Universitatea Politenica din București

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA MATERIALELOR

BILANȚ DE MATERIALE ÎN REGIM TRANZITORIU ÎNTR-

UN VAS CU AMESTECARE PERFECTĂ

Studenti : Popa George , Soroaia Andrei , Szepesi Mark

Grupa: 1123 B

2017
 1

SUMAR
În această lucrare se analizează evoluția conductivității în funcție de concentrație pe parcursul unui
regim tranzitoriu într-un vas cu amestecare perfectă în care soluția din vas se diluează cu cantități egale de
solvent(apa). Se observă din datele obținute cum conductivitatea scade în timp pană aproape de 0 astfel se poate
identifica exact momentul de terminare al regimului tranzitoriu.

La sfârșitul lucrării se va întocmi o digramă în care vom reprezenta concentrațiile (teoretică și

experimentală) în funcție de timp și se va observa o diluare a soluției de NaCl în intervalul de timp în care s-au
facut măsurătorile.

Diferența dintre curba teoretică si curba practică se datorează:

-erorilor de măsurare;

-erorilor umane;

-pierderilor de apă din instalație.

 2

CUPRINS
SUMAR .................................................................................................................................................................. 1

1. INTRODUCERE ................................................................................................................................................ 3

1.1. Scopul lucrarii.............................................................................................................................................. 3

1.2. Aspecte teoretice .......................................................................................................................................... 3

2. PARTEA EXPERIMENTALĂ ........................................................................................................................... 6

2.1. Descrierea instalației .................................................................................................................................... 6

2.2. Substanțe folosite ......................................................................................................................................... 7

2.3. Modul de lucru ............................................................................................................................................. 7

3. REZULTATE...................................................................................................................................................... 9

4. CONCLUZII ..................................................................................................................................................... 10

ANEXA A ............................................................................................................................................................. 11

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................... 13
 3

1. INTRODUCERE
1.1. Scopul lucrarii
a. Determinarea evoluţiei concentraţiei în cursul regimului tranzitoriu care are loc într-un vas cu
amestecare perfectă;
b. Compararea rezultatelor experimentale cu cele teoretice.

1.2. Aspecte teoretice

După pornire, până la intrarea în regim staţionar, o instalaţie funcţionează în regim tranzitoriu. În mod
asemănător, când se trece de la un regim staţionar la alt regim staţionar, caracterizat prin schimbarea
parametrilor, instalaţia funcţionează în regim tranzitoriu.

Conceptul de amestecare perfectă reprezintă o idealizare. Un vas plin cu soluţie şi prevăzut cu un sistem
de agitare, poate fi considerat perfect amestecat dacă în orice punct din vas, inclusiv la ieşire, există aceeaşi
valoare a concentraţiei solidului din soluţie. Pentru un vas considerat cu amestecare perfectă, ecuaţia de bilanţ de
materiale în regim nestaţionar este următoarea:

d
Gv i    i   V    Gv e     (1)
dt
indicele „i” se referă la intrarea în balon, iar indicele „e” la ieşire.

Unde:

Gv- debitul volumetric de lichid (L/h)

ρ- densitatea lichidului(g/cm3)

V- volumul de lichid din vas(L)

ω- fracţia masică a soluţiei

Considerând că densitatea nu variază semnificativ cu temperatura şi că G v,1 = Gv,e = Gv, putem scrie:

d
G v i    V  (2)
dt
DUPĂ SEPARAREA VARIABILELOR , ECUAŢIA SE INTEGREAZĂ PENTRU : T = 0; Ω = Ω0 SI T = T;
Ω =Ω


d
t
Gv
0 V  d t   
0 i
(3)
 4

i  0 G v
ln  t
i   V (4)

i    G 
 exp   v  t  (5)
i  0  V 

 G 
  i  i  0   exp   v  t  (6)
 V 
Ecuaţia (6) reprezintă variaţia concentraţiei soluţiei la ieşirea din vas, în funcţie de timp.

wA

wA,0

wA,I

0
tt t

Fig.1. Regimul tranzitoriu la diluare,  A, I   A,0

wA

wA,I

wA,0

0
tt t
 5

Fig.2. Regimul tranzitoriu la concentrare,  A, I   A,0

 6

2. PARTEA EXPERIMENTALĂ
2.1. Descrierea instalației
Instalaţia de laborator este formată dintr-un balon(2) de sticlă cu trei gâturi prevăzut cu agitator(1).
Balonul este iniţial plin cu o soluţie salină. Alimentarea balonului cu apă se face direct de la robinet(3).
Concentraţia sării în lichid la ieşirea din balon se măsoară cu ajutorul unui conductometru(4). Apa intră în balon
printr-un barbotor situat în partea inferioară a balonului. Instalaţia mai cuprinde un rotametru, care măsoară
debitul volumetric de apă care intră în balon.

Figura 1. Instalație de lucru

Legendă

1- Agitator

2- Balon de sticlă cu trei găuri

3- Robinet

4- Conductometru

5- Barbotor
 7

2.2. Substanțe folosite

În cadrul acestei lucrări s-au utilizat clorula de sodiu si apa. Proprietățile principale ale clorurii de sodiu
se regăsesc in Tabelul 1.

Tabelul 1. Proprietați benzen și toluen

Formula Stare de Masa molară Densitate Punct topire Punct fierbere

Substanța
chimică agregare g/mol g/cm3 °C °C
Clorură de
sodiu NaCl Solid 58.44 2.165 801 1413

Utilizarea clorurii de sodiu nu necesită noțiuni de sigurantă, aceasta nefiind o substantă toxică.

2.3. Modul de lucru

Balonul se umple iniţial cu o soluţie salină şi se reglează nivelul soluţiei în balon. După alimentarea cu
soluţie se porneşte agitatorul și se urmăreşte conductivitatea soluţiei la ieşire cu ajutorul conductometrului.

Când se constată că valoarea conductivităţii rămâne constantă timp de 1-2 minute se consideră că
aceasta reprezintă valoarea conductivităţii soluţiei iniţiale, respectiv la momentul t 0. Se stabileşte un debit de
alimentare (12 – 16 L/h) şi se reglează debitul de ieşire în aşa fel încât nivelul soluţiei din vas să rămână
constant.

Se notează conductivitatea soluţiei la diferite valori ale timpului, se transforma in fracţie masică cu
ajutorul curbei de calibrare a conductometrului şi se trec datele în tabelul de date experimentale. Se calculează cu
relaţia (7) valorile teoretice pentru concentraţia la ieşire pentru aceleaşi valori ale timpului la care s-au făcut
citirile.

Volumul lichidului în balon este V= 0,7 L. Se reprezintă grafic ω exp= f (t) și ωcalc = f (t), comparându-se
curbele rezultate.

Figura 1. Relația conductivitate- concentrație masică

8
 9

3. REZULTATE
În graficul următor s-au reprezentat evoluția concentrațiilor experimentale si a celor calculate în raport
cu timpul. Debitul de apa a fost de 15 L/h.

0.07

0.06

0.05

0.04
W

W experimental
0.03 W calculat

0.02

0.01

0
0 500 1000 1500 2000
Timp (s)
 10

4. CONCLUZII
Acest experiment a permis analiza evoluției regimului tranzitoriu pe parcursul diluării soluției.

Conductivitatea este o masură a concentrației într-o soluție de electrolit, fiind direct proportională cu
aceasta. Pentru a vedea momentele de început și final în cadrul procesului se măsoara o mărime care permite
analiza rapidă și exactă a concentrației.

Din graficul obținut se observă scăderea progresivă a conductivitații(ceea ce implică scăderea

concentrației) în timp, odată cu introducerea de solvent în sistem, fapt evidențiat de alura curbei(descreștere
exponențială).
 11

ANEXA A
Date colectate în laborator și prelucrarea acestora
Prin utilizarea ecuatiei din figura 1 si a datelor din tabelul 1 s-a obținut evoluția concentrației în funcție de timp.

Tabel 2. Date experimentale

Timp (s) Conductivitate (mS/cm) W experimental W calculat

0 100.8 0.06208 0.06208
15 91.3 0.05758 0.05698
30 84.3 0.05392 0.05230
45 80.0 0.04979 0.04800
60 74.4 0.04652 0.04406
75 69.9 0.04367 0.04044
90 65.2 0.04142 0.03712
105 61.3 0.03913 0.03407
120 57.1 0.03432 0.02870
135 53.6 0.03237 0.02634
150 50.3 0.03071 0.02418
165 46.6 0.02832 0.02219
180 43.2 0.02334 0.01870
210 38.0 0.02135 0.01575
240 33.0 0.01841 0.01327
270 28.71 0.01488 0.00942
300 24.89 0.00868 0.00563
330 21.32 0.00660 0.00400
360 18.80 0.00474 0.00284
420 13.68 0.00158 0.00072
480+5 10.19 0.00107 0.00051
540 7.86 0.00071 0.00026
600 5.9 0.00058 0.00018
660 4.54 0.00049 0.00013
720 3.53 0.00034 0.00005
780 2.52 0.00032 0.00003
840 1.96 0.00030 0.00002
 12

900 1.54 0.00029 0.00002

960 1.25 0.00026 0.00001
1020 1.02 0.00026 0.00001
1080 0.85 0.00026 0.00000
1140 0.73 0.00025 0.00000
1200 0.63 0.00025 0.00000
 13

BIBLIOGRAFIE
1. E. Danciu, Gr. Bozga, Bazele ingineriei chimice cu aplicatii, Litografia IPB, 1985.
2. T.D. Danciu, Paula Postelnicescu, Anca Madalina Dumitrescu, R.S. Onofrei Bazele Ingineriei Chimice,
vol.1, Ed. Fair Partners, Bucuresti, 2004
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Benzen
Data accesării: 07.06.2016, ora: 20:53