Potenţialul redox standard

• Potenţialul redox standard al unui element, E°, reprezintă

forţa electromotoare a unei pile realizată din doi electrozi, dintre
care unul este elementul considerat şi celălalt este electrodul
standard de hidrogen.
hidrogen
• Potenţialul redox standard al unui element, E° se măsoară în
volţi (V).
• Prin convenţie, potențialul standard al hidrogenului E 2H / H2  0 V
0

• E° < 0 elemente cu caracter reducător (mai reactive decât H2)

• E° > 0 elemente cu caracter oxidant (mai puţin reactive decât H2)

G0   nFE0 Pe baza potenţialelor redox standard se

poate aprecia dacă o reacţie este posibilă.
G < 0  E0 > 0
-
E0  E 0spc.red  E0spc.oxi n – numărul de e transferaţi în reacţia redox;
F – numărul lui Faraday, 96486 C/mol

Potenţialul redox standard

Reacţia E0 Reacţia chimică E0
chimică (V) (V)

Li+ + e- = Li -3.04 Cu2+ + 2e- = Cu 0.34 Fe + CuSO4  FeSO4+Cu

Cs+ + e- = Cs
K+ + e - = K
-3.02
-2.92
O2 + 2H+ + 2e- = H2O2
Fe3+ + e- = Fe2+
0.68
0.76
Fe  Fe2+ + 2e-
Ba2+ + 2e- = Ba -2.90 1/2Br2 + e- = Br- 1.09 E01=+0.44V
Ca2+ + 2e- = Ca -2.87 IO3- + 6H++5e- = 1/2I2+3H2O 1.20
Na+ + e- = Na -2.71 1/2Cl2 + e- = Cl- 1.36 Cu2+ +2 e-  Cu
1/2H2 + e- = H-
Al3+ + 3e- = Al
-2.23
-1.67
MnO4- + 8H+ + 6e- =Mn2++4H2O
H2O2 +2H+ +2e- = 2H2O
1.52
1.77
E02= +0.34V
Zn2+ + 2e- = Zn -0.76 1/2F2 + e- = F- 2.85 E = E 1+ E02=0.78V > 0V
0 0
Fe2+ + 2e- = Fe -0.44 1/2F2 + H+ + e- = HF 3.03
Sn2+ + 2e- = Sn -0.14 reacţia este posibilă
H+ + e- = 1/2H2 0

INCORECT!
Zn + 2HCl  ZnCl2 +H2 Cu + 2HCl  CuCl2 +H2
Zn  Zn2+ + 2e- E0=+0.76V Cu  Cu2+ + 2e- E0=-0.34V
H+ + e-  1/2H2 E0=0V H + e  1/2H2
+ - E0=0V
E0 = 0,76V > 0V E0 < 0 – reacţia nu este posibilă

1
 Seria electrochimică (de activitate)
• K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H2 Cu Bi Sb
Hg Ag Pt Au
• K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb
 Scade caracterul electropozitiv
 Scade reactivitatea metalului
 Scade caracterul reducător al metalului
 În reacţia cu acizii diluaţi sau cu apa se formează H2.
• Cu Bi Sb Hg Ag Pt Au
 Reacţionează numai cu acizii cu proprietăţi oxidante.
 În reacţia
ţ cu acizii nu se formează H2.
Exemple:
3Cu + 8HNO3  3Cu(NO3)2 + 2NO + 4H2O
Cu + 2H2SO4  CuSO4 + SO2 + 2H2O
Bi + HCl  nu reacţionează;
Ba + 2HNO3 dil  Ba(NO3)2 + H2
Fe + 2HCl  FeCl2 + H2 2Fe + 3Cl2  2FeCl3

Seria electrochimică (de activitate)

• K Ba Ca Na Mg Al Mn Zn Cr Fe Ni Sn Pb H Cu Bi Sb Hg
Ag Pt Au
Zn + HCl  ZnCl2 + H2
8HNO3 + 3Zn  3Zn(NO3)2 + 2NO + 4H2O
Bi + HCl  nu reacţionează, dar în prezenţa O2 (oxidant)
2Bi + 2HCl + 3/2O2  2BiOCl + H2O (reacţie redox)
2Bi + 6H2SO4 Bi2(SO4)3 + 3SO2 + 6H2O
Au + HNO3 + 4HCl  H[AuCl4] + NO + 2H2O
Pt + 2HNO3 + 8HCl  H2[PtCl6] + 2NO + 4H2O + Cl2

2
 Reacţia
Reac ţia elementelor cu apa

Li + H2O  LiOH + 1/2H2 Cs + H2O  CsOH + 1/2H2

Mg + 2H2O  Mg(OH)2 + H2 Ba + 2H2O  Ba(OH)2 + H2

Reacţia
Reac ţia elementelor cu apa
Metale (pasivate)
Al nu reacţionează cu apa nici măcar la temperaturi foarte înalte.
Al reacţionează cu apa numai în prezenţa sărurilor de Hg2+.

Sulf

Nemetale
3S + 2H2O  2H2S + SO2 la temperatură înaltă
C + H2O (vap.)  CO + H2
2B + 3H2O  B2O3 + 3H2 la temperaturi foarte înalte

3
 Reacţia
Reac ţia elementelor cu oxigen

2Li + 1/2O2  Li2O 2Na + O2  Na2O2

4B+ 3O2  2B2O3 (T=700°C)
4Al + 3O2  2Al2O3 (reacţionează
numai sub formă de pulbere, reacţie
puternic exotermă)
P4 + 5O2  P4O10
P4 alb arde la temperatura camerei)
S + O2  SO2
K + O2  KO2
Mg + 1/2O2  MgO T=750°C

Caracterul acido-bazic al oxizilor

IA VIIIA
Caracterul metalic al unui
1
(1)
IIA IIIA IVA VA VIA VII
(18) element se corelează cu
2 Li2O
(2)
BeO
(13)
B2O3
(14)
CO2
(15)
N2O5
(16) (17)
proprietăţile acido-bazice ale
CO N2O3
NO oxizilor
oxizilor.
N2O
3 Na2O MgO Al2O3 SiO2 P4O10 SO3 Cl2O7 În general:
P4O6 SO2 Cl2O
Elementele cu  mică
4 K2O CaO Ga2O3 GeO2 As2O5 SeO3 Br2O
As4O6 SeO2 (metalele) formează oxizi
5 Rb2O SrO In2O3 SnO2 Sb2O5 TeO3 I2O5 bazici, legătura E-O fiind
In2O SnO Sb4O6 TeO2
ionică.
6 Cs2O BaO Tl2O PbO2 Bi2O3 PoO2
PbO PoO Elementele cu  mare
7 Fr2O RaO (nemetalele) formează oxizi
acizi cu legături covalente.
Elementele cu  intermediare
Albastru – oxizii bazici
Violet – oxizii amfoteri (unele semimetale şi metale)
Roşu – oxizii cu caracter acid formează oxizi amfoteri.

4
 Caracterul acido-bazic al oxizilor

Electronnegativitatea
Oxizi bazici + H2O  OH-
(E-O ionica) + acid  sare (E cation) + H2O
Caracter metalic

Oxizi amfoteri + acid  sare (E cation) + H2O

+ baza  sare (E oxoanion) + H2O

Oxizi acizi + baza  sare (E oxoanion) + H2O

(E-O Covalenta) + H2O  H+

Oxizi bazici BaO(s) + H2O(l)  Ba2+(aq) + 2HO- (aq)

BaO (s) + 2H+(aq)  Ba2+(aq) + H2O(l)
Oxizi amfoteri Al2O3(s) + 6H+  2Al3+(aq) + 3H2O
Al2O3(s) + 2HO- (aq) + 3H2O(l)  2Al(OH)4- (aq)
Oxizi acizi SO2(g)+ H2O  H2SO3
SO2(g) + 2HO-  SO32- (aq) + H2O
Oxidul unui element are caracter acid mai pronunţat la NO mari.

Caracterul acido-bazic al oxizilor

SiO2 este insolubil în apă SO2 + H2O  H2SO3

Li2O + H2O  2LiOH Al2O3 este insolubil în apă

5
 Proprietăţi oxido
oxido--reducătoare a
elementelor

In toate reacţiile redox trebuie să existe un agent oxidant şi unul

reducător.
Elementele cu energii de ionizare mici şi electronegativitate mică
(grupele 1 şi 2) sunt agenţi reducători puternici.
Elementele cu afinitate pentru electroni mare (grupa 17 şi O2) și
electronegativitate mare sunt agenţi oxidanţi puternici.

Reacţii redox
• Etape în egalarea reacţiilor redox:
 Stabilirea NO a atomilor implicaţi în reacţia chimică.
 Stabilirea elementului care se oxidează şi scrierea reacţiei
parţiale de oxidare.
 Stabilirea elementului care se reduce şi scrierea reacţiei
parţiale de reducere.
 Egalarea numărului de electroni din cele două reacţii
parţiale şi stabilirea coeficienţilor pentru elementele care
îşi
ş schimbă starea de oxidare.
 Egalarea celorlalţi atomi, inclusiv atomii de H sau O.
 Verificarea coeficienţilor reacţiei chimice.

6
 Reacţii redox
10FeSO4 + 2KMnO4 + 8H2SO4  5Fe2(SO4)3 + 2MnSO4 + K2SO4 + 8H2O
2+
-2e
3+
2 Fe 2 Fe x5

7+ +5e 2+
Mn Mn x2

PbO2 + 4HCl  PbCl2 + Cl2 + 2H2O

4+ 2e 2+
Pb Pb
-2e
2 Cl Cl 02

H2O2 + Cl2  2HCl + O2 5H2O2 + I2  2HIO3 + 4H2O

2e -10e
Cl2 2 Cl I2 5+
2 I
2- -2e 0 2- +2e
O2 O2 O2 2-
2O x5

Reacţii redox
• Reacţii de disproporţionare sau dismutaţie
2H2O2 → 2H2O + O2
3Br2 + 6OH− → 5Br− + BrO3− + 3H2O
Cl2 + 2NaOH → NaCl + NaClO + H2O (la temp. camerei)
3Cl2 + 6NaOH → 5NaCl + NaClO3 + 3H2O (la cald)
2Sn2+ → Sn + Sn4+
SnCl2 → SnCl4 + Sn
4H3PO3  PH3 + 3H3PO4
• Reacţia inversă faţă de reacţia de disproporţionare este reacţia de
comproporţionare.
CuCl2 + Cu → 2CuCl
2FeCl3 + Fe → 3FeCl2

7
 Concluzii – Variaţia periodică a proprietăţilor
în sistemul periodic (grupele principale)
În perioadă

Creşte
ş electronegativitatea
g
Scade caracterul metalic
Se micşorează reactivitatea elementelor faţă de apă
În grupă Creşte caracterul acid al oxizilor elementelor
Creşte caracterul oxidant al elementelor
Creşte tendinţa formării legăturilor covalente
Scade electronegativitatea
Creşte caracterul metalic
Creşte caracterul reducător
Creşte bazicitatea oxizilor elementelor
Creşte reactivitatea elementelor faţă de apă, acizi
Creşte tendinţa de formare de legături ionice.