de circa
10 dolari/tonă.
Un alt factor de influenţă este aglomerarea prea mare din zona Mării Negre: în
regiunea Constanţa sunt circa 30 de exportatori de deşeuri feroase, dar numai 15
procesatori.
Între timp, în Italia siderurgiştii au acceptat majorarea preţurilor interne pentru fier
vechi, datorită cererii sporite de pe piaţa italiană, dar şi de pe cea a Spaniei. Oţelăriile
italieneşti au rezistat cât au putut până să cedeze din cauza viitorului incert al produselor
din oţel lungi exportate pe piaţa africană.
Comercianţii italieni au justificat creşterea preţurilor cu 5 - 20 euro (6 - 27
dolari)/tonă prin majorarea cererii din partea Turciei, argument destul de discutabil.
Preţurile de pe piaţa Italiei de la sfârşitul lunii februarie 2011 erau de 375 - 380 euro/tonă
pentru sortimentul E8 deşeuri noi, de 355 - 360 euro/tonă pentru sortimentul E40 fier vechi
fragmentat şi de 345 - 350 euro/tonă pentru sortimentul E3 deşeuri groase vechi.

366
 Conjunctura economiei mondiale

c. Perspectivele vest-europenilor depind în mare măsură de Turcia

Piaţa Turciei a devenit extrem de importantă pentru europeni, astfel încât începând
cu octombrie 2009 publicaţia britanică Metal Bulletin a introdus şi preţurile de import ale
Turciei în cadrul pieţei deşeurilor feroase.
La începutul anului 2010 Metal Bulletin "a avut plăcerea" să anunţe lansarea noului
său Indice al Fierului Vechi, conceput astfel încât să ofere o viziune clară asupra livrărilor
de deşeuri feroase efectuate către Turcia.
Indicele Fierului Vechi al Turciei (Ferrous Scrap Turkey Index, FSTI) utilizează
calculul tonajului efectiv tranzacţionat, normalizat la o anumită compoziţie şi un punct de
livrare, conform metodologiei generale a Metal Bulletin de a calcula un indice. Această
metodologie permite publicaţiei de specialitate MB să ofere informaţii corecte şi
nedenaturate asupra pieţei la disponibil a fierului vechi, care este livrat în Turcia, şi include
mecanisme de minimizare a distorsiunilor nereprezentative sau necorecte ale pieţei.
Importurile de fier vechi ale Turciei au fost în 2009 de 15,3 milioane tone, în
scădere faţă de 2008, când turcii au importat 17,4 milioane tone. Ca urmare, Turcia este cel
mai mare importator din zona europeană şi a Orientului Mijlociu şi mulţi participanţi la
piaţa deşeurilor feroase considerau deja preţul de import al turcilor ca un indicator
semnificativ al pieţei. Principalii furnizori ai turcilor au fost întotdeauna S.U.A., Europa şi
ţările de la Marea Neagră.
Pe de altă parte, producţia de oţel obţinut în cuptoare cu arc electric a Turciei a fost
de circa 17,3 milioane tone în 2009 (la acelaşi nivel cu cea din 2007 şi în scădere faţă de
nivelul din anul 2008, de 18,7 milioane tone). Pentru primul trimestru al anului 2010,
producţia ţării a fost de circa 5 milioane tone, cu 49% mai mare decât în aceeaşi perioadă a
anului 2009. Astfel, importanţa Turciei devine evidentă atât din punct de vedere al
consumului de deşeuri feroase, cât şi din cel al furnizării de oţel.
Navlul este un alt element important al stabilirii unui preţ corect. Noul indice va lua
în considerare costul real al transportului, furnizat de principalii transportatori către un
singur port: Iskenderun. Toate datele furnizate vor fi apoi calculate ca medii pe tonaj, ceea
ce permite obţinerea unui navlu reprezentativ, datorită datelor statistice multiple luate în
considerare. Mecanismul de informare şi calcul pus la punct de Metal Bulletin este astfel
conceput încât să prevină manipularea pieţei, fie prin speculaţii făcute cu bună-ştiinţă, fie
din cauza unor erori.
Odată adunate toate datele, sunt creaţi trei sub-indici, cu datele furnizate de
principalii participanţi la piaţă: furnizori, consumatori şi comercianţi/brokeri. Aceştia sunt
verificaţi şi luaţi în calcul conform tonajului, care este verificat pe cele trei componente
menţionate, astfel încât să nu existe un dezechilibru. În plus, orice comerciant, care se
abate repetat de la media obţinută cu mai mult de 4%, este automat exclus din calcularea
indicelui. Dacă unii participanţi la piaţă încearcă să influenţeze indicele, sunt contactaţi şi
avertizaţi asupra posibilităţii excluderii de la procedura de calculare a preţului
reprezentativ.
Metal Bulletin este cea mai importantă publicaţie în ceea ce priveşte furnizarea
informaţiilor referitoare la preţurile de pe diferite pieţe. Ca urmare, metodologia de calcul
a indicelui trebuie să prezinte cu acurateţe un preţ reprezentativ.
Astfel, indicele se bazează pe tranzacţiile efective, raportate către MB de către
orice participant la piaţa fierului vechi din Turcia în condiţii de livrare CFR (Cost&
Freight, cost plus navlu). Metal Bulletin este total imparţial şi nu are nici un interes
financiar în piaţa fierului vechi.
367
 Principalele pieţe de mărfuri

Baza de calcul va fi reprezentată de sortimentul HMS 1&2 (mix 80:20), adică fier
vechi greu în amestec de calitate superioară în proporţia mai mare şi de calitate inferioară
în proporţia mai mică. Deşeurile, care diferă de acest sortiment specific, dar intră într-o
categorie acceptată de clasificarea internaţională, vor fi "normalizate" la bază prin
aplicarea unor coeficienţi în funcţie de valoarea de consum. Actualizarea va fi efectuată de
patru ori pe an.
Normalizarea se va efectua şi în funcţie de portul de destinaţie şi costul
transportului (navlul) către acesta prin raportare la Iskenderun. Aducerea la acelaşi numitor
a navlului se va face în funcţie de rută şi de datele furnizate de principalii transportatori.
Datele vor fi colectate de la toţi cei care livrează deşeuri feroase în condiţii CFR Turcia.
Datele vor fi furnizate de toţi cei vizaţi telefonic şi prin e-mail, toată corespondenţa fiind
stocată la Metal Bulletin. Colectarea datelor şi calcularea indicelui vor fi supuse unei
verificări periodice efectuată de o instituţie autorizată şi recunoscută de auditori.
Componentele şi caracteristicile noului indice vor fi următoarele:
- preţul: dolari/tonă metrică, CFR Iskenderun;
- specificaţia: HMS 1&2 (80:20 mix) conform specificaţiilor ISRI 200 - 206;
- alte tipuri normalizate: fier vechi fragmentat, HMS 1&2 (70:30 mix), HMS
1&2 (90:10 mix), fierul vechi la care se daugă un bonus, P&S, A3;
- originea materialului: orice origine;
- cantitatea tranzacţionată: minimum 5.000 tone;
- perioada de livrare: până la şase săptămâni;
- metoda de livrare: transportare în vrac;
- modalitatea de plată: numerar.
Metal Bulletin şi-a luat toate măsurile de precauţie pentru ca acest indice să fie
publicat la periodicitatea prevăzută: în cazul unei zile de sărbătoare în Marea Britanie,
indicele va fi publicat în ziua de lucru precedentă; în cazul unor defecţiuni tehnice la
Londra, se va apela la birourile din Singapore şi New York.
Creşterea preţurilor fierului vechi din ultima parte a anului 2009 şi prima parte a
lunii ianuarie 2010 a determinat siderurgiştii turci să-şi diminueze producţia de oţel şi să
renunţe la importul de deşeuri feroase. Comentariile observatorilor au fost că majoritatea
producătorilor de oţel din Turcia şi-au diminuat producţia cu circa 35%.
Preţurile de la începutul lunii ianuarie 2010 au fost de 315 - 318 dolari/tonă CFR
Turcia pentru sortimentul HMS 1&2 (70:30), iar materialul fragmentat s-a vândut la 325
dolari/tonă CFR Turcia. Unele cantităţi minore (de 3.000 – 4.000 tone) au fost importate
din Algeria la preţul de 306 - 307 dolari/tonă. În aceste condiţii, o serie de producători de
mai mică anvergură au declarat că nu-şi pot permite să plătească preţul şi că preferă să
reducă producţia sau chiar să-şi închidă porţile.

Iarna grea, care a afectat Turcia, a îngreunat şi mai mult situaţia siderurgiştilor,
deoarece le-a fost practic imposibil să importe din Rusia, eventual la preţuri mai mici.
Turcii nu au importat nici din S.U.A, deoarece comercianţii americani au preferat piaţa
asiatică (în special Coreea de Sud). Turcii au considerat - pe bună dreptate - că preţurile nu
se vor diminua pe tot parcursul anului 2010 şi probabil nici în 2011, astfel încât, declară
sincer că sunt într-o poziţie dificilă: creşterea costurilor materiilor prime nu poate fi trecută
asupra consumatorilor de oţel, deoarece pentru produsele din oţel, piaţa nu şi-a revenit încă
la niveluri normale, prin urmare nu le-a rămas decât soluţia diminuării producţiei, ceea ce
înseamnă pierderi importante.
Spre sfârşitul lunii iulie 2010 preţurile fierului vechi au crescut din nou datorită
368
 Conjunctura economiei mondiale

cererii oarecum neaşteptate din partea Turciei: după ce, în luna iunie, turcii au importat
circa 1 milion de tone de deşeuri feroase (care ar fi trebuit să le ajungă cel puţin o lună), la
jumătatea lunii iulie mini-oţelăriile din Turcia au revenit pe piaţă cu cereri sporite şi au
cumpărat din Marea Britanie, din Europa şi din S.U.A.. Comercianţii afirmă că s-au
cumpărat circa 500.000 tone de fier vechi.
Indicele Fierului Vechi calculat de Metal Bulletin pentru Turcia a ajuns la 331,48
dolari/tonă CFR Turcia pentru sortimentul HMS 1&2 (80:20).
Interesant este, însă, faptul că preţul produselor din oţel ale siderurgiştilor turci a
stagnat în toată această perioadă. Unii comentatori au considerat că aprovizionările masive
din lunile iunie şi iulie au fost făcute în vederea creării de stocuri pentru perioada de
Ramadan, care în Turcia începe pe data de 11 august şi durează până pe 9 septembrie. Alţi
observatori au avansat opinia că turcii s-au grăbit să cumpere la preţurile relativ mici din
iunie, de teama unor creşteri ulterioare, dar această explicaţie nu justifică şi cumpărările
din luna iulie.
La jumătatea lunii august turcii au revenit pe piaţă cu cereri sporite pentru fier
vechi, fapt ce a condus la majorarea preţurilor. Cel mai scump cargou din cele şase
comandate de minioţelăriile din Turcia, cu un conţinut de 12.500 tone de fier vechi
fragmentat şi 12.500 tone de HMS 1&2 (80:20) provenit din S.U.A., a avut un preţ mediu
de 390 dolari/tonă CFR Turcia.
Preţurile medii ale anului 2010 au fost substanţial mai mari decât media anului
2009 la toate sortimentele importate de turci din Europa şi S.U.A.

Tabel nr.3 : Evoluţia preţurilor de import ale Turciei

- dolari/tonă - principale porturi turceşti
Sortiment/Perioada Tr. I Tr. II Tr. III Tr. IV Medie ±, %
2010 2010 2010 2010 2010 2010/2009
HMS 1&2 (80:20) 351,91 380,87 370,27 400,37 375,85 +29,9
HMS 1&2 (50:50) 347,01 373,85 362,83 393,75 372,86 +33,4
Fier vechi fragmentat 361,01 385,68 375,20 404,91 381,70 +29,7
Sursa: Metal Bulletin. Marea Britanie, colecţie.

II.3. Belgia şi Germania par să îşi piardă din importanţă pe segmentul deşeurilor
feroase
Piaţa Belgiei a fost considerată ani de zile ca importantă pentru preţurile fierului
vechi, deoarece belgienii sunt foarte buni comercianţi. Caracteristic acestei pieţe era faptul
că ea se referea mai ales la reexporturi: belgienii cumpărau ieftin şi vindeau scump, reuşind
să câştige profituri destul de substanţiale în urma acestui comerţ perfect legal. Mai mult,
sortimentele pentru care se publicau preţuri pe piaţa Belgiei erau specifice şi semnificative
pentru piaţa deşeurilor feroase.
Începând, însă, cu 1 ianuarie 2008, publicaţia britanică de profil Metal Bulletin nu a
mai publicat nici un fel de preţuri pe piaţa belgiană. Renunţarea la aceste informaţii poate
fi efectul diminuării comerţului derulat de belgieni până la cantităţi nesemnificative.
Siderurgia din Benelux este destul de importantă cantitativ şi calitativ pentru a avea nevoie
de materiile prime de bază, iar disponibilul pentru export pare să fi dispărut.
Piaţa Germaniei a fost întotdeauna deosebit de importantă pentru deşeurile
feroase din două motive: pe de o parte siderurgia extrem de dezvoltată reprezintă un
consumator serios în Europa, şi pe de altă parte colecta internă şi exportul de fier vechi
erau semnificative la nivel mondial.
Până la adoptarea monedei unice europene, preţurile de pe piaţa Germaniei,
369
 Principalele pieţe de mărfuri

exprimate în mărci, se caracterizau prin stabilitate, în sensul că existau puţine modificări în

decursul unui an. Ca urmare, germanii erau bănuiţi că nu raportează exact preţurile reale de
pe piaţă, ci menţin publicat un nivel convenabil lor din diferite puncte de vedere. Odată cu
trecerea la euro, şi piaţa Germaniei a devenit "activă", în sensul că au apărut modificări de
preţuri lunare, conform contractelor încheiate între furnizori şi siderurgişti. Informaţiile
oferite erau semnificative şi utile pentru piaţa deşeurilor feroase.
De menţionat că faţă de sortimentele publicate până în 2007, au apărut unele
modificări, fapt ce ar putea explica parţial publicarea sporadică a preţurilor: germanii pot
trece printr-un proces de re-standardizare a deşeurilor feroase, dar în mod normal acest
lucru ar fi fost anunţat în publicaţiile de specialitate.
Tabel nr.4 :Preţuri pe piaţa Germaniei în anul 2010
- euro/tonă - livrare la furnizor
Sortiment/ Nr. 2/8 North E1 East E3 South-West South E5
Perioada deşeuri noi deşeuri vechi deşeuri vechi E40 şpan
groase fragmentat
Medie 2009 150,39 135,18 147,23 185,72 113,48
Tr.I 2010 211,90 193,43 207,90 217,17 175,87
Tr. II 2010 290,90 251,57 271,90 271,20 231,50
Tr. III 2010 275,00 219,67 251,33 253,57 204,50
Tr.IV 2010 315,40 226,83 259,77 259,40 197,90
Medie 2010 273,30 222,87 239,72 252,83 202,44
±, % 2010/2009 +81,7 +64,9 +62,8 +62,5 +78,4
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.

II.4. Piaţa deşeurilor feroase în S.U.A.

Începutul anului 2010 a adus pe piaţa americană a fierului vechi creşteri de
preţuri cu 20 - 30 dolari/tonă lungă la oţelăriile de pe Coasta de Est, dar în interiorul ţării
preţurile nu s-au majorat, deşi cererea pentru fier vechi s-a îmbunătăţit simţitor.
Observatorii sunt unanimi în opinia că trendul viitor va fi unul ascendent.
Luna martie a adus majorări de preţuri la fier vechi atât pe Coasta de Est, cât şi pe
cea de Vest a Americii. Pe Coasta de Est exportatorii au oferit deşeurile la 310 - 325
dolari/tonă lungă, iar pe Coasta de Vest preţurile au crescut cu 45 dolari/tonă lungă. Aceste
niveluri ridicate au fost, totuşi, mai mici decât preţurile interne: în Cleveland şi Ohio
furnizorii au cerut 350 - 355 dolari/tonă. Situaţia din anul 2010 pare să fie inversată faţă de
cea de anul trecut: în 2009 preţurile de export au fost mai mari decât cele interne, dar în
2010 cele interne le-au depăşit destul de mult pe cele de export. Cu toate acestea, media
anuală a preţurilor de export ale americanilor a fost mai mare cu până la 76% decât media
anului 2009, fenomen normal în condiţiile în care preţurile deşeurilor feroase şi-au revenit
foarte bine la nivel mondial pe tot parcursul anului 2010.
Tabel nr.5: Evoluţia preţurilor pe piaţa S.U.A.
- dolari/tonă – FOB Coasta de Est -
Sortiment/Perioada Tr. I Tr. II Tr. III Tr. IV Medie ±, %
2010 2010 2010 2010 2010 2010/2009
No. 1 greu fuzibil (HMS 1&2
80:20), dolari/tonă FOB Coasta de 324,77 351,80 384,54 368,50 345,90 +38,9
Est
Fragmentat în baloturi, dolari/tonă
329,77 358,40 343,54 375,33 351,76 +38,1
FOB Coasta de Est
No.1 Heavy Melting, piaţa internă,
309,20 347,75 319,18 336,86 324,42 +60,0
Iron Age Composite, livrare în
370
 Conjunctura economiei mondiale

depozit Pittsburgh, Chicago, $/tonă

lungă
No2. Bundles, piaţa internă, Iron
Age Composite, livrare în depozit 260,17 292,37 270,68 277,83 275,26 +76,0
Pittsburgh, Chicago, $/tonă lungă
Nota: 1 tonă lungă = 1016 kg = 2204 livre.
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie

II.5. Evoluţii pe piaţa asiatică

Piaţa Asiei a devenit în ultimii doi ani motorul economiei mondiale: în
timpul crizei financiare, în timp ce ţările occidentale au trecut printr-o perioadă dificilă de
recesiune, ţările asiatice şi-au continuat creşterea economică (chiar dacă într-un ritm uşor
încetinit) şi au devenit principala piaţă de desfacere pentru europeni şi americani.
Preţurile fierului vechi din zona Asiei de Sud - Est au scăzut în luna februarie cu
până la 50 dolari/tonă din cauza cererii diminuate. Tranzacţiile s-au efectuat la 340 - 365
dolari/tonă CFR pentru sortimentul HMS 1&2 (mix 80:20), livrat atât în containere cât şi
în vrac, atât din S.U.A. cât şi din Europa.
Cea mai importantă diminuare a avut loc în Vietnam, unde importurile din
America şi din Europa au avut preţuri cu 50 dolari/tonă mai mici. Cererea a fost redusă,
dar această diminuare de preţ se datorează şi faptului că în perioada anterioară preţurile au
crescut prea repede, nefiind sustenabile. În întreaga zonă preţurile au crescut de la 290
dolari/tonă în luna noiembrie 2009, la 400 dolari/tonă în ianuarie 2010.
În afară de cerere, un alt element care a condus la diminuarea preţurilor este lipsa
de finanţare. Numai consumatorii, care dispun de propriile resurse financiare sau au o
susţinere bancară solidă, pot să-şi permită să cumpere cantităţi mai mari de deşeuri feroase
(eventual îşi constituie chiar stocuri).
În Malaysia şi Singapore preţurile au fost de 350 - 360 dolari/tonă CFR,
comparativ cu 370 - 380 dolari/tonă în aceleaşi condiţii de livrare în luna ianuarie.
Excepţia o constituie Japonia, unde preţurile au continuat să se majoreze (cu circa
18%). Datele publicate de Japan Ferrous Raw Materials Assn. (Asociaţia japoneză a
materiilor prime feroase) au arătat că pe piaţa niponă preţul sortimentului H2 a fost în
februarie 2010 în medie de 27.499 yeni (705 dolari)/tonă, în creştere faţă de 27.188
yeni/tonă în perioada anterioară.
Exporturile totale ale Japoniei au fost în anul 2009 de 9,4 milioane tone, depăşind
cu mult recordul înregistrat în 2006, de 7,66 milioane tone. Cel mai mare importator al
japonezilor a devenit China, cu 4,98 milioane tone în 2009, urmată de Coreea de Sud cu
3,77 milioane tone.
Grupul Tokyo Steel, cel mare consumator de deşeuri feroase din Japonia, a fost
nevoit să dea mai mult pe fierul vechi cumpărat la sfârşitul lunii ianuarie 2010 din cauza
majorării preţurilor la nivel internaţional.
Siderurgiştii japonezi, care utilizează cuptoare cu arc electric, continuă să se
confrunte cu o cerere foarte scăzută din partea sectorului construcţiilor. Cererea pentru oţel
carbon va scădea probabil la începutul anului fiscal nipon (care începe la 1 aprilie 2010 şi
durează până la 31 martie 2011) cu circa 20%, conform estimărilor Ministerului
Economiei, Comerţului şi Industriei.
Preţul deşeurilor feroase (sortimentul HMS 1&2) s-a majorat pe piaţa Asiei de Sud-
Est până la 400 dolari/tonă CFR în cursul lunii martie, creştere alimentată şi de zvonurile
referitoare la majorarea preţurilor minereului de fier. Malaysia, Singapore şi Vietnam au
fost printre principalii cumpărători la preţurile mari cerute de europeni şi americani.

371
 Principalele pieţe de mărfuri

Mulţi comercianţi din zonă au fost reticenţi faţă de preţurile cerute de furnizori,
chiar dacă cererea a crescut într-adevăr după ce s-au terminat sărbătorile de iarnă din
China.
La jumătatea lunii august preţurile fierului vechi de pe piaţa Asiei de Sud - Est au
crescut cu circa 10 dolari/tonă ca urmare a majorării cererii. Astfel, containerele cu HMS
1&2 (mix 80:20) provenind din Europa, S.U.A., Orientul Mijlociu şi Africa s-au
comercializat la 360 - 370 dolari/tonă CFR, cu oferte chiar de 380 - 390 dolari/tonă.
Principalii cumpărători au fost Indonezia, Malaysia, Singapore şi Vietnam (care se pare că
a plătit cel mai mult, respectiv 385 - 390 dolari/tonă).
Sfârşitul lunii august 2010 a adus pe piaţa asiatică preţuri de 400 - 410 dolari/tonă
pentru sortimentul HMS 1&2 (80:20), în timp ce furnizorii din S.U.A. le-au cerut
chinezilor 410 dolari/tonă CFR. Surse de pe piaţa chineză au afirmat că siderurgiştii au
cumpărat la aceste preţuri (chiar şi 420 dolari/tonă), deoarece întreaga zonă asiatică este în
plin avânt economic şi cererea de produse siderurgice este în creştere. În Taiwan cererea
este foarte bună, iar în China preţurile interne au fost mai mari decât cele de import,
respectiv de 2.950 – 3.000 yuani (435 - 443 dolari)/tonă.
Entuziasmul s-a mai domolit spre sfârşitul lunii septembrie, când preţurile din zona
asiatică au început să se diminueze. Ţările menţionate (mai ales Vietnamul) se pare că şi-au
constituit stocuri suficiente pentru o perioadă, astfel încât nu au mai cumpărat nimic.
Preţurile au scăzut din nou sub 400 dolari/tonă, la 385 - 395 dolari/tonă CFR pentru
sortimentul HMS 1&2 (mix 80:20).
La începutul lunii noiembrie 2010 preţurile deşeurilor feroase din zona Asiei de
Sud - Est s-au majorat cu 5 dolari/tonă. Ofertele de HMS 1&2 (mix 80:20) venite din
Europa, SUA, Africa şi Orientul Mijlociu s-au ridicat la 385 - 405 dolari/tonă CFR.
Comentariile observatorilor locali au fost că "furnizorii din Europa şi America
încearcă să crească preţurile înainte de venirea iernii şi vor ca piaţa să accepte noile
majorări înainte de sărbătorile de iarnă din decembrie".
Ofertele au rămas la preţuri ridicate în Vietnam, la 395 - 405 dolari/tonă CFR, dar
piaţa este ezitantă. În Indonezia, siderurgia nu merge foarte bine, astfel încât preţurile
ridicate cerute de furnizorii externi nu prea au succes.
Cererea a fost slabă şi în Malaysia, deşi Malaysia Steel Assn. (Asociaţia
Siderurgiştilor din Malaysia) a cerut guvernului să tripleze taxa de export la deşeuri feroase
la 30% sau să adauge un plus de 350 ringgit (113 dolari) la cea actuală, oricare variantă
este mai mare. "Nu există nici un motiv ca guvernul să permită exportul unor materii prime
care sunt foarte limitate pe piaţa noastră", a fost justificarea siderurgiştilor malaysieni. În
Malaysia există numai uzine care utilizează exclusiv fier vechi, iar importurile ţării se
ridică la circa 3 milioane tone anual, adică circa 60% din necesarul total.
Siderurgiştii din China au plătit, însă, preţurile mai mari cerute la nivel
internaţional. Preţurile oţelului de pe piaţa internă chineză s-au majorat, astfel încât
siderurgiştii îşi permit să plătească mai mult pe materiile prime necesare.
Compania Suzhou Steel a majorat preţul de achiziţie intern la fier vechi cu 30 yuani
(4,50 dolari)/tonă, la 3.060 – 3.090 yuani/tonă; firma Nantong Baori (subsidiară a grupului
Baosteel) a oferit cu 60 yuani/tonă mai mult, ajungând la 2.960 – 3.060 yuani/tonă. Pentru
importuri chinezii au plătit un preţ curent de 395 dolari/tonă CFR pentru HMS 1&2
(80:20), iar pentru livrările din luna decembrie contractele s-au încheiat la 405 - 410
dolari/tonă CFR.
Cererea a fost bună şi în Taiwan, unde SUA a vândut cantităţi mari de deşeuri
feroase, fapt ce a contribuit la un record: în luna august 2010 exporturile de deşeuri grele
372
 Conjunctura economiei mondiale

No.1 ale americanilor au atins cel mai ridicat nivel din ultimele 12 luni.
Preţurile fierului vechi s-au majorat în luna decembrie 2010 în toată Asia de Sud-
Est cu 5 - 10 dolari/tonă, principalul cumpărător fiind Vietnamul. Oferta de HMS 1&2
(mix 80:20) din Europa, SUA, Africa şi Orientul Mijlociu s-a situat la 400 - 420 dolari/tonă
CFR. Moneda vietnameză (dong-ul) s-a apreciat fiind cotată la 20.100 unităţi pentru 1
dolar american faţă de 20.500 la începutul lunii decembrie 2010. Cea mai mare valoare a
dong-ului s-a înregistrat în luna iulie 2010, respectiv 18.000 dong pentru 1 dolar.
Şi ofertele pentru Indonezia şi Malaysia s-au situat la 400 - 410 dolari/tonă CFR
pentru acelaşi sortiment de deşeuri feroase.
Preţurile de import ale Indiei au mai crescut în ultima parte a lunii decembrie: 420 -
430 dolari/tonă pentru fierul vechi fragmentat CFR Nhava Sheva, iar exportatorii din
Europa Continentală, Marea Britanie şi S.U.A. au cerut deja 430 - 445 dolari/tonă pentru
livrările din luna ianuarie 2011. Aceste preţuri sunt însă mult prea mari pentru indieni, în
condiţiile în care cererea pentru oţel nu este chiar foarte bună, iar rupia indiană este slabă
(ceea face importurile scumpe).
Între timp, în China, Bursa de Mărfuri din Nanjing intenţionează să lanseze un
indice de preţ al fierului vechi, care ar avea rolul să mai diminueze din volatilitatea pieţei.
Indicele se va aplica numai pieţei interne a Chinei, care în 2009 a consumat circa 80
milioane tone de deşeuri feroase, din care un sfert a provenit din importuri.
China continuă să influenţeze puternic piaţa internaţională a deşeurilor feroase.
Piaţa internă a Chinei a cunoscut încă din primele zile ale anului 2010 creşteri de preţuri la
deşeurile feroase până la 3.000 yuani (440 dolari)/tonă la sortimentul de fier vechi greu.
Fenomenul s-a datorat cererii majorate din partea producătorilor de bare din oţel, produs al
cărui preţ a urcat la 4.010 yuani/tonă; în mod normal, diferenţa dintre preţul barelor şi cel
al fierului vechi este de 800 - 1000 yuani/tonă.
China Metal Recycling (CMR), cea mai mare companie de reciclare a deşeurilor
metalice din China şi singura companie de acest tip care cotează la bursă, a declarat că
intenţionează să joace un rol major în consolidarea sectorului deşeurilor, care la ora actuală
este fragmentat şi subdezvoltat. Creşterea costului forţei de muncă, reglementările mai
stricte şi modificarea preferinţelor consumatorilor sunt elemente care acţionează acum pe
piaţa chineză şi reprezintă o bună oportunitate pentru o companie mare să se extindă şi să-
şi majoreze cota de piaţă.
Preşedintele companiei a declarat că "dacă comparăm industria reciclării din
China cu cea din ţările dezvoltate economic, constatăm că suntem în urmă cu 20 - 30 de
ani". Pe piaţa chineză acţionează o multitudine de companii de mici dimensiuni, care nu
dispun nici de capitalul nici de tehnologiile şi echipamentele necesare pentru o colectă
internă eficientă.
China Metal Recycling (CMR) declară că este cel mai mare procesator de deşeuri
metalice din ţară, cu un volum de circa 1,4 - 1,5 milioane tone de deşeuri din oţel şi din
metale neferoase în 2010, aproape dublu comparativ cu 2009. Până la sfârşitul anului 2010,
compania va dispune de o capacitate de procesare de 4,1 milioane tone anual, mai ales
după ce achiziţionarea companiei de reciclare de stat din Tianjin în septembrie 2010.
Cu toate acestea CMR estimează că are o cotă de piaţă foarte mică, de numai 3 -
5%, pe care doreşte să o dubleze sau chiar tripleze în cel mai scurt timp, prin achiziţionarea
de mici uzine procesoare de deşeuri metalice. Deşeurile sunt limitate ca ofertă pe piaţa
Chinei, iar ţara importă cantităţi însemnate (circa 30% din necesarul de deşeuri feroase şi
70% din cel de deşeuri din metale neferoase), fiind supusă astfel fluctuaţiilor de preţuri de
pe piaţa internaţională. Situaţia se va modifica peste mai mulţi ani: China consumă acum
373
 Principalele pieţe de mărfuri

circa jumătate din producţia totală mondială de oţel, dar din tot consumul din ultimii 50 de
ani, 54% a avut loc în ultimii 10 ani. Este evident că mare parte din acest oţel va deveni
fier vechi în viitor, dar până atunci China rămâne dependentă de importuri şi trebuie să ia
măsuri de majorare a colectei interne.
Guvernul chinez este dornic să încurajeze utilizarea deşeurilor metalice, deoarece
încearcă de mult să limiteze creşterea industriilor poluante şi energo-intensive, precum şi
să reducă dependenţa de livrările din exterior. Guvernul a luat şi măsuri de reglementare a
acestei industrii, în scopul consolidării sale şi încurajării formării de companii mari şi
puternice. Măsurile luate au vizat introducerea taxei pe valoarea adăugată pentru comerţul
cu deşeuri metalice, dar şi încercări de a aduce piaţa deşeurilor în cadrul "economiei
oficiale" (multe tranzacţii cu fier vechi au loc în cadrul "economiei gri"). Toate aceste
măsuri încurajează companii precum CMR să ia măsuri de extindere şi de eficientizare a
industriei deşeurilor metalice din China.
Conform afirmaţiilor oficialilor de la Beijing, China intenţionează să-şi majoreze
ponderea deşeurilor feroase în consumul total de materii prime siderurgice la 20% până în
anul 2015. Asociaţia chineză a siderurgiştilor. (China Iron and Steel Assn - CISA,) a dat
publicităţii programul său pentru perioada 2011 - 2015 pentru deşeurile feroase cu ocazia
celui de-al VI-lea Congres al Deşeurilor Metalice, care a avut loc în Shanghai în luna
noiembrie 2010. Consumul curent de fier vechi are o pondere de 14 - 15% în consumul
total de materii prime din fier (circa 80 milioane tone anual), iar China doreşte să majoreze
această pondere, unul din scopuri fiind reducerea dependenţei de importurile de minereu
de fier.
Investiţiile din ultimii ani din China s-au axat pe domenii variate: infrastructură şi
construcţii, de unde va rezulta fier vechi abia peste 30 - 50 de ani, dar şi autoturisme şi
obiecte de uz casnic, care au o durată de viaţă mult mai mică, de 5 - 10 ani. Ca urmare,
oficialii chinezi speră ca în următorii ani disponibilul intern de deşeuri feroase să se
majoreze la maxim 100 - 160 milioane tone/an până în 2015.
Şi structura uzinelor siderurgice este în favoarea majorării consumului de deşeuri
feroase. Acum, numai circa 10% din oţelul chinezesc este produs în cuptoare clasice cu
oxigen, care consumă mai mult minereu de fier decât deşeuri. Restul este obţinut în uzine
moderne, dotate cu cuptoare cu arc electric, care au nevoie din ce în ce mai mult de fier
vechi.
Cererea susţinută pentru deşeuri feroase s-a reflectat, în luna noiembrie 2010, şi în
majorarea preţurilor de achiziţie de către uzinele siderurgice din Estul Chinei: cea mai
mare companie, Shagang şi-a sporit oferta cu 90 yuani (14 dolari)/tonă pentru deşeurile
grele din oţel. Preţul, pe care cel mai mare consumator de fier vechi din China a fost dispus
să-l plătească, a fost de 3.130 – 3.170 yuani/tonă. Această majorare este prima din luna
septembrie 2010, iar companii de mai mică anvergură au urmat exemplul dat de Shagang:
Xinchen Steel a mers chiar până la 3.200 yuani/tonă, pentru a fi sigură că-şi asigură
necesarul de deşeuri feroase, iar Suzhou Steel a cumpărat cu 3.150 yuani/tonă.
Comentatorii afirmă că acesta este un semnal că piaţa deşeurilor feroase "se strânge" în
China, oferta fiind relativ limitată, în condiţiile în care şi cererea la nivel internaţional s-a
majorat.
Majoritatea prognozelor arată că preţul deşeurilor feroase grele va creşte în
Estul Chinei în 2011 la peste 3.500 yuani (527 dolari)/tonă, din cauza ofertei limitate şi a
unor posibile modificări ale taxei pe valoarea adăugată. La începutul lunii decembrie 2010
preţul deşeurilor grele franco - consumator era de 3.180 – 3.240 yuani/tonă.
Micii procesori de deşeuri feroase s-au grăbit să vândă în decembrie stocurile pe
374
 Conjunctura economiei mondiale

care le aveau, pentru a evita neplăcerile unor politici guvernamentale incerte. În schimb,
marii procesori şi-au menţinut stocurile cu speranţa că, dacă siderurgia va merge bine,
preţurile vor creşte şi mai mult şi vor avea numai de câştigat.
Politica legată de taxa pe valoarea adăugată se referă la renunţarea returnării a 50%
din taxă la vânzările de deşeuri feroase. Aceasta ar însemna o majorare a costurilor
comercianţilor cu circa 280 yuani/tonă. Preţul majorat poate fi trecut asupra siderurgiştilor
numai dacă consumul de oţel creşte, ceea ce este foarte probabil.
Începând cu 1 ianuarie 2011 guvernul chinez a retras rambursarea a 50% din taxa
pe valoarea adăugată de 17%, rambursare acordată furnizorilor interni de deşeuri feroase.
Ca urmare, preţurile au crescut imediat pe piaţa Chinei cu 80 - 120 yuani (12 - 18
dolari)/tonă. Furnizorii de fier vechi nu s-au manifestat cu entuziasm, continuând să-şi
menţină stocurile şi să nu vândă decât atunci când le convine.
Furnizorii de deşeuri feroase afirmă că, în urma acestei măsuri, costurile au crescut
cu 300 yuani/tonă, iar oferta consumatorilor de numai 100 yuani/tonă nu este suficientă,
mai ales în condiţiile în care deşeurile importate au un preţ echivalent cu circa 4.000
yuani/tonă.
Oţelăriile au oferit deja preţuri mai mari, mergând până la 3.450 yuani/tonă,
deoarece stocurile le ajung numai pentru o lună de producţie. Furnizorii se aşteaptă la cel
puţin 3.500 yuani/tonă în viitorul apropiat pentru deşeurile feroase grele.
Preţul deşeurilor feroase grele s-ar putea să fie "corectate" în luna martie 2011,
datorită măsurilor anti-inflaţie şi a diminuării preţurilor fierului vechi în general pe piaţa
internaţională. După sărbătorile de iarnă chinezeşti preţurile s-ar putea să crească uşor,
deoarece siderurgiştii îşi vor reface stocurile, însă evoluţia pe termen mediu este incertă.
Piaţa este în generală calmă, deşi mini-oţelăriile nu dispun de stocuri decât pentru circa o
lună de producţie.
După ce s-au ţinut departe de piaţă, de la jumătatea lunii ianuarie 2011, chinezii au
revenit spre sfârşitul lunii februarie cu cereri sporite şi au cumpărat deşeuri HMS 1&2
(80:20) de la americani cu 495 dolari/tonă CFR. După acţiunile violente din Egipt, Libia şi
alte ţări din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord, exportatorii s-au temut de o răspândire
a haosului în întreaga zonă şi au preferat piaţa asiatică, stabilă şi cu un consum constant în
creştere. Chinezii, la rândul lor, preferă să cumpere de la americani şi să evite ofertele din
Japonia, care se situează la preţuri mai mari, de 500 - 510 dolari/tonă CFR pentru
sortimentul H2 şi 520 dolari/tonă pentru sortimentul HS.
Preţurile de import ale siderurgiştilor din India s-au majorat încă din primele zile
ale anului 2010. Indienii au cumpărat material fragmentat la 360 - 365 dolari/tonă CFR,
comparativ cu 350 - 355 dolari/tonă preţ anterior. Au existat şi oferte la 370 - 375
dolari/tonă, dar consumatorii nu s-au grăbit să cumpere la aceste niveluri.
Situaţia pare destul de ciudată dacă este privită în corelaţie cu două elemente
constitutive ale balanţei cerere - ofertă: cererea pentru fier vechi nu s-a majorat, deoarece
produsele din oţel se vând încă destul de prost, iar preţul de pe piaţa internă a Indiei s-a
diminuat la fierul vechi cu circa 2500 rupii (54 dolari)/tonă. Ca urmare, au existat unele
opinii conform cărora creşterea preţurilor de import s-au datorat mai degrabă unor
operaţiuni speculative, decât unei evoluţii fireşti de pe piaţă.
Pe de altă parte, preţul brichetelor din fier (o altă materie primă esenţială pentru
siderurgişti) s-a majorat la 350 - 355 dolari/tonă CFR Nhava Sheva, iar apoi materialul a
fost oferit la 370 dolari/tonă. Această creştere de preţ la una din materiile prime ar putea
explica faptul că siderurgiştii s-au îndreptat spre cealaltă, respectiv deşeurile feroase, ceea
ce a condus la o majorare reală a preţului fierului vechi.
375
 Principalele pieţe de mărfuri

În luna august şi în India preţurile au crescut cu circa 20 dolari/tonă, volume mai

mici de fier vechi fragmentat vânzându-se la 385 - 400 dolari/tonă CFR. Sortimentul HMS
1&2 (80:20) se vinde de obicei cu 20 de dolari/tonă mai puţin decât fierul vechi
fragmentat, dar se pare că preţul a fost de 370 dolari/tonă CFR Nhava Sheva.
Între timp, India îşi modernizează industria deşeurilor. Structura siderurgiei unei
ţări determină compoziţia materialelor feroase utilizate. În India se produc circa 80
milioane tone de oţel pe an, din care 47% în cuptoare clasice sau bazate pe oxigen, 26% în
cuptoare electrice şi 27% în cuptoare cu inducţie. Guvernul indian a sprijinit întotdeauna
extinderea capacităţilor de producţie în cuptoare cu arc electric, deoarece acestea utilizează
cu precădere fierul vechi, conservând astfel minereul de fier şi cocsul. De exemplu, marile
companii Essar Streel şi Ispat au optat pentru mai eficientele cuptoare cu arc electric şi
pentru că le-a fost foarte greu să obţină licenţe de exploatare a minereului de fier.
În India funcţionează pe lângă ministrul siderurgiei un comitet, Joint Plant
Committee, care este practic coordonatorul problemelor referitoare la deşeuri feroase şi
totodată institutul de cercetare în domeniu. Conform cercetărilor acestui comitet, amestecul
de materii prime pentru un cuptor cu arc electric este de 60% fier direct redus (direct
reduced iron, DRI) şi 40% deşeuri feroase, în timp ce pentru cuptoarele cu inducţie este de
80% DRI, 15% deşeuri feroase şi 5% fontă comercială. Oţelul obţinut în cuptoarele cu arc
electric este de foarte bună calitate, deoarece toate cuptoarele dispun de capacităţi de
rafinare şi se utilizează la obţinerea de produse plate din oţel. Comparativ, oţelul obţinut în
cuptoare cu inducţie este utilizat - cu unele excepţii - la turnarea industrială şi nu poate fi
folosit pentru produse plate sau lungi.
Ambele tipuri de cuptoare au o anumită flexibilitate în utilizarea materiilor prime,
în funcţie de preţul acestora. Cuptoarele cu arc electric pot utiliza până la 60% fier vechi,
iar cuptoarele cu inducţie pot şi ele majora ponderea deşeurilor feroase în defavoarea DRI.
Cei mai mari doi producători siderurgici din India, compania de stat Steel Authority
of India Limited - SAIL şi grupul privat Tata Steel, adaugă, de altfel, deşeuri feroase şi în
furnalele lor clasice pentru a controla căldura generată de cocs şi de injectarea oxigenului.
În general, aceste grupuri îşi generează propriile deşeuri pentru reciclare, dar trebuie să mai
completeze şi cu achiziţii de pe piaţă. Necesarul anual de deşeuri feroase al Indiei este
acum de circa 12 milioane tone, dar va creşte la 14 milioane tone până în 2012, dacă
capacitatea siderurgică se majorează la 110 milioane tone, aşa cum este planificat.
Creşterea cererii de fier vechi este atât de mică deoarece ambele grupuri menţionate
intenţionează să-şi majoreze producţia prin noi cuptoare clasice, cu injecţie de oxigen. Cu
toate acestea, importurile de deşeuri feroase ale Indiei au crescut substanţial în ultimii ani:
de la 3,181 milioane tone în anul fiscal 2006 - 2007, la 5,242 milioane tone în anul fiscal
2009 - 2010.
În aprilie 2007 guvernul a introdus unele măsuri administrative referitoare la
importul de deşeuri metalice, astfel încât să se asigure că nu intră în ţară arme şi muniţie,
explozivi şi materiale radioactive. India importă mai ales din SUA, Emiratele Arabe Unite,
Africa, Singapore şi Malaysia. Ori, atât Singapore, cât şi EAU sunt zone comerciale
intense, cu trafic mare de material care nu este întotdeauna controlat cu stricteţea cerută de
indieni.
O altă sursă deosebit de importantă de deşeuri este dezmembrarea de nave,
domeniu în care India este lider (pentru anul 2010 se estimează un total de 3,5 milioane
tone deplasament uşor). Alte două ţări din zonă - Bangladesh şi Pakistan - sunt concurenţii
Indiei şi nici una din cele trei ţări nu intenţionează să renunţe la dezmembrarea navelor,
deşi procesul se poate dovedi poluant şi periculos, dacă nu sunt utilizate metode sigure.
376
 Conjunctura economiei mondiale

Celelalte surse sunt deşeurile propriilor uzine producătoare de oţel, deşeuri noi rezultate
din procesul de prelucrare a oţelului sau fier vechi colectat.
Problema indienilor este că, odată cu îmbunătăţirea proceselor tehnologice,
siderurgia generează din ce în ce mai puţine deşeuri, obiectele din metal au o durată de
viaţă mai lungă şi colecta internă nu este bine pusă la punct.
Tabel nr.6: Importurile de deşeuri feroase ale Indiei

- tone -
Tipul de deşeu 2006-2007 2007-2008 2008-2009 2009-2010
Oţel inox 289.574 339.347 247.541 261.532
Turnare 88.006 72.609 72.015 82.991
Alte aliaje 117.542 79.744 87.672 110.109
Oţel amestec cu cositor 211.155 108.340 67.817 40.887
Alte tipuri
2.472.687 2.931.334 3.942.233 4.746.537
(HMS, fragmentat etc.)
Deşeuri din lingouri retopite 2.451 4.251 3.070 320
Total 3.181.388 3.535.625 4.420.348 5.242.375
Nota: Cifrele sunt rotunjite.
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, 25 octombrie 2010.

În mod surprinzător, deşi consumă circa 12 milioane de tone de deşeuri feroase

anual, India nu dispune de nici un procesor pentru fragmentarea deşeurilor feroase. Acum
20 de ani a existat o astfel de uzină de procesare, dar a fost dezafectată, deoarece
importurile Indiei de material brut nu erau suficient de mari. Între timp lucrurile s-au
schimbat şi existenţa cel puţin a unei unităţi de fragmentare se impune cu stringenţă. Au
fost deja iniţiate măsuri de construire a unei unităţi de către MSTC şi probabil că vor urma
şi altele în viitorul nu prea îndepărtat. Ca urmare a tuturor acestor măsuri, India speră să
reuşească să ţină sub control piaţa fierului vechi şi dependenţa de importuri, într-un context
internaţional de volatilitate a preţurilor şi a ofertei.

III. Deşeuri din oţeluri inoxidabile

Biroul Internaţional al Reciclării (Bureau for International Recycling - BIR) a
declarat - cu ocazia Conferinţei de la Dusseldorf din noiembrie 2008 - că producătorii de
oţeluri inoxidabile au primit o lovitură destul de semnificativă cu ocazia crizei financiare şi
că au redus - şi vor mai reduce - producţia din cauza preţurilor foarte mici de pe piaţă. Nici
producătorii şi nici comercianţii nu intenţionează să-şi investească acum capitalul în
stocuri despre care nu au certitudinea că le vor putea plasa la preţuri convenabile. De altfel,
au avut loc restructurări destul de importante de personal în industria siderurgică.
În 2010 cererea pentru deşeuri din oţeluri inoxidabile a venit din Europa
continentală, Marea Britanie şi S.U.A., aceasta din urmă fiind o surpriză, deoarece de
obicei americanii nu importă deşeuri din inox. Mai mult, pe piaţa americană preţurile au
depăşit 2.000 dolari/tonă.
Puşi în faţa unei cereri majorate, furnizorii de deşeuri inox au dificultăţi în găsirea
materialului solicitat. Panica generată de criza financiară declanşată în septembrie 2008 a
determinat diminuarea semnificativă a colectei de deşeuri feroase în Europa, fapt ce, acum
- aşa cum am prevăzut atunci - conduce la o limitare a ofertei, nu departe de lipsa materiei
prime de pe piaţă. Ca o consecinţă firească, preţurile cresc, chiar dacă unii observatori sunt
sceptici.
Piaţa deşeurilor din oţeluri inoxidabile şi-a revenit foarte repede după criza
377
 Principalele pieţe de mărfuri

financiară care a condus la diminuarea preţurilor în anul 2009. Încă din primele zile ale
anului 2010 preţurile au crescut mai ales în Europa (inclusiv Marea Britanie, piaţă
reprezentativă pentru acest tip de deşeuri) în ritmuri chiar accelerate. Ca urmare, media
primului trimestru al anului 2010 a fost cu 30 - 60% mai mare decât media anului 2009,
depăşind în unele cazuri media anului 2008, când preţurile au cunoscut un boom (mai ales
în primele nouă luni ale anului). Cererea a fost bună, atât în Europa, cât şi în America, dar
piaţa a fost condusă de zona asiatică, care a reuşit practic să tragă după sine toate celelalte
pieţe.
De la începutul anului 2010 şi până în februarie 2011 cererea pentru deşeuri din
oţeluri inoxidabile a depăşit oferta în ţările europene, mai ales în Germania şi Belgia.
Vârful a fost atins în martie 2010, dar şi în lunile următoare nivelul cererii a fost ridicat,
chiar dacă şi oferta este estimat să se majoreze pe ansamblul anului 2010 cu circa 4%.
Şi în Italia cererea s-a menţinut bună, în timp ce oferta a fost destul de slabă.
Lipsesc mai ales deşeurile şpan cu conţinut de molibden, dar nici celelalte sortimente nu
stau mai bine.
Diminuarea ofertei de deşeuri inoxidabile apare pe fondul unor perspective foarte
bune pentru producţia de oţeluri inoxidabile din Europa, mai ales în ţările nordice.
Producţia a crescut deja semnificativ în Scandinavia. Astfel, producţia de inoxuri în
Finlanda este estimată la 900.000 tone în 2010 comparativ cu numai 726.000 tone în 2009,
iar în Suedia la 510.000 tone în 2010 cu 15% peste nivelul din 2009,. Pentru Marea
Britanie creşterea estimată a producţiei este de 32% faţă de cele 225.000 tone obţinute în
2009.
Preţurile europene în 2010 au crescut în aceste condiţii în ritmuri chiar accelerate.
Pentru moment, importul nu este o opţiune pentru siderurgiştii europeni, deoarece preţurile
externe sunt mai mari decât cele interne. China a devenit cel mai mare consumator de
deşeuri feroase, iar pe piaţa asiatică preţurile sunt destul de ridicate.
Tabel nr.7: Evoluţia preţurilor la deşeuri din oţel inoxidabil şi din oţel rapid
piaţa Marii Britanii, lire sterline/tonă
Sortiment/Perioada Tr. I Tr. II Tr. III Tr. IV Medie ±, %
2010 2010 2010 2010 2010 2010/2009
18/8 bucăţi 1178,67 1538,33 1368,47 1364,17 1362,41 +59,6
18/8 şpan 857,41 1156,14 1025,43 1022,91 1015,40 +89,9
12-13% Cr, căzături 163,33 230,00 230,00 230,00 213,33 +68,7
16-17% Cr, căzături 195,83 285,00 285,00 285,00 262,70 +73,9
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.
piaţa vest-europeană, dolari/tonă CIF Europa
Sortiment/Perioada Tr. I Tr. II Tr. III Tr. IV Medie ±, %
2010 2010 2010 2010 2010 2010/2009
18/8 bucăţi 1944,44 2358,89 2203,75 2233,75 2185,33 +54,4
18/8 şpan 1650,50 2004,94 1829,77 1869,33 1838,63 +73,1
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.

Foarte interesantă a fost evoluţia preţurilor deşeurilor din oţel rapid. De obicei,
aceste sortimente se caracterizează prin stabilitate (chiar imobilitate pe perioade lungi), dar
la începutul anului 2010 preţurile au crescut semnificativ. În luna martie au înregistrat un
adevărat salt, astfel încât media primului trimestru 2010 s-a situat uşor peste media anului
2007, an care a fost cel mai profitabil pentru piaţa deşeurilor cel puţin din 1996 până în
prezent.

378
 Conjunctura economiei mondiale

Piaţa Marii Britanii, penny/kg

Deşeuri din oţel rapid Tr. I Tr. II Tr. III Tr. IV Medie ±,%
/Perioada 2010 2010 2010 2010 2010 2010/2009
6-5-2 căzături 143,50 195,00 195,00 195,00 182,12 +59,5
6-5-2 şpan 91,33 145,00 145,00 145,00 132,33 +120,5
Sursa: Metal Bulletin, Marea Britanie, colecţie.

IV. Piaţa fontei

La începutul anului 2010 producătorii de fontă comercială din Brazilia şi-au
majorat oferta către S.U.A., în ciuda faptului că cererea a fost relativ slabă. Preţul s-a
majorat comparativ cu cel de la sfârşitul anului 2009 (când era de 330 - 335 dolari/tonă), la
330 - 350 dolari/tonă FOB.
Costurile la producători s-au majorat la 260 - 320 dolari/tonă FOB, cu costul
transportului până în porturi variind între 20 şi 25 dolari/tonă, în funcţie de locaţia
producătorului.
Consumatorii din S.U.A. nu s-au grăbit să cumpere, deşi a crescut şi preţul fierului
vechi şi cel al produselor din oţel (acesta din urmă în mai mică măsură). Ca urmare,
exportatorii brazilieni consideră că preţul fontei va mai creşte cu cel puţin 10 dolari/tonă şi
că americanii greşesc dacă nu cumpără la preţurile ieftine.
Piaţa Chinei este ceva mai bună. Cererea internă pentru fontă comercială a crescut
şi preţurile s-au majorat. În provincia Hebei din Nordul Chinei preţurile au crescut cu 150
yuani (22 dolari)/tonă, ajungând la 2.900 – 3.000 yuani/tonă, în timp ce în Estul Chinei
preţurile sunt şi mai mari, până la 3.150 yuani/tonă. Creşterile de preţuri s-au datorat în
mare măsură iernii grele din nordul ţării, dar chiar şi la aceste niveluri ele se situează sub
cele de import, care sunt de 380 - 390 dolari/tonă. Observatorii apreciază că, dacă balanţa
cerere-ofertă de pe piaţa Chinei se va strânge şi mai mult, consumatorii de fontă vor fi
nevoiţi să apeleze la importuri, mai ales din Ucraina şi Rusia.
Preţul fontei comerciale oferite de Ucraina continuă să crească, în tandem cu
trendul brazilienilor şi al ruşilor. La sfârşitul lunii martie două loturi de 10.000 tone de
fontă cu conţinut ridicat de mangan, produse de Donetsksteel, FOB Mariopol (Marea
Azovului), cu livrare în lunile aprilie şi mai 2010, s-au vândut cu 470 - 480 dolari/tonă
FOB.
Preţurile producătorilor din Rusia erau la sfârşitul lunii martie 2010 de 510
dolari/tonă FOB Marea Neagră, ceea ce echivalează cu 534 dolari/tonă în porturile din
Marea Adriatică, pentru importatorii italieni (30 dolari este numai navlul).
Ruşii au micşorat de altfel oferta, livrând numai cantităţi mici, deoarece se aşteaptă
la majorări şi mai substanţiale de preţuri. Oferte de 525 dolari/tonă CFR Rotterdam erau
frecvente pentru fonta comercială standard, iar pentru cea semiondulară preţul cerut era de
570 - 580 dolari/tonă CFR Rotterdam, cu tendinţe ferme spre 600 dolari/tonă.
În luna mai 2010 producţia de oţel a Ucrainei s-a diminuat cu 4,4%, situându-se la
nivelul de 2,83 milioane tone faţă de 2,96 milioane tone în aprilie 2010. Această situaţie a
condus şi la scăderea producţiei de fontă a ţării cu 2,8%, la 2,4 milioane tone în mai
comparativ cu 2,47 milioane tone în aprilie 2010. Producţia zilnică de fontă comercială a
uzinelor din Ucraina a fost în mai de 77.425 milioane tone faţă de 82.330 milioane tone în
aprilie, dar s-a situat peste nivelul din mai 2009, care nu a fost decât de 68.200 milioane
tone/zi. Pe ansamblu, producţia de fontă a Ucrainei a depăşit în perioada ianuarie - mai
2010 producţia aceleiaşi perioade a anului 2009 cu 19%, cumulând 11,84 milioane tone
faţă de 9,95 milioane tone.
Comercianţii de fontă din regiunea Carajas din Nordul Braziliei au încheiat în iulie
379
 Principalele pieţe de mărfuri

2010 un contract cu consumatori din S.U.A. la 450 dolari/tonă CFR, cu 15 dolari/tonă mai
mult decât preţul anterior. Contractul se referă la un cargou de 70.000 tone cu livrare în
luna octombrie. Preţurile FOB au crescut de asemenea la 405 - 420 dolari/tonă.
Producătorii din sudul ţării, respectiv din provincia Minas Gerais, au încetat
exporturile de fontă încă din luna februarie 2010, livrând fonta numai pe piaţa internă.
Acum iau şi ei în considerare din nou exporturile, dar au declarat că aşteaptă până la un
preţ de minimum 440 dolari/tonă FOB. Producătorii de fontă din ambele zone au fost de
acord că nu este încă momentul să se bucure de preţurile mai bune obţinute, deoarece piaţa
fontei comerciale este încă slabă comparativ cu doi ani în urmă şi că mai aşteaptă cu
redeschiderea uzinelor până când vor fi siguri că nu vor lucra în pierdere.
Şi producătorii de fontă comercială din Comunitatea Statelor Independente şi-au
majorat preţurile, în speranţa că după lâncezeala din lunile vară vor apare mai mulţi
cumpărători pe piaţă. Majorarea preţurilor fierului vechi şi ale minereului de fier au fost de
asemenea argumente solide în decizia luată.
Ofertele Ucrainei au crescut la 440 - 450 dolari/tonă FOB Marea Neagră şi 460
dolari/tonă FOB Marea Azov. Un producător din Rusia a declarat că a vândut fontă de
bună calitate pentru topitorii la preţul de 550 dolari/tonă CIF Europa. Alţi doi producători
ruşi nu au ieşit pe piaţă decât în luna octombrie.
Sfârşitul anului 2010 a adus preţuri mai mari pe piaţa fontei comerciale, preţuri
care-şi vor menţine trendul ascendent şi în 2011 în condiţii normale de revenire a
economiilor occidentale şi de menţinere a ritmurilor ridicate de creştere economică din
Asia. Asia oferă, de altfel, cele mai mari riscuri, deoarece deciziile guvernelor de aici sunt
destul de imprevizibile (mai ales în China), astfel încât situaţia se poate răsturna oricând.
Majoritatea observatorilor sunt, însă, optimişti şi consideră că perioada fluctuaţiilor majore
ale preţurilor fontei a luat sfârşit şi că urmează o perioadă de stabilitate, cu preţuri
rezonabile.

380