06 - Transparenta Juridica - 1-162 PDF

Aprofundarea transparenþei în Uniunea Europenã?
Publicat în englezã cu titlul:

Increasing Transparency in the European Union?
Tradusã sub responsabilitatea OO Raza Soarelui din originalul englez

Increasing Transparency in the European Union? © 2002 Institutul Euro-
pean de Administraþie Publicã.
The translation of these materials has been made possible with the
support of Local Government and Public Service Reform Initiative (af-
filiated with the Open Society Institute).
Traducerea acestei lucrãri a fost posibilã datoritã suportului acordat de
Iniþiativa pentru Reformele în Administraþia Publicã Localã ºi a Serviciului Public
(afiliatã la Institutul Societãþii Deschise).
OO Raza Soarelui aduce mulþumiri reþelei NISPAcee ºi Institutului
European de Administraþie Publicã pentru suportul acordat la traducerea
ºi editarea acestei lucrãri.
EIPA nu este responsabil de calitatea traducerii în românã ºi de coincidenþa

acestui text cu textul original.
© 2002 Institutul European de Administraþie Publicã
Toate drepturile rezervate. Orice reproducere a vreunui fragment din acest

document prin orice modalitate cum ar fi imprimarea, fotocopierea, copierea pe
dischete ori altele fãrã autorizarea prealabilã din partea editorului, sunt interzise.
Institutul European de Administraþie Publicã, O.I. Vrouweplein 22, Cãsuþa poºtalã
1229, 6201 BE Maastricht, Olanda.
Pagina Web a IEAP: http://www.eipa.nl
Aprofundarea
transparenþei în Uniunea
Europeanã?
Ediþie îngrijitã de
Veerle Deckmyn
Comisia Europeanã sprijinã activitãþile ºi publicaþiile Institutului Euro-

pean de Administraþie Publicã prin intermediul bugetului Uniunii Europene
© 2002, European Institute of Public Administration /

Institut Europeen dadministration publique
Maastricht, the Netherlands / Pays-Bas
3
Conþinut
Lista celor care au contribuit la elaborarea acestei lucrãri ..............7

Mulþumiri ................................................................................................9
Introducere ......................................................................................... 11
Veerle Deckmyn
SECÞIUNEA 1: Evoluþia dezbaterilor cu privire la transparenþã
De la Maastricht la Laeken: Planul politic cu privire la deschidere

ºi transparenþã în Uniunea Europeanã .............................................17
Steve Peers
Dezbaterea Transparenþei: o provocare

pentru Preºedinþia Belgianã ..............................................................47
Frankie Scham
Transparenþa ºi Conducerea Europeanã: cu certitudine

nu-i un subiect atât de simplu ..........................................................105
Edward Best
Transparenþa ºi formele noi de conducere europeanã:

deschiderea drumului cãtre un o mai mare legitimitate? .............133
Renaud Denuit
Eforturile Ombudsmanului European privind îmbunãtãþirea

accesului la documente în Uniunea Europeanã .............................139
Ian Harden
5
Precedentele juridice ale Curþii de Justiþie ºi Tribunalului de Primã
Instanþã ale Comunitãþilor Europene în problemele transparenþei:
de la Carvel la Hautala II (1995-2001) ...........................................163
Caroline Naômé
Reglementãri noi privind accesul la documente.........................217

Marc Maes
Accesul la informaþie în relaþiile externe,

justiþie ºi afacerile interne în UE ........................................................ 227
Steve Peers
SECÞIUNEA 2: Cãi specifice de dezvoltare a transparenþei
Dezvoltarea transparenþei în cadrul OLAF ...................................251

John Burke
Cum ar putea tehnologiile informaþionale sã aprofundeze

transparenþa: EurActiv.com ............................................................263
Willy de Backer
Contribuþia mediilor la transparenþã ...............................................261

Dennis Abbott
SECÞIUNEA 3: ANEXE
1. Regulamentul Parlamentului European nr. 1049/2001 din 30 mai 2001

privind accesul public la documentele Parlamentului European,
ale Consiliului ºi ale Comisiei ...............................................................271
2. Viitorul Uniunii Europene Declaraþia de la Laeken .........................285
3. Semnalul de deºteptare pentru Europa .............................................295
4. Întrebãri ºi rãspunsuri pentru tinerii belgieni

despre viitorul Europei ....................................................................301
6
Lista celor care au contribuit
la elaborarea acestei lucrãri
Dennis Abbott Responsabil de ediþie, Vocea
Europei, Bruxelles (B)
Willy de Backer Editor, EurActiv.com, Bruxelles (B)
Edward Best Profesor ºi ºeful Unitãþii pentru

Guvernarea Europei ºi Politici
Publice, Institutul European de
Administrare Publicã (NL)
John Burke Administrator, Unitatea Coordonarea

formarii, relaþiilor publice,
comunicãrii, OLAF, Bruxelles (B)
Veerle Deckmyn ªeful Serviciilor de informare,

documentare ºi publicaþie, Institutul
European de Administrare Publicã,
Maastricht (NL)
Renaud Denuit Consilier, Secretariatul General,

Comisia Europeanã (B)
Ian Harden ªeful Departamentului juridic, Biroul

Avocatului parlamentar al Uniunii
Europene, Bruxelles (B)
Marc Maes Administrator principal, Deschidere,

acces la documente, relaþii cu
societatea civilã, Secretariatul Gene-
ral al Comisiei Europene, Bruxelles,
(B)
7
Caroline Naômé Secretar juridic, Curtea de Justiþie a
CE, Luxembourg (L)
Steve Peers Conferenþiar în drept, Departamentul

juridic, Universitatea din Essex (UK)
Frankie Schram Consilier adjunct, Ministerul de In-

terne, Bruxelles (B)
8
Mulþumiri
Aduc sincere mulþumiri autorilor pentru prezentarea materialelor în
termenele stabilite, precum ºi Laurei Crrasco ºi lui Jozce Groneschild pentru
ajutorul acordat la pregãtirea ºi organizarea conferinþei, lui Denise Grew pentru
culegerea acestei cãrþi.
Multe mulþumiri lui Eric Davies pentru redactarea literarã a textelor.
Introducere
Veerle Deckmyn
O datã cu Tratatul de la Maastricht, tema transparenþei a pãtruns definitiv

în legislaþia ºi politicile Uniunii Europene. Autorii Tratatului au anexat la el o
Declaraþie (nr. 17) cu privire la dreptul de acces la informaþie. Cuvântul drept
a fost utilizat cam eronat în titlul acestei declaraþii, deoarce textul acesteia
recomanda Comisiei numai sã elaboreze un raport despre mãsurile menite sã
îmbunãtãþeascã accesul public la informaþia instituþiilor. În baza acestei
declaraþii, Comisia ºi Consiliul au adoptat Codul de conduitã, care conþinea detalii
despre condiþiile de solicitare a accesului la informaþia deþinutã de aceste instituþii.
Codul de conduitã a fost apoi implementat printr-o hotãrâre a Consiliului din
1993 ºi printr-o hotãrâre a Comisiei din 1994, ambele fiind în vigoare pânã nu
demult. Tratatul de la Amsterdam, încheiat în 1997, a constituit un pas impor-
tant prin acordarea în noul Articol 255, introdus în Tratatul CE, a dreptului de
acces la documente, constituind totuºi subiectul elaborãrii unor reguli detaliate
în legislaþia secundarã a CE. Conform Articolului 255, legislaþia secundarã
urma sã fie adoptatã pe parcursul a doi ani de zile de la intrarea în vigoare a
Tratatului de la Amsterdam.
Aceasta era starea de lucruri în timpul publicãrii unui prim volum din seria
respectivã, intitulat Openness and Transparency in the European Union. În
contribuþia sa la acest volum, Martin Westlake a numit Tratatul de la Amsterdam
sfârºitul începutului, referindu-se la transparenþã ºi deschidere1. În prezentul
volum sunt redate evenimentele care au avut loc cu patru ani mai târziu ºi se
examineazã faptul dacã Tratatul de la Amsterdam a constituit cu adevãrat un
echilibru constituþional, dupã cum se considera la momentul adoptãrii lui. De
1. M. Westlake, Maastricht, Edinburgh, Amsterdam: the End of the Beginning, in V.

Deckmyn and I. Thomson (eds), Openness and Transparency in the European Union (1998)
127.
11
Veerle Deckmyn
fapt, Steve Peers aratã în prima sa contribuþie la acest volum cã regimul prece-
dent experimental ºi treptat de acces la documente a continuat sã fie aplicat
patru ani ºi jumãtate dupã adoptarea Tratatului de la Amsterdam. Perioada la
care se face referire în Articolul 255 al CE (doi ani de la intrarea în vigoare a
Tratatului de la Amsterdam) a expirat abia la 1 mai 2001, însã ºi aceastã datã
limitã generoasã a fost depãºitã (deºi foarte puþin): Regulamentul care conþinea
regulile noi ce prevedeau accesul la documentele Consiliului, Comisiei ºi
Parlamentului European a fost adoptat la 30 mai 2001, dupã un ºir de negocieri
interinstituþionale.
Ca urmare a recentei intrãri în vigoare a noilor reguli de acces, acest
volum are douã scopuri: a analiza schimbãrile aduse de noul Regulament cu
privire la accesul la documente ºi a reveni la evoluþia legii ºi a politicii cu privire
la transparenþã din anii precedenþi, dupã adoptarea Tratatului de la Amsterdam.
E adevãrat cã în perioada dintre anii 1998 ºi 2001 au avut loc modificãri
semnificative ale regulilor vechi, o bunã parte din ele fiind incluse în noul
Regulament. A avut loc o extindere orizontalã a regulilor de acces: luând în
considerare faptul cã la început ele erau aplicate numai pentru Comisie ºi Consiliu
(instituþiile care au autorizat Codul de conduitã din 1993), treptat acestea s-au
extins pentru toate celelalte organe ºi structuri ale Uniunii Europene (un proces
similar de extindere va avea loc probabil ºi în cazul noilor reguli de acces din
anul 2001). O datã cu aceastã extindere orizontalã a avut loc ºi o evoluþie
substanþialã a regulilor de acces la documente, fapt care a fost generat atât de
iniþiativa Comisiei ºi a Consiliului, cât ºi ca urmare a hotãrârii Curþii Europene ºi
a recomandaþiilor Ombudsmanului. Curþile europene au constatat cã unele
chestiuni erau neclare în regulile de la 1993 ºi îi susþineau, de fapt, pe petiþionarii
ce contestau deciziile Comisiei ºi ale Consiliului, care le interzicea accesul la
unele documente. Acest capitol cu privire la jurisprudenþã este analizat în mod
exhaustiv de Caroline Naômé. Practica interpretativã a curþilor europene, precum
ºi recomandaþiile Ombudsmanului, au ajutat la elaborarea conþinutului noului
Regulament din 2001. Deºi aceste recomandaþii nu sunt obligatorii pentru
instituþiile UE, ele au importanþã moralã ºi politicã ºi au contribuit la obligarea
spre o deschidere mai largã a acestor instituþii, lucru demonstrat de Ian Harden
în articolul sau din acest volum.
Colaboratorii au fãcut o evaluare complexã a noului Regulament. Acesta
implicã unele schimbãri în jurisprudenþa curþilor europene, dar conþine ºi unele
12
Introducere
norme noi, a cãror formulare este atât de generalã încât va duce probabil la noi
litigii în faþa curþilor europene. Deºi Regulamentul este aplicabil pentru toþi cei
trei piloni ai activitãþii UE, el nu va modifica radical practica restrictivã a
Consiliului (lucru confirmat de Steve Peers în cel de-al doilea articol din acest
volum) în domeniile speciale ale politicii externe ºi ale afacerilor ºi justiþiei in-
terne. Cu alte cuvinte, Regulamentul este numai un rãspuns parþial la o problemã
mai profundã, care continuã sã necãjeascã Uniunea Europeanã. Planul de
transparenþã ºi deschidere a fost întotdeauna mult mai larg ºi nu a constituit
numai niºte condiþii de obþinere a accesului la documentele Uniunii Europene.
El conþine ºi întrebarea dacã, în afarã de a rãspunde la cererile de informaþii,
instituþiile trebuie sã promoveze o politicã mai activã de difuzare a informaþiei.
Instituþiile UE ºi Preºedinþiile succesive ale Consiliului (cum ar fi Preºedinþia
belgianã analizatã de Schram) sprijinã acest obiectiv, luptându-se pentru a-l
transforma în realitate. În afara de aceasta, mai existã o problemã esenþialã
dacã ºi mecanismul UE de luare a deciziilor trebuie sã devinã mai transparent
ºi mai accesibil pentru cetãþenii interesaþi, de exemplu, prin permiterea accesului
permanent al societãþii civile sau prin impunerea Consiliului de Miniºtri de a
delibera în public, în cazul când acest lucru nu depãºeºte cadrul legislativ (vezi
articolul semnat de Edward Best). Unele din aceste întrebãri vor ieºi, fãrã
îndoialã, la suprafaþã în timpul dezbaterilor cu privire la reforma constituþionalã,
care vor dura pânã în anul 2004. În urmãtorii ani trebuie întreprinse un ºir de
mãsuri mai puþin importante în vederea îmbunãtãþirii transparenþei ºi accesului
la informaþie, chiar dacã vor fi sau nu soluþionate cu succes problemele
constituþionale de importanþã majorã. Pe lângã informarea cititorilor despre starea
actualã de lucruri, aceastã carte îºi propune sã le ofere ºi o idee despre viitoarele
schimbãri în domeniul deschiderii ºi transparenþei.
SECÞIUNEA I
Evoluþia dezbaterilor cu privire
la transparenþã
De la Maastricht la Laeken:
Planul politic cu privire la deschidere
ºi transparenþã în Uniunea Europeanã
Steve Peers
I. INTRODUCERE
Sunt deja zece ani de când, printr-o declaraþie echivocã cu privire la dreptul
de acces la informaþie, anexatã la Actul Final al Tratatului privind Uniunea
Europeanã (sau Tratatul Maastricht), problema deschiderii ºi transparenþei a
fost inclusã pentru prima oarã în agenda politicã a Comunitãþilor Europene (azi
Uniunea Europeanã). Pornind de la acest început modest, instituþiile ºi
organismele UE au realizat un ºir de completãri în terminologia, legislaþia, politica,
practica ºi jurisprudenþa Tratatului. Mai mult ca atât, problemele deschiderii ºi
transparenþei vor juca un rol semnificativ în viitorul Uniunii.1
1. Vezi în continuare literatura existenã la acest capitol: Cartin ºi Mejer, The Principle of
Open Government in Schengen and the European Union: Democratic Retrogression?, (1995) 32
CMLRev. 392; Curtin ºi Meijer, acces to European Union Information: An Element of Citizen-
ship and a Neglected Constitutional Right în Neuwahl ºi Rosas, eds., The European Union and
Human Rights (Kluwer, 1995) 77; Curtin, Betwixt and Between: Democracy and Transparency
in the Governance of the European Union, în de Witte, et al, eds., Reforming the Treaty on
European Union: The Legal Debate (Kluwer, 1996), 95; Oberg, Public Acces to Documents
after the Entry into Force of the Treaty of Amsterdam: Much Ado about Nothing? (1998)
EIOP; Osterdahl, Openness and. Secrecy: Public Access to Documents in Sweden and the
European Union, (1998) 23 ELRev. 336; autorii în Deckmyn ºi Thomson, eds., Openness and
Transparency in the European Union (EIPA, 1998); Davis, Public Acces to Community docu-
ments: A Fundamental Human Right?, (1999) EIOP; Ragnemalm, The Community Courts and
Openness within European Union, (1999) 2 CYELS 19; Harlow, Freedom of Information and
Transparency as Administrative and Constitutional Rights, (1999) 2 CYELS 285; Oberg, Euro-
pean Citizens Rights to Know: The Improbable Adoption of a European Freedom of Informa-
tion Act (1999) 2 CYELS 303; Dyrberg, Current Issues in the Public Debates on Access to
Documents, (1999) 24 ELRev. 157; Curtin, The fundamental principle of open decision-
making and EU (political) citizenship, în OKeeffe ºi Twomey, eds., Legal Issues of the Amsterdam
Treaty (Hart, 1999), 71; Bunyan, Secrecy and Openness in the EU (Kogan Page, 1999); Tomkins,
Transparency and the Emergence of a European Administrative Law, (1999-2000) 19 ZEL
217; Curtin, Citizens Fundamental Rights of Access to EU Information: An Evolving Digital
Passepartout?, (2000) 37 CMLRev. 41; Harden, Citizenship and Information, (2001) 7 EPL
165; Peers, The New Regulation on Access to Documents: A Critical Analzsis (2001-2002)
21YEL (care va apãrea curând); ºi alþi autori din acest volum.
17
Steve Peers
În acest capitol se vorbeºte, în primul rând, despre implementarea
declaraþiei anexate la Actul Final al Tratatului privind Uniunea Europeanã
(TUE) prin intermediul amendamentelor la Regulile de Procedurã ale
Consiliului ºi Deciziile Comisiei ºi ale Consiliului cu privire la accesul la
documente, urmate de implementarea ºi aplicarea acestor decizii ºi adoptarea
regulilor de acces la documente de cãtre alte organe ale UE. În continuare,
se examineazã efectul Tratatului de la Amsterdam cu privire la deschidere ºi
transparenþã, dezvoltarea concomitentã din cadrul entitãþilor UE ºi adoptarea
ulterioarã, în mai 2001, a Regulamentului 1049/2001, care delimiteazã noi reguli
ce stipuleazã accesul la documentele deþinute de Consiliu, Comisie ºi
Parlamentul European (PE).2 În cele din urmã, el examineazã viitoarea agendã
a UE cu privire la deschidere ºi transparenþã, incluzând angajamente de
implementare ºi extindere a Regulamentului 1049/2001 ºi apariþia recentã a
problemelor legate de deschidere ºi transparenþã pe agenda Uniunii Europene
cu privire la reforma constituþionalã.
II. DECLARAÞIA DE LA MAASTRICHT
Declaraþia 17 anexatã la TUE a fost un compromis între statele

(Danemarca ºi Olanda) care optau ca noul Tratat sã conþinã, în mod explicit,
chestiuni legate de accesul la informaþie, ºi marea majoritate a statelor membre,
care nu doreau acest lucru. În Declaraþie se stipulau urmãtoarele:
Conferinþa considerã cã transparenþa procesului decizional consolideazã
natura democraticã a instituþiilor ºi confidenþialitatea publicã în administrare.
Prin urmare, Conferinþa recomandã ca nu mai târziu de anul 1993 Comisia sã
supunã spre examinare Consiliului un raport cu privire la mãsurile menite sã
îmbunãtãþeascã accesul la informaþia deþinutã de instituþii.
Aceastã Declaraþie a cãpãtat o importanþã ºi mai mare ca urmare a
reacþiei publice negative din partea unor state membre faþã de TUE propus,
despre aceasta vorbeºte votul negativ în cadrul referendumului din Danemarca,
victoria foarte micã a referendumului pentru ratificare din Franþa ºi dificultãþile
întâlnite de Parlamentul Regatului Marii Britanii la ratificarea acestuia.
2. (2001) OJ L 145/43
18
De la Maastricht la Laeken: Planul politic cu privire
la deschidere ºi transparenþã în Uniunea Europeanã
III. IMPLEMENTAREA DECLARAÞIEI
DE LA MAASTRICHT
III.A. Consiliile Europene de la Birmingham ºi Edinburgh
Reacþionând la discuþiile controversate pe marginea TUE, în cadrul

ºedinþelor Consiliului European de la Birmingham ºi Edinburgh (întrunirile ºefilor
de state) din a doua jumãtate a anului 1992, s-a decis de a întreprinde un ºir de
mãsuri imediate în scopul extinderii deschiderii ºi transparenþei în cadrul instituþiilor.
Comisiei i s-a cerut sã pregãteascã rapoartele despre care se vorbeºte în declaraþia
de la Maastricht din 1993,3 fiind luate ºi alte decizii menite sã sporeascã accesul
public la lucrãrile Consiliului4. Mai târziu, au urmat ºi alte acþiuni, cum ar fi:
dezbateri deschise asupra programului de lucru al Preºedinþiei Consiliului sau al
Comisiei; dezbateri deschise regulate cu privire la problemele majore de interes
comunitar; unele dezbateri deschise, indiferent dacã erau sau nu oportune,
pe marginea noilor propuneri legislative de importanþã majorã; publicarea
rezultatelor votãrii, inclusiv a justificãrilor voturilor. Totuºi, s-a stabilit formal cã
negocierile cu privire la legislaþie din cadrul Consiliului trebuie sã rãmânã
confidenþiale, iar deciziile despre desfãºurarea dezbaterilor deschise cu privire
la chestiunile de importanþã majorã sau la propunerile legislative cu caracter
specific trebuie sã fie adoptate în unanimitate de cãtre delegaþiile statelor membre
în Consiliu. Mai mult ca atât, accesul public nu însemna decât cã dezbaterile
trebuie sã fie televizate pentru a le reflecta în mijloacele de presã ale Consiliului.
Consiliului i s-a pus, de asemenea, în sarcinã sã îmbunãtãþeascã informaþia
despre activitãþile sale, prin intermediul mai multor comunicate de presã detaliate
ºi comprehensibile, care sã constituie, în continuare, informaþia de bazã pentru
presã ºi publicaþii despre poziþiile comune (acordul Consiliului cu privire la
legislaþia privind procedurile de codecizie ºi cooperare în prima lecturã,
precum ºi privind urmãtoarele lecturi în Consiliu ºi PE înainte de adoptarea lor
în varianta finalã). Ulterior, ºedinþa Consiliului European de la Copenhaga din
iunie 1993 a invitat Comisia ºi Consiliul sã continue lucrul asupra chestiunilor ce
þin de posibilitatea cetãþenilor de a avea accesul cât mai deplin posibil la
informaþie.
3. Vezi punctul 3 din Birmingham declaration, Anexa 1 la Concepþia Consiliului European

de la Birmingham.
4. Vezi Anexa 3 la Partea A a concluziilor Consiliului European de la Edinburgh.
19
Steve Peers
III.B. CODUL DE CONDUITÃ: HOTÃRÂRILE COMISIEI ªI
ALE CONSILIULUI
Aceste iniþiative au fost duse la bun sfârºit, în primul rând, de Comisie în

anul 1993, ºi anume prin intrarea în vigoare a TUE la 1 noiembrie 1993. Comisia
a pregãtit un studiu al legislaþiei naþionale cu privire la accesul la documente,
apoi a prezentat într-o informaþie principiile generale cu referire la aceastã
problemã5. Þinând cont de acest raport ºi de informaþia prezentatã ºi drept
rãspuns la cererile de acces la documente, în anul 1993 Consiliul ºi Comisia au
adoptat Codul de conduitã6. Codul a fost implementat apoi de cãtre Consiliu
printr-o hotãrâre, adoptatã spre sfârºitul anului 1993, care prevedea reorganizarea
ºi modificarea textului acestuia7 ºi care, printr-o hotãrâre luatã la începutul anului
19948, a fost aprobatã (în unanimitate) de cãtre Comisie.
În textul din preambulul Codului se fãcea referire la Declaraþia de la
Maastricht privind dreptul de acces la informaþie ºi la propunerile acesteia,
precum ºi la concluziile ºedinþelor Consiliului European de la Birmingham ºi
Edinburgh. Mai apoi, acest document a definit prin ºase puncte principiile de
bazã ale politicii UE cu privire la accesul la documente. În primul rând, publicul
va avea accesul cel mai larg posibil la documentele deþinute de Comisie ºi
Consiliu9. Document era considerat orice text scris, indiferent din care
domeniu, care conþine date reale, aparþinând Consiliului sau Comisiei10. În al
doilea rând, Codul a definit anumite reguli privind procesul de prezentare a
solicitãrilor iniþiale: trebuie si fie prezentatã o cerere în formã scrisã ºi sã conþinã
detalii suficiente pentru identificarea documentelor; instituþia trebuie sã cearã
solicitantului sã prezinte ºi alte detalii, dacã e necesar;11 în cazul când documentul
a fost scris de o altã persoanã sau organ, altul decât instituþia care a primit
5. Vezi respectiv (1993) OJ L 156/5 ºi (1933) OJ L 166/4.

6. (1993) OJ L 340/41
7. Hotãrârea 93/731 ((1993) OJ L 340/43). Vezi comparaþia între Cod ºi Hotãrâre în notele
de la 9 la 20 de mai jos; în plus, Hotãrârea Consiliului oferea responsabilitatea de a examina ºi de
a rãspunde la solicitãrile (Art. 5 ºi 6) ºi condiþiile pe care Hotãrârea trebuie sã le aplice, acordând
atenþia cuvenitã clauzelor care exercitã controlul protejãrii informaþiei clasificate (Art.1 (1))
8. Hotãrârea 94/90 ((1994)) OJ L 46/58)
9. Hotãrârea Consiliului din 1993 prevedea în schimb cã publicul va avea acces la documentele
Consiliului conform condiþiilor prevãzute de prezenta Hotãrâre (Art. 1(1)).
10. Art. 1(2) din Hotãrârea Consiliului din 1993 este identic, dar numai cu referire la Comisie.
11. Art. 2(1) din Hotãrârea Consiliului din 1993 este absolut identic.
20
cererea, solicitarea trebuie sã fie trimisã direct autorului respectiv; 12 în cazul
cererilor repetate sau în cazul când cererile se referã la documente foarte
voluminoase, instituþia trebuie sã gãseascã o soluþie obiectivã atunci când
discutã cu solicitantul13; solicitantului sau i se trimit documentele, sau i se permite
sã le consulte pe loc, iar taxele trebuie sã fie rezonabile;14 instituþia poate preciza
faptul cã solicitantul nu are dreptul de a reproduce sau pune în circulaþie
documentul vizat în scopuri comerciale, prin vânzare directã, fãrã autorizaþia
acesteia;15 instituþia trebuie sã informeze solicitantul despre decizia de eliberare
sau înºtiinþarea de refuz a cererii timp de o lunã.16
În al treilea rând, Codul a stabilit niºte reguli privind cererile confirmative:
o formã de apel administrativ împotriva intenþiei iniþiale a instituþiei de a refuza
accesul la document. Atunci când o instituþie intenþioneazã sã refuze accesul,
ea trebuie sã informeze solicitantul despre decizia luatã ºi sã-i ofere acestuia o
perioadã de o lunã pentru a face cererea de confirmare.17 Apoi, timp de o lunã,
instituþia trebuie sã decidã care este rãspunsul la cererea de confirmare; dacã
ºi în continuare aceasta decide sã refuze de a elibera documentul, ea trebuie sã
informeze în scris solicitantul despre motivele refuzului ºi sã dea unele
recomandaþii despre posibilitatea procedurilor legale ºi a plângerilor în faþa
Ombudsmanului, recunoscut de TUE ca fiind organul care urmeazã sã se ocupe
de plângerile asupra actelor administrative ale instituþiilor UE.18
În cel de-al patrulea rând, Codul stabileºte excepþiile admise pentru accesul
la documente. Acestea au fost împãrþite în douã categorii. Regulile din prima
categorie stipulau cã la solicitarea persoanei care difuzeazã informaþia sau con-
form prevederilor legii statului membru care prezintã informaþia, Consiliul ºi
Comisia vor refuza accesul la documente în cazul când documentul ar putea
submina protecþia interesului public (securitatea publicã, relaþiile internaþionale,
13.Art. 3(2) din Hotãrârea Consiliului din 1993 exclude recomandaþia de a consulta solicitantul.
14. Art. 3(1) din Hotãrârea Consiliului din 1993 este absolut identic; Secretarul General al
Consiliului este autorizat sã stabileascã taxele
16. Art. 7(1) alineatul 1 din Hotãrârea Consiliului din 1993 este absolut identic.
17. Art. 7(1) alineatul 2 din Hotãrârea Consiliului din 1993 adaugã clauza prin care solicitantul
trebuie, de asemenea, sã fie informat despre motivele acestei intenþii.
18.Art. 7(3) din Hotãrârea Consiliului din 1993 este absolut identic. Vezi, de asemenea, Art.
7(2) ºi 7(4) ale Hotãrârii Consiliului din 1993, care prevãd efectul urmat de lipsa unui rãspuns din
partea Consiliului la cererea iniþialã sau la cea de confirmare timp de o lunã.
21
Steve Peers
stabilitatea monetarã, apelurile curþii, inspectãrile ºi investigaþiile), protejarea
vieþii private ºi a integritãþii, secretul comercial ºi industrial, interesele
financiare ale Comunitãþii sau confidenþialitatea.19 Cât priveºte cea de-a
doua categorie, Codul prevede cã Consiliul ºi Comisia pot refuza accesul în
scopul protejãrii intereselor lor prin confidenþialitatea activitãþilor proprii.20 În
al cincilea rând, Codul cerea Consiliului ºi Comisiei sã implementeze aceste
prevederi în mod separat pânã la 1 ianuarie 1994. În cele din urmã, Codul cerea
o revizuire dupã doi ani de aplicare.
III.C. REGULILE DE PROCEDURÃ ALE CONSILIULUI
Între timp, Consiliul a introdus amendamente ºi la Regulile de Procedurã,

idea fiind de a le completa cu unele prevederi adiþionale cu privire la deschidere
ºi transparenþã.21 Cu toate acestea, formularea Regulilor revãzute a incitat o
atitudine contradictorie faþã de aceste schimbãri: ele prevedeau cã ºedinþele
Consiliului nu trebuie sã fie publice, ºi cã discuþiile din cadrul Consiliului trebuie
sã fie supuse obligatoriu secretului profesional¸ cu excepþia unor cazuri aparte.22
Astfel, secretul ºi confidenþialitatea constituiau o normã, iar deschiderea ºi
transparenþa excepþia. Aceste excepþii stipulau cã dezbaterile pe marginea
programului de lucru al Comisiei ºi Consiliului trebuie sã aibã loc în public, iar
aceste dezbateri sã fie aprobate în unanimitate în alte circumstanþe, prevãzute
de hotãrârea Consiliului European de la Edinburgh.23 În cazurile când Consiliul
acþiona ca un legislator, procesele-verbale cu privire la rezultatele votãrii
(împreunã cu justificãrile votului, cu referirile respective vizavi de Regulile de
Procedurã, siguranþa legalã ºi interesele Consiliului) la fel trebuiau sã fie fãcute
publice, cu excepþia cazurilor când Consiliul lua deciziile în alt mod (printr-o
majoritate simplã de voturi), cu permisiunea de a vota în unanimitate pentru
atunci când Consiliul adopta un document legat de Politica Externã ºi de Securitate
Comunã a UE (PESC) sau de politica în domeniul Justiþiei ºi Afacerilor Interne
(JAI) (aºa-numitele pilonul al doilea ºi pilonul al treilea al integrãrii
19 Art. 4(1) din Hotãrârea Consiliului din 1993 este absolut identic.
20 Art. 4(2) din Hotãrârea Consiliului din 1993 este absolut identic.
21 Hotãrârea 93/3622 ((1993) OJ L 304/1).
22. Art. 4(1) ºi 5 (1), Regulile din 1993 (ibid.).
23. Art. 6, Regulile din 1993.
22
europene).24 Conceptul de a acþiona ca legislator a fost definit în Anexa la
Regulile de Procedurã: acesta se folosea în cazurile când Consiliul acþiona con-
form tratatelor Comunitãþii (nu pilonul al doilea ºi pilonul al treilea) la adoptarea
regulilor care obligã legal statele membre prin intermediul regulamentelor,
directivelor sau deciziilor cu excepþia dezbaterilor legate de adoptarea mãsurilor
interne, a actelor bugetare ºi administrative, a documentelor referitoare la relaþiile
internaþionale ºi inter-instituþionale sau a documentelor neobligatorii. Astfel,
un ºir de acte importante au fost excluse din legislaþie, indiferent de efectul lor
obligatoriu asupra statelor membre. O altã clauzã interzicea publicarea
documentelor PESC sau JAI (cu excepþia Convenþiilor JAI), a activitãþilor
Comunitãþii, pe care Consiliul nu era obligat sã le publice, ºi a Convenþiilor
asupra cãrora au convenit toate statele membre, cu excepþia cazurilor când
exista suportul unanim din partea delegaþiilor statelor membre.25 În cele din
urmã, noile Reguli confereau putere Consiliului pentru a adopta regulile cu privire
la accesul public la documente a cãror divulgare nu va cauza prejudicii sau
consecinþe serioase.26 Aceastã clauzã nouã a fost aplicatã cu douã sãptãmâni
mai târziu dupã adoptarea în 1993 a Hotãrârii Consiliului cu privire la accesul la
documente.27
III.D. CONTESTÃRI ªI APLICARE
Guvernul olandez a protestat împotriva metodei prin care Consiliul a adoptat

regulile privind accesul la documente. Din punctul sãu de vedere, aceastã
chestiune era de o importanþã constituþionalã ºi legile importante nu trebuie
acceptate prin intermediul unui Cod inter-instituþional, al unui amendament la
Regulile de Procedurã ale Consiliului sau al unui document intern al Consiliului.
Din aceste considerente, Olanda a contestat aceste trei mãsuri în faþa Curþii de
Justiþie, dar fãrã succes.28 Conform Curþii de Justiþie, Codul de conduitã era o
mãsurã neobligatorie, care nu putea fi contestatã ºi celelalte douã mãsuri erau
în vigoare, deoarece nu exista nimic, în afarã de legea CE, care sã nu permitã
Consiliului sã abordeze astfel de probleme prin adoptarea mãsurilor interne.
24. Art. 5(1) (justificãrile votãrii) ºi 7(5), Regulile din 1993.

25. Art. 18(3) pânã la (5), Regulile din 1993.
26. Art. 22, Regulile din 1993
27. Hotãrârea 93/731, trimiterea 7 de mai sus.
28. Cazul C-58/94 Netherlands v Council (1996) ECR I-2169.
23
Steve Peers
Prin aceasta Curtea a afirmat cã sistemul legal al Comunitãþii recunoaºte

dreptul de acces public la documente.
Aplicarea legilor Consiliului ºi ale Comisiei în cazuri particulare a fost, de
asemenea, interpelatã de persoane individuale în faþa Tribunalului de Primã
Instanþã (TPI), Avocatura în sistemul curþilor CE.29 Pânã la adoptarea Tratatului
de la Amsterdam din 1997, solicitanþii au avut succese în douã cazuri consecu-
tive de contestare a deciziilor Consiliului ºi Comisiei.30 Astfel, TPI a decis cã
hotãrârile Comisiei ºi Consiliului erau obligatorii. Hotãrârea cu privire la WWF
de asemenea a decis cã, drept urmare a cazului Netherlands v Council, cele
douã hotãrâri aveau ca scop sã permitã dreptul de acces la documente, iar
excepþiile din ele trebuiau sã fie interpretate ºi aplicate cu atenþie. TPI a
accentuat diferenþa dintre excepþiile obligatorii, care serveau intereselor
publice ºi private ºi excepþia discreþionarã, care servea numai intereselor
instituþiilor, chiar dacã instituþiile se puteau baza concomitent pe excepþia
obligatorie ºi cea discreþionarã. Deºi Comisia putea, în principiu, sã se bazeze
pe excepþii pentru investigaþiile de negare a documentelor pregãtitoare ale
WWF, întocmite în timpul procedurii de încãlcare împotriva unui stat membru,
ea nu a reuºit sã explice în detalii suficiente, de ce documentele vizate cad, de
fapt, sub incidenþa acestei excepþii. În hotãrârea cu privire la cazul Carvel, TPI
a decis cã Consiliul a adoptat greºit decizia de refuz automat a accesului la
procesele-verbale, fãrã a þine seama de cazurile când interesul solicitantului în
eliberarea documentelor era mai mare decât interesul instituþiilor de a-ºi pãstra
confidenþialitatea.
Paralel cu hotãrârea cu privire la cazul Carvel, atunci când legea a fost
adoptatã ºi inclusã în procesul-verbal al ºedinþei Consiliului, acesta a fost obligat
sã-ºi reformeze practica sa cu privire la declaraþiile adoptate de Consiliu sau de
Comisie. Asemenea declaraþii pretind uneori sã interpreteze legislaþia într-un
mod particular. Deºi Curtea de Justiþie a decis cã aceste declaraþii sunt irelevante
din punct de vedere legal31, existenþa lor influenþând aplicarea în practicã a
29. În prezent, toate cazurile prezentate de persoane fizice sau juridice împotriva instituþiilor
CE trebuie sã fie aduse în faþa TPI; deciziile acestei Curþi pot fi contestate, fãcând apel la Curtea
de Justiþie. Toate cazurile între instituþiile Comunitãþii sau între instituþiile Comunitãþii ºi Statele
Membre ºi toate recomandaþiile pentru o hotãrâre preliminarã, trimise de curþile naþionale trebuie
sã meargã la Curtea de Justiþie.
30 Cazurile T-194/94 Carvel v Council (1995) ECR II-2765 ºi T-105/95 World Wildlife
Fund (WWF) v Commission (1997) ECR II-313.
31 Cazul C-292/89 Antonissen (1991) ECR I-745.
24
legislaþiei de cãtre statele membre ºi instituþiile UE, iar conþinutul lor (pânã
în1995) era, în general, necunoscut publicului. Cererea de solicitare a procesului-
verbal al ºedinþei Consiliului cu privire la cazul Carvel a fãcut ca aceastã problemã
sã fie rezolvatã pânã la capãt ºi în rezultat Consiliul a adoptat un nou Cod de
conduitã, care permitea eliberarea unor astfel de declaraþii publicului, în baza
unor temeiuri exacte.32
La Ombudsmanul UE a parvenit o serie de reclamaþii privind aplicarea
hotãrârilor Consiliului din partea unei organizaþii non-guvernamentale din Marea
Britanie, preocupatã de problemele transparenþei, justiþiei ºi afacerilor interne
Statewatch.33 La început, Consiliul a contestat competenþa Ombudsmanului
de a primi reclamaþii cu privire la activitãþile celui de-al treilea pilon al sãu
(deºi reclamaþiile se refereau mai mult la împuternicirile Comunitãþii faþã de
anumite chestiuni legate de vize, conform fostului Articol 100c al CE), dar, în
vara anului 1997, dupã încheierea Acordului cu privire la Tratatul de la
Amsterdam, el a renunþat la aceastã contestare34.
IV. EXTINDEREA REGULILOR DE ACCES LA ALTE

ORGANISME
Fiind vorba despre reclamaþii specifice, în iunie 1996, Ombudsmanul, din

iniþiativã proprie, a început o investigaþie privind lipsa regulilor de acces la
documentele deþinute de celelalte cincisprezece instituþii sau organe ale
Comunitãþii. Ombudsmanul a constatat cã neputinþa de a adopta ºi de a face
mai uºor accesibile regulile de acces public la documente era din cauza
administrãrii incorecte, ºi deoarece multe din aceste entitãþi nu aveau încã
adoptate reguli de acces, Ombudsmanul a adresat acestora proiectul
Recomandaþiilor la acest subiect. În rezultat, la sfârºitul anului 1997,35 paisprezece
din aceste instituþii au adoptat, sau au convenit sã adopte, regulile de acces:
a) Parlamentul European;36
b) Curtea de Conturi ;37
32. Vezi Eu-Bulletin, Oct. 1995.
33. Plângerile de la 1053 la 1057/1997 ºi 1087/1996.
34. Cu referire la aceste plângeri, vezi partea VI.C de mai jos.
35. Vezi Raportul Special al Biroului de sondare a opiniei publice cu privire la investgaþie: OJ
1988 C 44/9.
36. OJ 1997 L 263/27.
37. OJ 1988 C 295/1.
25
Steve Peers
c) Comitetul Economic ºi Social;38

d) Comitetul Regiunilor;39
e) Banca Europeanã de Investiþii;40
f) Institutul Monetar European;41
g) Agenþia Europeanã de Mediu;42
h) Fundaþia Europeanã de Formare;43
i) Cedefop (institutul de instruire profesionalã);44
j) Agenþia Europeanã de Evaluare a Tratamentelor;45
k) Biroul de Armonizare a Pieþei Interne;46
l) Centrul de Traducere;47
m) Centrul European de Monitorizare a Medicamentelor;48 ºi
n) Fundaþia Europeanã pentru Îmbunãtãþirea Condiþiilor de Muncã ºi de
Trai.49
Unica excepþie a fost Curtea de Justiþie.
Cu tot succesul acestei iniþiative în facilitarea adoptãrii regulilor de acces
de cãtre entitãþile UE, Ombudsmanul nu a comentat conþinutul regulilor adoptate.
De fapt, unele din ele sunt similare sau identice cu regulile Consiliului sau
Comisiei, pe când altele sunt mult mai restrictive (în special regulile Bãncii
Europene de Investiþii).
V. TRATATUL DE LA AMSTERDAM
Deºi Olanda a pierdut contestarea sa constituþionalã cu privire la noile

reguli ale Consiliului din 1996, acelaºi stat membru a avut curând ºansa de a
ridica aceeaºi problemã în cadrul unui forum politic. Atunci când au început
negocierile din primãvara anului 1996 pe marginea Tratatului de la Amsterdam,
38. OJ 1997 L 339/18.

39. OJ 1997 L 351/70.
40. OJ 1997 L 243/13.
41. OJ 1998 L 90/43.
42. OJ 1997 C 282/5.
43. OJ 1997 C 369/10.
44. Nu au fost publicate.
26
negociatorii IGC conºtientizau faptul cã Tratatul care urma sã aparã curând se
va aborda nu numai perspectiva de extindere a Uniunii ºi eventuale acþiuni de
asigurare a viitoarei integrãri, dar ºi caracterul legitim al Uniunii. O parte
semnificativã a acestor preocupãri cu privire la cadrul legitim pot fi soluþionate
prin adoptarea prevederilor Tratatului privind deschiderea ºi transparenþa.
Drept urmare, negociatorii au convenit sã introducã o nouã clauzã în Tratatul
CE (Articolul 255 al CE), care sã cuprindã la chestiunea cu privire la accesul la
documente. Articolul 255 (1) stipuleazã cã orice cetãþean al Uniunii ºi orice
persoanã fizicã sau juridicã, ce domiciliazã sau are înregistrat sediul într-un stat
membru, are dreptul de acces la documentele Comisiei, Consiliului ºi
Parlamentului European. Totuºi, acesta a constituit motivul pentru principiile
ºi condiþiile care au fost definite în urmãtoarele douã paragrafe ale Articolului
255.
Aceste paragrafe stipulau, în primul rând, (în articolul 255 (2)) cã, timp de
doi ani dupã intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Consiliul, Comisia
ºi Parlamentul European trebuie sã adopte legi noi care sã defineascã principiile
generale ºi limitele interesului public sau privat privind dreptul de acces la
documente, utilizând procedura de co-decizie definitã în Articolul 251 al CE.
Aceasta însemna cã, dupã intrarea în vigoare a acestui Tratat la 1 mai 1999,
regulile noi trebuiau adoptate pânã la 1 mai 2001. În al doilea rând, Articolul 255
(3) evidenþia cã Consiliul, Comisia ºi PE, fiecare trebuie sã elaboreze clauze
speciale privind accesul la documente în Regulile proprii de Procedurã. Astfel,
Tratatul de la Amsterdam a satisfãcut cererea Olandei de a întãri în Tratat, în
mod explicit, dreptul de acces la documente, printr-o procedurã mai
democraticã de adoptare a regulilor speciale. Însã aceasta confirmã ºi abordarea
anterioarã prin care cele trei instituþii vizate au adoptat legi de acces la documente
în cadrul regulilor lor de procedurã. Articolul 255 nu defineºte clar ierarhia între
regulile generale, care trebuie sã fie adoptate conform procedurii de co-decizie,
ºi regulile speciale, care trebuie sã fie elaborate de cele trei instituþii. De
asemenea, trebuie de notat, cã la TUE au fost introduse modificãri care
prevedeau exact cã pilonii doi ºi trei ai integrãrii UE sunt acoperiþi prin regulile
de acces la documente,50 deºi Tratatul CECO ºi Tratatul Euratom nu conþin
asemenea amendamente.51
50. Vezi referinþele la Articolul 255 al CE în Articolele 28(1) ºi 40(1) ale UE.
51. Vezi totuºi Declaraþia 41 anexatã la Documentul Final al Tratatului de la Amsterdam.
27
Steve Peers
În cele din urmã, Tratatul de la Amsterdam a introdus în tratatele de bazã
încã douã clauze privind chestiunile de deschidere ºi transparenþã. În primul
rând, la Articolul 207(3) al CE, în care se vorbeºte despre activitatea Consiliului,
au fost introduse amendamente pentru a specifica (din nou) cã Consiliul trebuie
sã elaboreze reguli speciale cu privire la accesul la documente în regulile sale
de procedurã. Urmãtoarele modificãri la acest articol stipulau cã, procedând
astfel, Consiliul trebuie sã defineascã cazurile în care, acþionând conform
legislaþiei, sã se permitã un acces mai mare la documente, pãstrând, în acelaºi
timp, eficacitatea procedurii sale de luare a deciziilor. Articolele revãzute,
specificã, de asemenea, cã atunci când Consiliul acþioneazã conform prevederilor
sale legislative, rezultatele votãrilor ºi ale justificãrilor voturilor trebuie sã fie
fãcute publice. În al doilea rând, ºi la Articolul 1 al TUE au fost introduse
amendamente, care prevedeau cã deciziile Uniunii trebuie sã fie luate într-un
mod cât mai deschis posibil.
VI. MODIFICÃRILE ULTERIOARE ALE REGULILOR

PRECEDENTE
VI.A. Amendamente ºi anexe la regulile precedente

În conformitate cu noul Articol 255 al CE, introdus de Tratatul de la
Amsterdam, regulile despre accesul la documentele Consiliului, Comisiei ºi PE
au fost pânã la urmã înlocuite cu o nouã dispoziþie, intratã în vigoare la 3
decembrie, 2001.52 Însã aceastã nouã mãsurã întreprinsã a lãsat o perioadã de
patru ani ºi jumãtate între Acordul privind Tratatul de la Amsterdam ºi punerea
în aplicare a noilor reguli. În acest rãstimp, regulile Comisiei ºi ale PE cu privire
la accesul la documente au fost lãsate neschimbate. Consiliul a adoptat însã în
aceastã perioadã alte mãsuri relevante.
Unul din primele amendamente din anul 1996 la Hotãrârea Consiliului din
1993, permitea în unele cazuri o întârziere cu o duratã mai mare a rãspunsului la
cereri.53 Ca urmare a acordului Consiliului European de la Bolonia din iunie
1999 de a dezvolta Politica Europeanã de Securitate ºi Apãrare (ESDP), care
va extinde PESC asupra problemelor de apãrare, Secretarul General al
Consiliului s-a pronunþat pentru necesitatea unui amendament la Hotãrârea din
52. Vezi Paragraful VII.B de mai jos.
53. Hotãrârea 96/705 ((1996)) OJ L 325/19).
28
1993 ºi a convins majoritatea statelor membre sã susþinã un astfel de amen-
dament.54 Hotãrârea din august 2000 a adãugat excepþii suplimentare pentru
securitatea ºi apãrarea Uniunii ºi a unuia sau mai multe state membre ºi
managementul crizei de apãrare sau militare,55 ºi a exclus în întregime unele
documente la temã din Hotãrârea din 1993. Acest amendament, însã, era
controversat din punct de vedere politic, din cauza modului prin care a fost
adoptat56 ºi din punct de vedere juridic, din cauza gradului de excludere ºi
deoarece acesta era un document intern al Consiliului, care nu a fost adoptat
conform procedurii de co-decizie aplicate la adoptarea regulilor noi de acces la
documente, definite în Articolul 255 al CE, pretinzând, astfel, cã se încalcã
prerogativele legislative ale PE. Drept urmare, Olanda (susþinutã de alte state
membre), împreunã cu PE, a cerut Consiliului sã anuleze aceastã Hotãrâre.57
Ca urmare a plângerii organizaþiei Statewatch prezentatã Ombudsmanului,
Consiliul a decis în anul 199858 sã întreprindã un ºir de mãsuri de îmbunãtãþire a
transparenþei, inclusiv constituirea unui registru on-line cu documentele
Consiliului.59 Aceastã perfecþionare a fost aprofundatã prin Hotãrârea din
decembrie 1999 cu privire la registru ºi la alte aspecte ale informaþiei publice
despre activitãþile legislative ale Consiliului.60 Hotãrârea datã, care nu era un
amendament la Hotãrârea Consiliului din 1993 cu privire la accesul la documente,
prevede: Consiliul acþionând conform competenþei sale legislative trebuie sã
punã la dispoziþie o listã a documentelor de pe agenda preliminarã a Consiliului
ºi a organelor sale pregãtitoare;61 registrul public al documentelor va include o
listã cu referire la numãrul documentului ºi la tema sau conþinutul documentelor
clasificate; ºi de la 1 iulie 2000, conþinutul documentelor eliberate publicului la
54. Hotãrârea 2000/527 ((2000)) OJ L 212/9).
55. Art. 1(4) al Hotãrârii din 2000 (ibid.).
56. Vezi în continuare House of Lords Select Committee on European Union , Acces do
Documents: the Council Decision of 14 August 2000 (raportul al 8-lea, sesiunea 2000-2001).
57. Respectiv Cazurile C-369/00 ºi C-387/00 nerezolvate. Vezi în continuare la Peers,
Accesul la Informaþia despre Relaþiile Externe, Justiþia ºi Afacerile Interne ale UE, din acest
volum.
58. Vezi partea VI.C de mai jos.
59. Vezi ghidul despre registrul Consiliului, adoptat de Consiliul Justiþiei ºi Afacerilor In-
terne la 19 martie 1998 ºi Concluziile Consiliului de la 29 iunie 1998 despre acest registru: htpp:/
/register.consilium.eu.int/utfregister/actleg02EN.htm. Pentru detalii suplimentare cu privire la
plângerile organizaþiei Statewatch vezi partea VI.C de mai jos.
60. Hotãrârea 2000/23 ((2000) OJ L 9/22), care mai târziu a fost ºi ea modificatã prin
Hotãrârea 2000/527 (trimiterea 57 de mai sus).
61. La acest subiect, vezi partea VII.A de mai jos.
29
Steve Peers
fel vor trece prin registrul de documente al Consiliului.
Mai târziu, în aprilie 2001, Consiliul a aprobat o Hotãrâre prin care se
stabilea care categorii de documente ale Consiliului pot fi fãcute publice.62
Aceastã Hotãrâre, care nu prezenta un amendament la Hotãrârea Consiliului
din 1993 cu privire la accesul la documente, prevedea cã Consiliul trebuie sã
punã la dispoziþia publicului orice document neautorizat de Consiliu sau de un
stat membru, dar al cãrui autor acceptã eliberarea lui, împreunã cu agendele
preliminare ale ºedinþelor Consiliului ºi orice alt text adoptat de Consiliu, care va
fi publicat în Jurnalul Oficial al UE.63 Consiliul poate elibera agendele de lucru
pregãtitoare ale comitetelor ºi ale ºedinþelor de lucru, referinþele ºi rapoartele
despre discuþii, care nu vor face cunoscutã poziþia unui stat membru în particu-
lar. 64 Cât priveºte documentele legislative, Consiliul, de asemenea, trebuie sã
punã la dispoziþia publicului avizele ºi scrisorile de însoþire cu privire la
documentele trimise de alte instituþii ºi organe al UE sau de statele membre,
împreunã cu avizele ºi textele proiectelor de documente legislative trimise
Consiliului sau Coreper-ului, acþionând conform procedurii de co-decizie între
Consiliu ºi PE. 65 Cu toate acestea, un stat membru poate cere Consiliului, în
toate cazurile prevãzute de Hotãrâre, sã nu elibereze un document sau altul
fãrã acordul sãu preliminar.66
În cele din urmã, în primãvara anului 2001, Consiliul a adoptat noi reguli
de securitate.67 Aceste reguli au fost însã controversate, PE argumentând cã
ele au un caracter restrictiv privind accesul la documente ºi sunt neîntemeiate,
violând prerogativele legislative ale PE.68
VI.B. Extinderea regulilor anterioare pentru mai multe organe
La sfârºitul anilor 1990, UE a creat un ºir de structuri noi ºi Ombudsmanul
UE a început, din iniþiativã proprie, o nouã investigaþie pentru aprobarea de
cãtre aceste organe a regulilor cu privire la accesul la documente. Drept urmare,
încã patru organe au adoptat reguli de acces definitive sau provizorii: Banca
62. Hotãrârea 2001/320 ((2001) OJ L 111/29).

63. Art. 3(1), Hotãrârea din aprilie 2001.
65. Art. 4, Hotãrârea din aprilie 2001.
67. Hotãrârea 2001/264, (2001) OJ L 101/1. Pentru detalii suplimentare, vezi Peers Accesul
la Informaþie, trimiterea 57 de mai sus.
68. PE a întreprins o acþiune de anulare împotriva legilor (Cazul C-260/01, nerezolvat).
30
Centralã Europeanã, Oficiul Comunitãþii despre Varietatea Plantelor, Agenþia
Europeanã pentru Sãnãtate ºi Securitate în Muncã ºi Europol.69
VI.C. Jurisprudenþa Curþii ºi Deciziile Avocatului parlamentar
Tribunalul de Primã Instanþã (TPI) ºi Ombudsmanul au avut dezbateri
serioase privind Hotãrârile iniþiale ale Comisiei ºi Consiliului (într-un caz s-a
discutat ºi despre Hotãrârea Bãncii Centrale Europene), urmate de apeluri la
Curtea de Justiþie.70 Ca urmare a cazurilor Carvel ºi WWF,71 TPI a decis care
sunt urmãtoarele treisprezece acþiuni.72 Acesta a eliberat ºi unsprezece ordine
legate de dezbaterile referitoare la accesul la documente.73 Curtea de Justiþie a
decis cu privire la douã apeluri din hotãrârile TPI,74 cu alte patru apeluri împotriva
hotãrârilor sau ordinelor TPI nerezolvate în timpul scrierii.75
69. Investigaþia OI/1/99/IJH. Vezi regulile ECB în OJ 1999 L 110/30

70. Link-urile cu toate hotãrârile, ordinele ºi deciziile relevante ale Avocatului parlamentar,
precum ºi comentariile la ele, le gãsiþi pe pagina web a Statewatch, la capitolul Freedom of
Information in the EU, subcapitolul Legislative Observatory on the new Regulation: htpp://
www.statewatch.org/foi.htm.
71. Trimiterea 30 de mai sus
72. Cazurile T-124/96 Interporc (I) v Commission (1998) ECR II-231; T-83/96 Van der
Wal v Commission (1998) ECR II-545; T-174/95 Svenska Journalistfirbundet v Council (1998)
ECR II-2289; T-188/97 Rothmans v Commission (1999) ECR II-2463; T-14/98 Hautala v
Council (1999) ECR II-2489; T-309/97 Bavarian Lager v Commission (1999) ECR II-3217; T-
92/98 Interporc (II) v Commission (1999) ECR II-3521; T-188/98 Kuijer v Council (2000)
ECR II-1959; T-20/99 Denkavit v Commission (2000) ECR II-3011; T-123/99 JT Corporation
v Commission (2000) ECR II-3269; T- 04/99 Mattila v Commission and Council, (2001) ECR
II-2265; T-111/00 BAT v Commission , hotãrârea de la 10 oct. 2001, raportul nu a fost încã
prezentat; ºi T-191/99 Petrie v Commission, hotãrârea de la 12 dec., 2001, raportul nu a fost încã
prezentat.
73 Cazurile T-19/96 Carvel v Council (1996) ECR II-1519; T-156/97 Berger v Commis-
sion (1997) ECR II-2097; T-610/97 R Carlsen v Council (1998) ECR II-485; T-78/99 Elder and
Elder v Commission, 13 oct. 1999 (vezi ordinul cu privire la costuri, (2000) ECR II-3717; T-178/
99 Elder and Elder v Commission (1999) ECR II-3509; T-106/99 Meyer v Commission (1999)
ECR II-3273; T-103/99 Associazione delle cantine sociali venete v EP and Ombudsman (2000)
ECR II-4165; T-36/00 Elder and Elder v Commission (2001) ECR II-607; T-3/00 Pitsiorlas v
Council and European Central Bank (2001) ECR II-717; T-111/00 BAT v Commission, 21 Feb.
20001(neraportat); T-41/00 BAT v Commission (2001) ECR II-1301.
74. Cazurile C-174/98 P ºi C-189/98 Van der Wal ºi Netherlands v Commission (2000)
ECR I-1 ºi hotãrârea de la 6 dec. 2001 în Cazul C-353/99 P, Hautala v Council , care nu a fost încã
raportat.
75. Cazul C-41/00 P Interporc (II) v Commission; Cazul C-239/00 P Kuijer v Council;
Cazul C-193/01 P Pitsiorlas v Council; ºi Cazul C-353/01 P Mattila v Council and Commission.
Era încã timp sã se interpeleze hotãrârea cu referire la cazul Petrie în timpul scrierii ºi ar fi fost
posibil ca Consiliul sã-ºi retragã interpelarea sa cu privire la cazul Kuijer , ca urmare a rezultatului
obþinut în cazul interpelãrii cazului Hautala (ibid.)
31
Steve Peers
Momentele principale ale acestui precedent juridic pot fi rezumate în felul
urmãtor:
a) Hotãrârile Consiliului ºi ale Comisiei se referã la pilonii doi ºi trei ai
Uniunii ºi curþile CE au dreptul sã ia decizii în asemenea cazuri;76
b) Intenþia hotãrârilor este de a oferi accesul cât mai larg posibil la
documente, dupã cum este definit în Codul de conduitã ºi în conformitate cu
condiþiile Declaraþiei de la Maastricht ºi punctele de vedere ale Consiliilor
Europene de la Birmingham, Edinburgh ºi Copenhaga, de aceea excepþiile din
hotãrâri trebuie interpretate ºi adresate cu atenþie;77
c) Orice persoanã poate prezenta o cerere de acces la documente fãrã a
da careva explicaþii acestei cereri, chiar dacã persoana datã are deja acces la
unele sau la toate documentele vizate;78
d) În cazul când are loc un conflict, Deciziile au prioritate faþã de regulile
de acces sau, dacã nu existã nici un conflict, ca alternativã, se recurge
suplimentar la alte reguli de acces;79
e) Trebuie interpretatã ºi utilizatã cu atenþie regula care impune solicitanþii
sã adreseze cererea autorului unui document, atunci când documentul nu
este emis de o instituþie, la fel ºi cererea de a asista la ºedinþa Comisiei cu
luare a deciziilor trebuie atribuite Comisiei;80 totuºi nu existã reguli mai
superioare care sã facã regula paternitãþii nevalabilã ºi asemenea documente
ale cãror autori sunt statele terþe sau statele membre nu sunt, în cele din
urmã, acoperite de cele douã Hotãrâri;81
f) Dacã numai o parte din document este acoperit de o excepþie, instituþiile
trebuie sã admitã accesul parþial la document;82
g) Excepþia cu privire la interesul public nu conþine o listã completã a
cazurilor prevãzute de aceastã excepþie ºi mai prevede avizul legal indepen-
76. Hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile Hautala ºi Svenska Journalistfirbundet.

77. Hotãrârile judecãþii cu privire la interpelãrile cazurilor Van der Wal ºi Hautala, care
confirmã hotãrârile anterioare ale TPI.
78. Hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile Interporc I, Svenska Journalistfirbundet, BAT
ºi Petrie.
79. Hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile Interporc II ºi JT.
80. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul Rothmans.
81. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul Interporc II, ; vezi de asemenea cazurile JT ºi
Petrie.
82. Hotãrârile iniþiale ºi ale interpelãrilor în cazurile Hautala; vezi de asemenea cazurile
Kuijer, JT, Mattila ºi BAT.
32
Steve Peers
dent pentru instituþii ºi stabilitatea hotãrârilor legale ale Comunitãþii;83
h) Regulile nu se referã la documentele care au fost publicate în Jurnalul
Oficial;84
i) Excepþia cu privire la procedura de judecatã se referã numai la
documentele elaborate pentru cazuri particulare ale procedurilor de judecatã85
ºi prevede numai documentele trimise de Comisie unei curþi naþionale în anumite
cazuri;86
j) Excepþia cu privire la inspecþii ºi investigaþiise referã la opiniile
argumentate în proiect ºi la opiniile argumentate finale, întocmite de Comisie în
timpul unei proceduri de violare,87 precum ºi la documentele elaborate în timpul
unei inspecþii a Comisiei, dacã condiþiile pentru inspecþii sunt acceptate de
statul membru;88
k) Aplicarea excepþiilor cu privire la relaþiile internaþionale ºi securitatea
publicã a fost într-un fel sau altul clarificatã;89
l) Excepþia despre confidenþialitatea instituþionalã nu poate, cel puþin în
unele cazuri, sã fie aplicatã dacã a fost luatã deja o decizie;90
m) Instituþiile se pot baza concomitent pe mai multe excepþii man-
datare;91
n) Instituþiile sunt obligate sã rãspundã la toate argumentele solicitantului,
care face o cerere de confirmare în care evocã dubiile cu privire la motivele
iniþiale de refuz;92
o) Instituþiile trebuie sã þinã cont de interesul personal al solicitantului în
accesul la documente, relevant atunci când se referã la excepþia cu privire la
confidenþialitatea instituþionalã ºi nu prea important atunci când este vorba
de excepþiile mandatare;93 ºi
p) Refuzul de a elibera documentele trebuie sã fie strict argumentat,
83. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul Carlsen.

84. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul Meyer.
85. Hotãrârea iniþialã a judecãþii cu privire la cazul Van der Wal ºi hotãrârile judecãþii cu
privire la cazurile Interporc II ºi JT.
86. Hotãrârea judecãþii cu privire la interpelarea cazului Van der Wal .
87. Hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile Bavarian Lager ºi Petrie, care clarificã Hotãrârea
judecãþii cu privire la cazul WWF.
88. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul Denkavit.
89. Hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile Svenska Journalistfirbundet, Hautala, Kuijer ºi
Mattila; pentru detalii vezi Peers Access to Information, trimiterea 57 de mai sus.
90. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul BAT.
91. Hotãrârea judecãþii cu privi re la cazul Denkavit.
92. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul Kuijer.
93. Hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile BAT ºi Mattila.
33
explicându-se în particular de ce fiecare document (sau categorie de documente)
cad sub incidenþa unor anumite excepþii.94
Mai mult decât atât, sentinþa cu privire la cazul Petrie a conchis cã
Articolul 255 al CE ºi Articolul 1 al UE nu au putere directã. Pe lângã aceasta,
TPI a decis cã hotãrârile anterioare ale instituþiilor nu trebuie sã fie interpretate
în baza Articolului 255 al CE pânã când organul legislativ al CE nu va adopta
regulile cerute de acest Articol.
La acest capitol, Ombudsmanul a abordat un ºir de chestiuni cu privire la
legile Consiliului ºi Comisiei. Cele mai importante recomandaþii, decizii sau
rapoarte speciale se referã la urmãtoarele puncte:
a) instituþiile trebuie sã deþinã un registru al documentelor;95
b) Consiliul trebuie sã punã la dispoziþie un calendar al ºedinþelor organelor
sale pregãtitoare;96
c) Consiliul nu trebuie sã modifice agendele ºedinþelor organelor sale
pregãtitoare;97
d) Consiliul trebuie sã dispunã de o listã revãzutã a dispoziþiilor adoptate
de JAI ºi sã o facã accesibilã publicului;98
e) Consiliul include Preºedinþia Consiliului ºi Secretariatul;99
f) aplicând regula despre paternitate, dupã cum cere Curtea, un docu-
ment cade sub incidenþa regulilor Comisiei ºi Consiliului, dacã acesta este elaborat
în comun de una din instituþii ºi o parte terþã;100
g) excepþia cu privire la avizul legal (dupã cum a fost elaboratã de Curte)
trebuie sã fie aplicatã numai la documentele elaborate în legãturã cu
contestaþia;101
h) excepþia cu privire la secret nu trebuie sã fie aplicatã pentru a permite
unei instituþii sã pãstreze în secret numele persoanelor legate de afacerile
publice;102
94. În baza solicitãrilor pe motive întemeiate, vezi hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile
WWF, Interporc I, Van der Wal, Svenska Journalistfirbundet, Interporc II, Rothmans, Kuijer, JT,
Mattila ºi Petrie.
95. Decizia cu privire la plângerea 633/97.
99. Decizia cu privire la plângerile 1056/1996 ºi 916/2000.
101. Proiectul recomandaþiilor la plângerea 1542/2000.
102. Raportul Special de la 23 noiembrie 2000 cu privire la plângerea 712/98; vezi Rezoluþia
PE de la 11 decembrie 2001 cu privire la acest raport.
34
Steve Peers
i) excepþia cu privire la investigaþii trebuie sã se aplice numai în cazul
documentelor elaborate în scopul unei investigaþii speciale, prin analogie cu
jurisprudenþa Curþii despre excepþia cu privire la procedura juridicã;103 ºi
j) excepþia pentru cererile de aplicare repetate poate sã nu fie aplicatã
în cazul cererilor pentru documente diferite, parvenite din partea unei singure
persoane; la fel ºi excepþia cu privire la documentele foarte mari nu se aplicã
pentru un numãr mare de documente.104
Constatãm cã atât curþile UE cât ºi Ombudsmanul s-au preocupat de
multe plângeri referitoare la legile Comisiei ºi Consiliului ºi au clarificat un ºir de
chestiuni despre esenþa ºi procedura acestora. Într-un numãr mare de cazuri
solicitanþii au avut câºtig de cauzã, sugerând cã Consiliul ºi Comisiile au avut
tendinþa de a aplica regulile într-o manierã restrictivã.
Jurisprudenþa ºi dispoziþiile Ombudsmanului au influenþat negocierea noilor
reguli de acces la documente, în conformitate cu cerinþele Tratatului de la
Amsterdam.
VII. APLICAREA TRATATULUI DE LA AMSTERDAM
VII.A. Regulile de Procedurã ale Consiliului

Luând în considerare intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam,
Consiliul a modificat Regulile sale de Procedurã în mai 1999.105 La moment,
Consiliul nu a efectuat nici o modificare a regulilor sale privind accesul la
documente. Totodatã, acesta a fãcut câteva modificãri modeste în reguli privind
alte aspecte ale deschiderii ºi transparenþei.
În primul rând, nu au fost schimbate în esenþã regulile privind dezbaterile
publice ale Consiliului, pãstrând confidenþialitatea ca regulã ºi unanimitatea
statelor membre drept cerinþã pentru efectuarea dezbaterilor publice, pe lângã
dezbaterile referitoare la programul de lucru al Consiliului sau Comisiei.106 În al
doilea rând, Consiliul a extins definiþia cazurilor în care acesta îºi exercitã
atribuþiile sale legislative (în comparaþie cu definiþia legislatorului prevãzutã
în Regulamentul din 1993) pentru a include adoptarea deciziilor cadru ºi a
103. Decizia cu privire la plângerile 271/2000 ºi 277/2000.
104. Decizia cu privire la plângerile 1053/1996, 1087/1996 ºi 634/98.
105. Decizia 199/385 (OJ 1999 L 147/13).
106. Art. 4 (1) ºi (2), Regulile din 1999. Unica ºansã a fost posibilitatea pentru Coreper de
a decide cã în cadrul ºedinþei Consiliului ar putea avea loc o dezbatere publicã.
35
deciziilor propriu-zise referitoare la cel de-al treilea pilon.107 În aceste cazuri,
rezultatele votãrii ºi justificarea voturilor trebuiau sã fie publicate, fãrã careva
excepþii; prin aceasta implementându-se Articolul 207/3 al CE revizuit. Consiliul
însã a depãºit cerinþele noului Tratat, obligându-se, de asemenea, sã publice
declaraþiile ºi articolele din procesele-verbale ale Consiliului referitoare la
adoptarea actelor legislative.108
În rândul al treilea, Consiliul ºi-a extins obligaþiunile de a publica
instrumentele. Conform acestui Regulament, Consiliul a fost obligat sã publice
majoritatea instrumentelor referitoare la al treilea pilon, precum ºi Convenþiile
încheiate între statele membre ºi acordurile internaþionale încheiate de cãtre
Comunitate sau referitoare la pilonii doi ºi trei.109 În baza propunerilor statelor
membre, au fost adoptate poziþiile comune ºi directivele CE referitoare la pilonul
trei, iar deciziile ºi recomandaþiile care nu trebuiau sã fie publicate conform
Tratatului CE, urmau sã fie publicate numai în cazul când Consiliul sau Coreper-
ul nu votau împotrivã (printr-o majoritate simplã de voturi).110 Totodatã,
Consiliul sau Coreper-ul trebuiau sã convinã unanim asupra publicãrii oricãrui
alt instrument adoptat referitor la pilonul doi,111 iar instrumentele de imple-
mentare a actelor referitoare la pilonii doi ºi trei urmau sã fie publicate în cazul
când Consiliul sau Coreperul-ul votau pentru (printr-o majoritate simplã de
voturi), de la caz la caz.112 În cele din urmã, Consiliul trebuia sã decidã (printr-
o majoritate simplã de voturi) publicarea actelor unui organ, stabilit printr-un
tratat internaþional încheiat de cãtre Comunitate.113
Regulamentul Consiliului a fost revizuit în anul urmãtor cu scopul de a
reevalua funcþionarea Consiliului în contextul extinderii.114 Totodatã, la aceastã
etapã, Consiliul a efectuat numai o singurã modificare pentru a facilita deschiderea
ºi transparenþa: o chestiune referitoare la dezbaterile publice asupra unei propuneri
legislative noi ºi importante sau o altã problemã importantã, care influenþeazã
interesele Uniunii, putea fi susþinutã dacã majoritatea statelor membre se
107. Art. 6, Regulamentul din 1999.

108. Art. 7(1), Regulamentul din 1999.
109. Art. 15 (1), Regulamentul din 1999.
114. Decizia 2000/396 (OJ 2000 L 149/21).
36
Steve Peers
pronunþau pentru.115 Cu toate acestea, nu s-a observat o creºtere considerabilã
a dezbaterilor publice.
VII.B. Decizia privind comitologia
Actul Final al Tratatului de la Amsterdam a recomandat Comisiei sã propunã
reguli noi cu privire la activitatea comitetelor, menite sã ajute Comisia în
exercitarea puterilor sale de implementare. O nouã Decizie a Consiliului în aceastã
privinþã a fost adoptatã în iunie 1999.116 Consiliul a profitat de ocazia de a
include regulile ce abordau chestiuni de deschidere ºi transparenþã, specificând
cã regulile de acces ale Comisiei se refereau la comitete, 117 solicitând Comisiei
ca, timp de ºase luni, sã publice o listã a comitetelor ºi (începând cu anul 2000)
un raport anual despre activitatea lor ºi sã enumere documentele expediate PE
într-un registru, care urma sã fie creat în 2001.118 Potrivit acestor obligaþiuni,
Comisia a publicat lista comitetelor (mai târziu decât se cerea în Decizie),119
dar nu a publicat nici un raport anual sau un registru al documentelor expediate
(dacã acestea, într-adevãr, existã).
VII.C. Noul Regulament cu privire la Accesul la Documente
Comisia a prezentat propunerea sa de regulament în aceastã privinþã cu
câteva luni mai târziu, în ianuarie 2000. Ca urmare, Consiliul ºi PE au avut la
dispoziþie numai cincisprezece luni pentru a aproba noul regulament pânã la
termenul limitã, 1 mai 2001. Totodatã, în pofida negocierilor dificile ºi contencioase,
cele douã instituþii au ajuns la un acord cu aproape o lunã mai târziu de expirarea
termenului limitã. Noul Regulament 1049/2001 a fost aplicat dupã o perioadã de
tranziþie de ºase luni, expirând la 3 decembrie 2001.
Principalele caracteristici ale noului Regulament sunt:
a) acesta are drept scop sã defineascã principiile, condiþiile ºi limitele, pe
baza interesului public sau privat ce guverneazã dreptul de acces la documentele
PE, Comisiei ºi Consiliului, în modalitatea în care sã se asigure cel mai larg
acces posibil la documente, deopotrivã cu stabilirea regulilor privind exercitarea
115. Art. 8 Regulamentul din 2000. Definiþia competenþelor legislative (acum Art. 7),
regulile cu privire la publicarea voturilor, justificãrii voturilor ºi declaraþiile din procesele verbale
(acum Art. 9) ºi publicarea mãsurilor ºi a propunerilor adoptate (acum Art. 17) nu au fost
modificate.
116 Decizia 1999/468 (OJ 1999 L 184/23).
117 Fapt confirmat prin legislaþia ulterioarã: vezi trimiterea 80 de mai sus.
118 Art. 7 al Deciziei (ibid.)
119 (2000) OJ C 225.
37
dreptului cât mai uºor posibil ºi sã promoveze practica administrativã adecvatã
privind accesul la documente;120
b) contingentul de solicitanþi include toþi cetãþenii Uniunii sau care
domiciliazã într-un stat membru, iar instituþiile pot extinde acest contingent în
continuare;121
c) în mod semnificativ, regula paternitãþii este anulatã, iar solicitanþii pot
cere toate documentele elaborate sau primite de o instituþie, dacã aceasta le
deþine, deºi pãrþile terþe trebuie sã fie consultate în cazurile echivoce, iar statele
membre pot cere ca documentele pe care le-au elaborat sã nu fie eliberate;122
d) existã un nou concept al documentelor speciale, care sunt supuse
unui tratament special de procedurã (înlocuind categoriile documentelor care
nu cad sub incidenþa regulilor, potrivit amendamentului din anul 2002 la Hotãrârea
Consiliului din 1993);123
e) existã trei categorii de excepþii, care constau din:
i) cele care pot fi refuzate dacã dezvãluirea ar submina protecþia
securitãþii publice, problemelor de apãrare ºi militare, relaþiilor internaþi-
onale, politica financiarã, monetarã sau economicã a CE sau statelor membre,
sau confidenþialitatea;124
ii) cele care trebuie sã fie refuzate, potrivit interesului public mai impor-
tant pentru a-l face cunoscut, dacã eliberarea ar submina interesele comerciale
ale unei persoane fizice sau juridice, procesele în justiþie sau sfaturile legale
sau scopul inspecþiilor, investigaþiilor ºi de audit;125
iii)cele care au fost elaborate sau primite de o instituþie pentru uz intern
în timpul procesului de luare a deciziilor, care nu s-a sfârºit sau chiar dupã
terminarea acestui proces, când eliberarea datã ar afecta serios procesul de
luare a deciziei de cãtre instituþie, în afara cazului când existã un interes public
mai important pentru a-l face cunoscut;126
f) regula privind accesul parþial stabilitã prin legislaþie este inclusã în
120 Art. 1.
121 Art. 2(1) ºi 2 (2).
122 Articolele 2(3), 4(4) ºi 4(5).
123 Articolele 2(4) ºi 9; pentru detalii cu privire la acest concept, vezi
Peers Access to Information, trimiterea 57 de mai sus.
124 Art. 4(1).
125 Art. 4(2).
126 Art. 4(3).
38
Steve Peers
Regulament;127
g) existã o perioadã maximã de timp de treizeci de ani pentru a refuza
accesul, dupã care majoritatea excepþiilor nu se mai aplicã;128
h) Statele membre au anumite obligaþii cu referire la documentele pe care
le posedã ºi care sunt create de o instituþie;129
i) existã reguli cu privire la procesarea cererilor destul de asemãnãtoare
cu regulile prevãzute în hotãrârile anterioare ale Comisiei ºi Consiliului;130
j) instituþiile sunt obligate sã creeze registrele documentelor care sã fie
operaþionale pânã la 3 iunie 2002;131
k) accesul direct la documente (prin intermediul Internet-ului) trebuie sã
fie oferit în anumite cazuri;132 ºi
l) unele documente trebuie sã fie publicate în Jurnalul Oficial.133
Regulamentul a solicitat celor trei instituþii sã-ºi ajusteze regulile de
procedurã pentru a aplica Regulamentul pânã la intrarea lui în vigoare la 3
decembrie 2001.134 PE ºi Consiliul au acceptat aceastã cerinþã, publicându-ºi
regulile lor la timp,135 iar Consiliul a abrogat deciziile sale din 1993, 1999 ºi
aprilie 2001, precum ºi amendamentele la ele ºi a inserat toate prevederile
hotãrârilor anterioare, care nu au fost excluse din Regulament, într-o anexã
nouã la Regulile sale de Procedurã. Cu toate acestea, Comisia nu a publicat nici
un amendament la regulile sale de procedurã pânã la termenul limitã stipulat în
Regulament.136
Introduce oare Regulamentul mai multã transparenþã în activitatea
instituþiilor UE? În anumite privinþe, da. Aplicarea regulamentului asupra
documentelor concepute de pãrþile terþe constituie, în principiu, o creºtere vãditã
a transparenþei, deºi existã unele restricþii potenþial semnificative asupra acestuia.
127. Art. 4(6); vezi cazurile citate la trimiterea 82 de mai sus.

128. Art. 4(7).
129. Art. 5.
130. Articolele 6-8 ºi 10.
131. Art. 11.
132. Art. 12.
133. Art. 13.
134. Art. 18 (1).
135. Vezi, respectiv, procesul-verbal al ºedinþei PE din 13 noiembrie 2001 (nepublicat încã în
Jurnalul Oficial) ºi Hotãrârea Consiliului 2001/840/CE ((2001) OJ L 313/40).
136. Se crede cã Comisia a revenit la amendamentele la Regulamentul sãu în timpul ultimei
sale ºedinþe de pânã la 3 decembrie 2001, dar dacã modificãrile au fost adoptate, ele nu au fost
publicate în timpul scrierii.
.
39
De asemenea, sporirea interesului public pentru documentele, eliberarea
cãrora ar submina interesele comerciale, procedura de judecatã, consilierea
juridicã, inspecþiile etc. constituie ceva nou. Mai mult, este nouã ºi cerinþa de a
demonstra cã eliberarea documentelor care se încadreazã în primele douã
categorii de excepþii ar (nu ar putea) submina interesele protejate ºi pare
sã impunã o testare mult mai strictã decât în trecut. Obligaþia de a crea un
registru este o confirmare utilã a deciziei anterioare a Ombudsmanului, iar noua
regulã de treizeci de ani îi va ajuta pe cercetãtori, deºi aceasta nu va influenþa
scrutinul public al deciziilor luate în prezent.
Cât priveºte excepþia cu privire la confidenþialitatea instituþionalã (în
prezent excepþia privind uzul intern), nu este clar dacã aceasta este mai
restrictivã ca în trecut. Pe de o parte, aceasta poate fi aplicatã doar atunci când
eliberarea documentelor ar afecta serios luarea deciziei ºi ea depinde de
sporirea interesului public; pe de altã parte, ea se aplicã chiar dupã luarea deciziilor
ºi nu se cere sã se ia în considerare interesul solicitantului în eliberarea
documentului.137
În anumite privinþe, propunerea este mult mai restrânsã decât regulamentul
vechi. Ideea unei categorii de documente speciale, care depinde de bunul
plac al autorilor de a le interzice sau a elibera, nu era prezentã în regulamentul
precedent. Dacã aceastã prevedere este mai liberalã decât restricþiile introduse
în Regulamentul Consiliului din 2000, atunci valabilitatea restricþiilor date era
incertã. Mai mult, noul Regulament pune restricþii asupra aplicãrii de cãtre statele
membre a regulamentelor proprii cu privire la documente. Contingentul
beneficiarilor a fost restrâns, deºi aceasta nu a constituit o prevedere a
Regulamentului, ci o consecinþã a Tratatului de la Amsterdam. Excepþiile privind
politica financiarã, monetarã sau economicã ºi interesele comerciale par
sã fie mult mai largi decât excepþiile anterioare. În cele din urmã, regulile privind
publicarea documentelor nu depãºesc prevederile Regulilor de Procedurã ale
Consiliului ºi, de fapt, nici standardele mai joase în comparaþie cu regulile date,
deoarece ele aplicã excepþiile Regulamentului asupra publicãrii.138
În general, deºi existã unele aspecte ale noilor reguli, care pot fi salutate
137. Vezi hotãrârea judecãþii cu privire la cazul BAT (trimiterea 72 de mai sus) pentru
ambele puncte.
138 Vezi partea VII.A de mai sus.
40
Steve Peers
de cãtre adepþii transparenþei ºi deschiderii în UE, existã ºi câteva decepþii. În
pofida prevederilor noului Regulament, care a stabilit un standard mai scãzut
decât regulile anterioare, instituþiile UE ºi-au cheltuit capitalul lor politic cel mai
mare apãrând practicile existente ºi, de aceea, au ratat ºansa de a examina
dacã practicile date trebuiau sã fie revãzute. Regulamentul nu reduce în mod
special mãsura în care Consiliul poate pãstra confidenþialitatea unui numãr mare
de documente în timpul procedurii legislative, pe motiv cã acestea scot la ivealã
poziþiile statelor membre, sau capacitatea Comisiei de a insista asupra
confidenþialitãþii tuturor documentelor referitoare la procedurile de încãlcare,
chiar ºi dupã încheierea acestor proceduri. Deºi este posibil ca legislaþia care
interpreteazã noul Regulament sã evite aceste practici, Regulamentul obligã
adepþii deschiderii ºi transparenþei sporite sã lupte pentru o interpretare prin
intermediul Ombudsmanului ºi a curþilor, decât sã promoveze aceste modificãri
de la început.
VIII. AGENDA URMÃTOARE
VIII.A. Alte instituþii ºi organe ale UE

Primul aspect al agendei viitoare a deschiderii ºi transparenþei este aplicarea
regulilor din noul Regulament la alte instituþii ºi organe ale UE. Deºi articolul
255 al CE reglementeazã doar accesul la documentele Comisiei, Consiliului ºi
PE, toate unitãþile UE sunt guvernate de principiul din Articolul 1 al UE cã
acestea trebuie sã acþioneze cât mai deschis posibil. Mai mult, o datã ce noul
Regulament se aplicã la toate documentele primite de cãtre instituþii, vor exista
complicaþii evidente dacã organele UE, care trimit documente instituþiilor UE,
vor avea reguli diferite de cele aplicate de cãtre instituþii.
Pentru a aborda aceastã problemã, noul Regulament afirmã în preambul
cã pentru a asigura aplicarea deplinã a prezentului regulament pentru toate
activitãþile Uniunii, toate instituþiile înfiinþate de cãtre instituþii ar trebui sã aplice
principiile stabilite în prezentul regulament.139 O Declaraþie comunã aprobatã
de cãtre instituþii este preconizatã sã implementeze aceasta.140 În Declaraþia
comunã s-a convenit în primul rând cã agenþiile ºi organele similare create de
cãtre legislator trebuie sã dispunã de reguli de acces la documentele lor, care sã
139. Expunerea 8
140. OJ 2001 L 173/5.
41
corespundã celor din Regulament ºi s-a salutat atât intenþia Comisiei de a
propune astfel de reguli pentru agenþiile existente cât mai curând posibil cât ºi
angajamentul acesteia de a propune astfel de reguli pentru agenþiile care urmeazã
sã fie create în viitor. Acest fapt presupune cã nu va fi nici o diferenþã
semnificativã între regulile agenþiilor ºi organelor similare ºi regulile PE, Consiliului
ºi Comisiei. Totodatã, la momentul scrierii acestei lucrãri, Comisia nu a fãcut
astfel de propuneri.
Într-al doilea rând, în Declaraþia Comunã Consiliul, Comisia ºi PE
îndeamnã celelalte instituþii ºi organe ale UE sã adopte reguli interne privind
accesul public la documente, care þin cont de principiile ºi limitele Regula-
mentului. Cel din urmã grup de entitãþi este constituit de Curtea de Conturi,
Banca Centralã Europeanã, Curtea Europeanã de Justiþie, Banca Europeanã
de Investiþii, Comitetul Economic ºi Social ºi Comitetul Regiunilor, deoarece
toate acestea au fost create prin legislatura Tratatului ºi nu cea a Comunitãþii.
Cum se menþioneazã mai sus,141 toate aceste organe cu excepþia Curþii de
Justiþie au câteva reguli privind accesul la documente. Cel puþin în sens formal
regulile date nu au putut sã þinã cont de noul Regulament, deoarece au fost
adoptate anticipat, deºi s-ar putea demonstra cã într-un sens mai larg unele
reguli ale altor organe sunt destul de asemãnãtoare cu noul Regulament, care
nu are nevoie sã fie modificat de acestea.
Se aplicã oare a doua clauzã condiþionalã la Europol sau la Tribunalul de
Primã Instanþã? În primul rând, rãspunsul nu este clar, deoarece Europol a fost
creat printr-o convenþie întocmitã de cãtre Consiliu dar ratificatã de statele
membre.142 Cât priveºte Tribunalul de Primã Instanþã, acesta este în prezent
alãturat Curþii de Justiþie,143 ºi dacã Tratatul de la Nisa este ratificat, atunci el
trebuie sã fie consideratã drept o creaþie a Tratatului, ºi nu a legislatorului.144
Cu toate acestea, oricare complet de judecatã creat în viitor, dacã Tratatul de
la Nisa este ratificat, trebuie sã fie considerat creaþie a legislatorului.145
141. Vezi partea IV mai sus.

142. OJ 1995 C 316/1.
143. Art. 225(1) CE.
144. Art. 220 CE revizuit ulterior.
145. Acesta este în mod clar efectul art. 225a CE ulterior.
42
Steve Peers
VIII.B Reguli afectate de Regulament
Regulamentul se intersecteazã cu Regulamentul existent privind arhivele
Comunitãþii,146 în special deoarece ambele conþin o regulã de treizeci de ani
dupã care se oferã accesul la unele documente. Potrivit regulamentului privind
accesul public, Comisia trebuia sã examineze conformitatea Regulamentului
consiliului (CEE Euratom) privind deschiderea cãtre public a arhivelor istorice
cu Regulamentul privind accesul pânã la 3 decembrie 2001 pentru a asigura
conservarea ºi arhivarea documentelor în mãsura maximã posibilã.147 Aceasta
este o clauzã condiþionalã specificã, deoarece Regulamentul referitor la acces
nu se referã expres la chestiuni de pãstrare ºi arhivare, dar pe de altã parte
regulile privind accesul la arhive sunt mai restrictive în anumite privinþe decât
regulile privind accesul la documente. În orice caz, termenul limitã pentru acþiune
a venit ºi a trecut fãrã ca Comisia sã publice evaluarea respectivã a conformitãþii.
Comisia a fost la fel obligatã sã examineze compatibilitatea regulilor
existente privind accesul la documente cu prezentul regulament pânã la aceeaºi
datã.148 Nu este destul de clar la ce se referã aceasta, dar iarãºi, Comisia nu a
publicat nici o evaluare a compatibilitãþii pânã la termenul limitã.
În sfârºit, preambulul noului Regulament stipuleazã cã regulile privind
confidenþialitatea documentelor Schengen trebuie sã fie modificate sau abro-
gate împreunã cu modificãrile regulilor de acces existente ale instituþiilor. Consiliul
nu a modificat aceste reguli.149
VIII.C Chestiuni de o amploare mai mare
Mai multe puncte ale agendei UE abordeazã chestiuni de o amploare mai
mare privind viitorul politicii UE asupra deschiderii ºi transparenþei. Mai întâi de
toate, Ombudsmanul UE a propus ca toate organele UE sã adopte Codul Bunei
Conduite de Administrare, care ar consta din anumite obligaþiuni privind libertatea
informaþiei. Unele organe au adoptat câteva sau toate aceste reguli, iar
Ombudsmanul ºi PE mai pledeazã pentru o acþiune mai mare ea sã adopte o
lege administrativã europeanã ce ar incorpora toate aceste reguli ºi ar obliga
toate organele UE150.
146. 146 Reg. 354/83, OJ 1983 L 43/1.

147. Art. 18(2), Regulamentul referitor la acces.
148. Art. 18(3), Regulamentul referitor la acces.
149. Pentru discuþii suplimentare, vezi Peers, Access to Information, trimiterea 57 de mai
sus.
150. Vezi Raportul Special al Avocatului Parlamentar cãtre PE din aprilie 2000 privind
demersul OI/1/98/OV ºi rezoluþia PE despre Raport (6 Sept. 2001).
43
Într-al doilea rând, Carta drepturilor UE adoptatã în decembrie 2000 conþine
o referinþã la dreptul de acces la documente.151 În prezent, din punct de vedere
formal, Carta nu are caracter juridic obligatoriu ºi rãmâne de vãzut dacã ea
poate fi folositã pentru interpretarea instrumentelor. Dar statutul sãu legal este
fixat în agenda constituþionalã viitoare a UE,151 iar faptul cã aceasta poate fi
folositã cel puþin la interpretarea Regulamentului 1049/2001 este discutabil,
deoarece preambulul noului Regulament se referã la Cartã.153
Într-al treilea rând, Comisia a lansat o iniþiativã de examinare a
administrãrii la nivelul UE.154 Deºi aceastã iniþiativã nu sugereazã formal
revizuirea regulilor de acces la documente sau adunãri publice ale Consiliului,
trãsãtura generalã a proiectului sugereazã reformarea relaþiilor instituþiilor UE
cu publicul, care va avea un impact inevitabil asupra politicilor în acest domeniu.
În sfârºit, declaraþia de la Laeken privind viitorul UE aprobatã de Consiliul
European de la Laeken în decembrie 2001 expune mai multe chestiuni pe care
trebuie sã le discute o Convenþie referitoare la viitorul UE începând cu martie
2002. În declaraþie se pune printre altele întrebarea dacã în scopul unei
transparenþe mai mari, trebuie sã fie publice adunãrile Consiliului, cel puþin în
capacitatea sa legislativã?, ºi trebuie oare cetãþenii sã aibã acces mai larg la
documentele Consiliului?.
XI. CONCLUZII
S-a observat cã au fost efectuate mai multe realizãri complexe în domeniul

dat, care a devenit un domeniu din ce în ce mai specializat al dreptului public al
UE. Dar se cer a fi evidenþiate douã aspecte principale ale acestor progrese.
În primul rând, a existat o disputã permanentã privind faptul dacã accesul
la documente este un drept al cetãþenilor. Legislaþia, Carta UE ºi Tratatul UE
sugereazã rãspunsul afirmativ, dar nu este clar care este efectul juridic al acestui
drept. Înseamnã oare acest statut cã organele UE trebuie sã adopte reguli
privind accesul public? Dacã acestea nu corespund unui anumit standard,
înseamnã oare cã ele nu sunt valabile fiindcã încalcã dreptul? Aceasta este o
151. Art. 42 al Cartei (OJ 2000 C 364/1).

152. Vezi Declaraþia privind viitorul Uniunii Europene anexatã la Tratatul de la Nisa.
153. Expunerea 2. Privind interpretarea posibilã a regulilor anterioare în contextul Cartei,
vezi Avizul privind apelul Hautala (trimiterea 74 de mai sus).
154. Pagini Albe despre administrarea UE (OJ 2001 C 278/1).
44
întrebare importantã, deoarece ar putea influenþa existenþa ºi conþinutul regulilor
de acces adoptate de organele UE ºi deoarece dreptul independent la
documente ar transmite puterea de determinare a normelor de acces public de
la alte organe ale UE la curþile UE.
Într-al doilea rând, în ce mãsurã Consiliul UE, în calitate de organ legislativ,
trebuie sã desfãºoare adunãri în public ºi/sau sã facã publice lucrãrile sale prin
intermediul emiterii documentelor în care se constatã poziþiile statelor membre?
Pe de o parte, Consiliul este un organ diplomatic care nu ar putea ajunge la
înþelegeri dacã ar convoca adunãri în public. Pe de altã parte, Consiliul este ºi
un organ legislativ, potrivit prevederilor Tratatului CE ºi Regulilor sale de
Procedurã. Ca atare, este pur ºi simplu uimitor cã în majoritatea cazurilor un
organ legislativ se întruneºte în mod secret ºi pãstreazã în tainã multe documente
în care se indicã punctele de vedere ale delegaþiilor prezente. Criticii susþin cã
aceste douã practici nu oferã posibilitatea cetãþenilor ºi parlamentelor naþionale
sã executeo analizã efectivã a activitãþii delegaþilor naþionali în Consiliu. Poate
oare acest fapt sã fie justificat în continuare, þinând cont de interesul public
privind legitimitatea ºi responsabilitatea actelor Comunitãþii?
Dezbaterile referitoare la aceste douã chestiuni vor forma fãrã îndoialã
un aspect important al discuþiilor privind transparenþa ºi deschiderea în anii
urmãtori.
45
Dezbaterea Transparenþei: o provocare
pentru Preºedinþia Belgianã
Frankie Scham
INTRODUCERE
Înainte de a aborda aceastã temã, trebuie sã rãspundem la douã întrebãri:
(1) Ce înþelegem prin noþiunea de transparenþã?

(2) Care este sarcina preºedinþiei Consiliului?
1. TRANSPARENÞA 1
Transparenþa este un cuvânt popular. Oricine ar vrea sã vorbeascã despre

relaþiile dintre cetãþeni ºi guvern, dintre cetãþeni ºi administraþii, dintre cetãþeni
ºi legislatori vorbeºte despre transparenþã. Noþiunea de transparenþã e mai
foloseºte ºi în alte contexte, incluzând politica monetarã, politica economicã,
întreprinderi ºi asociaþii.
Fiecare pledeazã pentru transparenþã, dar nimeni nu cunoaºte
semnificaþia acestei noþiuni. ªi totuºi J. Chevallier a stabilit cã acesta nu este un
cuvânt fãrã sens:
Caracterizat de o remarcabilã polisemie, în mãsura în care el

descoperã un ansamblu de semnificaþii complexe, etajate subtil una peste
alta ºi articulate în lanþuri semnificative, cuvântul reprezintã niºte comutaþii
pozitive ºi provoacã rezonanþe profunde. 2
1. Ch. Debbasch, La transparence administrative en Europe, Centre national de la recherche

scientificque Paris, 1990, 331 p.; J.Rideau (ed), La transparence dans lUnion Europene: myte ou
principe juridique?, LGDJ, Paris, 276p.
2. J.Chemaller, Une notion tres complexe», în La transparence administrative (Problemes
politique et sociaux) nr. 679, 1992, 4.
47
Frankie Scham
El subliniazã cã, deºi noþiunea se referã la o varietate de idei, în spatele

ei se aflã aºteptãri esenþiale. Noþiunea nu este neutrã: ea are valoarea unui
mit purtãtor de transformãri, pentru cã rãspunde aspiraþiilor profunde ale
oamenilor, grupurilor ºi indivizilor.3 De asemenea, a devenit banal sã fie vãzutã
ca virtute intrinsecã, mai multã transparenþã este necesarã, având în vedere o
calitate mai bunã a controlului democratic.4 Aceasta îndeplineºte funcþia de
reglamentare în viaþa de toate zilele a unei democraþii moderne.5
Aceastã transparenþã e vãzutã ca pur pozitivã ºi poate, totuºi, fi
periculoasã, pentru cã aºteptãrile pot deveni prea mari. Transparenþa nu este
întotdeauna cea mai bunã soluþie in orice circumstanþã.
În ciuda caracterului foarte neclar al noþiunii, nimeni nu poate nega faptul
cã transparenþa are o poziþie (un loc) realã în limbajul Uniunii Europene.6
Rolul pe care îl joacã transparenþa în UE este definit de F. Lafay dupã cum
urmeazã:
Transparenþa nu mai este doar o condiþie de eficacitate a acþiunii
comune, la care contribuie individul însuºi în calitate de beneficiar al
unei obligaþii de transparenþã, însã este de asemenea o condiþie de
legitimitate a acþiunii comune ºi îl priveºte, de data aceasta, pe cetãþeanul
observator critic al acestei acþiuni. 7
În literaturãexistã mai multe încercãri de a defini sau descrie noþiunea în
cauzã.
În raportul sãu Cetãþeanul, administrarea ºi Legea Comunitãþii
Jacob Söderman, Ombudsmanul European, a spus referitor la transparenþã:
procesele prin care autoritãþile publice iau decizii ar trebui sã fie
comprehensive ºi deschise;
deciziile propriu-zise trebuie sã fie argumentate;
pe cât e posibil, informaþia pe care se bazeazã deciziile trebuie sã fie
3. J.Rideau, Jeux dombre at de lumieres en Europe, J.Rideau (ed) La transparence admin-

istrative (Problemes politique et sociaux) LGDJ, Paris, 1999,1.
4. H.Walace, Transparence and the legislative process in the European Union, în J-Rideau
(ed), La transparence administrative (Problemes politique et sociaux) LGDJ, Paris, 1999, 113.
5. C.Lequesne La transparence, vice ou vertu des democratie?, în J-Rideau (ed), La trans-
parence administrative (Problemes politique et sociaux) LGDJ, Paris, 1999, 13.
6. K.St. Bradley, La transparence de lUnion europeene: une evidence ou un trompel
oeil?, Chaiers de droit europeen, 199, 286.
7. F.Lafay, Lacces aux documents du Conseil de lUnion: contribution a une problematique
de la transparemce en droit communautaire, RTDE 1997, 38-39.
48
Dezbaterea Transparenþei: o provocare pentru Preºedinþia Belgianã
disponibilã pentru public.8
În aceastã definiþie, accentul este pus pe dimensiunea legalã: motivaþia
oficialã pentru decizii ºi accesul liber la informaþia publicã. Mai exista o dimensiune
care priveºte modul în care sunt luate deciziile. Ceea ce lipseºte în definiþia lui
este faptul cã transparenþa se mai ciocneºte ºi cu o mentalitate a deschiderii.
Vesterdorf nu acorda transparenþei aceeaºi semnificaþie ca ºi d-nul
Söderman, ºi el plaseazã conþinutul acesteia în sfera legalã: dupã pãrerea lui, ea
cuprinde cel puþin urmãtoarele patru principii importante:
(1) dreptul la o declaraþie de motive pentru o decizie,
(2) dreptul de a fi auzit înainte de a fi luatã o decizie,
(3) dreptul parþial de acces la fiºier,
(4) dreptul publicului de acces la informaþie.9
Mai semnificativã este definiþia lui M. Klijnstra:
Transparenþa nu doar încorporeazã dreptul fiecãrui cetãþean de a avea
acces la informaþie, dar ºi obligaþia administraþiei de a livra intr-un mod activ
informaþie referitoare la politica ºi acþiunile sale. Ea include la fel ºi faptul cã
procesele de luare a deciziei ºi procedurile de protecþie legalã sunt transparente
ºi cã legislaþia trebuie sã fie coerentã ºi clarã.10
Ceea ce lipseºte aici este faptul cã transparenþa nu include doar proceduri
comprehensive, dar ºi structuri (comprehensive) conectate cu ele.
Este clar cã transparenþa nu înseamnã cã oricine poate avea dreptul de a
participa. Unii autori însã afirmã contrariul. Kieran St. C. Bradley a remarcat
cã statele membre ºi Instituþiile acestora în procesul de elaborate a Tratatului
de la Amsterdam au tratat un grup variat de teme referitoare la aceastã noþiune:
accesibilitatea funcþionãrii instituþiilor, simplificarea tratatelor, simplificarea
procedurilor legislative, ameliorarea calitãþii emiterii ºi prezentãrii legislaþiei
Uniunii, accesul la procedura de modificare a tratatelor, consolidarea rolului
parlamentelor naþionale în procesul de luare a deciziilor, ameliorarea consultãrii
8. J. Soderman, The Citizen, the Administration and Community Law, general report for the
1998 Fide Congres, Stockholm, Suedia, 3-6 iunie 1998, 6. Vezi de asemenea: J. Soderman, Trans-
parency as a Fundamental Principle of the European Union, alocuþiunea de la Institutul Walter
Hallstein, Universitatea Humbolt, Berlin, 19 iunie 2001.
9. B.Vesterdorf, Transparency not just a vogue word, Furdham International Law
Jurnal, 1999, 903.
10. M.Klijnstra, Het transparantiebeginsel toegespist op de openhaarheid in het
milieurecht, Milieu en Recht, 2000,3.
49
Frankie Scham
publicului interesat de faza elaborãrii proceselor, eliminarea jargonului în

declaraþiile Instituþiilor.11
2. ROLUL PREªEDINÞIEI CONSILIULUI
Preºedinþia este o instituþie la care nimeni nu s-a gândit real la început, dar
care a devenit progresiv mai importantã. Ceea ce poate face o preºedinþie
depinde de rolul pe care aceasta îl poate juca în cadrul Instituþiilor Europene.
Putem face o distincþie, pe de o parte, între rolul Preºedinþiei, aºa cum este
specificat în Tratatul cu privire la Uniunea Europeanã, Tratatul de constituire a
Comunitãþii Europene, Regulile de Procedurã în Consiliu ºi în principiile de bazã
pentru Reformã ºi Recomandaþii aprobate de ºedinþa de la Helsinki a Consiliului
Europei din 10-11 decembrie 1999 ºi, pe de altã parte, posibilitãþile neoficiale
disponibile preºedinþiei cu privire la politicile directe ale Uniunii. Mai trebuie de
þinut minte cã existã un decalaj enorm între sarcina preºedinþiei ºi durata micã a
fiecãrui mandat al preºedinþiei.
2.1 Poziþia oficialã a Preºedinþiei Consiliului
Rolul oficial al Preºedinþiei Consiliului poate fi rezumat în câteva cuvinte-
cheie: coordonare, reprezentare, cãutare de compromisuri, efectuare de alegeri,
pregãtire, executare, mediatizare, orator, negociere, convenire.
Funcþia de coordonare:
preºedinþia coordoneazã funcþionarea Consiliului în colaborare cu
Secretariatul General al Consiliului.
Preºedinþia trebuie sã poarte toatã responsabilitatea politicã
pentru a gestiona afacerile Consiliului. Pe parcursul anilor, sarcina sa
a crescut substanþial ºi va continua sa creascã, fapt datorat creºterii
Uniunii. Reieºind din aceasta, trebuie folosite optimal forme variate
de suport disponibile, precum viitoarea preºedinþie, Treimea ºi Secre-
tariatul General, cu scopul de a facilita lucrul preºedinþiei. Numãrul în
creºtere al membrilor Consiliului, alãturi de creºterea responsabilitãþilor
preºedinþiei, vor cere, de asemenea, un suport mai mare ºi direct pentru
preºedinþie ºi Consiliu din partea Secretariatului General.
11. K.St. Bradley, op, citatã, 286.
50
Principiile de bazã pentru reformã ºi recomandaþii operaþionale
Regula de Procedurã a Consiliului: Articolul 20 Preºedinþia ºi purtarea
discuþiilor de afaceri
1. Preºedinþia este responsabilã de aplicarea acestor Reguli de
Procedurã ºi de asigurarea cã discuþiile sunt purtate într-o manierã de
business. Aceasta poate lua orice mãsurã corespunzãtoare, pânã nu
se ia o altã decizie ºi, în special, poate:
a) limita numãrul delegaþilor prezenþi în încãpere pentru
discutarea unui subiect particular ºi decide autorizarea unei deschideri
depline;
b) determina ordinea în care subiectele vor fi abordate ºi
determina durata discutãrii lor;
c) organiza timpul acordat pentru discutarea unui subiect par-
ticular.
2. Fãrã prejudicii pentru împuternicirile sale ºi pentru respon-
sabilitatea politicã, Preºedinþia trebuie sã fie asistatã de cãtre
reprezentantul statului membru care urmeazã sã deþinã Preºedinþia.
La cererea Preºedinþiei ºi acþionând dupã instrucþiunile ei, acesta din
urmã o va înlocui când este necesar, va acorda ajutorul necesar privind
anumite sarcini ºi va asigura continuitatea procedurilor Consiliului.
Regula de Procedurã a Consiliului: Articolul 23 Secretarul General ºi
Secretariatul General
3. Secretariatul General trebuie sã fie implicat direct în orga-
nizarea, coordonarea ºi asigurarea coerenþei funcþionãrii Consiliului.
Sub responsabilitatea ºi ghidarea preºedinþiei, acesta va asista
preºedinþia în cãutarea soluþiilor.
În conformitate cu prevederile Tratatului privind Uniunea
Europeanã, Secretarul General va acorda asistenþã Consiliului ºi
preºedinþiei în materie de politicã externa comunã ºi politica securitãþii,
incluzând coordonarea funcþionãrii Reprezentanþilor Speciali.
Dacã e necesar, Secretarul General poate ruga preºedinþia sã
convoace un comitet sau o echipã funcþionalã, în special, în legãturã
cu politica externã comunã ºi politica securitãþii, sau sã plaseze un
anumit subiect în ordinea de zi pentru un comitet sau echipã funcþionalã.
51
Frankie Scham
Funcþia de reprezentare:
Articolul 18, Paragraful 1 Tratatul privind Uniunea Europeanã (TUE)
Preºedinþia va reprezenta Uniunea în problemele legate de politica
externã comunã ºi politica securitãþii.
Articolul 37 (TUE)
În cadrul organizaþiilor internaþionale ºi la conferinþele internaþionale
la care iau parte, statele membre vor apãra poziþiile comune, adoptate
conform condiþiilor din acest titlu.
Regula de Procedurã a Consiliului: Articolul 26 Reprezentarea în
Parlamentul European
Subiect al procedurilor speciale, Consiliul poate fi reprezentat de
preºedinþie sau de orice alt membru al lui în faþa Parlamentului Euro-
pean sau a comitetelor lui. La fel, Consiliul poate fi reprezentat în
aceste comitete de cãtre Secretarul General, de cãtre adjunctul
Secretarului General sau de cãtre oficialii superiori ai Secretariatului
General, acþionând în conformitate cu instrucþiunile de la Preºedinþie.
l cãutarea de compromisuri: Preºedinþia canalizeazã discuþiile cu scopul

de a ajunge la adoptarea unor decizii.
l alegerea prioritãþii tratãrii punctelor din ordinea de zi: Coreper-ul ºi

diversele comitetele ºi echipele funcþionale sunt prezidate de cãtre
Reprezentanþa Permanentã a statelor membre exercitând funcþia de
Preºedinþie a Consiliului.
Regula de Procedurã a Consiliului: Articolul 3 Ordinea de zi
1. Preºedintele va alcãtui ordinea de zi temporarã pentru fiecare
ºedinþã. Ordinea de zi va fi expediatã altor membri ai Consiliului ºi
Comisiei cu cel puþin 14 zile înainte de începutul ºedinþei.
Regula de Procedurã a Consiliului: Articolul 19 Comitetul reprezen-
tanþilor Permanenþi (Coreper-ul), comitetele ºi echipele funcþionale.
2. Coreper-ul va fi determinat în dependenþã de subiectele din ordinea
de zi, de Reprezentanþa Permanentã sau de adjunctul Reprezentanþei
Permanente a statului membru care deþine Preºedinþia Consiliului.
Pânã Consiliul nu decide altfel, diversele comitete antrenate în tratative
vor fi, de asemenea, prezidate de un delegat al aceluiaºi stat membru.
52
Acelaºi lucru se aplicã ºi pentru comitetele ºi echipele funcþionale la
care s-a fãcut referinþã în paragraful 2, pânã Coreper-ul nu prevede
altceva. Pentru pregãtirea ºedinþei Consiliului aceste configuraþii se
întrunesc din nou timp de ºase luni, delegaþia statului membru fiind
schimbatã.
l Pregãtirea ºedinþelor Consiliului ºi a grupurilor funcþionale ale Consiliului
În timpul ºedinþelor, delegaþiile ar trebui sã poatã reacþiona ºi negocia

asupra opþiunilor clare, soluþiilor schiþate pentru dificultãþile cunoscute sau asupra
problemelor clar identificate. Respectiv, este de o majora importanþã faptul de a
promova documente bine structurate ºi clare. Preºedinþia, ca o parte a
responsabilitãþilor sale de conducere a discuþiilor, ar trebui sã aibã cãi pentru
asigurarea metodelor funcþionale.
Principiile de bazã pentru reformã ºi recomandaþii operaþionale
Regula de Procedurã a Consiliului: Articolul 21 Raporturi de la

comitete ºi partide funcþionale.
În pofida prevederilor acestor Reguli de Procedurã, preºedinþia va
organiza întâlnirile diferitelor comitete ºi partide funcþionale pentru ca
raporturile lor sã fie disponibile înainte de întâlnirile Coreper-ului la
care ele vor fi examinate.
Dacã din considerente de urgenþã se necesitã o altã abordare, atunci
preºedinþia poate înainta la ºedinþa Coreper-ului altã iniþiativã
legislativã în baza Articolului 7, dacã comitetele ori grupurile de lucru
nu pot încheia dezbaterile lor cu cel puþin cinci zile înainte de începerea
ºedinþei Coreper-ului.
l executarea deciziilor Consiliului
Art. 18 paragraful 2 din TUE

Preºedinþia poartã rãspundere pentru îndeplinirea deciziilor luate
(prevederile referitoare la politicile comune în domeniul afacerilor
externe ºi securitãþii); în aceastã calitate poarte exprima în principiu
53
Frankie Scham
poziþia Uniunii în faþa organismelor internaþionale ºi la conferinþele

internaþionale.
l mediator oficial între instituþiile europene
Art. 39, paragraful 2 din TUE

Preºedinþia ºi Comisia urmeazã a informa cu regularitate Parlamentul
European despre discuþiile ce au loc în cadrul acestui Titlu.
Art. 99, alineatul 4, paragraful 2 din TUE
Preºedintele Consiliului ºi Comisia urmeazã sã raporteze Parlamentului
European despre rezultatele supravegherilor multilaterale. Preºedintele
Consiliului poate fi invitat în faþa comitetului competent al Parlamentului
European dacã Consiliul urmeazã sã-ºi facã publice recomandãrile
sale.
Art. 21 TUE
Preºedinþia urmeazã sã consulte Parlamentul European asupra celor
mai importante aspecte ºi chestiunile de bazã referitoare la politicile
comune de securitate ºi ale afacerilor externe ºi sã asigure ca opiniile
Parlamentului European sã fie cu stricteþe luate în considerare.
Parlamentul European trebuie sã fie informat cu regularitate de cãtre
Preºedinte ºi de Comisie despre evoluþia politicilor externe ºi de
securitate ale Uniunii.
Art.60 paragraful 2 TCE

Preºedintele Consiliului urmeazã sã informeze Parlamentul European
despre orice decizie (decizia Consiliului prin care acþiunile privind
circulaþia capitalului ori plãþilor într-o þarã sau alta urmeazã a fi
amendate ori anulate) luatã de Consiliu.
Art. 104 paragraful 11 TCE

Dacã un stat membru nu acceptã cu decizia luatã în conformitate cu
art. 9, Consiliul decide aplicarea ori, dupã caz, intensificarea unei sau
a mai multe din urmãtoarele mãsuri:
a cere statului membru publicarea unei informaþii adiþionale
54
înainte ca Consiliul sã aplice mãsuri de obligativitate ori securitate;
a invita Banca Europeanã de Investiþii sã revadã politica sa
investiþionalã vizavi de þara datã;
a cere statului în cauzã sã creeze un depozit non-interest în
vecinãtatea Comunitãþii pânã când deficitul excesiv nu va fi lichidat;
a impune anumite sancþiuni.
Preºedintele Consiliului urmeazã sã informeze Parlamentul European
despre deciziile adoptate.
l purtãtor de cuvânt, explicând poziþia Consiliului
Preºedinþia poartã rãspundere pentru îndeplinirea deciziilor luate

(prevederile referitoare la politicile comune în domeniul afacerilor
externe ºi securitãþii); în aceastã calitate poarte exprima în principiu
poziþia Uniunii în faþa organismelor internaþionale ºi la conferinþele
internaþionale.
l negociator: Art. 24 TEU
În cazul în care este necesar de a ajunge la o înþelegere cu unul sau

mai multe state ori organisme internaþionale referitor la acest Titlu
(inclusiv politica externã ºi de securitate), Consiliul, acþionând în
unanimitate, poate autoriza Preºedinþia, asistatã de cãtre Comisie, sã
iniþieze negocieri în aceastã chestiune.
Astfel de acorduri pot fi aprobate de cãtre Consiliu în mod unanim în
conformitate cu recomandãrile Preºedinþiei. Nici o înþelegere nu poate
fi aprobatã de cãtre statele membre dacã acestea contravin cerinþelor
procedurii constituþionale; alþi membri ai Consiliului pot cere ca aceastã
înþelegere sã se refere ºi la ei.
Prevederile acestui articol pot fi aplicate de asemenea ºi asupra
chestiunilor ce cad sun incidenþa Titlului V (prevederile privind poliþia
ºi cooperarea în domeniul jurisprudenþei în materie de criminalitate).
lmediator la ºedinþe
convocarea Consiliului: art. 204 TEC
Consiliul se convoacã în ºedinþã la iniþiativa preºedintelui ori la cererea
55
Frankie Scham
unuia din membrii Consiliului ori ai Comisiei.

regulamentul de Procedurã a Consiliului: Articolul 1 Convocarea ºi
desfãºurarea ºedinþelor
1. Consiliul se convoacã în ºedinþã la iniþiativa preºedintelui ori la
cererea unuia din membrii Consiliului ori ai Comisiei.
2.Cu ºapte luni înainte de a-ºi începe misiunea sa, Preºedinþia trebuie
sã facã cunoscute datele ºedinþelor Consiliului pentru ca acesta sã
poatã opera activitãþile sale decizionale.
Cu nu mai puþin de o sãptãmânã pânã la începerea misiunii sale,
preºedinþia urmeazã a determina programul de activitate pentru ºase
luni înainte sub formã de ordini de zi provizorii ale Consiliului, agende
de lucru vizând procesul decizional. Acest program poate conþine ºi
alte activitãþi în afara Consiliului ca o anexã la activitãþile de bazã.
convocarea Conferinþei interguvernamentale: art. 48, paragraful 2, TEU.

Dacã Consiliul, dupã consultarea Parlamentului European ºi a Comisiei,
decide convocarea conferinþei reprezentanþilor guvernelor statelor
membre, conferinþa urmeazã a fi convocatã de cãtre Preºedintele
Consiliului pentru a discuta de comun acord amendamentele la tratatele
ce urmeazã a fi aplicate. Banca Centralã Europeanã urmeazã a fi de
asemenea consultatã în cazul unor schimbãri instituþionale în domeniul
monetar.
2.2 Rolul informal al Preºedintelui
Pe parcursul a ºase luni, Preºedintele a avut o relaþie directã cu adminis-
traþia Consiliului ºi a Comisiei. Prin intermediul unor contacte personale cu
actualele ºi viitoarele state membre ºi terþe pãrþi preºedintele poate juca un rol
de îndrumãtor ºi reglementator ceea ce depãºeºte nivelurile de tratat. Aceste
contacte intensive se realizeazã prin intermediul unor contacte mai directe la
nivel de reprezentanþe permanente la Bruxelles ale diferitelor state membre,
prin intermediul unor consultaþii bilaterale cu statele membre ºi prin vizitarea
preºedinþiilor din capitalele statelor membre, a unei treimi din þãri ºi a institutelor
internaþionale. Contactele cu statele membre sunt menite sã punã la punct
înþelegerile ºi sã previnã blocajele în cadrul Consiliului. Preºedinþia participã de
asemenea la Trialog, o ºedinþã informalã cu participarea reprezentanþilor la nivel
56
înalt ai Consiliului, Parlamentului ºi ai Comisiei.
Personalitatea ºi ideile Preºedintelui pot juca un rol foarte important în
implementarea cu succes a politicilor Uniunii, de asemenea ºi Consiliul îºi are
cuvântul sãu hotãrâtor. Cu toate acestea, mai este loc ºi pentru Preºedinþie,
deºi într-o mãsurã limitatã, pentru a propune ºi propria sa ordine de zi. Drept
exemplu poate servi propunerea privind Declaraþia de la Laeken, ce presupunea
dezbateri asupra scopurilor Europei aceasta fiind iniþiativã belgianã. La fel a
fost ºi planul european pentru Africa ºi conferinþa ONU privind rasismul de la
Durban. 12
***
Preºedinþia Consiliului este o parte vitalã în organizarea activitãþilor
instituþiei ce constã în canalizarea eforturilor în cadrul procesului politic decizional.
Aceasta constã în organizarea ºi conducerea ºedinþelor ºi elaborarea soluþiilor
de compromis pentru a depãºi dificultãþile. Preºedintele, asistat de Secretarul
General al Consiliului, care acþioneazã în calitate de Înalt comisar pentru afacerile
externe ºi securitate, reprezintã de asemenea Uniunea în probleme ce þin de
aceste politici. 13
1. DE CE ACEASTA ESTE O PROVOCARE?
Rãspunsul la aceastã întrebare þine de douã niveluri:

(1) Existã o lipsã de transparenþã în Uniunea Europeanã?
(2) De ce aceasta este o provocare pentru Preºedinþia Belgiei?
1.1 Lipsa de transparenþã în Uniunea Europeanã?
În majoritatea þãrilor existã o rupturã dintre cetãþeni ºi autoritãþile publice.
În aceastã privinþã nu existã deosebire între þãrile membre ºi cele din afara
Uniunii. În þãrile din cadrul Uniunii aceastã rupturã este cauzatã de lipsa
transparenþei.
În þãrile Uniunii Europene existã o lipsã de transparenþã nu numai în
acþiunile, intrumentariul, politicile ori instituþiile de aici, ci ºi din cauza lipsei
acþiunilor, instrumentariului ºi politicilor ca atare. În cuvintele primului ministru
12. P. Gonssens, Kersen eten met hoge heren, Knak, 3 octombrie, 2001.
13. http://eu.int/info/semester.htm
57
Frankie Scham
belgian, menþionate mai jos, cineva poate gãsi o analizã a faptului cum priveºte
Guvernul Belgiei la lipsa de transparenþã în Uniunea Europeanã.
1.1.1.Lipsa de transparenþã în acþiunile, instrumentariul
ºi politicile Uniunii Europene
1.1.1.1.Proliferarea instrumentariului
Dat fiind faptul cã Uniunea se extinde sistematic, parþial în Uniune are
loc o proliferare a unor anumite tipuri de acþiuni. În alocuþiunea Ce fel de viitor
ºi ce fel de Europã? þinutã la cel de al 7-lea Forum de la Wachau în Gottweig,
Bruxelles la 24 iunie 2001, dl G. Verhofstadt a vorbit despre acest aspect:
Uniunea Europeanã se þine pe trei piloni. Primul este arealul politic al

Comunitãþii, al doilea se referã la politicile în domeniul afacerilor externe ºi de
securitate comunã ºi al treilea þine de cooperarea în domeniul judiciar ºi de
combatere a criminalitãþii. În cadrul fiecãrui din aceste trei domenii se utilizeazã
un instrumentariu politic diferit. În cadrul celui de al doilea pilon sunt nu mai
puþin de cinci tipuri diferite de acþiuni: principiile ºi direcþiile generale, deciziile
ºi strategiile comune, deciziile fulger, acþiunile conjugate ºi poziþiile comune.
În cadrul celui de al treilea pilon Consiliul poate sã adopte patru tipuri de acte:
poziþii comune care pot sã difere în mare parte de cele din cadrul pilonului doi
cadrul decizional, deciziile propriu-zise ºi convenþiile.
Acestea fiind date, cel puþin ceva ar trebui sã þinã. Dar inflaþia
instrumentariului politic este de asemenea prezentã în cadrul celui dintâi pilon.
În fiecare areal politic a fost creat un instrumentariu politic specific: direcþii
clare; direcþii fulger; masuri stimulatorii, iniþiative de coordonare; programe
instituþionale; programe de acþiuni; planuri; programe multianuale; previziuni ºi
presupuneri (ceea ce nu e similar); aranjamente; acþiuni; mãsuri adecvate ºi
specifice; mãsuri de armonizare; principi unice etc., etc. 14
Pe cãile ce duc spre o incertitudine legalã apar douã întrebãri:

l Este oare nevoie de a defini în tratat scopul legal al unei posibile
perfecþionãri a diferitelor tipuri de acte ale Uniunii?
14. http://premier.fgov.be/topics/speeches/e_speech75.html
58
lFace oare acesta parte dintr-un arsenal al instrumentariului politic
real necesar?
1.1.1.2. Trei piloni ai diferitelor tratate
Uniunea Europeanã se bazeazã pe foarte multe tratate. Tratatul privind
Uniunea Europeanã, Tratatul de instituire a Comunitãþii Europene, Tratatul de
instituire a Comunitãþii Europene a Energiei Atomice ºi Tratatul de instituire a
Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului care urma sã expire în iulie 2002.
Pentru cetãþeni nu existã o diferenþã dintre Uniune ºi Comunitate, aceste noþiuni
fiind deseori confundate.
Nu e vorba numai de diferite tratate, ci ºi de politicile ce diferã în cadrul
celor trei piloni, deosebindu-se din punct de vedere al mecanismelor ºi principiilor
puse la bazã; nu e de mirare cã pentru cetãþeni este destul de dificil sã înþeleagã
cum funcþioneazã Uniunea.15
1.1.1.3. Confuzia privind scopurile
Articolul 2 al Tratatului despre Uniunea Europeanã conþine cinci obiective
generale pentru Uniune. Pe lângã aceasta în articolul 2 al Tratatului privind
instituirea Comunitãþii Europene sunt definite opt obiective, fiecare dintre care
urmeazã a fi atinse prin intermediul unor politici ce, la rândul lor, vor avea în
viitor alte obiective specifice. Toate acestea imprimã proiectului european o
imagine difuzã.
1.1.1.4. Complexitatea separãrii puterilor
În tratatele europene nu existã o distincþie clarã între puterea executivã ºi
cea concurenþialã, precum nu este o claritate în ceea ce priveºte puterile reziduale.
1.1.1.5. Lipsa transparenþei funcþiilor
La momentul actual, ambii înalþii comisari pentru politica externã ºi
securitate ºi comisarul responsabil pentru relaþiile externe sunt implicaþi în dirijarea
politicilor externe. 16
15. Parlamentul European în Rezoluþia privind Tratatul de la Nisa ºi viitorul Uniunii Europene
(2001/2022), procesul-verbal din 31/05/2001, 17: Regret faptul cã pilonul structural al tratatului
a fost anihilat cã în toate sferele Comisiei pentru afacerile externe ºi securitate (PESC) s-au stabilit
niºte structuri duplicate inutile.
16. Parlamentul European vine la aceleaºi explicaþii în Rezoluþia sa privind Tratatul de la
Nisa ºi viitorul Uniunii Europene (2001/2022) procesul-verbal din 31/05/2001.17: Chem ca
sarcinile comisarilor cu responsabilitãþi privind relaþiile externe ºi înalþii reprezentanþi din cadrul
PESC sã fie sub conducerea vicepreºedintelui cu responsabilitãþi specifice vizavi de Consiliu.
59
Frankie Scham
1.1.1.6. Lipsa de comunicare

În alocuþiunea sa, dl Verhofstadt a scãpat din vedere un alt element
problematic referitor la Uniunea Europeanã: lipsa comunicãrii. Dl Prodi,
preºedintele Comisiei Europene a menþionat acest aspect în cuvântarea sa
Uniunea Europeanã ºi cetãþenii sãi: chezãºia democraþiei în Parlamentul
European din 4 septembrie anul 2001: Dacã vrem sã aducem Uniunea
Europeanã mai aproape de cetãþenii sãi sã facem Bruxelles-ul mai puþin
îndepãrtat noi trebuie sã explicãm politicile Uniunii într-un limbaj clar ºi
simplu ºi sã o deschidem pentru discuþiile publice.17 În Carta albã a guvernãrii
europene Comisia a revenit la aceste probleme.18
1.1.2. Lipsa transparenþei în cadrul Uniunii Europene
Lipsa transparenþei în cadrul Uniunii Europene rezultã din lipsa unor
politici ºi a unei legislaþii comunitare:
în domeniul azilului, migraþiei, poliþiei ºi justiþiei:
privind securitatea alimentarã;
privind baza socio-economicã a uniunii monetare: politicile socio-
economice completate în fiece an cu directive sau recomandãri ºi care
genereazã politici ce urmeazã a fi aplicate în cadrul Uniunii trebuie sã constituie
baza unei monede comune care va face posibil ca Europa sã poatã riposta
unor astfel de factori externi, cum ar fi criza petrolierã.19
În acest context, ar trebui sã aducem cele spuse de cãtre ministrul L.
Michel la întâlnirea cu studenþii de la Universitatea Liberã din Bruxelles (ULB):
Pentru a redobândi încrederea cetãþenilor sãi, Europa trebuie sã-ºi
aprofundeze politicile în domeniul mediului, sãnãtãþii, justiþiei, azilului, a
drepturilor sociale... 20
17.SPEECH/01/365.htm:/europa.eu.int/rapid/strat/cgi/
guesten.ksh?p_action.getfile=gff&doc=SPEECH/01/365/0/RPID&lg=EN&type=PDF.
18. http:/europa.eu.int/eur-lex/en/com/cnc/2001/com2001_0428en01.pdf
19. G. Verhofstadt. Alocuþiunea de la Centrul de politici europene O vizitã în Europa,
Bruxelles, 21 septembrie, 2000. (http://premier.fgov.be/toics/speechis/e?speech35.html).
20. A.Riche. Luis Michel: Europa existã. Eu o vãd, La Derniere Heure, 5 octombrie,
2001.
60
1.2. De ce este vorba despre o provocare pentru Preºedinþia
Belgiei?
1.2.1. Lipsa unei viziuni clare privind locul cetãþeanului în viaþa

politicã
Necesitatea transparenþei în politicã, activitate, procesul decizional ºi
activitatea instituþiilor este legatã de viziunea politicienilor referitor la locul
cetãþenilor în aceste procese. Nevoia unei mai mari transparenþe este mai acutã
în democraþiile participative decât în cele reprezentative. Cu atât mai mult cã
democraþia participativã nu poate exista fãrã transparenþã. De asemenea mai
multe partide majoritare preferã democraþia participativã. Viaþa politicã belgianã
în trecut nu a avut parte de o experienþã a unei democraþii directe. Acest lucru
poate fi observat dacã comparãm Nota privind prioritãþile Preºedinþiei Belgiene21
ºi Programul de lucru al Preºedinþiei Belgiei.22: doar în Program se menþioneazã
contribuþia partenerilor sociali ºi a societãþii civile ca surse ale declaraþiei de la
Laeken.
În legislaþia belgianã nu existã nici un regulament care ar vorbi despre
metodele de lucru cu ONG-urile ori aºa-numita miºcare antiglobalistã. Partidele
verzilor au atribuit ONG-urilor un rol important. Nota privind prioritãþile în
domeniul mediului denotã faptul cã Preºedinþia Belgiei vrea sã porneascã pe
calea aprofundãrii participãrii publicului la elaborarea planurilor ºi programelor
privind politicile de mediu ºi de asemenea stimularea suporturilor financiare
pentru activitãþile de mediu ale ONG-urilor ce funcþioneazã la nivel european.23
Dar aici existã mai multe constrângeri din partea partidelor liberale. Domnul L.
Michel spunea studenþilor de la ULB despre rolul ONG-urilor pe arena politicã
europeanã:
Acestea nu deþin un monopol legitim. Acestea fac un lucru remarcabil,
de neînlocuit, dar nu toate. Acestea sunt consultate ca ºi sindicatele sau
întreprinderile, dar în definitiv ne place aceasta sau nu guvernele trebuie sã
decidã pornind de la responsabilitatea politicã pe care o deþin. Uneori am impresia
21. http://www.eu2001.be/images/pdf/Priorit_Eng.PDF.
22. http://www.eu2001.be/images/pdf/workprogram_4ju.pdf
23. Este valabil doar în Danemarca:
http///www.environement.fgov.be/Presidency/NL/6.htm sau francez: http//
www.environement.fgov.be/Presidency/FR/6.htm
61
Frankie Scham
cã ONG-urile vor sã facã lucrul meu, în locul meu, dar fãrã a se expune. Eu nu
vãd aici o uzurpare politicã din partea unor instanþe care de fapt nu sunt îndatorate
în faþa alegãtorilor. 24
1.2.2. Accesul la documente este ceva nou pentru Belgia
În Belgia nevoia de transparenþã este un fenomen nou. Pânã când legislaþia

privind transparenþa a fost formal introdusã, administraþia belgianã semãna cu
un magazin închis.25 Aceasta se datoreazã unei atitudini generale, îmbinate cu
regulamentele privind personalul care oferea prea puþine posibilitãþi funcþionarilor
de a difuza informaþia. 26
Acest drept al publicului în faþa organelor executive a fost consolidat prin
introducerea unei obligaþiuni formale de a asigura transparenþa administrativã ºi
de a crea instituþia Ombudsmanlui. 27 Mai mult ca atât, serviciile executive au
fost perfecþionate în cadrul unei reforme generale a instituþiilor administrative.
Mai apoi aceasta a fost confirmatã ºi prin iniþiativa flamandã din anul 1990.
Reforma administraþiei federale a trecut prin trei etape. Pe parcursul primei
jumãtãþi a anilor 80, s-au întreprins mãsuri de reducere a influenþei guvernãrii
generale.28 La începutul anilor 90 am fost martorii creãrii Cartei serviciilor
publice.29 Mai recent s-au întreprins mãsuri privind crearea cadrului pentru
aºa-numite planuri Copernic.
24. A.Riche. Luis Michel: Europa existã. Eu o vãd., La Derniere Heure, 5 octombrie,
2001.
25. F. Scram, Handbook Openharheid van bestuur, Bruxeles, Politicia, 2001 (Commentaar
0. Algemene inleiding), 1-2; F. Scram, Manualul Publicite de l adminsitration, Bruxeles, Politicia,
2001 (Ediþia francezã), (Prima parte: Commentaire - 0. Introducere generalã.). 1-2.
26. Ordonanþa din 2 octombrie, 1937.
27. Actul din 22 martie 1995 privind Ombudsmanul federal, Gazette, 7 aprilie 1994, 8741;
Ordonanþa din 27 aprilie 1997 privind serviciile Ombudsmanului în domeniul pensiilor, confirmatã
de Actul din 12 decembrie 1997, Gazette din 16 mai 1997, 12126; Decretul Parlamentului Flamand
din 7 iulie 1998 privind ombudsmanul flamand, Gauzette din 25 august 1998, 27221 (restabilind
serviciile guvernamentale, Ordonanþa din 13 noiembrie 1991, Gazette din 21 noiembrie 1991 ºi
Ordonanþa din 9 decembrie 1992 Gazette din 15 decembrie 1992, 26661);Decretul Parlamentului
Regiunii Valone din 22 decembrie 1994 privind Ombudsmanul regional, Gazette din 19 ianuarie
1995, ultimul amendament la Decretul din 26 iunie 1997, Gazette din 1 iulie 1997, 17517. Alte
servicii ale Ombudsmanului þin de astfel de activitãþi cum ar fi calea feratã sau poºta.
28. G. Bouckaert ºi S. Vanderwezer, Kwaliteit in de overhaid, Brugge, Die Keure, 1999, 204-
205.
29. Carta din 4 decembrie privind serviciile publice, Gazette din 22 ianuarie 1993, 1150; actul
din 11 aprilie 1995 ºi carta privind serviciul naþional pentru sãnãtate, Gazette din 6 septembrie
1995, amendat de cãtre actul din 25 iunie 1997, Gazette din 13 septembrie 1997.
62
Situaþia privind accesul la informaþie se bazeazã pe doi piloni. Este vorba
de implementarea la nivel naþional a Directivei Comunitãþii Europene 90/313,
care obliga statele membre sã lãrgeascã accesul la informaþie ºi sã promoveze
o informare activã în problemele de mediu.30 Cu atât mai mult cu cât legislaþia
a fost adoptatã în virtutea Articolului 32 din Constituþie.31
1.2.3. Tradiþia politicã de a lucra în secret pentru a obþine

compromisuri
Scena politicã belgianã nu existã de mult timp ºi de aceea nu poate fi un

bun exemplu de transparenþã. Guvernul belgian niciodatã n-a promovat o politicã
informaþionalã activã ºi înainte ca vre-o decizie sã fie adoptatã totul se hotãra în
secret în pofida propunerilor de a testa ºi reacþiile publicului. Situaþia era la fel
atât în guvernele regiunilor cât ºi în cele ale comunitãþilor. Deºi actualele guverne
activeazã într-o situaþie politicã nouã, realmente nu s-au schimbat prea multe.
Multe decizii foarte importante cum ar fi transformarea Belgiei într-un stat
federal ºi crearea unei reþele de instituþii32 noi au fost adoptate în zori de zi într-
o atmosferã de secret total.
1.2.4. Tensiunile din cadrul Guvernului Belgian
Guvernul Belgian este format din reprezentanþii a ºase partide majoritare

cu diferite viziuni politice. Atât timp cât economia se dezvoltã bine fiecare
subdiviziune a guvernului primeºte ceea de ce are nevoie, dar în cazul unor
recesiuni economice lucrurile se schimbã radical ºi nu au de unde lua fonduri
pentru satisfacerea necesitãþilor diferitelor grupãri.33 Rezultatul constã în faptul
cã tot mai puþin loc se atribuie discuþiilor publice cu scopul de a evita scoaterea
în public a divergenþelor interne.
30. OJ(1990) LI58/56.

31. În preambulul la Constituþia din 18 iunie anul 1993, când e vorba de accesul la informaþie,
legislatorii rezervã câteva luni numai pentru intrarea în vigoare a legislaþiei. Doar în Comunitatea
federalã (Gazette din 30 iunie anul 1994, intrat în vigoare la 1 iulie 1994 vezi ordonanþa executivã
din 23 iulie 1994 care determinã data intrãrii în vigoare. Gazette din 30 iunie 1994, 17.666) ºi în
Comunitatea francezã (Gazette din 31 decembrie 1994, 32.776, intrat în vigoare la 31 decembrie
1994 vezi ordonanþa executivã din 22 decembrie 1994 care determinã data de intrare în vigoare,
Gazette din 31 decembrie 1994, 32.778) legislatorii au fost abilitaþi sã procedeze astfel. Totuºi,
Parlamentul Federal a introdus un regim specific pentru municipalitãþi ºi provincii, deficienþe
63
Frankie Scham
BELGIA COMUNITÃÞILE REGIUNILE

STATUL FEDERAL COMUNITATEA REGIUNEA
FLAMANDÃ FLAMANDÃ
COMUNITATEA REGIUNEA
FRANCEZÃ BRUXELLES
CAPITALA
COMUNITATEA DE
REGIUNEA VALONÃ
LIMBÃ GERMANÃ
fiind doar la adoptarea unei legislaþii relevante în anul 1977 (Gazette din 19 decembrie, 34.253
intratã în vigoare cu zece zile dupã publicare).
De asemenea, Parlamentul Flamand începând cu anul 1991 a introdus un regim general,
schimbarea fiind un rezultat al intrãrii în vigoare a articolului 32 al Constituþiei. Aceastã modificare
a fost definitiv aprobatã prin Decretul din mai 1999 (Gazette din 15 iunie 1999, 22313-22317).
Regiunea Bruxelles Capitala în anul 1995 a adoptat o lege care presupunea forþa retroactivã a
intrãrii în vigoare (Gazette din 23 iunie 1995, 18.049). Au urmat mai apoi Regiunea Valonã
(Gazette din 28 iunie 1995, 18.376 intratã în vigoare zece zile dupã publicare; de asemenea
Gazette din 20 martie 2001, 8719 intratã în vigoare trei luni dupã publicare), Comunitatea de
limbã germanã (Gazette din 29 decembrie 1995 (intratã în vigoare zece zile dupã publicare) ºi
Comisia pentru Comunitatea francezã din Bruxelles (Gazette din 27 august, 22.702 (intratã în
vigoare zece zile dupã publicare). Comunitatea Colectivã din Bruxelles a adoptat în anul 1997
o legislaþie (Gazette din 20 septembrie, 24.510) care a intrat în vigoare doar în anul 2000 prin
acþiunile decizionale ale Executivului (Ordonanþa de implementare a fost publicatã în Gazette din
30 septembrie 2000, 33.511 ceea ce a fãcut sã intre în vigoare legea din 1997. ªi Regiunea Valonã
a adoptat Decretul privind accesul la documentele instituþiilor intercomunale (Gazette din 20
martie 2001, 8.719-8.726 (intratã în vigoare trei luni dupã publicare). Pentru a lua cunoºtinþã de
o scurtã introducere în legislaþia belgianã privind accesul la legislaþie vezi: F.Shram Transparenþa
executivã în Belgia, Freedom of information Review, nr. 95 din octombrie 2001, 34-41.
32. Articolul 1 din Constituþia Belgiei (the Constitution): Belgia este un stat federal
constituit din Comunitãþi ºi Regiuni (traducerea autorului).
33. B.Brinckman, Somber groeicijfer kleurt begroting 2002", De Standart, 5 octombrie
2001; W.Winckemans, Regering in moeilijkste week van haar bestaan, Het Nieuwsblad, 3
octombrie 2001; B.Vanpeteghem, Blauw, rood en groen botsen in Kamer, De Standart, 12
octombrie 2001; H.Renard, Belofte maakt schud, Knack, 5 septembrie 2001
64
Dacã e sã vorbim despre politica americanã faþã de Afganistan, nu
toate partidele politice din Belgia au reacþional la fel când se discuta poziþia
Uniunii Europene faþã de aceste probleme. Rãspunsul la aceastã întrebare a
fost destul de rezervat ceea ce a servit obiect de criticã din partea celorlalte
state membre. 34
1.2.5. Scena politicã internaþionalã
Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au schimbat definitiv lumea:

teroriºtii atacând SUA au schimbat semnificativ agenda politicã 35 a Uniunii
Europene ºi metodele de lucru ale acesteia.36 Jurnalistul Paul Goossens constata
cã posibilitãþile Belgiei de a promova propriile sale intere s-au redus simþitor.37
Domnul Verhofstadt confirma cã evenimentele de la 11 septembrie 2001 au
atins profund Uniunea Europeanã.38 Totodatã, dumnealui a adãugat la ul-
tima Conferinþã a Comunitãþii ºi Comitetului Afacerilor Europene (COSAC)
din Bruxelles la 4-5 octombrie 2001 cã ceea ce s-a întâmplat în SUA ne-a
permis sã relansãm solidaritatea noastrã cu Statele Unite. Dar în acelaºi
timp noi n-am încetat sã analizãm politica noastrã europeanã pentru a o
confrunta cu prioritãþile noastre.39
34. M. Dubuisson, La presidence belge affeblie avant Grant, Le Soire din 16 octombrie
2001.
35. F. Geoffroy, Securite: lUnion met le turbo, Le Vif, 12 octombrie 2001.
36. B. Brucke, Belgich voorzinterschap kreunt onder zware agenda, De Standart, 18
octombrie 2001.
37. P.Goossens, Kersen aten met hoge heren, Knack, 3 octombrie 2001. Vezi de
asemenea: B. Bulcke, Belgich voorzinterschap kreunt onder zware agenda, De Standart, 18
octombrie 2001; P.Goossens, De broeikassen van Laeken, Knack, 3 octombrie 2001; C.
Frank, Six mois de presidence. Debriefing, La Libre Belgique , 13 decembrie 2001; G.
Verhofstadt, Alocuþiunea Primului Ministru al Belgiei Verhofstadt în Parlamentul European
din 17 decembrie 2001 (http://www.eu2001.be/VE_ADV_PRESS/detail.asp?cat_-
code=BB&item_id=2212&sess=415619497&lang=en&reference=13-01.04-01&): Politicienii
de cele mai multe ori au nevoia de a deþine mai multe sfori pentru a se putea adapta la
circumstanþele mereu schimbãtoare ºi a le putea sta în cale. Cu ºase luni în urmã, ambiþiile
noastre privind Preºedinþia Belgianã a Uniunii Europene au fost criticate fãþiº. Criticii mai
tacticoºi ne sfãtuiau sã ne limitãm obiectivele astfel încât sã ne putem asigura succesul.
Atacurile de la 11 septembrie 2001 ne-au deturnat planurile noastre ºi ne-au fãcut sã schimbãm
ordinea prioritãþilor ce ne-o determinasem În felul acesta, am ajuns sã ne revizuim agenda noastrã
preliminarã. Cu pãrere de bine, noi am reuºit sã schimbãm sforile ºi sã prevenim paralizarea
eforturilor noastre.
38. O.G., Verhofstadt fait le bilan de trois mois de presedence, LEcho, 5 octombrie 2001.
39. O.G. UE. L Europe cherche a saffireme, LEcho, din 5 octombrie 2001.
65
Frankie Scham
Plus la aceasta, faptul cã nu s-a manifestat o susþinere realã a atacurilor

americane asupra Afganistanului din partea majoritãþii ce formeazã Guvernul
Belgiei a limitat credibilitatea preºedinþiei belgiene. 40
2. MAI MULTÃ TRANSPARENÞÃ ÎN UNIUNEA

EUROPEANÃ: UN IMBOLD PENTRU TRANSPARENÞA
PREªEDINÞIEI BELGIENE
2.1. Dezbaterile de dupã Tratatul de la Nisa
2.1.1. Contextul
În Preambulul Tratatului de la Nisa se declarã:
DORIND sã completeze procesul ce a luat începutul prin Tratatul de la
Amsterdam privind pregãtirea instituþiilor Uniunii Europene sã funcþioneze într-
o Uniune vastã.
Dependenþa în cadrul Uniunii de integrarea europeanã în sensul articulãrii
în continuare a valorilor, scopurilor ºi menirii Uniunii nu s-a aflat pe ordinea de
zi a Conferinþei interguvernamentale din anul 2000.
Tratatul de la Nisa a fost doar o încercare de a asigura desãvârºirea
Europei la nivel continental. 41 Cu toate acestea, liderii europeni au fãcut un pas
spre a acomoda procesul de depindere de UE prin remarcabila Declaraþie
privind viitorul Uniunii care a trezit dezbateri profunde ºi vaste pentru viitor. 42
Declaraþia privind viitorul Uniunii, inclusã în documentul final al conferinþei
consfinþea urmãtoarele:
Având uºile deschie pentru extindere, Conferinþa cheamã spre aprofun-
darea ºi lãrgirea dezbaterilor privind viitorul Uniunii Europene. În anul 2001,
preºedinþia suedezã ºi belgianã, în colaborare cu Comisia ºi implicând
Parlamentul European, va încuraja discuþii largi cu toate pãrþile interesate;
reprezentanþii parlamentelor naþionale ºi toþi care reprezintã opinia publicã,
cercurile politice, economice, universitare, reprezentanþii societãþii civile, etc.
40. M. Debuisson La presidence belge affeblie avant Grant, Le Soire din 16 octombrie
2001.
41. J.-M. Favert, Le traite de Nice du 26 fevriere 2001: vers un affaiblesemant irreversible
de la capacite d action de l Union europeene, RTDE, 2001, 271-304; F. Debousse, Le traite de
Nice: un tournant fondamentale dans l histoire de l integrationa europeenne, J.T. 2001, 409-413.
42 B.Kerremans ºi E.Driekiens, Niuwe wegwn vor Europea? De Europese Unie in het jaar
2002, Res Publica, 2001, 345.
66
Statele candidate vor fi asociate în acest proces pe cãi ce urmeazã a fi deter-
minate.
În consecinþã se propune:
Conform raportului din Goteborg din iunie 2001, Consiliul Europei, la ºedinþa
sa din Laeken/Bruxelles din decembrie 2001, a susþinut declaraþia ce conþinea
iniþiative de continuare a acestui proces.
Pentru a respecta tematica dezbaterilor, declaraþia despre viitorul Uniunii
a specificat patru teme:
Procesul trebuie sã abordeze, printre altele, urmãtoarele chestiuni:
l modul de stabilire a unei mai bune monitorizãri, mai bunei delimitãri
a competenþelor dintre Uniunea Europeanã ºi statele membre respectând
principiul subsidiaritãþii;
l statutul Cartei privind Drepturile Fundamentale ale Uniunii Europene
proclamate la Nisa în corespundere cu concluziile Consiliului Europei;
l simplificarea tratatelor în scopul unei mai bune ºi clare înþelegeri fãrã
a le schimba esenþa;
l rolul parlamentelor naþionale în arhitectura europeanã. 43
Aceasta nu era o enumerare exhaustivã, ci a fost iniþiatã pentru a preveni
dezbateri abstracte, dat fiind faptul cã avea de produs niºte rezultate utile.
2.1.2 Dezbateri privind viitorul Europei din punct de vedre al

Preºedinþiei Belgiene
43. M. Zuleg, National Parliamentary Control and European Integration, în T.heukeles, N.

Blokker ºi M.Brus (ed.) The European Union after Amsterdam. A egal Analzsis, Den Haag,
Kluwer Law International, 1998, 295-305.
67
Frankie Scham
2.1.2.1. Viziunea dupã activitatea preºedinþiei belgiene

Guvernul Belgian a lãrgit dezbaterile ce þineau de obiectivele integrãrii
europene. Urmãtoarele trei observaþii au fost drept punct de pornire a discuþiilor:
l procesul integrãrii europene acum 50 de ani. Punctul de pornire,
motivele de bazã ºi argumentarea se roteau în jurul situaþiei social-economice
care era radial deosebitã de cea de astãzi;
l drept rezultat al procesului de lãrgire (în trecut ºi în prezent) Europa
a avut parte de metamorfoze calitative ºi cantitative;
l în cei 50 de ani procesul de integrare europeanã ºi-a dezvoltat o
dinamicã proprie independentã ºi tehnocraticã care a distanþat Europa de cetãþeni
ºi nivelul judiciar de cel al puterii politice a cauzat o insatisfacþie generalã.
Aceasta a dus la o crizã de identitate de care suferã în prezent Uniunea Euro-
peanã.
Domnul Verhofstadt a menþionat cã procesul de integrare nu se poate
limita la niºte dezbateri pur instituþionale: în trecut Uniunea Europeanã a pierdut
mult în discuþii interminabile asupra problemelor cu care se confrunta. De cele
mai multe ori se opta pentru aceste soluþii refuzându-se discuþiile asupra
arhitecturii structurilor ºi instituþiilor Uniunii Europene. În dezbaterile privind
viitorul Uniunii Europene, Belgia intenþiona sã dea prioritate conþinutului ºi
obiectivelor formei ºi mijloacelor. Cu toate acestea, este clar cã dezbaterile vor
avea niºte consecinþe instituþionale astfel încât acest proces va afecta
fundamentul instituþional al Europei. 44
Va fi necesar deci de situat procesul de integrare european pe o puternicã
bazã democraticã, cu alte cuvinte, de a o actualiza ºi de a o redefini prin implicarea
cetãþenilor. În alocuþiunea sa în faþa Parlamentului European, L. Michael a
menþionat cã Uniunea nu poate fi creatã fãrã participarea cetãþenilor sãi:
Astãzi mai mult ca oricând este nevoie de un dialog sincer ºi deschis. În
aceastã ordine de idei urmeazã sã ne angajãm în dezbateri. Este cea mai bunã
cale de a discuta despre viitorul Europei. Aceste dezbateri le vor da posibilitate
cetãþenilor sã-ºi expunã propriul punct de vedere. Aceasta le va da posibilitatea
sã facã aºa încât Europa sã devinã din nou a lor. Uneori, având intenþii nobile,
ne scapã totuºi diferenþa în opiniile. Dar cetãþenii nu sunt naivi. De cele mai
44. Gui Werhostadt, To mark the opening of the debate on the future of Europe, 7 Martie
2001. (http://europa.eu.int/futurum/documents/speech/sp070301_2_en.htm)
68
multe ori ei suspecteazã factorii de decizie de faptul cã aceºtia duc un joc dublu
ori cã nu spun totul, ori cã merg la compromisuri dubioase.
În aceeaºi alocuþiune, dl Michel menþiona cã nu trebuie sã ne temem de
dezbateri pentru cã
integrarea europeanã n-a fost deloc gânditã pentru a fi impus un singur
punct de vedere. Aceasta presupune luarea în considerare a aspiraþiilor poporului
nostru ºi de a-l angaja într-un schimb de pãreri bazat pe argumente solide, nu pe
propagandã. Noi urmeazã sã învãþãm din nou arta de a convinge poporul.
Un rol special a fost atribuit de cãtre dl Michel televiziunii care ar putea
sã imprime dezbaterilor un caracter transnaþional. 45 De aceea dezbaterile sunt
necesare pentru întreaga societate
dacã vrem sã apropiem Uniunea Europeanã de cetãþean asigurându-i o
funcþionare mai transparentã, mai democraticã ºi mai puþin birocraticã. 46
În baza acestor observaþii, Preºedinþia Belgianã sperã sã iniþieze dezbateri
ce se vor axa în jurul filozofiei ºi conþinutului politicilor ºi organizaþiei. Este
vorba despre aspectele filozofice ale viitorului Europei, obiectivele finale ale
integrãrii europene, identitatea europeanã ºi valorile general europene. Este
vorba despre elementele filozofice ce þin de reprezentarea externã ºi de rolul
extern al Uniunii Europene, modelul social european, Europa în calitate de fac-
tor al dezvoltãrii durabile, justiþia europeanã ºi posibilitatea de azi, securitatea
europeanã ºi, în sfârºit, reglementarea taxelor europene drept factor ce
promoveazã integrarea. ªi tematica de dupã adoptarea Tratatului de la Nisa
privind formarea Uniunii Europene poate fi incorporatã în dezbaterile principiale
privind scopurile finale ale Uniunii Europene: delimitarea competenþelor referitor
la aria de probleme pe care urmeazã a le soluþiona Europa ºi care þãrile
membre; revederea tratatelor þine de problema ce este în ele constituþional ºi ce
nu, statutul Declaraþiei Fundamentale a Drepturilor Omului vine sã ne confirme
care sunt valorile noastre de bazã. Celelalte aspecte þin de balanþa dintre instituþii,
buna guvernare, dimensiunile regionale ºi de componenþa ºi rolul instituþiilor.
Obiectivul final al Uniunii nu este de a crea o instituþie internaþionalã ordinarã
ce se limiteazã pe sine însãºi de a activa în baza inter-guvernamentalismului ºi
a dreptului de unanimitate. În dezbaterile privind viitorul Europei, Belgia ar dori
45. Alocuþiunea lui L.Michel, Consiliul afacerilor generale, Luni 16 iulie. Dezbaterile publice.
46. O,G., Verhofstadt fat le bilan de troi mois de presidence, LEcho, 5 octombrie, 2001.
69
Frankie Scham
sã urmeze metoda comunitarã. Fireºte, aceasta ar trebui sã fie efectuatã într-

un alt cadru ce ar corespunde cerinþelor transparenþei, eficienþei ºi legitimitãþii
democratice.
În Declaraþia privind viitorul Uniunii aprobatã la Nisa, au fost evidenþiate
patru teme ce urmau a fi luate în discuþie. Cu toate acestea, Preºedinþia Belgianã
doreºte sã lãrgeascã ordinea de zi pânã la un proiect global asupra Europei. 47
Acest proiect urmeazã sã dea rãspuns la chestiuni fundamentale de tipul modul
de structurare a vieþii politice în cadrul unei Uniuni lãrgite. Pentru a garanta
cã discuþia privind viitorul Uniunii ar putea fi lansatã, cadrul acesteia a fost
stabilit la Bruxelles-Laeken. Aceasta a fost posibil datoritã faptului cã, deºi
existau mai multe concepþii, similitudinea tematicilor se întrevedea.
Proiectul dat urma sã dea rãspuns la o întrebare fundamentalã, menitã sã
facã cunoscutã procedura structurãrii vieþii politice într-o Uniune Europeanã
lãrgitã. La Consiliul de la Laeken toate problemele s-au axat pe determinarea
viitorului Uniunii Europene:
l constituþionalizarea Uniunii Europene (valorificarea ºi schimbarea
Uniunii Europene, simplificarea tratatelor, modernizarea metodelor de funcþionare
a comunitãþii);
l reorganizarea puterilor, un proces în cadrul cãruia obiectivele ºi
instrumentele politicilor UE sã poatã fi mai lesne definite ºi aprobate. Separarea
puterilor între UE ºi statele membre ar trebui sã fie mai clar definitã.
Reorganizarea puterilor nu trebuie sã ducã numai la schimbãri în domeniul
achiziþiilor comunitare, nici, cu atât mai mult, la stoparea integrãrii;
l finanþarea directã ori indirectã a UE aºa cum s-a fãcut deja din
propriile resurse ale Uniunii Europene;
l arhitectura instituþionalã ºi inter-instituþionalã, atenþionând în acelaºi
timp asupra rolului entitãþilor federale ºi al dialogului cu partenerii sociali ºi ai
societãþii civile.48
Primul ministru al Belgiei a declarat clarvãzãtor cã partenerii de discuþie
din cadrul viitoarei Uniuni Europene vor lua în dezbatere patru teme majore:
47. Parlamentul European a exprimat de asemenea aceastã dorinþã în Rezoluþia la Tratatul

de la Nisa ºi viitorul Uniunii Europene (2001/2002), procesul-verbal de la 31/05/2001, 41: A se
lua notã de faptul cã aceste patru subiecte ce se conþin în Declaraþia 23 nu au caracter exclusiv ºi
a se menþiona cã dezbaterile privind viitorul Europei nu pot fi limitate din motivul cã acestea vor
stimula elaborarea unor propuneri practice cãtre Consiliul Europei de la Laeken.
48. http://www.eu2001.be/images/pdf/workprogram_4ju.pdf
70
Parlamentul European, parlamentele naþionale, opinia publicã, societatea civilã,
partenerii sociali ºi lumea academicã. În acelaºi timp el a menþionat faptul cã
þãrile aplicante vor avea de asemenea oportunitatea de a participa la discuþii. 49
Obiectivele Uniunii Europene, determinate de organizaþiile competente
(Kompetenzordnung),50 sunt destul de largi. În anumite cazuri, Uniunea are
un impact destul de mare asupra vieþii cetãþenilor. De asemenea, Uniunea face
în mod nejustificat uz de baza legalã oferitã de tratate pentru a atenta la
competenþele statelor membre. În aceastã situaþie, a audia cu regularitate
cetãþenii este o garanþie a succesului în procesul de integrare.
Scopul noii organizãri a competenþelor constã în a defini cât mai clar
competenþele Uniunii ºi cele ale statelor membre. J. Meeuen ºi J. Wouters au
menþionat dificultãþile cu care se va confrunta acest proces cãci nu este vorba
numai despre niºte achiziþii comunitare. Acest Kompetenzordnung urmeazã
sã explice ºi sã elucideze, fãrã a aduce prejudicii la nivel de integrare, ceea ce
s-a obþinut de acum. 51 Dar aceastã nouã organizare a competenþelor nu
trebuie sã paralizeze dinamica integraþionistã. Conform unor studii recente,
opinia publicã din Uniunea Europeanã viseazã sã aibã propria apãrare, o politicã
externã corectã, o politicã comunã privind azilul ºi migraþia. Alte elemente ale
dezbaterilor vor determina de asemenea viitorul Europei: finanþarea Uniunii
Europene, procesul de adoptare a deciziilor, arhitectura instituþionalã ºi echilibrul
internaþional, rolul regiunilor, structura tratatelor, niºte metode comunitare
moderne ºi rolul dialogului social ºi al societãþii civile toate aceste teme
urmeazã a fi discutate.
De asemenea, Preºedinþia Belgianã în niºte circumstanþe noi a visat cã
se va putea implica în formularea tuturor acestor chestiuni ºi a sperat cã pe
parcursul Consiliului Europei de la Bruxelles-Laeken ar fi fost adoptatã o
declaraþie ce ar fi generat niºte noi întrebãri ºi drept consecinþã s-ar fi deschis
niºte uºi necesare, o discuþie aprofundatã pentru anul ce vine. 52 Pentru a garanta
cã toate chestiunile referitoare la viitorul Uniunii Europene ar putea fi abordate
49. Guy Verhofstadt, To mark the opening of the debate on the future of Europe, 7 martie
2001. (http://europe.eu.int/futurum/documents/speech/sp070301_2_en.htm)
50. Dupã cum explicã K.Lenaerts în acest articol, stabilirea ºi menþinerea delimitãrii
competenþelor dintre Uniune ºi statele membre este o temã mult mai largã decât dorinþa de a
institui termenul german de Lander ºi decât a introduce în Tratat determinativul
Kompetenzabgrenzung pentru a impune statele membre sã se implice plenar în viitoarele politici.
51. J.Meeusen ºi J.Wouters., o.c., 108.
71
Frankie Scham
la Bruxelles-Laeken urma sã fie stabilit cadrul respectiv.

La pregãtirea Declaraþiei, preºedinþia a luat ca bazã mai multe surse:
l discuþiile aprinse ce au loc în cadrul tuturor statelor membre;
l aceste discuþii urmau a fi continuate ºi în anul 2001;
l din aceste discuþii preºedinþia avea de cules o serie de rezultate
pentru viitor. De asemenea, se urmãrea scopul de a trage niºte concluzii ce ar
fi fost utile pentru Declaraþia de la Laeken;
l contribuþia din partea Parlamentului European ºi a Comisiei Europene;
l contribuþia din partea parlamentelor naþionale;
l contribuþia din partea regiunilor create constituþional;
l mai multe proiecte de cercetare ºi sugestii din partea institutelor de
cercetare, a experþilor ºi utilizarea bazelor de date;
l contactele strânse dintre preºedinþie ºi statele membre;
l contribuþia partenerilor sociali ºi societãþii civile.
Declaraþia de la Bruxelles-Laeken a determinat ordinea de zi a dezbaterilor
privind viitorul Europei, programul ºi metodele de desfãºurare a lor.
Mai întâi, urmeazã a fi analizate problemele cu care se confruntã Europa.
Uniunea Europeanã a pierdut contactul cu cetãþenii sãi. Un segment al opiniei
publice recent a aderat la pãrerea cã Uniunea Europeanã uneori se implicã
prea mult în viaþa cetãþenilor sãi; cã Uniunea Europeanã abuzeazã de cadrul
legal adoptat ce se conþine în diferite tratate ºi în felul acesta atenteazã la
puterea statelor membre. Cã Uniunea Europeanã suferã din cauza lipsei de
transparenþã; cã e atât de birocratizatã; ºi cã nu are o bazã democraticã adecvatã.
Dar atunci când vom fi siguri cã politicienii îºi vor apleca urechea la vocea
cetãþenilor, vom putea vorbi despre asigurarea proceselor de unificare.
În al doilea rând, ordinea de zi a dezbaterilor urmeazã a fi discutatã.
Scopul nu constã în a veni aici cu rãspunsuri dinainte pregãtite; acestea vor fi
abandonate înainte de sfârºitul discuþiilor. Cu toate acestea, ideea constã în a
aborda întrebãri specifice care ar stimula dezbaterile pe toate temele ce au
importanþã pentru viitorul Europei.
2.1.2.2. Schimbul de opinii
Ministerul Afacerilor Externe a efectuat un schimb de pãreri la adunarea
52. De asemenea: Alocuþiunea lui L.Michel în Parlamentul European: prezentarea Consiliului

European, Strasbourg, 3 octombrie 2001.
72
informalã din septembrie. ªefii de stat ºi de guverne aveau concepþiile lor
privind ºedinþa informalã a Consiliului Europei din octombrie53 ºi cea oficialã din
decembrie. Þãrile candidate au participat la dezbateri în cadrul unei reuniuni
speciale la Ministerul Afacerilor Externe al Uniunii Europene.
La 8-9 septembrie la Gymnich din Genval 2001 Preºedinþia Belgianã a
prezentat o variantã referitoare la Declaraþia de la Laeken. Preºedinþia a avut
drept punct de pornire rezultatele vizitelor întreprinse în iulie în capitale de cãtre
Ministrul Michael. Pãrerea expusã consta din urmãtoarele pãrþi componente:
analiza politicã/definiþia ºi dezvoltarea acestora/chestiunile de procedurã.
Analiza politicã.
l Evaluarea politicã a pãrþilor tari ºi slabe ale modelului european ºi
motivele rupturii dintre Europa ºi cetãþenii ei.
l Cum de prezentat problemele ºi schimbãrile preconizate în faþa
poporului Europei înainte de a pune aceste întrebãri instituþiilor
l Cum pot fi situate aceste probleme ºi schimbãri într-un context global
ºi cum pot fi anticipate.
Definitivarea/dezvoltarea temelor.
l preocuparea de a definitiva schimbãrile urmeazã sã susþinã mai bine
esenþa ºi amploarea reformelor UE. Tratatele urmeazã a fi perfecþionate în
acelaºi mod.
l Cum sã fie tratate problemele pe care le abordeazã cetãþenii Europei
ºi cum sã fie abordate corect chestiunile.
l Cum sã se desfãºare tematica Declaraþiei de la Nisa în aºa fel ca
aceasta sã poatã fi descrisã ºi definitã cât mai accesibil politic ºi eficient din
punct de vedere tehnic mai ales dacã este vorba de simplificarea tratatelor ºi
separarea puterilor.
l Diferite elemente ale Declaraþiei urmeazã a fi desfãºurate ºi prezentate
astfel încât sã exprime ce era înainte de introducerea Euro ºi înainte de extindere
ºi ce oferã perspectivele pentru anii 2002 ºi 2003 conform Convenþiei.
l Textul Declaraþiei nu trebuie sã încerce a da rãspunsuri la întrebãri.
l Pentru a fi credibile rezultatele activitãþii în cadrul Convenþiei ºi al
unor discuþii mai structurate, ele urmeazã a fi luate în considerare în procesul de
53. B.Bucke. UE-lieders houden EU-hervoerming in strak carcan, De Standard,

22 ocombrie, 2001.
73
Frankie Scham
pregãtire a Consiliului Interguvernamental (IGC).

Procedura
l Urmeazã a cãuta o cale inovatoare ºi credibilã de pregãtire a IGC.
l Modelul convenþiei pare sã întruneascã un suport puternic. Acesta ar
putea fi lesne combinat cu ideea unui Forum Civil ºi a unui exigent Preºedinte/
prezidiu.
l Organizarea Convenþiei ºi descrierea rezultatelor urmeazã sã conþinã
un element de flexibilitate ºi diferenþiere în dependenþã de subiectul abordat.
l Þãrile candidate urmeazã sã aibã ºi ele locul lor în cadrul Convenþiei
în conformitate cu modalitatea stabilitã.
l Convenþia urmeazã sã fie iniþiatã pânã la finele preºedinþiei spaniole.
Activitatea acesteia urmeazã sã dureze în jurul a 12 luni.
Activitãþile ce vor urma în urmãtoarele luni
l În baza discuþiilor de la Genval, preºedinþia va pregãti o sintezã ce va
fi prezentatã Consiliului Afacerilor Generale la 8 ºi 9 octombrie 2001 cu propuneri
privind contribuþia miniºtrilor de externe ºi a ºefilor de stat ºi guvern în Ghent
(19 octombrie 2001).
l Dupã discuþiile de la Ghent preºedinþia ºi-a intensificat contactele
informale cu statele membre ºi alte instituþii.
l Aceasta a pregãtit terenul pentru turul capitalelor efectuat de cãtre
primul ministru Verhofstadt care a discutat textul cu colegii lui.
La Genval au fost obþinute urmãtoarele rezultate privitor la procedurã,
privitor la structura Declaraþiei de la Laeken ºi despre tematica ce va fi discutatã:
I. Procedura
a) Conform discuþiei informale a preºedintelui la întâlnirea de la Genval
preºedintele considerã cã existã multe mãsuri de înþelegere privind procedurile,
cum ar fi:
l convenirea în principiu de a începe pregãtirea pentru viitoarea IGC;
l participarea la Convenþie a reprezentanþilor Guvernului, comisiilor,
parlamentelor ºi ai Parlamentului European (în viziunea preºedinþiei configuraþia
quadripartitã poate fi combinatã astfel: 15 reprezentanþi guvernamentali, 16
membri ai Parlamentului European, 30 membri ai parlamentelor naþionale ºi un
reprezentant al Comisiei);
l respectarea de cãtre Consiliul European de la Laeken a obligaþiunilor
preºedintelui Convenþiei;
74
l Preºedintele ar fi dorit sã fie asistat de un prezidiu compus din cel

puþin câte un membru din partea fiecãrei din numeroasele componente ale
Convenþiei ºi sã fie asistat ºi de un secretariat;
l Convenþia urma sã-ºi înceapã lucrãrile pe cât e posibil de rapid
înaintea preºedinþiei spaniole (prima jumãtate a anului 2002).
b) La 8 octombrie 2001 Consiliul General al Afacerilor Externe a luat în
considerare douã puncte de vedere ce þin de implicarea þãrilor candidate ºi a
societãþii civile:
Implicarea þãrilor candidate:
Existã o înþelegere generalã de la Genval privind implicarea în Convenþie
a þãrilor candidate. De asemenea, se manifesta tendinþa de a oferi acestora
dreptul de a lua cuvântul, precizarea detaliilor referitor la asocierea lor rãmânând
a fi deschisã. Preºedinþia a oferit trei variante posibile:
(i) orice reprezentare modelatã drept punct de pornire pentru þãrile
membre, adicã un reprezentant de la guvernele naþionale ºi doi
membri de la fiecare parlament naþional;
(ii) sau un reprezentant de la fiecare þarã pe durata Convenþiei;
(iii) sau modelul de evoluþie a reprezentãrii ceea ce înseamnã cã
va fi un reprezentant pânã la semnarea tratatelor de acces iar
dupã conform aceluiaºi model de reprezentare a þãrilor membre.
Reprezentaþii Comitetului Economic ºi Social ºi ai Comitetului Regiunilor
pot fi de asemenea invitaþi în calitate de observatori.
Implicarea societãþii civile:
Ideea privind crearea unui forum civil a fost acceptatã de cãtre delegaþi.
Cu toate acestea, au fost multe întrebãri privind calitatea de membru al forumului,
(selectarea), modalitatea lui de organizare, natura relaþiilor cu Convenþia
(audierile?).
Preºedinþia a propus douã cãi posibile de concepere a acestui forum:
(i) fie ca o întrunire, caz în care urmeazã de specificat exact
componenþa, rolul ºi metodele de operare;
(ii) ori ca o reþea structuralã compusã din organizaþii de nivel
european ce reprezintã societatea civilã. Organizaþiile membre
ale reþelei: (a) vor primi informaþia oficialã despre procedurile
75
Frankie Scham
Convenþiei ºi contribuþia lor scrisã va fi o parte a documentelor

expediate membrilor Convenþiei; (b) vor avea punctul lor de vedere
luat în considerare de cãtre Convenþie în concordanþã cu
regulamentul ce urmeazã a fi definit; (c) ar putea în caz de necesitate
sã fie consultatã de cãtre Convenþie în cazul unor chestiuni specifice.
Dacã este aleasã aceastã cale este necesar de a numi un
coordonator la nivel politic care ar urma sã fie ales ori de Consiliul
Europei de la Laeken, ori de Convenþie.
II.Structura Declaraþiei de la Laeken

Preºedinþia reprezintã trei pãtrimi din structura Declaraþiei de la Laeken:
l analiza politicã a perceperii publice a succeselor ºi insucceselor
Uniunii;
l prezentarea ordinii de zi pentru examinarea de cãtre Convenþie;
l deciziile privind chestiunile organizatorice referitor la Convenþie.
III. Ordinile de zi
Consiliul privind Afacerile Generale de asemenea a discutat modul de
prezentare a agendei zilei ce urma a fi discutatã de cãtre Convenþie. Aici
existã mai multe posibilitãþi:
l a lua pur ºi simplu patru teme din Declaraþia de la Nisa fãrã a le
extinde mai apoi;
l a pune pe hârtie o listã exhaustivã de chestiuni înaintate la Convenþie;
l a lãsa pe seama Convenþiei sã decidã.
Oricare din aceste abordãri are avantajele ºi dezavantajele sale.
În efortul de a împãca diferitele puncte de vedere, Preºedinþia a propus
sã se înceapã cu ordinea de zi ºi obiectivele referitoare la Declaraþia de la
Nisa ºi mai apoi aceasta sã fie extinsã. Efectul final al acestor exercitãri
constã în a se asigura faptul cã Uniunea Europeanã face faþã aºteptãrilor
cetãþenilor ºi activeazã mai fructuos. Nu s-a þinut cont însã de faptul cã sarcina
formulatã la Laeken era nu de a oferi rãspunsuri, ci de a formula întrebãri
pentru ca activitatea sã se desfãºoare mult mai fructuos.
La summitul infromal de la Ghent s-a confirmat clar faptul cã urmãtoarea
reformã a Uniunii Europene va fi pregãtitã de Convenþie ºi va fi urmatã de
76
tradiþionala Conferinþã Interguvernamentalã. Formula propusã de Preºedinþia

Belgianã a avut avantajul de a fi foarte transparentã. Convenþia a avut de
întrunit reprezentanþii guvernelor ºi parlamentelor statelor membre ale Uniunii
Europene, ai statelor candidate, Comisiei Europene ºi Parlamentului Euro-
pean. Urma a fi numit preºedintele. Pe lângã preºedinte urma a fi stabilitã
componenþa prezidiului format din alþi reprezentaþi ai Comisiei Europene,
Parlamentului European ºi ai guvernelor. Fiece þarã va putea dispune de trei
delegaþi unul din partea guvernului ºi doi din partea parlamentului naþional.
ªi þãrile candidate urmeazã a fi reprezentate la fel. În cadrul Convenþiei
urmeazã sã participe ºi reprezentanþi ai societãþii civile (organizaþiile
nonguvernamentale, universitãþile, reprezentanþii diferitelor asociaþii pe
interese). Luis Michel spunea cã: Caracterul transparent ºi deschis al metodei
va constitui o etapã concretã de apropriere a Uniunii Europene de cetãþeni.54
2.1.3. Locul transparenþei în dezbaterile privind viitorul Europei
Preºedinþia Belgianã priveºte transparenþa nu doar ca un scop dar mai
mult ca un rezultat al mãsurilor întreprinse privind simplificarea tratatelor ºi
introducerea Cartei Drepturilor fundamentale în aceste tratate ºi Kompetenza-
bgrenzung (separarea competenþelor).
Prima întrebare la care se cerea de dat rãspuns a fost: care este scopul
final al procesului de integrare europeanã? Dezbaterile privind scopul final
trebuie mai întîi de toate sã se deruleze în jurul dezvoltãrii unei viziuni comune
asupra Europei în care vrem sã trãim, în jurul rolului pe care dorim ca Europa
sã-l aibã în lume, în jurul domeniilor în care dorim sã promovãm niºte politici
comune în Europa. Domnul Verhofstadt explicã faptul cã, în absenþa unei
viziuni comune asupra viitorului Europei, terenul riscã sã fie ocupat de diferite
idei. Lipsa unei viziuni creeazã vacuumul în care statele membre nimeresc
cu bunã ºtiinþã ºi în care acestea se mulþumesc cu cele achiziþionate din cadrul
comunitãþii. 55 Domnul Michel explicã faptul cã valorile fundamentale pe
care urmeazã a fi edificatã Uniunea ºi pe care statele membre le împãrtãºesc
urmeazã a fi calea spre obiectivele trasate, spre politicile bine aprofundate ºi
54. O Gosset. La prochaine reforme de lUE sera prepare dans la Transparence, LEcho,
23 octombrie 2001.
55. G. Verhofstadt, Viziune asupra Europei. Alocuþiune rostitã la Centrul pentru Politicile
Europene, Bruxelles, 21 septembrie 2000 (http://www.fgov.be/speeches/e_speech35.html).
77
Frankie Scham
spre implementarea metodelor ºi instrumentelor comunitare ale Uniunii.56

Europa urmeazã a fi edificatã pe baza unor valori comune ale democraþiei,
respectului pentru drepturile omului, supremaþia legii, protecþia socialã a pãturilor
vulnerabile, protecþia minoritãþilor, economia de piaþã, 57 diversitatea culturalã ºi
politicã (conceputã drept un tezaur) ºi progresul. 58 Europa trebuie sã fie o
Europã a democraþiei, pluralismului ºi solidaritãþii. Dar Europa urmeazã sã fie
durã din punct de vedere politic ceea ce va juca un rol important pretutindeni.
Prin ideile ºi valorile sale ea are ce sã spunã tuturor. Din punct de vedere al
Preºedinþiei Belgiene, Uniunea are nevoie de o Europã capabilã sã-ºi asume
controlul ºi rolul de lider atât în domeniul spiritual cât ºi cel economic de comun
cu alte supraputeri democratice din lume. Domnul Verhofstadt explicã faptul cã
proiectul european presupune de asemenea o Europã care de rând cu alte
supraputeri va opta în mod legal pentru un sistem echilibrat pe piaþa mondialã
fãrã protecþionism astfel încât creºterea economicã ºi prosperitatea sã fie posibile
ºi în regiunile subdezvoltate ºi de aceea ca ºuvoiul de migranþi sã fie stopat. 59
Dacã noi dorim sã trãim într-o Europã diversã, democraticã, multiformã
Uniunea ar trebui sã dezvolte niºte politici fundamentale în cel puþin patru domenii:
Pentru preºedinþia belgianã aceste politici erau urmãtoarele:
l O politicã externã sincerã. Cu alte cuvinte o politicã care ar fi în
unison cu întreaga comunitate internaþionalã atât în Naþiunile Unite cât ºi în
Consiliul de Securitate;
l O politicã de apãrare autonomã în Europa. Helsinki a fost unul dintre
primii paºi în aceastã direcþie, dar Preºedinþia Belgianã a crezut cã aici se poate
de mers mult mai departe decât forþele de desfacere rapidã dislocate aici;
l O justiþie ºi o politicã a migraþiei integrate. Cu siguranþã cã în aceastã
privinþã cetãþenii Europei aºteaptã de la Uniunea Europeanã acþiuni mai prompte.
l O platformã politicã ºi social-economicã comunã ce ar complementa
56. L. Michel, Întrunirea statelor candidate, Alocuþiunea în Parlamentul European, Bruxelles,

10 iulie 2001.
57. Preºedinþia Belgianã a Uniunii Europene. Note privind prioritãþile, http://www.eu2001.be/
lmages/pdf/Priorit_Engl.PDF.
Europene, Bruxelles, 21 septembrie 2000 (http://www.fgov.be/speeches/e_speech35.html); L.
Michel, Întrunirea statelor candidate, Alocuþiunea în Parlamentul European, Bruxelles, 10 iulie
2001.
78
uniunea economicã ºi monetarã creatã de curând.60
Pornind de la aceastã idee, sunt necesare douã mãsuri radicale pentru a
atinge culmile transparenþei în cadrul Uniunii. Prima mãsurã ar fi includerea
Cartei privind Drepturile fundamentale 61 în tratatele ce urmeazã a fi revãzute
ºi simplificate.62 Aceasta poate servi drept pas iniþial spre crearea unei Constituþii
a Uniunii Europene.63 Carta privind Drepturile Fundamentale ºi valorile Uniunii
se vor îmbina destul de bine .64 Tratatele europene urmeazã a fi redactate din
nou ºi integrate într-un text compact, fãrã ambiguitãþi ºi accesibil în care vor
dispãrea deosebirile dintre Uniune ºi Comunitate. 65 De asemenea Declaraþia
privind viitorul Europei stipuleazã cã simplificãrile din textele tratatelor urmeazã
a fi efectuate fãrã a le schimba sensul, trebuie sã fie clar un lucru cã
simplificãrile deseori se rãsfrâng enorm asupra conþinutului.66 Aceste mãsuri
sunt implicate ºi de constituþionalizarea Uniunii.67
Cea de a doua mãsurã este regulamentul privind Kompetenzabgrezung
(delimitarea competenþelor).68 Orice putere trebuie sã fie exercitatã la un nivel
cât mai apropriat de guvernare, ceea ce înseamnã a fi cât se poate de aproape
de cetãþeni ºi cât se poate de eficientã, dupã cum prevede principiul subsi-
61. Un rol important la momentul de faþã îl joacã faptul cã aceastã Cartã reflectã niºte
realizãri obþinute în cadrul Uniunii în domeniul protecþiei drepturilor fundamentale. Cu toate
acestea o includere formalã a Cartei în cadrul tratatelor este importantã cãci aceasta are de a face
cu niºte valori fundamentale pe care se bazeazã Uniunea; vezi K. Lenaerts ºi M. Desomer, op.cit.
89.
62. Aceasta poate fi clarificatã întrucât simplificarea tratatelor avea sã înceapã cu chestiuni
pe care Uniunea le-ar fi avut de soluþionat în viitor.
64. L. Michel, Întrunirea statelor candidate, Alocuþiunea în Parlamentul European, Bruxelles,
10 iulie 2001.
65. G. Verhofstadt, Ce fel de viitor pentru ce fel de Europã? Alocuþiunea la al VII-lea forum
european de la Warchau din Gottweig, Bruxelles, 24 iunie 2001 (http://pemier.fgov.be/topics/
speaches/e_speech75.html).
66. J.Meeusen ºi J. Wouters, Enkele kanttekeninngen bij het debat over de toekomst van de
Europese Unie, de Verklaring van Laken en de intergouvernementele conferince van 2004, R.W.,
22001-2002, 109.
67.Pentru o informare mai deplinã vezi: H.Marhold, Le debat politique sur la con-
stitutionalisation de lEurope: enjeux et controverses, LEurope en Formation, Les Cahiers du
Federalisme, 2001, 15-31.
Europene, Bruxelles, 21 septembrie 2000 (http://www.fgov.be/speeches/e_speech35.html
79
Frankie Scham
diaritãþii.69 Trebuie sã existe un acord transparent ºi clar privind competenþele

aºa încât sã fie exclusã impresia cã Uniunea pe de ascuns schimbã competenþele,
asumându-ºi competenþe ce ar putea fi mai bine exercitate la alte niveluri.
Procesul de integrare este cu adevãrat unic dat fiind faptul cã Uniunea nu este
un subiect strãin ºi nici nu substituie statele existente, ci le integreazã în mod
paºnic într-o unitate mai mare. Este de notat în acest sens creºterea ponderii
regiunilor în domeniile demografic ºi economic. În unele þãri membre colaborarea
transfrontalierã dintre regiuni este deja un fapt real. Într-o lume a globalizãrii
este mai bine sã-þi asumi niºte competenþe cãrora sã le poþi face faºã eficient.
În majoritatea þãrilor membre piaþa comunã este un domeniu ce de curând a
început sã fie dirijat centralizat.
Domnul Verhofstadt a abordat chestiunea privind unele arii ce constituie
o responsabilitate prioritarã a statelor membre, în care rolul Uniunii este doar de
susþinere. Apare problema ca Uniunea sã nu concentreze pe primul plan
determinarea cadrului, fixarea condiþiilor privind politicile comunitare ºi controlul
implementãrii lor de cãtre statele membre în regiunile lor. În acest mod, statele
membre ºi regiunile lor ar putea fi mult mai bine implicate în exercitarea unor
atare tipuri de competenþe.
2.1.4. Transparenþa în Declaraþia de la Laeken: contribuþia
Belgiei la viitorul Europei
În douã elemente ale Declaraþiei de la Laeken pot fi gãsite aspecte ale
transparenþei. În primul rând, este posibilitatea de a pune viitorul Uniunii Europene
în mâinile Convenþiei. În al doilea rând, declaraþia de la Laeken conþine un
paragraf special dedicat transparenþei.
2.1.4.1. Viitorul Europei ºi Convenþia privind viitorul Europei
Dezbaterile privind viitorul Europei urmeazã sã se înceapã cu Convenþia
formatã din reprezentanþi ai guvernelor, ai parlamentelor ºi societãþii civile.
Convenþia are un mandat atotcuprinzãtor. Prin punerea, dezbaterilor privind
viitorul Europei în mâinile Convenþiei dezbaterile vor deveni mult mai
transparente.70 De asemenea, nu este clar dacã aceastã Convenþie îºi va îndeplini
69.G. Verhofstadt, Ce fel de viitor pentru ce fel de Europã? Alocuþiunea la al VII-lea forum
european de la Warchau din Gottweig, Bruxelles, 24 iunie 2001 (http://pemier.fgov.be/topics/
speaches/e_speech75.html
70. Ar. And L.Z. Les Quinze confient a Valery Giscard dEstaing la Convention sur
lavenir de lEurope. Le sommet europeen de Laeken a sombre dans de marchandages sans
gloire, Le Monde, 18 decembrie 2001.
80
cu succes misiunea, existã marea oportunitate de a lãrgi discuþiile privind viitorul
Europei extinzându-le în afara atmosferei de tainã specificã pentru conferinþele
interguvernamntale ºi de a sugera, cum ar putea sã efectueze Europa un nou
salt calitativ71 dupã cum spunea J.L.Dehaene. Decizia de a convoca Convenþia
a fost o necesitate pentru cã maniera învechitã de a lucra nu mai avea viitor.72
Convenþia nu va lua decizii finale, atât timp cât aceasta va fi prerogativa
IGC , dar pentru IGC va fi foarte dificil a nu lua în considerare actele adoptate
73
de Convenþie atunci când acestea sunt acceptate prin consens.

Preºedinþia belgianã a reuºit sã-ºi trimitã doi membri G. Amato ºi J.L.
Dehaene în Grupul de la Laeken numiþi în funcþie de vicepreºedinþi ai
Convenþiei.
Este foarte important ca Declaraþia sã conþinã ºi întregul set de întrebãri
la care Convenþia sã poatã da rãspunsuri. Însuºi faptul cã aceste întrebãri sunt
înaintate este important.74
2.1.4.1. Paragraful special din Declaraþia de la Laeken privind
transparenþa
Dupã titlul Schimbãrile ºi reformele în Uniunea reînnoitã existã un
paragraf special dedicat transparenþei în cadrul Uniunii (o mai multã democraþie,
transparenþã ºi eficienþã în Uniunea Europeanã). Titlul este important: acesta
uneºte transparenþa cu democraþia ºi eficienþa în Uniunea Europeanã ºi deci cu
o bunã guvernare.
Declaraþia nu conþine nici un rãspuns la întrebarea cum ar putea fi asiguratã
transparenþa, ci sunt puse doar sumedenie de întrebãri. Cu toate acestea,
întrebãrile reliefeazã faptul cã transparenþa nu este privitã ca un set de mãsuri
speciale, ci faptul cã aceasta urmeazã sã fie mai bine integratã în procedurile ºi
cadrul instituþional al Uniunii Europene.
71. B.Eecout ºi J. Corthouts, Europa heft nood aan een nieuvwe kwantumsprong, de
Morgen, 10 decembrie 2001.
72. J. Corthouts, Verhofstadt hersrhift verklaring van Laken, de Morgen, 12 decembrie
2001; J. Lannoo ºi K. Van Haver, Europeese stolendans in bet pales. Verhofstadt levert mer
verklaring van Laeken zijin Europees burgemanifest af, Financieel Economishe Tijd, 14 decemrbie
2001.
73. M.Debuisson, Une Convention pour la mue de lUnion, Le Soire, 15 decembrie, 2001.
74. S. Verhest , Forces et faiblesses de la declaration de Laeken, La Libre Belgique, 17
decembrie 2001.
81
Frankie Scham
2.2. Informaþia ºi accesul la actele instituþionale
2.2.1. Accesul la informaþie

Preºedinþia belgianã a înaintat multe iniþiative privind ameliorarea accesului
cetãþenilor ºi a parlamentarilor la informaþiile instituþiilor. La fel ca ºi preºedinþia
precedentã a Suediei, aceasta ºi-a concentrat energia asupra accesului la
documente.
2.2.2. Accesul la documentele Comisiei, Consiliului
ºi ale Parlamentului Europei
Pe timpul preºedinþiei suedeze Comisia, Consiliul ºi Parlamentul au
convenit asupra executãrii art. 255, 1 ºi 2 75 al Regulamentului nr. 1049/2001/
EC al Parlamentului Europei ºi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul
publicului la documentele Parlamentului European, Consiliului ºi Comisiei
Europene.76 Dar lucrul n-a fost încheiat. Art. 255.3 prescria instituþiilor sã includã
în regulamentele lor de procedurã niºte prevederi cu referire la accesul la propriile
documente precum ºi la cele ale comitetelor interinstituþionale.
2.2.2.1. Prevederile specifice referitoare la accesul la documente
în Regulamentul de procedurã al Consiliului
Preºedinþia belgianã a lucrat asupra unor prevederi speciale referitoare la
accesul la documentele Consiliului pentru Consiliu. Preºedinþia belgianã
intenþiona sã instituie urmãtoarele principii:
l aceste prevederi urmau sã se bazeze pe ideea cã un acces cât mai
larg la documente trebuie sã fie asigurat prin intermediul Regulamentului;
l prevederea trebuie sã fie clarã ºi simplã pentru cetãþeni;
l regulile ce se referã la cetãþeni trebuie sã fie similare cu cele pentru
instituþii;
l nu toate aspectele urmeazã a fi reglementate;
l scopul Regulamentului urma sã fie lãrgit astfel încât orice persoanã
75. 1. Orice cetãþean al Uniunii ori persoanele fizice sau juridice sau care au oficiu înregistrat
în unul din statele membre urmeazã sã aibã acces la documentele Parlamentului European,
Consiliului ori Comisiei, subiectele, principiile ºi condiþiile fiind determinate în concordanþã
cu paragrafele 2 ºi 3.
2. Principiile generale ºi limitele privind interesul public sau privat indicã la faptul cã
drepturile privind accesul la informaþie trebuie sã fie determinate de Consiliu, acþionând
în concordanþã cu procedura ce þine de Art. 251 dupã doi ani de la intrarea în vigoare a
Tratatului de la Amsterdam.
76. OJL 145 mai 2001, 43-48.
82
fizicã ori juridicã oriunde ar locui, în orice þarã din statele membre ar avea
oficiul, sã poatã avea acces la documentele instituþiilor, principiile, condiþiile ºi
limitele fiind dictate prin Regulament.
Unele prevederi ale Regulamentului 1049/2001 urmau sã fie implementate.
Pe timpul Preºedinþiei Suedeze a fost elaboratã o listã iniþialã de mãsuri ce
urmau sã fie implementate mai apoi de Preºedinþia Belgianã.
Datã fiind experienþa acumulatã în Secretariatul General al Consiliului,
Preºedinþia Belgianã a considerat cã prima propunere urma sã vinã din partea
Serviciului Legal al Consiliului. Acest text urma sã fie discutat în Grupul
informaþional de lucru. Rezultatele acestor discuþii ºi propunerile Serviciului Legal
au format baza propunerilor pentru preºedinþie, concluziile fiind fãcute într-un
termen-limitã.
Însã pentru cã în Regulament unele probleme nu ºi-au gãsit rezolvarea,
acestea urmau sã fie discutate la Consiliu. În cadrul Consiliului, douã grupuri de
state membre au avut pãreri contradictorii privind documentele din Consiliul
statelor membre. Când în Consiliu s-a format o majoritate gata sã punã veto,
Preºedinþia Belgianã ºi grupul informaþional n-au permis aceasta ºi au înaintat
tot noi ºi noi propuneri care ar fi putut fi acceptate de toþi. De aici a rezultat un
text de compromis 77 care era foarte aproape de textul Regulamentului. Un alt
progres nu mai era posibil, dar în regulile interne a fost din totdeauna aceastã
prevedere, ceea ce înseamnã cã s-a prevenit o întoarcere înapoi.
Preºedinþia Belgianã a stimulat de asemenea Comisia sã introducã o
redactare a urmãtorului text pentru a implementa Regulamentul în întregime:
Regulamentul Consiliului (EEC, Euratom) nr. 354/83 din 1 februarie 1983
consfinþeºte deschiderea pentru public a arhivelor Comunitãþii Economie
Europene ºi a Comunitãþii Europene pentru Energia Atomicã cu prescripþia de
a asigura integritatea documentelor.
Amendamentele necesare la regulile existente privind accesul la documente
vor fi efectuate în conformitate cu prevederile Regulamentului 1049/2001.
Datoritã faptului cã au apãrut probleme în Comisie referitoare la adoptarea
unor reguli proprii de procedurã dictate de prevederile Regulamentului, 78 pe
durata Preºedinþiei Belgiene n-a fost introdusã nici o propunere.
77. Prin decizia Consiliului din 29 noiembrie 2001 a fost efectuat un amendament la
regulamentul de procedurã al Consiliului (2001/840/EC), OJL 313, 30 noiembrie 2001, 40-43.
78. Prin decizia Consiliului din 29 noiembrie 2001 a fost efectuat un amendament la
regulamentul de procedurã al Consiliului (2001/937/EC), OJL 345, 94-98.
83
Frankie Scham
2.2.2.2. Comitetul interinstituþional

Art. 15.2 al Regulamentului 1049/2001 a pus în faþa instituþiilor o sarcinã
clarã: acestea urmau sã instituie un comitet interinstituþional care sã generalizeze
cele mai bune practici, adresele unor conflicte posibile ºi sã discute dezvoltarea
de mai departe a accesului publicului la documente. Preºedinþia Belgianã a
propus ca acest comitet interinstituþional sã fie bine organizat pe o bazã practicã.
Consiliul a susþinut ideea ºi a ajuns la concluzia cã este binevenitã crearea
acestui comitet la nivelul secretariatelor generale ale celor trei instituþii cu
posibilitatea de a fi subordonate preºedinþilor celor trei instituþii.79 Preºedinþia
belgianã a dorit sã evite eventuala transformare a acestui comitet într-un in-
strument de executare a prevederilor Regulamentului ºi a fost susþinutã în aceasta
de cãtre întreg Consiliul.
2.3. Politicile informaþionale
Pe timpul Preºedinþiei Belgiene, Grupul informaþional a ieºti în faþa Comisiei

Consiliului, a Parlamentului Europei, a Comitetului Economic ºi Social ºi a
Comitetului Regiunilor cu propunerea de a crea un nou cadru de cooperare a
activitãþilor privind politicile informaþionale ºi de comunicare în cadrul Uniunii
Europene.80
Consiliul acceptã sã facã parte din Comitetul Informaþional Interinstitu-
þional în care se promoveazã linia informaþionalã general
3. MÃSURI CE REZULTÃ DINTR-O TRANSPARENÞÃ

MAI MARE
Sã punem altfel întrebarea:Cum urmeazã Preºedinþia Belgianã sã solu-

þioneze problema transparenþei? pentru a vedea cum încearcã sã dea
transparenþei o formã oarecare. Preºedinþia Belgianã foloseºte în acest scop
mai multe instrumente ºi metode.
3.1. Diferite pagini Web pentru a reflecta activitatea Preºedinþiei
Preºedinþia Belgianã a plasat diferite pagini Web în Internet. Pagina
79. Consiliul Uniunii Europene, Doc. 12554/01/INF 16 ºi Doc. 12799/01/INFO 118.

80. COM (2001) 354 final.
84
centralã oferea informaþii referitor la faptul cum este organizatã Belgia ºi care
sunt relaþiile dintre acest stat federal ºi Uniunea Europeanã. Pagina mai oferea
ºi o viziune generalã asupra activitãþilor preºedinþiei belgiene ºi funcþiona drept
portal al unei alte pagini Web belgiene care reflecta diferite aspecte ale
Preºedinþiei Belgiene.
Existenþa acestor pagini Web ale Preºedinþiei Belgiene reflecta realitãþile
politicilor interne ale Belgiei în care diferite partide conduceau guvernul. Pagina
Web centralã oglindea activitatea miniºtrilor liberali din Guvernul belgian
Verhofstadt ºi Michel. O altã paginã reflecta punctul de vedere socialist în
localitãþile în care situaþia era tensionatã într-un caz se reflecta activitatea
ministrului flamand de orientare socialistã Onckelinx. Unele pagini care lucrau
pentru Preºedinþia Belgianã nu erau menþionate în portal, lucru destul de straniu.
Unele pagini erau elaborate special pentru auditoriul de tineret care
povestea despre eforturile depuse de Belgia de a introduce Euro atât la nivel
european cât ºi naþional.
http://www.eu2001.be
85
Frankie Scham
Pagina a funcþionat în calitate de portal pentru toatã informaþia ce povestea

despre activitatea Preºedinþiei Belgiene. Aceasta oferea de asemenea acces ºi
la un numãr mare de site-uri specifice.
Prima paginã oferea acces la o gamã largã de teme din cadrul ºi din afara
Preºedinþiei Belgiene. Informaþiile erau prezentate operativ: Focus oglindea
evenimentele specifice; News dãdea acces la evenimentele ce se produceau în
cadrul instituþiilor europene ºi în Preºedinþia Belgianã; Links dãdea acces la
cele mai importante pagini Web ce reflectau activitatea Preºedinþiei Belgiene.
În aceastã paginã utilizatorii puteau gãsi nu numai informaþii despre
activitatea Preºedinþiei Belgiene, ci ºi despre activitatea instituþiilor belgiene în
cadrul federal ºi, de asemenea, cum influenþau diferitele niveluri ale statului
belgian asupra prioritãþilor Preºedinþiei Belgiene.
http://vandenbrouke.fgov.be/Eframe.htm
Pagina conþinea viziunea Preºedinþiei asupra aºa-numitelor Ambiþii sociale

ale Europei, incluzând ºi o broºurã ce conþinea 5 teme de bazã care putea fi
imprimatã:
I. Utilizarea forþei de muncã (promovarea creãrii în Europa a unor noi
ºi calitative locuri de muncã; încurajarea muncitorilor sã participe la asigurarea
unui nivel mai înalt al reformelor economice),
II.Europa unei Justiþii Sociale: schimbarea principiilor de o simplã
colaborare într-o colaborare eficientã (colaborarea europeanã în privinþa pensiilor,
promovarea încadrãrii sociale, coordonarea sistemelor de protecþie socialã),
86
III. Promovarea egalitãþii ºanselor intre genuri
IV.Dezvoltarea în Europa a unei economii sociale
V. Lupta contra discriminãrii ºi promovarea drepturilor omului.
http://www.socialresponsability.be/
În aceastã paginã Web se oferea o prezentare a conþinutului ºi ordinii de

zi a conferinþei Responsabilitatea socialã corporativã pe agenda politicilor sociale
din Europa, care ºi-a þinut lucrãrile la 27 ºi 28 noiembrie 2001.
http://www.planet-democratie.be/
Aceastã paginã exista doar în varianta germanã ºi francezã ºi a fost

elaboratã în cadrul GDC Consultãri privind guvernarea ºi democraþia. GDC
este o asociaþie independentã care oferã consultaþii privind o guvernare bunã ºi
deschisã ºi referitoare la consolidarea prin legislaþie a democraþiei. Pagina oferea
informaþii ºi mãrturii ale valorilor Uniunii Europene.
87
Frankie Scham
http://www.expeditioneurope.be
Acest site era alcãtuit din douã pãrþi: prima numitã Belgian presidency
explica tinerilor ce reprezintã Uniunea Europeanã pagina având urmãtoarele
compartimente:
(1) Preºedinþia Uniunii Europene: ce reprezintã ea?
1.Curm se desfãºoarã activitatea instituþionalã?
2.Procesul decizional
(2) Crearea ºi activitatea UE
1.Benelux
2. 9 mai 1950
3.Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului
4.Tratatul de la Roma
5.Ce înseamnã uniunea consumatorilor?
6.Un singur act european ºi o piaþã unicã
7.Tratatul de Maastricht
8.Tratatul de la Amsterdam
(3) O privire în viitor: schimbãri viitoare
1. Uniunea economicã ºi monetarã
1. Cum aratã monedele ºi banii Euro
2. Conversia francilor belgieni în Euro
3. Euro cel straniu
4. ªtiþi oare cã?...
2. O politicã externã de securitate comunã
3. Securitatea internã
4. Politicile privind migrarea ºi azilul
5. Extinderea UE
1.Criteriul de aderare
88
2. Oportunitãþile
3. Soluþionarea problemelor
(4) Europa cu ºi pentru tineri
1. Socrates
2. Leonardo da Vinci
3. Tineretul
A doua parte se numea Expedition Europe ºi se diviza în:
(1) Opinii
(2) De ce?
(3) Istorie
(4) Teme
(5) Faze
(6) Contact
(7) Forum
Pagina Web dãdea de asemenea acces la o secþiune a portalului oficial al
sit-ului Preºedinþiei Belgiene numit Belgium Presidenci Yout (http://
www.eu2001jeugd.be/main.asp). Aici utilizatorii puteau lua cunoºtinþã de
prioritãþile Preºedinþiei Belgiene oferite tineretului ºi sã obþinã informaþii privind
Colocviul de elaborare a Cartei albe europene a tineretului. Dat fiind faptul
cã politica belgianã privind tineretul este în competenþa comunitãþilor, aceastã
parte a programului era încredinþatã lor.
Comunitãþile ºi regiunile aveau ºi ele Pagina lor Web pe lângã preºedinþia
europeanã care nu putea fi oricând accesatã de pe pagina Preºedinþiei. Pentru
a cãuta pagina comunitãþilor ºi a regiunilor, utilizatorii trebuiau sã cunoascã
structura Statului Federal Belgian.
89
Frankie Scham
Preºedinþia Belgianã a organizat acest colocviu între 26 ºi 28 noiembrie

2001 în Ghent ºi a precedat ºedinþa Consiliului de Miniºtri responsabili de
problemele tineretului care s-a desfãºurat la 29 noiembrie 2001.
Toate aceste trei zile, figurile cheie au fost tinerii, reprezentanþii organiza-
þiilor neguvernamentale de tineret, experþi naþionali ºi europeni responsabili pentru
afacerile în domeniul tineretului. Pe parcursul acestei întruniri 250 de
reprezentanþi din þãrile Uniunii Europene ºi din arealul economic european au
discutat conþinutul cartei albe ºi au pregãtit adoptarea ei. Un grup de tineri
participanþi au avut posibilitatea de a elabora o variantã de alternativã care a
fost ºi ea inclusã în concluziile colocviului.
În afarã de pagina centralã pentru tineret Flandria mai are ºi o paginã a
sa pentru tineret numitã Vlaamse Euronauten, dedicatã informãrii tineretului
flamand despre rolul Europei în viaþa lor. Adresa era : http://www.euronauten.be
ºi exista ºi în limba olandezã.
90
Preºedinþia Belgianã a elucidat tema introducerii Euro destul de profund

datoritã faptului cã preºedinþia precedentã cea a Suediei nu fãcea parte
din zona Euro. Preºedinþia belgianã a inaugurat o paginã Web despre Euro pe
adresa http://euro.fgov.be/ Aceasta conþinea douã site-uri: unul povestea
despre activitatea preºedinþiei belgiene în grupul de pregãtire a Euro, iar altul
se referea la introducerea Euro în Belgia. Pagina era întreþinutã în patru limbi:
olandezã, francezã, englezã ºi germanã.
http://www.environement.fgov.be/Presedency/NL/menu.htm
91
Frankie Scham
În aceastã paginã se plasa informaþia privind prioritãþile Preºedinþiei

Belgiene în domeniul mediului.
3.2. Conferinþe ºi discuþii în Parlamentul Belgiei
Parlamentul Belgiei manifesta un interes activ faþã de politicile Europei

ºi ale Uniunii Europene.
3.2.1.Organizarea de conferinþe de cãtre ºi pentru parlamentari
La 7 martie 2001, în Senatul Belgiei a fost organizatã o conferinþã cu
tema Tratatul de la Nisa ºi hotarele Europei 81
La 20 iunie 2001, a avut loc conferinþa Scopurile Uniunii Europene.
Obiective, competenþe, metode, 82 la care au fost invitaþi nu numai membrii
Parlamentului Belgiei, dar ºi participanþi din lumea academicã, de la Comisia
Europeanã ºi delegaþi din partea statelor membre ale Uniunii Europene.
La 2 ºi 3 iulie 2001, Parlamentul federal al Belgiei a þinut o conferinþã
parlamentarã cu tema Securitatea europeanã ºi politicile de apãrare prin prisma
scrutinelor parlamentare.83 Aceasta a fost consideratã una din primele
conferinþe în cadrul unei serii de întruniri interparlamentare foarte serioase pe
care Parlamentul federal urma sã le organizeze pe parcursul urmãtoarelor
ºase luni în contextul Preºedinþiei Belgiene în Uniunea Europeanã.
Unele din aceste întruniri s-au desfãºurat conform unei tradiþii cum ar fi
întrunirea de ºase luni a COSAC ori cea a preºedinþilor comitetelor afacerilor
externe din octombrie.
81. http://senate.be/doc/misc/Collq2001_03_07.pdf
82. http://senate.be/doc/misc/finaliteit_20-6-2001.pdf
83. http://senate.be/doc/misc/ESDP_2-3-juli-2001.pdf
92
3.2.2.Activitatea Comitetului federal de consiliere
în problemele europene
Comitetul federal pentru consiliere în problemele europene era compus
din 10 membri ai parlamentului, 10 membri ai senatului ºi 10 parlamentari europeni.
Înainte ºi dupã fiecare întrunire a Consiliului Europei avea loc un schimb de
pãreri cu Guvernul Belgiei în chestiuni ce þineau de pregãtirea ºedinþei, se lua în
considerare punctul de vedere al Belgiei în aceste probleme.
Datoritã Preºedinþiei Belgiene, Comitetul federal pentru consiliere în
problemele europene juca un rol activ. La 24 ianuarie 2001 a avut loc prima
întrunire cu Primul ministru pentru a se face un schimb de pãreri privind prioritãþile
Preºedinþiei Belgiene. Componenþa Comisiei a fost extinsã prin Comisia pentru
afacerile externe ºi apãrare din cadrul Senatului ºi Comisia pentru relaþiile
externe a Camerei.84 La 2 mai 2001 a avut loc o nouã întrunire a unui grup din
cadrul Guvernului Belgiei ce urma sã elaboreze varianta definitã a prioritãþilor
Preºedinþiei Belgiene.85
Pentru a pregãti Preºedinþia Belgianã, Comitetul federal pentru consiliere
în problemele europene a organizat schimburi bilaterale de pãreri între delegaþiile
parlamentare ale statelor membre ºi a Norvegiei pentru a afla reacþia lor la
prioritãþile Preºedinþiei Belgiene.86
3.2. Contactul cu societatea civilã ºi lumea de afaceri
În lumina evenimentelor dramatice de la summitul din Goteborg, precum

ºi de la conferinþa celor opt de la Geneva, unii membri ai Guvernului Belgiei, nu
Preºedinþia Belgianã, doreau sã previnã o nouã escaladare ºi au contactat
miºcarea antiglobalistã. Conform scrisorii Primului ministru Paradoxul
84. Parl. St. Kamer van Volksvertegebwoordigers, 2000-2001, nr. 1155/1; Parl.St. Senat
2000-2001, 2-673/1.
85. Parl. St. Kamer van Volksvertegebwoordigers, 2000-2001, nr. 1155/2; Parl.St. Senat
2000-2001, 2-673/2.
86. Parl. St. Kamer van Volksvertegebwoordigers, 2000-2001, nr. 1155/3: Parl.St. Senat
2000-2001, 2-673/3.
87. J.Corthouts, Na de open, vandag de open dialog. Gui Verhofstadt gaat in Gent het debat
aan met de antoglobalisten, De Morgen, 30 octombrie 2001; F.delstanche, Verhofstadt lance un
debat ouvert sur la mondialision, L Echo, 31 octombrie 2001; B.Bulcke, Verhofstadt wil
Farum voor behersing mondialisering, De Standard, 31 octombrie 2001; F.lefevre an J. Corthouts,
Ethish globaliseren als compromis, De Morgen, 31 octombrie 2001; J. Corthouts en F. Lefevre,
Tussen retoriek relitet gaap een diepe kloof, De Morgen, 31 octombrie 2001
93
Frankie Scham
antiglobalismului, unii miniºtri au stabilit contacte informale. În acest context,

la 30 octombrie 2001, la Universitatea de la Ghent, a fost organizatã o întrunire
internaþionalã pentru a discuta conþinutul acestei scrisori deschise. Dar unii pot
sã spunã cã aceastã întrunire a fost mai mult un show decât un real schimb de
pãreri. 87 Cu toate acestea, în Declaraþia de la Laeken a fost introdus un pasaj
special numit Noul rol al Europei în lumea globalizãrii
În funcþia sa de Preºedinte al Consiliului de Miniºtri al Uniunii Europene,
viceprim-ministrul belgian ºi ministrul de externe Louis Michel, în colaborare cu
ministrul de justiþie Marc Verwilghen au organizat la 30 octombrie 2001, la
Egmont Palace în Bruxelles, Belgia, un forum internaþional deschis privind
responsabilitatea pãrinteascã. Cu aceastã ocazie viceprim- ministrul belgian ºi
ministrul de externe s-au întâlnit cu pãrinþii ai cãror copii au fost rãpiþi ºi pe ai
cãror cazuri se mai duceau cercetãrile.
Întrunirea a fost succedatã de un alt for al oficialilor din UE, Algeria,
Cipru, Egipt, Monaco ºi Tunisia în calitate de reprezentanþi oficiali ºi experþi
ºtiinþifici.
Colocviul intitulat Responsabilitatea pãrinteascã: o responsabilitate privatã
sau publicã? Provocãrile ºi consecinþele pentru copii a avut drept temã de
discuþii dialogul ºi respectul reciproc. Au fost înaintate diferite idei pentru
colaborare în baza convenþiilor existente, s-a pregãtit ºi un proiect pentru apãrarea
intereselor copiilor drept prioritate ºi drepturile naturale ale copilului de a creºte
ºi a se dezvolta echilibrat având dreptul la mamã ºi tatã.
Unii miniºtri au luat de asemenea parte activã la dezbaterile privind viitorul
Europei. La 5 octombrie 2001, L.Michel a iniþiat o discuþie la Universitatea
Liberã din Bruxelles. Aici el a vorbit despre importanþa Uniunii Europene:
Europa celor cincisprezece, dar poate cã ºi a celor douãzeci ºi opt exercitã
o putere de care europenii înºiºi nu-ºi dau seama. Europa existã, eu am vãzut-
o. Ea poate fi o forþã a pãcii mai mare ca Statele Unite.88
Ministerul afacerilor economice a organizat în cinci mari oraºe belgiene
un ciclu de cinci conferinþe în problema preºedinþiei belgiene în Uniunea
Europeanã. Temele de discuþii erau urmãtoarele (în ordine cronologicã):
societatea informaþionalã (Bruges, 13-14 septembrie 2001); energia (Bruxelles,
88. A. Riche, Luis Michel: LEurope exuste, je lai vue!, La Derniere Heure,
5 octombrie 2001.
89. http:/www.mineco.fgov.be/Presedency/index_en.htm
94
4-6 octombrie 2001); politicile competiþionale (Antwerpen, 11-12 octombrie 2001)
creditele de consum (Charleroi, 13-14 noiembrie 2001) ºi patentele comunitãþii
(Liege, 29 noiembrie 2001). 89
Dupã cum s-a constatat la summitul din Lisabona din martie 2000, pentru
urmãtorii 10 ani, Uniunea Europeanã urmeazã
sã dispunã de cea mai competitivã ºi dinamicã economie din lume, capabilã
sã asigure o dezvoltare economicã durabilã cu tot mai multe ºi calitative locuri
de muncã ºi o mai mare coeziune socialã.
Ministerul Relaþiilor Economice a participat la acest proces ºi a fãcut
unele propuneri cu urmãtorul conþinut: a promova o reglementare sãnãtoasã a
pieþei de bunuri ºi servicii, a asigura un climat competitiv de business care ar
duce la implementarea unor politici de protejare a consumatorului.
Piaþa internã este piatra de temelie a integrãrii europene. Liberalizarea
preþurilor la gaze ºi electricitate constituie un mare pas înainte. Schimbarea
constã în a gãsi un echilibru între un regim liberal, pe de o parte, pentru o
competitivitate mai mare ºi, pe de altã parte, o calitate înaltã a serviciilor.
Pentru a îndreptãþi încrederea consumatorului, urmeazã a adopta un cadru
regulator al dezvoltãrii economice ºi sociale. Sunt prioritare mãsurile de
combatere a insolvabilitãþii.
În cazul adoptãrii unor reguli general europene de competiþie, firmele n-
ar trebui sã se îngrijoreze, dat fiind condiþiile similare de activitate oriunde ar fi
în cadrul pieþei interne. Descentralizarea, în opinia responsabililor la nivel naþional
de reglementarea competiþiei, va reduce birocraþia ºi va grãbi implementarea
regulilor îndreptate în mod esenþial spre o aplicare consistentã, uniformã ºi în
corespundere cu legea.
Urmeazã a dezvolta ºi mai departe, printre altele, potenþialul electronic
într-un climat în care internetul înfloreºte. Pentru a spori încrederea dintre
consumator ºi companie urmeazã a elabora niºte reguli ºi proceduri clare ºi
transparente.
Inovaþiile, cercetãrile ºi dezvoltarea joacã un rol hotãrâtor în ºtiinþa
economicã ºi sunt o sursã pentru creºterea economiei ºi a utilizãrii forþei de
muncã. Aceste activitãþi pot fi grãbite prin intermediul unui patent comunitar
ce ar putea fi obþinut prin niºte proceduri flexibile, operative ºi necostisitoare.
Alte sectoare ale proprietãþii intelectuale de asemenea urmeazã a face progrese
semnificative. O arie vastã de protejare cum ar fi patentarea ar face Uniunea
95
Frankie Scham
Europeanã sã fie mai competitivã în faþa rivalilor sãi.

ªtiinþa ºi tehnologia au dus la dezvoltarea ºi utilizarea pe larg a noilor
produse. Politicile de protejare a consumatorului urmeazã sã þinã cont de aceasta.
Noi am ales promovarea unui nivel înalt de protecþie a calitãþii, sãnãtãþii ºi
securitãþii. Politicile elaborate de cãtre întreprinderi ºi consumatori urmeazã sã
fie bazate pe niºte imperative sociale ºi de mediu, sã promoveze practici de
durabilitate atât în procesul de producþie cât ºi în cel de consum, sã încurajeze
un consum responsabil ºi durabil.
Seminarul privind serviciile publice obligatorii s-a referit la liberalizarea
preþurilor la gaze ºi electricitate, promoveazã o deschidere pe piaþa energeticã.
Prezentãrile fãcute ne ajutã sã plasãm noþiunile într-un context general al unor
noi reglementãri ºi al unor aspecte tehnice menite sã creeze o singurã piaþã.
Pe parcursul dezbaterilor, Secretarul de Stat pentru Energie ºi Dezvoltare
Durabilã Oliver Deleuze a spus:
E necesar sã nu avem contradicþii între liberalizarea pieþei ºi dezvoltarea
instrumentelor de asigurare a respectãrii angajamentelor sociale ºi de mediu în
cadrul politicilor de dezvoltare economicã ºi a coeziunii sociale.
El a menþionat cã þine de responsabilitãþile autoritãþilor publice sã instituie
reguli ce ar garanta funcþionarea unei pieþe competitive, satisfacerea necesitãþilor
fiecãruia ºi o protecþie a mediului pe termen lung.
Cele douã zile participanþii au avut posibilitatea sã discute în detalii
chestiuni de tipul: Ce sã înþelegem prin noþiunea de obligaþiuni ale serviciilor
publice? Ce se subînþelegea prin aceastã noþiune în trecut ºi care sunt planurile
pentru viitor? Care puncte sunt acceptate de statele membre ºi care nu? Având
în vedere faptul cã filozofia luatã la bazã variazã foarte mult de la stat la stat dat
fiind tradiþiile diferite, totuºi urmeazã de gãsit un concept comun vizavi de
imperativele protecþiei sociale, eficienþei energetice ºi regenerarea surselor de
energie, precum ºi necesitatea de a dezvolta noi instrumente compatibile cu
funcþionarea eficientã a pieþei (cum ar fi certificatele verzi ori niºte sisteme
originale de finanþare). ªi concluziile finale fãcute la masa rotundã de cãtre
Claude Turnes au confirmat necesitatea unor mecanisme de promovare a
operaþiilor de piaþã atât la nivel naþional cât ºi la nivel european pentru a evita ca
Uniunea Europeanã sã aibã aceleaºi probleme pe care le-a avut California.
La seminarul privind dezvoltarea pieþei comune din 4-6 octombrie 2001
de la Bruxelles s-a menþionat punctul de vedere cã piaþa comunã a avut un
96
efect considerabil asupra consumatorilor. Ea a adus multe avantaje o gamã
largã de produse ºi o competiþie liberã cu un efect benefic privind preþurile.
În acelaºi timp, concentrarea, afilierea ºi achiziþionãrile pot mai lesne sã genereze
niºte efecte indezirabile ce ar trebui limitate. Cu toate acestea, este important
faptul cã consumatorii rãmân a fi vigilenþi ºi au o protecþie optimã.
Scopul a fost de a clarifica cum vãd rolul consumatorului într-o piaþã comunã
Comisia Europeanã, þãrile candidate, autoritãþile naþionale, industria ºi organizaþiile
de consumatori. Se cere de menþionat în particular importanþa cooperãrii
internaþionale la nivel european ºi cel mondial.
Pe parcursul conferinþei au fost luate în discuþie urmãtoarele chestiuni:
(1) Calitatea produsului ºi controlul de piaþã
(2) Rolul asociaþiilor de consumatori
(3) Reguli noi, domenii noi, schimbãri noi în protecþia consumatorilor
(4) Un consum responsabil
(5) Un consum durabil
La fiecare din ºedinþe au fost examinate cazuri concrete: revizuirea
Directivei privind garanþia generalã a produsului; siguranþa instalaþiilor din Belgia;
supravegherea colectivã prin Internet; sincronizarea supravegherii mondiale a
comerþului electronic; cooperarea dintre organizaþiile consumatorilor ºi implicarea
lor în problemele privind un consum responsabil ºi durabil. Urmau a fi adoptate
propuneri de perfecþionare a protecþiei intereselor consumatorilor prin intermediul
unei colaborãri mai strânse dintre serviciile publice, companii ºi cetãþeni.
La seminarul privind politicile competiþionale au fost discutate problemele
referitoare la competitivitatea produselor farmaceutice. Seminarul a fost organizat
de comun acord între Parlamentul European ºi Comisia Europeanã. Industria
farmaceuticã în multe privinþe este netipicã. Aici sunt multe restricþii ºi
exercitarea dreptului la proprietatea intelectualã deseori înseamnã cã
producãtorul are o putere considerabilã pe piaþã prin produsele sale inovative.
Consumatorul final de obicei nu este influenþat prea tare de preþul acestui produs,
de regulã, el plãteºte individual doar o parte, restul o subvenþioneazã statul. În
conformitate cu dreptul la competitivitate este nevoie de stabilit niºte principii
generale pentru a omite anumite dificultãþi.
Ziua Europei a fost marcatã printr-o zi de studii privind noile schimbãri ºi
provocãri ce apar în faþa autoritãþilor naþionale în acest domeniu. Politicile com-
petitive europene sunt examinate cu minuþiozitate din trei puncte de vedere:
97
Frankie Scham
simplificarea regulilor ºi reducerea reglementãrii pentru întreprinderi, repunerea

pe piaþã a investigaþiilor Comisiei abilitate sã lãrgeascã drepturile la competitivitate
ºi sã aducã procesul decizional mai aproape de fiecare cetãþean.
Aceste obiective ºi-au gãsit loc ºi în propunerile Comisiei privind
Regulamentul Consiliului referitor la implementarea Articolelor 81 ºi 82 ale
Tratatului. Acesta recomandã o participare mai largã a autoritãþilor naþionale ºi
judiciare în aplicarea regulilor de competiþie comunitarã.
Este vorba ºi despre o reformã importantã a regulamentelor pentru a face
piaþa mai deschisã ºi a consolida competiþia în diferite domenii ale economiei:
telecomunicaþii, electricitate, gaze ºi altele. Acest rol al autoritãþilor naþionale
de supraveghetor al liberalizãrii industriei se aflã în centrul dezbaterilor.
Conferinþa privind încrederea consumatorului ºi armonizarea comunitarã
care s-a desfãºurat la Charleroi la 13-14 noiembrie 2001 a dublat scopurile: pe
de o parte, s-a preconizat a examina diferitele înþelegeri din diferitele þãri ale
pieþei europene privind utilizarea împrumuturilor pentru prevenirea defoltului de
plãþi; ºi, pe de altã parte, a elabora strategiile comunitãþii pentru a ajusta
divergenþele regulatorii, ceea ce ar duce la o funcþionare mai eficientã a pieþei
interne, toate acestea conducând, în ultimã instanþã, la o mai mare credibilitate
ºi o siguranþã colectivã.
Conferinþa urma sã contribuie la conceperea aspectului transfrontalier al
noþiunii de credit ºi de insolvabilitate. Aceastã chestiune a fost menþionatã la
întrunirea de la Luxemburg a Consiliului Europei din aprilie 2000.
Conferinþa europeanã în problemele migraþiei din 16-17 octombrie 2001
(Bruxelles) de la Semicercul Parlamentului Europei a întrecut toate aºteptãrile
fiind onoratã de prezenþa Magestãþii sale regele Albert II.
Conferinþa a adunat împreunã mai multe oficialitãþi (circa 400), miniºtri ºi
experþi pentru a-ºi expune poziþia, a prezenta aºteptãrile ºi a ridica probleme
referitoare la cauzele migraþiei. Au participat reprezentanþi ai statelor membre
ale Uniunii Europene, ai Islandei, Norvegiei, membrii Parlamentului Europei ºi
Comisiei Europene, ai Comitetului Regiunilor, ai Comitetului economic ºi social,
statele candidate la UE, statele de origine (Maroc, Rusia, China, Ukraina, India,
Organizaþia Unitãþii Africane) un mare numãr de organizaþii internaþionale
(Organizaþia Internaþionalã pentru problemele migraþiei, Înaltul Comisar pentru
problemele refugiaþilor, Organizaþia Internaþionalã a Muncii, CADO, Naþiunile
Unite), Statele Unite, Canada, Suedia, Australia ºi diferite ONG-uri. Abordarea
98
globalã favorizatã de preºedinþia belgianã a fost oglinditã în numeroasele luãri
de cuvânt.
Summitul de la Laeken din decembrie 2001 a marcat sfârºitul Preºedinþiei
Belgiene ºi a subliniat progresul ce s-a produs în implementarea din Europa a
libertãþii, securitãþii ºi justiþiei aºa cum s-a decis la Tampere. La aceastã conferinþã
a fost posibilã lansarea unui nou ºi dinamic proces în implementarea unor politici
comune vizând migraþia.
3.3. Meditaþie privind comunicarea cu publicul
Preºedinþia Belgianã a organizat ºi un seminar cu specialiºtii statelor

membre responsabili de comunicare în domeniul militar pentru a discuta despre
prestarea informaþiei ce þine de politicile de securitate ºi apãrare din cadrul
Uniunii Europene.
3.4.Campaniile informaþionale ºi atenþia specialã în spaþiul

mediatic
3.4.1.O campanie specialã pentru tineret
O sutã de tineri belgieni ºi-au formulat ideile lor despre Europa în cadrul
unui atelier de lucru, desfãºurat în prezenþa Magestãþii sale Prinþul Filip din
iniþiativa fundaþiei ce-i poartã numele.
Proiectul a avut urmãtoarele etape:
a. Participanþii din Belgia
În aprilie 2001 un juriu din experþi independenþi a selectat 100 de tineri
belgieni. Toþi aceºtia erau nãscuþi între 1 ianuarie 1976 ºi 31 decembrie 1984.
b. Ziua de întrunire
Drept zi de întrunire a fost ales sfârºitul de sãptãmânã între 21 ºi 22 aprilie
99
Frankie Scham
2001, tot atunci s-au format ºi grupele de lucru. Schimbul de informaþii despre
fiecare din subiectele discutate la aceastã primã întrunire a fost realizat prin
intermediul Internetului. Forumul a fost accesibil doare pentru participanþii din
Belgia.
c. Atelierele de lucru
Fiecare tânãr care evolua în calitate de candidat la o expediþie europeanã
urma sã-ºi aleagã una din cele patru teme propuse. Pe fiecare din aceste teme
era organizat un atelier de lucru, în care moderatori erau politicieni de talie
europeanã. Tinerii îºi expuneau pãrerile în prezenþa Magestãþii Sale Prinþul Filip.
În fiecare atelier de lucru cineva scria o dare de seamã despre rezultatele
finale ale discuþiilor.
30 aprilie 2001
Cum lucreazã Europa (Karel Van Miert, fost comisar european)
5 mai 2001
Extinderea Europei (Jean-Luc Dehaene, fort prim-ministru
12 mai 2001
Cele mai importante valori de tip european (Louis Michel, Ministru al
Afacerilor Externe)
13 mai 2001
Aºteptãrile noastre de la Europa viitorului (Philippe Busquin, comisar
european)..
d. Informarea altor tineri din Europa
Informaþia ce reflecta opiniile ºi ideile tinerilor belgieni a fost adusã la
cunoºtinþa altor tineri din 14 state membre ale UE prin intermediul Internetului.
e. Sinteza
Rãspunsurile tinerilor din celelalte state membre au fost culese ºi
prezentate tinerilor Belgiei în cadrul unei întruniri din toamnã pentru a continua
discuþia ºi a le adapta la propriile lor puncte de vedere. Ca o parte a acestui
proces, pe fiecare temã, a fost organizat câte un atelier de lucru.
f. Întrunirea finalã ºi anunþarea rezultatelor
Pentru a pune împreunã toate aceste idei ºi pentru a generaliza cele obþinute
în noiembrie 2001 a avut loc Summitul tinerilor din toate statele membre.
Domnul Romano Prodi, Preºedintele Comisiei Europene, în prezenþa Magestãþii
Sale Prinþul Filip a condus aceastã întrunire. La finele Summitului tinerilor a fost
prezentat primului ministru Verhofstadt un dosar conþinând pãrerile participanþilor
pentru a fi dus la ºedinþa Consiliului Europei de la Laeken din15 decembrie
2001. Concluziile finale pot fi gãsite pe adresa: http://www.expeditioneurope.be/
100
pdf/EN%20Expedition%20Europe.pdf
La 29 ºi 30 noiembrie 2001, Preºedinþia Belgianã ºi Comisia au organizat
în comun o conferinþã ministerialã la nivel înalt privind utilizarea de cãtre guverne
a tehnologiilor informaþionale moderne cu tema De la politici la practici.
Conferinþa a avut intenþia de a demonstra unde se aflã Europa în domeniul
dat pentru a elabora un plan de acþiuni de guvernare în anul 2002.
Pe parcursul conferinþei s-au adus exemple cum sunt utilizate tehnologiile
informaþionale la diferite niveluri (central, regional, local). Administraþia þãrilor
membre precum, ºi a þãrilor candidate, a fost rugatã sã expedieze o descriere
succintã a serviciilor interactive on-line de care se foloseºte în activitatea
cotidianã.A fost organizatã ºi o expoziþie la temã. Exponatele au fost alese prin
contactarea solicitanþilor.
3.4.2.Campanii europene
Momentul-cheie al summitului european din 21-22-23 septembrie 2001

din Liege a fost sesiunea de Internet cu secvenþe video ce puteau fi solicitate.
3.4.3.Campanii informaþionale în spaþiul mediatic
A fost stabilit un flux informaþional direct cãtre mass-media pentru ca
ziarele sã înþeleagã corect ce întreprinde Preºedinþia Belgianã. Datoritã
Preºedinþiei, în presa belgianã a fost pe deplin prezentã dimensiunea europeanã.
ªi la televiziune exista un spot publicitar special despre rolul jucat de
Belgia în viaþa politicã a Europei.
3.4.Expoziþiile
101
Frankie Scham
3.5. Crearea unor baze de date speciale
Primul ministru al Belgiei Gui Verhofstadt a creat un grup special de

consilieri internaþionali numit Grupul Laeken. Grupul consta din Jean-Luc
Dehaene, Jaques Delors, Giuliano Amato, Bronislaw Geremek ºi David Miliband
ºi îl consilia în probleme privind viitorul Europei în pragul adoptãrii Declaraþiei
Consiliului Europei de la Laeken din 14-15 decembrie 2001.90
La 16 octombrie 2001, acest grup a prezentat Manifestul Trezeºte-te,
Europa!. 91 În document se menþioneazã cã Uniunea Europeanã a scãpat
momentul dat fiind lipsa unor politici comune privind extinderea. Se considera
cã Europa are nevoie de noi iniþiative ºi se încerca încurajarea UE sã planeze
mai sus. Se cere o mai mare eficienþã ºi democraþie pentru a face UE aptã de
a juca un rol mai mare în lume.
Manifestul conþinea mai multe puncte:
l preºedinþia Comisiei ºi componenþa ei urmeazã a fi condiþionate de
alegerile Parlamentului European;
l Carta privind Drepturile Fundamentale urmeazã a fi încorporatã în
tratatele UE;
l în cadrul Consiliului de Miniºtri trebuie utilizat sistemul majoritar de
votare;
l Consiliul urmeazã sã convoace miniºtrii pe probleme europene
esenþiale ºi sã poarte rãspundere specialã, împreunã cu Comisia, pentru pregãtirea
ºi desfãºurarea ºedinþelor Consiliului Europei;
l Parlamentul European trebuie sã decidã asupra bugetului UE de
comun cu Consiliul;
l Uneori convenþiile parlamentare ce asociazã, parlamentarii naþionali
urmeazã a fi convocaþi pentru a se pronunþa asupra constituþionalitãþii unor
astfel de acte cum ar fi tratatele UE, schimbãrile în cadrul resurselor financiare
ale UE;
l Metoda comunitarã urmeazã a fi extinsã asupra unor noi arii în
procesul decizional din UE;
l Un grup mic de þãri, ori avangarda, urmeazã a fi pregãtite pentru a
merge în fruntea integrãrii dacã va fi necesar.
90. M.Debuisson, Le Groupe de Laeken affine son epure Le Soire, 7 noiembrie 2001
91. Anexa 3.
102
3.6.Conferinþele de presã
Domnii Verhofstadt ºi Louis Michel au þinut un numãr mare de conferinþe

de presã la care fãceau publice concluziile oficiale de la întruniri ºi prezentau
punctul de vedere privind Preºedinþia Belgianã. Dl Verhofstadt a lãsat sã se
înþeleagã cã urmeazã a informa nu numai anumite instituþii cum ar fi Parlamentul
European, ci ºi grupurile de jurnaliºti specializaþi în materiale comunitarã. Acest
principiu a fost respectat mult timp. Dar o datã a fost în ostentativã uitat: dupã
ºedinþa Consiliului de Miniºtri al Justiþiei ºi al afacerilor interne de la Luxem-
bourg.92
A fost multã criticã asupra faptului cum þinea dl Verhofstadt conferinþele
sale de presã la care prezenta concluziile de la întrunirile formale ºi informale.
Dl Prodi menþiona cã o conferinþã de presã nu trebuie sã constea doar dintr-o
comunicare unidirecþionalã ºi cã discursurile lungi în cele douã limbi din Belgia
nu contribuiau la dezvoltarea transparenþei dorite. 93
CONCLUZII: TRANSPARENÞA ªI PREªEDINÞIA

BELGIANÃ
Preºedinþia Belgianã a inclus pe ordinea de zi problema transparenþei nu

în calitate de scop în sine, ci în calitate de metodã de a face clare procedurile ºi
cadrul instituþional. ªi nu e de mirare, pentru cã dupã Preºedinþia Suedezã multe
din problemele referitoare la accesul la informaþie au fost soluþionate cu succes.
Numai aspectul ar trebui perfecþionat. Din aceste considerente, tema
transparenþei a fost luatã în dezbatere atunci când s-a vorbit despre viitorul
Europei. Declaraþia de la Laeken este de o mare importanþã întrucât aici s-au
pus atât niºte hotare determinate în timp cât ºi probleme ce urmeazã a fi
soluþionate. Declaraþia imprimã de asemenea discuþiilor privind viitorul Europei
un cadru mai vast, stabilind Convenþia ce urma sã dea rãspuns la întrebãrile
abordate în Declaraþie.94 Preºedinþia Belgianã a încercat de asemenea sã
92. O.G. Les faux pas de la presidence belge..., LEcho, 18 octombrie 2001; B.Bulcke,
Belisch voorzitterschap onder zware agenda, De Standard, 19 octombrie 2001.
93. M.van de Weze, Prodi was niet moe, Prodi was het moe, Het Belang van Limburg, 23
ocotmbrie 2001; Ph.Regnier, Zizanie au sommet de LEurope, Le Soir, 23 octombrie 2001;
B.Bulcke, Prodi is monologen Verhofstadt beu, De Stabdardt, 22 octombrie 2002.
94 F.Debousse; Quel bilan de la presinece?, La Libre Belguque, 17 decembrie 2001.
103
Frankie Scham
garanteze succesul Convenþiei prin nominalizarea persoanelor cu o mare

experienþã europeanã. Pânã la Preºedinþia Belgianã nu exista o idee clarã cum
poate fi realizat principiul transparenþei, nu existau nici un fel de propuneri.
Preºedinþia Belgianã a efectuat primul contact real cu miºcarea antiglo-
balistã ºi a fost organizat primul summit cu partenerii de nivel european. S-a
promis de asemenea cã orice ºedinþã a Consiliului Europei va fi precedatã de
întâlnirea la nivel înalt a partenerilor sociali.
E clar cã aceastã agendã ambiþioasã nu a fost posibil de realizat în
întregime din pricina evenimentelor din 11 septembrie 2001. Preºedinþia Belgianã
a pregãtit drumul spre o nouã Uniune Europeanã a viitorului, o Uniune care nu
numai cã va putea fi extinsã, ci ºi adâncitã.
Complexitatea organizãrii statale a Belgiei ºi diferenþa de pãreri din cadrul
Guvernului Belgiei a adus la înþelegerea desigur pentru cei care nu cunosc
104
Transparenþa ºi Conducerea Europeanã:
cu certitudine nu-i un subiect atât de simplu
Edward Best
INTRODUCERE
Uniunea Europeanã (UE) se aflã, aºa cum se menþioneazã în Declaraþia

de la Laeken din decembrie 2001, la o rãscruce. Spre exemplu, au existat mai
multe situaþii când au fost întreprinºi paºi calitativi spre integrarea europeanã.
Unii cred cã negocierile nemijlocite de la Maastricht, care au avut loc exact cu
10 ani înainte de Laeken, au favorizat introducerea EURO-lui. Totuºi rãscrucea
specificã cu care ne confruntãm acum (probabil, de la sfârºitul anului 1999)
este într-o mãsurã oarecare rezultatul interacþiunii dintre urmãtoarele trei
caracteristici.
Prima, Uniunea urmeazã sã se apropie unii vor spune cã s-a apropiat
deja de pragul calitativ în termeni politici drept urmare a integrãrii de mari
proporþii. Pe lângã o piaþã comunã, iar acum ºi o monedã unicã, noi stabilim o
Forþã de Reacþie Rapidã ºi consolidãm o cooperare mai strânsã în domeniile
justiþiei, afacerilor interne, precum ºi noi forme de cooperare în sfera serviciilor
sociale. Se pare cã nu a rãmas mult! Acum cetãþenilor li se spune sã se
pregãteascã pentru a merge mai departe în ce priveºte consolidarea politicii
economice, politicii securitãþii comune ºi includerea legilor fundamentale într-un
document aparte numit Constituþia Europei.
A doua, Uniunea se aflã în acelaºi timp în pragul extinderii fãrã precedent
de la 15 la 25 de state membre, marea loviturã fiind aºteptatã cãtre anul
2004. Aceasta va atrage dupã sine schimbãri esenþiale în acordurile instituþionale
ale UE, precum ºi în ce priveºte simpatia politicã, ºi chiar autodeterminarea.
Se va produce ºi un impact serios asupra politicii actuale, în special, în domeniul
agriculturii ºi fondurilor structurale, precum ºi în înþelegerile din interiorul ºi
dintre statele membre actuale.
A treia caracteristicã, toate aceste frãmântãri au loc în perioada de
susþinere socialã slabã a Uniunii. Conform sondajelor efectuate recent, doar
105
Edward Best
jumãtate din intervievaþi, în medie pe Uniune, ºi-au exprimat pãrerea pozitivã
faþã de parteneriat (54% în conformitate cu rezultatele iniþiale ale barometrului
european, 56% la sfârºitul anului 2001). Acesta este un fapt incontestabil, cu
toate cã existã un calificativ, care aratã cã valoarea medie pe Uniune a scãzut
succesiv de fiecare datã când aveau loc alegerile directe, în numãr de 5, în
Parlamentul European, care s-au desfãºurat începând cu anul 1979. Nu este
nevoie de a exagera ceva, deoarece rezultatul alegerilor naþionale este la fel de
mic precum ºi încrederea publicã în majoritatea acordurilor politice tradiþionale.
Cu toate acestea, guvernarea europeanã nu este criticatã. Unele guverne se
pot confrunta cu probleme serioase, în timpul integrãrii europene (Marea Britanie
la începutul anului 1990, Italia la începutul anului 2002), dar oamenii nu ies în
stradã pentru a protesta împotriva UE. Totuºi, este îngrijorãtor faptul cã simpatia
publicã faþã de UE este atât de micã, mai ales acum, în timpul schimbãrilor atât
de serioase ceea ce, la moment, este foarte important din punct de vedere
practic . Este suficient ca o þarã sã nu ratifice un tratat ºi întreaga negociere a
eºuat. Soarta Tratatului de la Nisa, dupã ce irlandezii ºi-au dat votul negativ în
2001, în urma referendumului, a rãmas sã fie decisã în momentul aplicãrii lui, iar
opinia publicã din unele þãri candidate nu este nici ea favorabilã.
Aceastã contribuþie duce la transparenþã în contextul celor douã procese
europene de conºtientizare ºi reformã care au loc la aceastã rãscruce pentru
Uniune, ambele având scopul de a spori legitimitatea democraticã a Uniunii.
Astfel, pe de o parte, existã procesul continuu al reformei instituþionale ºi acum
publice constituþionale care ne conduce de la Maastricht prin Amsterdam,
Nisa ºi Laeken spre o nouã Conferinþã Interguvernamentalã în 2004; ºi, pe de
altã parte, discuþiile destul de aprinse despre faptul cum este condusã Europa
(ºi democraþia ei poate fi sporitã), luând în considerare Carta Albã a Comisiei
cu privire la Conducerea Europei prezentatã în iulie 2001.
În ambele procese, transparenþa ºi accesibilitatea sunt conceptele de bazã
întâlnite în toate documentele relevante. Totuºi, nu este totdeauna clar definit
care sunt propunerile concrete pentru a trece peste nesiguranþa transparenþei
(ale democraþiei ºi ale eficienþei). În cazul Declaraþiei de la Laeken,
spre exemplu, totul este exprimat într-o formã imperativã unde nu se cere
neapãrat un criteriu clar al conþinutului rãspunsurilor date. În cazul Conducerii
Europene existã transparenþã, cel puþin parþial, deoarece apare un consens destul
de limitat în ce priveºte termenii de dezbatere, chiar la nivel de semanticã. Cu
106
toate acestea, în timp ce dezbaterile asupra noþiunii de Conducere au agitat
lucrurile, rãmâne de vãzut ce concluzii normative se pot deduce.
Prin urmare, la început articolul urmãreºte sã clarifice noþiunile ºi utilizãrile
variate ale legitimitãþii ºi Conducerii. Este de menþionat faptul cã termenul din
urmã, atât în context general, cât ºi cel specific Uniunii Europene, este folosit
pentru a descrie procesele ce se referã la responsabilitate ºi legitimitate. Articolul
se concentreazã ºi asupra interacþiunii dintre parlamentarism ºi alte forme de
participare ale cetãþenilor în contextul legislaþiei europene, ºi scoate în relief
unele din problemele principale pe care acestea din urmã le prezintã. În concluzie
se aratã cã dezbaterile Conducerii Europene pot genera, în cele din urmã, nu o
simplã revigorare a metodei Comunitãþii, aºa precum se cere în Carta Albã a
Comisiei. O reflectare mult mai adâncã se cere în ce priveºte tensiunea dintre
folosul continuu al acestei metode de integrare Europeanã ºi restricþiile ce
apar în urma implicãrii active a cetãþenilor Europei în sistemul politic european.
1. CE SE SUBÎNÞELEGE PRIN LEGITIMITATE?
În cazul UE, lipsa legitimitãþii aparente nu pare a fi din cauza evaluãrilor

utilitariste ale avantajelor de integrare. În Irlanda1, spre exemplu, Nu-ul s-a
datorat preocupãrilor în ce priveºte suveranitatea, neutralitatea sau dreptul la
viaþã, precum ºi posibilitatea reducerii venitului din fondurile structurale. În þãrile
candidate se pare cã datoriile faþã de subvenþiile viitoare nu mai au aºa o
importanþã cum o au temerile cu privire la suveranitate ºi cetãþenia de clasa a
doua (în special, când sunt însoþite de standardele duble stabilite de cerinþele
UE în comparaþie cu unele state membre). Existã mai multe probleme majore
care reflectã larg urmãtoarele aspecte:
l sentimentul lipsei de implicare în deciziile majore;
l nivelul scãzut de înþelegere a funcþionãrii UE ºi, prin urmare, constatarea
dureroasã cã nu se cunoaºte de unde apar legile, unul din principiile democratice
cele mai fundamentale;
l acceptarea slabã a sistemului ca atare.
Transparenþa este condiþia necesarã pentru a putea rezolva aceste
probleme, dar nu mai mult decât atât ºi cel puþin în timpul apropiat nu este nici
1. Pe UE, în mediu 84 % din interogaþi în 2001 simþeau cã nu sunt implicaþi în procesul de
lãrgire, crescând la 93 % în cazul Irlandei! (Eurobarometrul 55 special, primele rezultate, iulie
2001).
107
Edward Best
o garanþie cã oamenii vor fi mulþumiþi de ceea ce va urma.

Ar fi util sã reamintim 2 distincþii de bazã în ce priveºte noþiunea generalã
a caracterului legitim (legitimitãþii), care se suprapun.
Prima este distincþia dintre legitimitatea oficialã ºi legitimitatea socialã.
Legitimitatea oficialã înseamnã cã a fost constituitã o anumitã formã de autoritate,
care acþioneazã de sine stãtãtor în concordanþã cu legile ºi procedurile legale
acceptate. Prin urmare, dreptul de a exista ºi chiar de a participa la crearea
regulilor nu se pune în discuþie. Totuºi, legitimitatea socialã nu poate fi acceptatã
de o astfel de structurã, deoarece existã obligaþia emotivã a celor care sunt
constrânºi de ea, pe baza interesului reciproc ºi/sau a pãrerii generale despre
identitatea stabilitã (noicredem).2 Fãrã o astfel de legitimitate, acceptarea
regulamentelor va fi relativ micã, nevorbind de cele de constrângere.
În orice caz, autoritãþile democratice constituite legitim se aflã la ele acasã,
rostul legitimitãþii sociale pentru o uniune nu constã doar în atribuirea
competenþelor de creare a regulilor instituþiilor de rând cu toate cã prosperitatea
câºtigatã în urma integrãrii ar fi posibilã prin crearea instituþiilor ce vor facilita
acest lucru. Caracterul legitim este creat, de obicei, în timp, prin experienþa ºi
abilitatea de a lucra împreunã. Acest proces poate fi accelerat prin strategii de
comunicare. Metodele prin care acest schimb de valori poate avea loc, de la
bun început au devenit subiectul teoriilor de integrare.
A doua metodã de abordare a problemei este diferenþa dintre caracterul
legitim al consumului ºi caracterul legitim al producþiei. Caracterul legitim
al producþiei înseamnã cã oamenii sunt de acord ca sã existe o anumitã structurã
ºi chiar sã participe la crearea legilor, graþie beneficiilor pe care le aduce.
Acceptarea socialã este atât condiþionalã, cât ºi independentã de orice relaþie
emotivã. Caracterul legitim al consumului înseamnã acceptarea socialã a
structurii abordate ce derivã din încrederea cetãþenilor faþã de ºansa lor
atrãgãtoare de a influenþa luarea deciziilor ºi a examina rezultatele. Aceastã
putere de a influenþa ºi a fi responsabil poate fi realizatã prin forme de
reprezentare ce trebuie sã fie legitime, prin participare directã semnificativã
sau prin combinarea celor douã. Noi putem sã avem dreptate, cãci noi am
2. J.H.H. Weiler, Problems of Legitimacy in Post 1992 Europe, Aussenwirtschaft, 46: 3-

4 (1991) pp. 411-437; J.H.H. Weiler, Legitimacy and Democracy of Union Governance, in
Geoffrey Edwards and Alfred Pijpers (eds.), The Politics of European Treaty Reform. (London &
Washington: Pinter) pp. 249-287.
108
întreprins acest lucru în conformitate cu regulile ºi aceºtia am fost noi, cei
care au fãcut-o. Acest sentiment va creºte tot mai mult în mãsurã ce se va
apropia de înþelegerea de identitate comunã.
Împreunã cu manifestarea iniþiativei din partea Conducerii Comisiei
Europene în mijlocul anilor 1990, a apãrut senzaþia cã reforma implementatã nu
a fost suficientã pentru a acoperi neajunsul susþinerii sociale care era atât de
evident în urma problemelor de ratificare de la Maastricht. Acest moment este
bine relatat la începutul Cartei Albe cu privire la Conducerea Europei unde se
spune cã, în pofida succeselor integrãrii europene ºi baza sa oficial democraticã
mandatul dublu democratic al Parlamentului European ales direct ºi
Consiliului ce reprezintã guvernele alese ale statelor membre mulþi europeni
se simt în afara activitãþilor Uniunii.3
Nu este o coincidenþã faptul cã iniþiativa Comisiei în ce priveºte
Conducerea a fost public declaratã de cãtre Romano Prodi în februarie 2000,
cu câteva zile înainte de deschiderea Conferinþei Interguvernamentale cu privire
la implementarea reformei. Pot oare dezbaterile Conducerii sã ne arate modul
de creare a caracterului legitim social mai bun pentru Uniune Europeanã?
2. CE SE ÎNÞELEGE PRIN CONDUCERE?
Termenul conducere a cãpãtat o proeminenþã ºi distincþie considerabile

în ultimii ani în discursurile politice ºi academice europene. Totuºi, el nu are încã
o întrebuinþare clarã acceptatã ºi, ca multe alte cuvinte-cheie în dezbaterile
politice, are diferite semnificaþii. Într-o mãsurã oarecare, acest termen creeazã
doar niºte divergenþe lingvistice ºi nu este cazul unei probleme majore. Pânã la
urmã, noi am ajuns, mai mult sau mai puþin, la un numitor comun în ce priveºte
semnificaþia cuvântului subordonare. Pe lângã aceasta, aºa cum a arãtat Finer4
câþiva ani în urmã, existã cel puþin 4 semnificaþii ale cuvântului guvernare:
activitatea sau procesul de conducere; stipularea unei norme declarate;
persoanele împuternicite cu dreptul de a conduce; o anumitã metodã sau un
sistem de conducere.
Când se ajunge la conducere, opusul cuvântului guvernare, diferenþele
3. Comisia Comunitãþii Europene, European Governance: A White Paper, (COM (2001)

428), Brussels, 25 Iulie 2001, p. 7.
4 . S.E. Finer, Comparative Government. (Harmondsworth: Penguin, 1970) pp. 3-4.
109
Edward Best
lingvistice pot pãrea mai importante ceea ce poate agrava doar problema.
Diferenþele lingvistice pot, la rândul lor, reflecta diferenþele culturale, unde se
cunosc regulile ºi conducãtorii, ceea ce ºi este periculos.5 În cazul când se
ajunge la înþelegerea trans-culturalã în ce priveºte caracterul legitim al autoritãþii
europene, importanþa acestor divergenþe nu poate fi subestimatã. Mai mult ca
atât, dezbaterile sunt uºor influenþate de puterea analiticã ºi de influenþa
normativã care se referã la termeni.
Consider cã existã patru domenii diferite unde este folosit termenul gen-
eral. Acestea sunt aproape sistematic confundate unul cu altul în dezbaterile
curente europene. Primele douã sunt esenþial descriptive. Celelalte douã sunt
mai mult decât o descriere simplã, atât prin raportarea cuvântului la un set
anumit de valori absolute, cât ºi prin referirea lui la un set anumit de mijloace de
a face lucrurile astãzi, acestea având caracteristici identificabile, precum plusuri
ºi minusuri.
Conducerea ca proces de guvernare
Prima seminifcaþie a aceastei expresii ce se referã la acþiunile întreprinse

de conducere în sensul îngust al cuvântului: care este înfãptuitã de autoritãþile
oficiale ale statului (a doua semnificaþie a lui Finer despre conducere cei
împuterniciþi cu dreptul de a conduce ºi a treia semnificaþie constã în faptul
cum se întâmplã de fapt aceasta în diferite þãri).
Conducerea mai mult decât guvernarea sau conducerea fãrã

guvernare
Al doilea set de întrebuinþare rãmâne descriptiv, dar (precum ºi prima

semnificaþie a lui Finer a cuvântului conducere sau activitatea de guvernare)
include primul, cã felul în care societãþile sunt dirijate nu depinde doar de existenþa
grupului de guvernatori cu funcþii diferenþiate. Conducerea include, de
5. Rosenau a accentuat destul de provocator cã În unele limbi (germana ), de fapt, nu existã
cuvânt identificabil în lecturã care sã desemneze cârmuirea. Noþiunea sistemelor intersubiective de
drept ce nu este sprijinitã de autoritatea legalã ºi constituþionalã este puþin probabil un aspect al
proceselor politice în culturile care se servesc de aceste limbi pentru a þine seama de convergenþa
desemnãrii conceptului printr-un singur cuvânt simplificat. (vezi James N. Rosenau, Gover-
nance, order and change in world politics, in James N. Rosenau and Ernst-Otto Czempiel (eds.),
Governance without government: order and change in world politics. (CUP, 1992), pp. 1-30).
110
cu certitudine nu-i subiect atât de simplu
asemenea, mecanismele multiple ale socializãrii ºi controlului social prin care
se realizeazã conducerea societãþii.6
O simplã definiþie cu semnificaþie neutrã este oferitã de Institutul Internaþional
de ªtiinþe Administrative în 1999:
Conducerea este o noþiune mai largã decât guvernarea (ale cãrei
elemente principale includ constituþia, sistemele legislativ, executiv ºi judiciar).
Conducerea cuprinde natura interacþiunii dintre astfel de instituþii definite oficial ºi
cele ale societãþii civile7
Modul în care conducerea a ajuns pe primul plan în disciplina relaþiilor
internaþionale este în special o extindere a acesteia pe arena globalã, împreunã cu
dezvoltarea conceptului de conducere fãrã guvernare oferit de cãtre Rosenau
ºi alþii în 1980. Acest mod a fost rezultatul examinãrii rolului semnificativ pe care
l-au jucat actorii nestatali precum ºi conducerile în afacerile internaþionale; ºi
rezultatul faptului cã normele ºi regulile normative urmeazã sã fie determinate ºi
respectate la nivel internaþional chiar în absenþa autoritãþii internaþionale centrale
prin intermediul puterilor de constrângere. Astfel, în anii 1980, prin regimuri se
înþelegea seturi de principii, norme, reguli ºi proceduri de luare a deciziilor implicite
ºi explicite în jurul cãrora aºteptãrile actorilor converg în sfera datã a relaþiilor
internaþionale. Conducerea aºa cum este definitã de Rosenau în 1992, este
similarã în multe privinþe, dar nu se limiteazã la o singurã întrebuinþare. Este un
termen care are un sens mai larg decât guvernarea. El include instituþiile
guvernamentale, dar este ºi un mecanism neoficial, neguvernamental
Se ajunge astfel la aceeaºi pãrere - direct legatã de dezbaterile actuale
privind legitimitatea europeanã precum cã ºi la nivelul internaþional aprobarea
a/ºi în conformitate cu normele nu depinde de actele oficiale juridice. Conducerea
este
un sistem de norme dependent atât de semnificaþiile intersubiective, cât ºi
de constituþia ºi statutul oficial sancþionat. Fiind mai empaticã, conducerea este un
sistem de norme care lucreazã doar dacã este acceptat de marea majoritate, în
timp ce guvernele pot funcþiona chiar în ciuda unei opoziþii largi faþã de politicile
lor.8
6. Finer, Comparative Government, pp. 4-6.
7. Joan Corkery. Introductory Report, in Joan Corkery (ed), Gouvemance: Concepts et
Applications/Governance: Concepts and Applications. (Bruxelles/Brussels: IISA/IIAS, 1999),
p. 15.
8. Rosenau, Governance, order and change in world politics, p. 4.
111
Edward Best
Conducerea drept o conducere eficientã
Aproximativ în acelaºi timp, acest cuvânt a început sã capete anumite

nuanþe normative drept rezultat al dezvoltãrii în douã direcþii diferite dezvoltarea
internaþionalã ºi comerþul internaþional. Conducerea eficientã a fost explicit
asociatã cu setul de valori principiile conducerii (eficiente) în care cuvântul
eficient nu se pronunþã - care urmeazã sã fie aplicat ambilor actori public ºi
privat, precum ºi sistemului în întregime.
Termenul conducere eficientã a cãpãtat o vastã întrebuinþare în sfera
de cooperare a dezvoltãrii internaþionale în urma studiului efectuat de Banca
Mondialã în 1989 cu privire la Africa. În sumarul concis întocmit de Osborne,
dupã modificarea prioritãþilor din proiectele de dezvoltare din 1950 prin intermediul
planurilor de dezvoltare ºi ale strategiilor din 1960 dirijate de stat, ale programelor
de dezvoltare din 1970, ale metodei de ajustare structuralã ºi ale reformei
managementului public din 1980, s-a ajuns la un consens cãtre începutul anilor
1990. Definiþiile ºi prioritãþile variazã, dar cuvintele-cheie stabile ale conducerii
eficiente au fost participarea, transparenþa ºi responsabilitatea.9 Programul de
Dezvoltare al Naþiunilor Unite defineºte conducerea drept
exerciþiul autoritãþilor economice, politice ºi administrative de conducere
a afacerilor unei naþiuni. Existã niºte mecanisme, procese, relaþii ºi instituþii
complexe prin intermediul cãrora cetãþenii ºi grupurile îºi exprimã interesele,
exercitã drepturile ºi obligaþiile lor, mediazã neînþelegerile
O conducere eficientã este
un set de mãsuri de dirijare, în cadrul cãruia resursele ºi problemele
publice sunt administrate efectiv, eficient ºi în concordanþã cu necesitãþile
societãþii. Formele democratice efective de conducere se bazeazã pe participarea
publicã, responsabilitate ºi transparenþã.10
Dezvoltarea nu este o problemã statalã. O conducere eficientã solicitã o
guvernare mai eficientã, dar ºi participarea societãþii civile; ºi presupune atât
conþinutul managementului resurselor, cât ºi o largã rãspândire a drepturilor.
9. Denis Osborne, Governance, Partnership and Development in Joan Corkery (ed.)

Gouvemance: Concepts et Applications/Governance: Concepts and Applications. (BruxeUes/
Brussels: IISA/IIAS, 1999) pp. 37-65.
10. PNUD (Programul Naþiunilor Unite pentru Dezvoltare), Reconceptualising Gover-
nance, Discussion paper 2, Management Development and Governance Division, PDNU. New
York, 1997, p. 9.
112
Transparenþa este elementul cheie, nu numai pentru a controla corupþia, dar ºi
pentru a face posibilã responsabilitatea instituþionalã ºi creºterea încrederii
cetãþenilor faþã de autoritãþi.
Aceasta a coincis în parte cu ºi în unele privinþe a fost consolidat de
progresele din lumea comerþului. Din anii 1990, principiile conducerii au fost
expuse în lumea de afaceri, fiind urmate de o serie de ciocniri ºi colapsuri
majore. Raportul lui Cadbury cu privire la Aspectele Financiare ale Conducerii
Corporative publicat în 1992 a dus la formarea Codului Celor mai Bune Practici
bazat pe principiile de sinceritate, integritate ºi responsabilitate.
Aºa precum conducerea eficientã în cadrul dezvoltãrii insistã asupra
orientãrii de la un stat închis spre o societate liberã, astfel o cârmuire eficientã
corporativã insistã ca activitãþile comerciale sã treacã peste interesele sale
personale ºi sã ia în considerare un spectru mai larg de interese. Precum relateazã
Sir Adrian Cadbury în Prefaþa din publicaþia Bãncii Mondiale din 1999,
Conducerea Corporativã: Cadru pentru Implementare:
Conducerea corporativã pãstreazã balanþa între scopurile economice
ºi sociale ºi între scopurile individuale ºi comune. Cadrul de conducere este
destinat pentru a încuraja folosirea eficientã a resurselor precum ºi de a solicita
responsabilitatea faþã de aceste resurse. Scopul este de a satisface interesele
indivizilor, corporaþiilor ºi societãþii .
De la guvernare la conducere: de la ierarhie la reþele (net-

works)
O altã întrebuinþare neobiºnuitã a conducerii care a apãrut aproximativ în

acelaºi timp ºi a îmbogãþit atât de proeminent discursurile Conducerii Europene
vine din lumea de ºtiinþe politice ºi managementul public. Aici termenul cheie
este reþelele.
Nici existenþa ºi nici studiul reþelelor politice nu sunt foarte recente.
Argumentul este mai degrabã cã reþelele politice au suportat schimbãri în anii
1980 ºi 1990. Astfel Rhodes foloseºte aforismul de la guvernare la conducere
pentru a recapitula modificãrile de la birocraþiile liniare la oferirea serviciilor
fragmentate. Pe parcursul anilor 1980, guvernele au schimbat controlul direct
într-un control indirect, deoarece ele au privatizat ºi redus serviciile, pe parcursul
creãrii agenþiilor executive de implementare independentã a scopurilor politic-
113
Edward Best
definite. Toate acestea conduc spre reþele politice ce au avut un spectru mai
larg în cazul parteneriatului decât a avut anterior (incluzând agenþii independente
precum ºi ambele sectoare privat ºi voluntar) ºi în a cãror departamente centrale
nu mai era nevoie de punct de spijin sau organizaþii de concentrare. În acelaºi
timp, a fost o scoatere în evidenþã a rolului de conducãtor (datoritã
interdependenþelor internaþionale, în special Uniunea Europeanã), precum ºi
rolului de funcþionar (prin marketing ºi reþele) ºi a pãrþii terþe (prin agenþii) cu
totul diferitã de procesele interne de descentralizare ºi de desfãºurare.11 Toate
acestea fac sarcina conducerii guvernamentale mult mai dificilã.
Prin Conducere se înþelege o formã aparte a politicii managementului
care poate fi comparatã atât cu ierarhia, cât ºi cu economia de piaþã ºi are un
numãr de particularitãþi specifice. Conducerea este definitã drept autoorgani-
zarea reþelelor interorganizaþionale.12 Vã puteþi întreba pânã unde se poate
insista asupra autoorganizãrii care este o parte componentã a definiþiei în
mãsura în care majoritatea reþelelor politice solicitã un anumit impuls pentru
început ºi/sau pentru conducerea ulterioarã. Totuºi, punctele primordiale ale
acestor reþele sunt bazate nu pe autoritate ierarhicã, dar pe încredere, ºi anume
prin intermediul negocierilor între parteneri sau managementul prin
diplomaþie;13 reþelele sunt compuse din actorii publici ºi privaþi; ºi aceºti actori
sunt de niveluri diferite.
Aceste reþele de conducere dispun de anumite caracteristici care pot co-
incide cu principiile conducerii eficiente (spre exemplu, flexibilitatea ºi
participarea cel puþin pentru cei care sunt implicaþi). Unele caracteristici ale
reþelelor neagã principiile ca: fragmentarea; netransparenþa atunci când
persoanelor neparticipante nu le este clar cine ºi cu ce se ocupã în Uniune; ºi
responsabilitatea democraticã scãzutã. În acelaºi timp, participanþii network (la
reþele) nu doresc sã-ºi asume responsabilitatea; nu mai are loc atribuirea ierarhiei
instituþionale care este temelia multor discuþii despre responsabilitatea birocraticã.
Responsabilitatea poate sã nu mai fie elementul caracteristic al instituþiei, în
11.R.A.W. Rhodes, The Governance Narrative: Key Findings and Lessons from the ESRCs
Whitehall Programme, Public Administration, 78:2 (2000) pp. 345-363.
12. R.A.W. Rhodes, Understanding Governance. Policy Networks, Governance Reflexivity
and Accountability. (Buckingham & Philadelphia: Open University Press, 1997).
13.Rhodes, The Governance Narrative.
114
schimb este necesar de indicat metoda fundamentalã ºi instituþiile ce contribuie
la ea.14 15
3. CONDUCEREA ÎN CERCETÃRILE ÎNTREPRINSE DE

UNIUNEA EUROPEANÃ
În a doua jumãtate a anilor 1990, conducerea devine, de asemenea, un

termen la modã în domeniul cercetãrilor UE, prin diferite mijloace.
Unul din cele mai cunoscute mijloace fraza care este cel mai des folositã
este acea a conducerii de multe niveluri, larg asociatã cu Gary Marks. S-a
început, de fapt, cu examinarea relaþiilor interguvernamentale (în folosirea pe
verticalã a Statelor Unite) care implicã cele douã niveluri obiºnuite de analizã.
Punctul de plecare pentru acest mod de conducere de multe niveluri
(CMN) este coincidenþa parþialã a împuternicirilor de multiple niveluri ale
guvernelor ºi interacþiunea actorilor politici cu aceste niveluri Guvernele nu
sunt unica legãturã între politicile interne ºi afacerile interguvernamentale.16
Noul interes faþã de CMN a apãrut în mare mãsurã ca rãspuns la
mobilizarea sporitã a autoritãþilor subnaþionale în afacerile europene începând
cu sfârºitul anilor 1980, sau din alte motive politice (activismul lui German Londer
ºi alþii, ce a condus la noi forme de participare oficialã la procesele UE dupã
Maastricht) sau drept rezultat al noilor metode de conducere politicã, în special
a fondurilor structurale în cazul dat organizaþiile neguvernamentale intrã de
asemenea în joc.
Totuºi, aceastã metodã nouã nu a prezentat explicaþii sau prognoze noi.
Însuºi Marks a recunoscut, mai devreme, faptul cã nu a fost prezentatã o listã
14. Rhodes, Understanding Governance, pp. 58-59.
15. Este posibil ca versiunea lui Rhodes despre cârmuire sã reflecte doar o constelaþie aparte
- in Regatul Unit din cele patru modele apãrute ºi identificate de cãtre B. Guy Peters (în lucrarea
sa din 1996 cu privire la cârmuirea de viitor) caracterizând multiplele reforme care au loc
conform modelului tradiþional al cârmuirii: piaþa, participarea, flexibilitatea ºi derularea. Majoritatea
din problemele pe care le accentueazã Peters cã urmãrile noilor modele sunt similare. În afarã de
slãbiciunile sale, modelul tradiþional al serviciilor publice a fost mai mult decât doar o raþionalizare
pentru funcþionarii publici sã facã politicã. Este de asemenea o declaraþie a valorilor de bazã despre
aºa probleme ca cinste, responsabilitate ºi rãspundere, valori despre care alternativele de astãzi,
ºi modelul de piaþã în special, are puþine de spus. (vezi B. Guy Peters, The Future of Governing.
Four Emerging Models. (Lawrence: University of Kansas, 1996),. 132).
16. Gary Marks, Francois Nielsen, Leonard Ray and Jane Salk, Competencies, Cracksand
Conflicts: Regional Mobilization in the European Union, in Gary Marks, Fritz W. Sdjrpf, Phihppe
S. Schmitter and Wolfgang Streeck, Governance in the European Union. Sage, 1996 p. 41.
115
Edward Best
de speranþe ºi aºteptãri conform cãreia actorii urmau sã acþioneze ºi de ce.17
Pe de altã parte, problemele constituþionale de multe niveluri care probabil se
referã mai mult la problemele de conducere de multe niveluri se aflã printre
primele dupã Nisa ºi Laeken în agenda politicã.
În acelaºi timp, unele argumente la subiect au contribuit, de asemenea, la
idea pierdutã deja despre o conducere cu privire la integrarea europeanã,
sugeratã de unii sã fie o combinaþie despre relaþiile internaþionale ºi politicile
comparate într-o metodã sui-generis care ar putea fi numitã planul noii
conduceri.18 Aceastã versiune de idei este o combinare a diferitelor metode
analitice UE este consideratã a fi un grup de instituþii de multe niveluri,
neierarhice, reglatoare ºi un hibrid mixt de state sau sectoare nestatale despre
care însuºi Hix a recunoscut cã seamãnã cu un om împãiat. Totuºi, existã o
serie de puncte comune, care ajutã la examinarea elementelor esenþiale ale
caracterului legitim al UE.
Reþelele de multe niveluri în UE: o problemã inevitabilã

în responsabilitatea fundamentalã?
Existã, de fapt, douã puncte de vedere destul de diferite despre nivelurile

în conducerea Uniunii Europene. Una (simpla CMN) pune accentul pe existenþa
nivelurilor teritoriale multiple ale conducerii ºi ale noilor forme de interacþiune
dintre ºi prin ele. O altã metodã scoate în relief diferenþele între trei niveluri
principale de luare a deciziilor. Conferinþele Interguvernamentale(CIG) la care
s-a cãzut de acord asupra schimbãrilor majore istorice ºi constituþionale sunt
niºte negocieri internaþionale care probabil sunt cel mai bine înþelese teoretic în
termeni de interguvernamentalism (liberal).19 Adoptarea deciziilor importante în
cadrul sistemului comunitãþii este caracterizatã de o combinare ciudatã a
elementelor supranaþionale ºi interguvernamentale, ºi care sunt cel mai bine
abordate prin intermediul perspectivelor instituþionale. Lucrul de zi cu zi al
implementãrii ºi stabilirii principiilor se aflã totuºi în mâinile reþelelor de multe
niveluri a oficialilor autorizaþi, naþionali ºi prestatali, agenþiilor (europene ºi
17. Idem., p. 42.

18. Simon Hix, The new governance agenda and its rival, Journal of European Policy, 5:1
(1998) pp. 38-65.
19. Andrew Moravscik, The Choice for Europe. Social Purpose and State Power from
Messina to Maastricht. (Ithaca: Cornell University Press, 1998).
116
naþionale), persoanelor fizice ºi experþilor conducerea de nivel mediu, unde
realitatea este probabil cel mai bine explicatã prin conceptul reþelelor politice.20
O a treia caracteristicã care poate fi metoda, planul sau realitatea
conducerii UE are foarte multe puncte comune cu reþelele de conducere în
general. Caracteristicile acestor reþele sunt problematice în ce priveºte
transparenþa ºi responsabilitatea fundamentalã. Weiler numeºte acest fenomen
infranaþionalism (comparându-l cu supranaþionalismul la nivel de luare a
deciziilor între instituþii, ºi internaþionalism la nivel de CIGle), el susþine
urmãtoarele:
Nu este nimic sinistru sau ascuns în infranaþionalitate, dar acestor procese
le lipseºte, într-un mod caracteristic, transparenþa ºi ele pot avea garanþii minime
legale ºi juridice. În cele din urmã legitimitatea prevaleazã asupra procesului ca
atare. 21
Procedurile moderatoare: virtuþile posibile ale nemajoritãþii?
Acestea coincid cu a doua abordare bazatã pe opiniile despre UE ca stat

moderator ce se concentreazã asupra rolului agenþiilor independente. Conform
celor menþionate, punctul slab al mecanismelor clasice de responsabilitate nu
este privit ca o laturã slabã a conducerii post-naþionale. El reflectã scopul de
bazã al participãrii în anumite domenii, care constã în a evita implementarea
deciziilor de cãtre politicieni:
toate democraþiile preferã sã delege puterile instituþiilor ne-majoritate
aºa cum sunt bãncile centrale independente ºi agenþiile moderatoare sã
protejeze continuitatea politicã de preferinþele schimbãtoare ale majoritãþii
parlamentare variabile. În schimb, continuitatea politicã este consideratã o
condiþie necesarã pentru credibilitatea politicã.22
Existã, desigur, multe alte feluri de responsabilitãþi care pot fi potrivite ºi
pot fi eficiente în acest context. Pãrerile ierarhice despre responsabilitate trebuie
20. John Peterson, Decision-making in the European Union: towards a framework for
analysis, Journal ojEuropean Public Policy, 2:1 (1995) pp. 69-93.
21. Weiler, Legitimacy and Democracy of Union Governance, p. 284.
22. Giandomenico Majone ºi Michelle Everson, Institutional reform: independent agencies,
oversight, coordination and procedural control: in Olivier De Schutter, Notis Lebessis and John
Peterson (eds.) Governance in the European Union. (Luxembourg: OOP. 2001) p. 129.
23. Les Metcalfe, Linking levels of government: European integration and globalization,
International Review of Administrative Sciences, 66:1 (2000) pp. 119-142.
117
Edward Best
sã fie diferite de responsabilitatea de reþele23 ºi, de fapt, sunt folosite o varietate
de mecanisme pentru a asigura responsabilitatea politicã:
obiective clare statutare, care sunt supravegheate de cãtre comitetele
legislative specializate; cerinþe stricte de procedurã; prevederi juridice; control
bugetar; reorganizãri; profesionalism; participare publicã; monitorizare de cãtre
grupuri interesate; chiar ºi concurenþa dintre agenþii.24
Pentru ca toate acestea sã fie legitim acceptate, este totuºi necesar ca
toate lucrurile sã fie absolut clare. În cazul UE, problema care apare nu este
deficitul democratic intrinsec al organelor moderatoare independente, dar
complexitatea ºi netransparenþa reþelelor existente. Scopul principal este de a
pune totul în ordine în aºa fel ca cetãþenii sã poatã vedea ceea ce se petrece.
Înmulþirea comitetelor, grupurilor de lucru ºi agenþiilor aratã cât de binevenit
ar fi un set de reguli care ar explica etapele ce trebuie urmate într-un proces
mediator de luare a deciziilor. Creºterea numãrului acestor organe, suprapunerea
activitãþilor lor ºi divergenþele dintre regulile ce stabilesc funcþionarea lor duce
la lipsa transparenþei. În situaþia datã, când cetãþenilor Uniunii Europene le este
greu sã identifice organul responsabil de deciziile ce le sunt atribuite, caracterul
legitim al procedurii este foarte mult redus. 25
Participarea ºi dezbaterile surse alternative de legitimitate?
Al treilea punct de vedere care tinde sã fie tratat ca o parte componentã

a planului noii conduceri adaugã o valoare normativã la toate aceste Euro-
reþele. Participarea directã în astfel de reþele este unul din mecanismele principale
de creare a caracterului legitim social.
Un scurt argument la acest subiect ar fi imposibilitatea introducerii tuturor
mecanismelor de responsabilitate caracteristice statelor democratice moderne
prin integrarea europeanã.
Consider cã o simplã informaþie despre originea legii ar fi suficient pentru
cetãþeni. Dintr-un discurs-teoretic cetãþenii trebuie sã dispunã de drepturi de
participare în egalã mãsurã, astfel încât ei sã se vadã autorii acestor legi ai
cãror destinatari sunt. În conformitate cu caracterul legitim de drept ºi de
24. Giandomenico Majone, Europes Democratic Deficit: The Question of Standards,

European Law Journal 4:1 (1998) p. 27.
25. Idem, p. 22.
118
procedurã, este necesar ca la procesele de dezbatere sã fie prezentate motivele,
argumentele ºi sã se ajungã la un consens. Caracterul legitim al UE derivã
parþial din dezbaterile provenite din reþelele neierarhice ºi din paginile web de
comunicare între actorii care inspirã încredere ºi care sunt implicaþi în procesul
de luare a deciziilor.26
Totuºi, aceastã perspectivã nu oferã soluþie la problemele abordate în
cadrul primei din cele trei dimensiuni ale conducerii de tip nou ºi anume
netransparenþa, precum ºi caracterul nelegitim dupã pãrerea persoanelor
neparticipante. Mai mult ca atât, existã anumite limite în virtutea cãrora
persoanele pot direct participa, este normal cã participarea va avea loc prin
intermediul partidelor politice, organelor sau organizaþiilor sociale ºi economice
ale societãþii civile într-o formã mai generalã. Aici din nou apar probleme nu
doar de transparenþã, dar ºi de reprezentativitate, care pot pune la îndoialã
caracterul legitim democratic al întregii structuri. Într-adevãr, una din metodele
cheie este gãsirea echilibrului dintre diferitele forme de participare ºi
responsabilitate. Euro-reþelele nu pot servi drept înlocuitor pentru structurile
democratice reprezentative care oferã surse fundamentale de responsabilitate.
4. PARTICIPAREA, LEGALITATEA ªI CONDUCEREA

EUROPEANÃ
Cuvântul participare este des întâlnit în dezbaterile Conducerii. Este

unul din cele cinci principii ale conducerii eficiente universal-aplicabile
menþionate la sfârºitul Cartei Albe: accesibilitate, participare, responsabilitate,
eficienþa ºi coerenþã. Provocator este faptul cã Programul de lucru din octombrie
2002 a stabilit douã baze diferite pentru caracterul legitim, ºi anume reprezentarea
ºi participarea: democraþia în Europa se sprijinã pe doi piloni asemãnãtori
responsabilitatea comitetului executiv faþã de organele europene ºi organele
legislative naþionale, ºi implicarea eficientã a cetãþenilor în delimitarea ºi
implementarea deciziilor care îi afecteazã.27 Carta Albã pune accentul pe o
26. Erik Oddvar Eriksen ºi John Erik Possum, Legitimation through deliberation, in Erik
Oddvar Eriksen and John Erik Possum, Democracy in the European Union, (London & New
York: Routledge, 2000) p. 263.
27. Comisia Comunitãþii Europene, White Paper on European Governance: Enhancing
democracy in the European Union. Work Programme (SEC (2000) 1547/7), Brussels, 11
Octombrie 2000, p. 4.
119
Edward Best
implicare mai bunã prin intermediul creãrii unui mod de lucru mai deschis din
partea Uniunii, prin garantarea accesului la informaþia veridicã ºi printr-o
comunicare mai activã a instituþiilor ºi statelor membre cu publicul; comunicarea
cu cetãþenii prin intermediul democraþiei locale ºi regionale; implicarea societãþii
civile; consultaþii mai efective ºi transparente în cadrul politicii UE ºi legãtura
cu cadrul instituþional. Aceasta prevede clar o contribuþie atât faþã de eficienþa
politicã (caracterul legitim al producþiei), cât ºi faþã de semnificaþia noþiunii de
apartenenþã la Europa (caracterul legitim social ºi intern).
Programul de lucru nu neagã importanþa mecanismelor fundamentale de
reprezentare ºi responsabilitate. Dimpotrivã, el scoate în relief ceea ce se
considerã a fi tensiuni potenþiale în afarã de ideea de conducere: o participare
mai activã n-ar trebui sã submineze responsabilitatea comisiei executive faþã
de Parlament; discuþiile ample care au avut loc anterior în cadrul proceselor de
luare a deciziilor n-ar trebui sã facã procesul anevoios ºi complicat, organizarea
reþelelor n-ar trebui sã se reflecte negativ asupra metodelor de lucru ale Comu-
nitãþii; o mai mare descentralizare n-ar trebui sã submineze consecvenþa în
corespundere cu obiectivele împãrtãºite dar nici sã le facã concesii nejustificate;
o implicare mai mare a societãþii civile n-ar trebui sã conducã la ocolirea
autoritãþilor publice naþionale sau infranaþionale.28
Nici Carta Albã nu submineazã importanþa mecanismelor parlamentare.
Totuºi, Parlamentul European nu a primit locul de frunte, deºi crede cã meritã ºi
sugereazã în rãspunsul sãu oficial cã
conducerea instituþiilor Uniunii necesitã un caracter legitim democratic;
care este asigurat în comun de Parlamentul European ºi parlamentele statelor
membre, acestea având rolul organelor de efectuare a cercetãrilor asupra
guvernelor ce activeazã în cadrul Consiliului29
Scopul urmeazã sã fie parlamentarizarea sistemului de luare a deciziilor
al Uniunii care presupune:
transparenþa sporitã a activitãþii Consiliului ºi faptul cã implicarea ambelor
parlamente, European ºi naþional, constituie baza sistemului european cu caracter
legitim democratic, precum ºi faptul cã doar instituþiile regionale, naþionale ºi
28. Idem, p. 7.
29. European Parliament, Resolution on the Commission White Paper on European gover-
nance, (COM (2001)428-C5-0454/2001 -2001/2181 (COS)), clause 10.
30. Idem., clauza 8.
120
europene care au caracter legitim democratic pot lua decizii legislative.30
Problema aici nu constã în importanþa structurilor parlamentare, dar în
confirmarea dreptului de sursã a caracterului legitim. Gradul de implicare a
cetãþenilor nu este doar o chestiune de participare. Într-o altã circumstanþã,
Prim Ministrul Juncker din Luxembourg susþine cã:
modelul european are caractere legitime diferite: parlamentar
(Parlamentul European, dar de asemenea ºi parlamentele naþionale), statal
(Consiliul), precum ºi supranaþional ºi tehnocratic (Comisia).31
Mecanismele parlamentare reprezentative fundamentale ºi concepþiile
majoritare nu pot fi unica sursã a caracterului legitim pentru sistemul care:
a) este o uniune de state precum ºi de cetãþeni;
b) include componentele esenþiale de delegare cãtre organele europene
independente; ºi
c) cere procedee sancþionate de participare pentru legalizarea socialã.
Nici una din caracteristicile date ale sistemului nu neagã faptul cã
democraþia ºi caracterul legitim cer ca rolul Parlamentului sã fie mai clar ºi mai
puternic în ce priveºte legislaþia Comunitãþii. Procedurile urmeazã sã fie restrânse
ºi clare. Crearea caracterului legitim social a suferit în urma sporirii neregulate
a puterii oficiale a Parlamentului. Adãugarea codeciziilor la posibilitãþile de
participare ale Parlamentul la procesul legislativ a cauzat o mare dificultate
(numãrul total de opþiuni ºi detaliile acestora), precum ºi unele neînþelegeri în ce
priveºte lipsa procedeelor uzuale sau mijloacelor uºor de recunoscut. Cetãþenilor
le este greu sã înþeleagã de ce Parlamentul trebuie sã dispunã de puteri comune
legislative în cadrul pieþei interne, un rol pur consultativ pentru sfera agriculturii
ºi unul pentru sfera comerþului. În acelaºi context ar fi trebuit sã existe mai
puþine procedee legislative, unde rolul Parlamentului sã fie cât mai clar ºi mai
consecvent.
În acelaºi timp, sporirea transparenþei ºi responsabilitãþii este absolut
necesarã în cadrul multor alte forme de cooperare europene în interiorul32
Comunitãþii, precum ºi în ce priveºte mijloacele prin care cetãþenii ºi organizaþiile
neguvernamentale participã la activitãþile Comunitãþii.
31. Jean-Claude Juncker, Transparency in the European context, in Our Vision of Europe.
Proximity, Competitiveness and Visibility. (Leuven-Apeldoom: Garant for the EPP-ED Group
in the European Parliament, 2001) p. 20.
32. Se raporteazã doar parþial la reþele noi ale cârmuirii europene, rolul organizaþiilor sociale,
sau creºterea noilor mijloace ale autoregulãrii industriale. Este serioasã problema când se ajunge la
forme de cooperare interguvernamentale sau poate mai bine transguvernamentale, într-un
mod remarcabil aºa numita Metoda Deschisã de Coordonare.
121
Edward Best
Participarea: problemele transparenþei, responsabilitãþii
ºi reprezentativitãþii
Partenerii sociali ºi Dialogul social

Modul cel mai inovator în care organele economice ºi sociale participau la
activitãþile Comunitãþii în 1990 este Dialogul social. Aici Partenerii sociali
europeni joacã un rol fundamental ce ridicã diferite probleme de reprezen-
tativitate ºi responsabilitate. În 1991 a fost încheiat Acordul cu privire la Politica
Socialã între 11 state membre (în afarã de Regatul Unit) ºi anexat la Tratatul
de la Maastricht. Acesta a fost inclus în Tratatul corespunzãtor (Articolele noi
138 ºi 139) de la Amsterdam din 1997. Înainte de a înainta propunerile în domeniul
politicii sociale, Comisia va consulta, mai întâi, administraþia ºi clasa muncitoare
cu privire la o direcþionare posibilã de acþiune a Comunitãþii ºi apoi, dacã
aceastã activitate a Comunitãþii este acceptatã, se analizeazã ºi conþinutul
propunerii ca atare. Cu ocazia acestei consultaþii, administraþia ºi clasa
muncitoare poate informa Comitetul despre dorinþa lor de a iniþia un dialog la
nivel de Comunitate care poate duce la relaþii contractuale, incluzând acordul.
Aceste acorduri pot fi implementate atât cu ajutorul procedurilor ºi practicilor
specifice administraþiei, clasei muncitoare ºi statelor membre, cât ºi prin decizia
Consiliului cu privire la propunerea Comisiei. Cãtre anul 2001, primii trei parteneri
în sfera industriei Uniunea Confederaþiilor Industriale ºi Capitaliºtilor Europei
(UCICE) ºi Centrul European al Întreprinderilor Sociale (CEÎI), pentru
antreprenori, ºi Confederaþia Uniunii Comerciale Europene (CUCE) pentru
muncitori - au încheiat numeroase acorduri europene ºi au înaintat trei cereri
pentru implementarea acordurilor prin intermediul legislaþiei Comunitãþii. Consiliul
a adoptat directivele implementând acordurile din cadrul Europei asupra moºtenirii
pãrinteºti, lucrului cu ora ºi lucrului cu termen fix, în iunie 1996, decembrie 1997
ºi respectiv în iunie 1999. Mai mult ca atât, în iunie 1999 Consiliul a adoptat
prima Directivã implementând un acord de sector în acest context asupra
organizãrii timpului de lucru al marinarilor între Asociaþia Proprietarilor de Vase
a Comunitãþii Europene ºi Federaþia Uniunilor de Muncitori în Uniunea
Europeanã.
Apar probleme serioase de reprezentativitate vizavi de sistemul
antreprenorilor europeni ºi sindicate în special în ce priveºte antreprenorii.
Aici reprezentativitatea democraticã este problematicã, deoarece Parlamentul
122
European joacã un rol neoficial în procedura quasi-legislativã.33 Tribunalul de
Primã Instanþã a afirmat cã organizaþiile reprezentative administrative ºi
muncitoreºti pot fi o sursã suficientã de justificare democraticã. Alþii cred cã
organizaþiile reprezentative administrative ºi muncitoreºti chiar dacã ele sunt
recunoscute reprezentative pe bazã de sector nu pot reprezenta naþiunile
Europei ca un întreg ºi, prin urmare, sunt incapabile sã transmitã dreptul de
legalitate democraticã atunci când se ajunge la lege.34
În urma nereuºitei din 2001 în ce priveºte negocierile acordului cu privire
la regimul de lucrul cu ora de birou, Dialogul Social pãrea cã se apropie de
momentul critic: este necesar ca Uniunea sã acþioneze în conformitate cu
metodele participative, sau în conformitate cu procedeele legislative obiºnuite
ale Comunitãþii în sfera socialã în care Parlamentul ar juca rolul sãu deplin?
ONG-le ºi dialogul civil?
Ce se înþelege prin participarea instituþionalizatã a altor organizaþii
neguvernamentale? Discuþia întreprinsã de cãtre Comisie a devenit mai largã ºi
acum include diferite instrumente de creare a politicilor interactive. S-au depus
noi eforturi pentru a îmbunãtãþi informarea instituþiilor ºi strategiile de
comunicare.35 Comitetul a creat, de asemenea, o bazã de date on-line pentru
Conferinþã, Comisia Europeanã ºi Societatea Civilã (CONCESC) cu scopul de
a îmbunãtãþi transparenþa. Va fi oare posibil ºi indicat ca Comisia sã acþioneze
mai eficient întru promovarea ºi susþinerea activã a participãrii neguverna-
mentale?
Ideea dialogului civil a apãrut încã la Primul Forum al Politicii Sociale
Europene, în martie 1996, unde a avut loc lansarea noului obiectiv politic: crearea
în timp a unui dialog civil important la nivel european pentru a-ºi ocupa locul sãu
în dialogul politic cu autoritãþile naþionale ºi în dialogul social cu partenerii sociali.
Acest dialog civil va avea douã scopuri: sã asigure faptul cã pãrerile ºi experienþa
33. Într-adevãr primele directive ale Consiliului au fost solicitate de asociaþia Europeanã a
întreprinderilor mici ºi medii (UEAPME). Tribunalul de Primã Instanþã a declarat cã prima
acþiune (cu privire la moºtenire) a fost inadmisibilã. Al doilea caz (cu privire la lucrul cu ora) a
eºuat în urma semnãrii din decembrie 1998 a acordului de cooperare dintre UCICE ºi UEAPME.
34. Gabriele Britz ºi Marlene Schmidt, The Institutionalised Participation of Management
and Labour in the Legislative Activities of the European Community: A Challenge to the Prin-
ciple of Democracy under Community Law, European Law Journal, 61 (2000) pp. 45-71.
35. Vezi Comunicarea Comisiei cu privire la A New Framework for Co-operation and
Activities concerning the Information and Communication Policy of the European Union Brus-
sels. 27 June 2001, COM(2001)354 final.
123
Edward Best
sectorului voluntar sunt sistematic luate în considerare de cãtre politicieni la
nivel european, astfel încât politica sã poatã fi croitã mai mult pentru necesitãþi
reale ºi sã difuzeze informaþia de la nivel european cãtre nivelul local, iar cetãþenii
aflaþi în afara evenimentelor sã-ºi simtã aportul la crearea Europei, sporind
astfel transparenþa ºi susþinând relaþiile dintre cetãþeni.36
În procesul ambiþios ºi înaintat în timp al integrãrii, precum ºi în oricare
sistem politic, poate apãrea momentul când este necesar sã se asigure un
echilibru rezonabil în ce priveºte reprezentarea interesatã. Tendinþa fireascã
pluralistã apare faþã de accesul inegal la procesele de luare a deciziilor prin
intermediul acelor interese personale care sunt cel mai bine organizate ºi au cel
mai multe resurse (firme mari, lobby-uri industriali) pe seama mai multor
interese aºa cum sunt consumatorii ºi cei din jur. De aceea Comisia oferã
resurse semnificative pentru a finanþa grupuri europene de interes public, multe
dintre care depind de aceastã finanþare. În 2001 Platforma Organizaþiilor
Neguvernamentale Sociale Europene a formulat cererea sa pentru un Tratat de
Articole; Regulamentul Consiliului; ºi
cofinanþarea ONG-lor de cãtre Comisie [care] este posibilã în caz
dacã acestea nu au interese comerciale ºi asigurã faptul cã pot fi o curea de
transmisie eficientã între instituþii ºi cetãþenii implicaþi.37
Unele din aceste mecanisme centrale pot fi metode teoretice unice care
se ocupã de problema accesului inegal. Este evident însã faptul cã mai existã
probleme practice. Pe de o parte, dacã organele centrale încearcã sã consulte
pãrerea fiecãruia fãrã discriminare, atunci nu va fi deloc un rezultat clar, deoarece
UNICE, spre exemplu, a discutat mult cu privire la contribuþia sa preliminarã în
dezbaterile Conducerii Europene.38 Pe de altã parte, oferirea finanþãrii pentru
opinii contrare ar putea provoca discuþii aprinse asupra problemelor care nu au,
în principiu, un dezacord motivat.39 Mai mult ca atât, cum urmeazã sã fie alese
organele de susþinere? Acum Comisia este orientatã spre evaluarea fiecãrui
ONG în termeni de reprezentativitate; transparenþa ºi modul de operare a
36. Comisia Comunitãþii Europene, Comunicaþia, Promoting the Role of Voluntary

Organisations and Foundations in Europe, Iunie 1997.
37.The Commission and Non-Governmental Organisations: Building a Stronger Partner-
ship, Response of the Platform of European Social NGOs, Brussels, 27 Aprilie 2000.
38.UNICE, Preliminary UNICE Position on European Governance. 21 Martie 2001.
39. Notis Lebessis ºi John Paterson, Developing new modes of governance, in De Schutter
et al. (eds.) Governance in the European Union, pp. 259-305.
124
organizaþiilor; reputaþia în ce priveºte competenþa de a da sfaturi într-un anumit
domeniu; ºi capacitatea de a lucra drept catalizator în schimbul de informaþii ºi
opinii între Comisie ºi cetãþeni.40
Iarãºi apar mai multe probleme generale de reprezentativitate. Jacques
Delors s-a referit clar la acest moment în cuvântul sãu introductiv în cadrul
Convenþiei cu privire la Societatea Civilã din octombrie 1999.
Societatea civilã ºi organizaþiile societãþii civile nu trebuie confundate...
Organizaþiile societãþii civile trebuie sã aibã grijã sã nu fie tentate de a afirma
cã ele reprezintã interesul general. Interesul general poate fi identificat în discuþiile
lor. Dar este un lucru cu totul diferit. În ce priveºte interesele de asociere care
se dezvoltã în jurul Comisiei Europene, ar fi periculos pentru cei implicaþi sã
devinã o parte prea mare din sistem; sã creadã cã ei unicii au dreptul sã reprezinte
societatea ceea ce aduce prejudicii serioase reprezentativitãþii.41
Un nou rol pentru Comitetul Social ºi Economic?
Unul din rezultatele acestor discuþii a fost de a vedea rolul posibil al

Comitetului Social ºi Economic (CSE). Ar putea oare acest organ, prea uºor
anulat, din lipsã de legãturã instituþionalã (un fel de surplus democratic su-
perficial), sã fie de fapt elementul cheie în asigurarea unei participãri mai
transparente ºi echilibrate?
CSE are acum o influenþã limitatã asupra procesului de luare a deciziilor.
Aceasta se datoreazã parþial unor constrângeri tradiþionale superficiale. Mai
important este faptul cã CSE a fost atins ºi de dezvoltarea politicã ºi instituþionalã:
a crescut semnificaþia Parlamentului în reprezentarea intereselor de sector, iar
CSE-ul a fost ocolit, deoarece întreprinderile organizate preferã contactul di-
rect cu Comitetul ºi alte instituþii. Mai mult ca atât, CSE suportã consecinþele
cauzate chiar de unele din propriile sale caracteristici.42
În 1990, CSE a încercat sã-ºi gãseascã un rol nou. Pasul cel mai impor-
tant a fost crearea Supraveghetorului Unic de Piaþã în 1993. Mai recent,
40. Comisia Comitetelor Europene, Tematica discuþiei, The Commission and Non-Govern-
mental Organisations: Building a Stronger Partnership, 18 Ianuarie 2000. pp. 9-10.
41. Comitetul Social ºi Economic European, Prima Convenþie cu privire la Societatea Civilã
organizatã la nivel European, Brussels, 15-16 Octombrie 1999.
42. Wim Van der Voort, The Economic and Social Committee, in M.P.C.M. Van Schendelen
(ed.), EU Committees as Influential Policymakers (Aldershot: Ashgate, 1 998) pp. 250-273.
125
Edward Best
CSE-lui i s-a cerut sã se prezinte în calitate de for al organizaþiilor societãþii
civile la nivel european.43 Este puþin probabil ca eforturile de a stabili o oarecare
exclusivitate a reprezentãrii vor fi la moment ºi vor avea succes ºi, conform
opiniei sale cu privire la Conducere,44 Comitetul se va afla de fapt puþin în spatele
ambiþiei sale tradiþionale, iar scopul propus de a contribui la Conducerea
Europeanã va spori.
Aceastã îndrumare a fost inclusã în Tratatul de la Nisa, care vede membrii
Comitetului ca reprezentanþi ai componentelor sociale ºi economice diverse
ale societãþii civile create. CSE oferã avantaje potenþiale ce se opun problemelor
de acces, de reprezentativitate ºi de caracter legitim democratic. CSE are o
bazã legalã ºi un rol independent în sistemul tradiþional (comparativ cu experþii
ºi ONG-le gazde care deseori sunt unite cu Comisia) ºi componenþa sa este
transparentã. Cu ajutorul unei reforme mai vaste în constituirea ºi operarea sa,
aceasta ar putea fi una din sursele principale ale responsabilitãþii ºi de participare
echilibratã în inima Europei, în interacþiune cu multiple reþele transnaþionale ºi
naþionale de interese economice ºi sociale.
În afarã de schimbãrile oficiale, CSE necesitã totuºi sporirea credibilitãþii
sale. O parte a problemei este natura foarte generalã prezentarea slabã a
opiniilor sale oficiale, ceea ce înseamnã cã nu au o pondere mare în momentul
procesului de luare a deciziilor oficiale. Dacã organizaþiile interesate sunt gata
sã accepte caracterul legitim al CSE drept mijloc instituþional, este necesar sã
se întreprindã ceva pentru a-l face mai atractiv. Protocolul semnat la 24
septembrie 2001 între Comisie ºi CSE afirmã urmãtoarele:
În scopul de a evidenþia mai tare opiniile sale, Comitetul se va strãdui sã
scoatã mai clar în relief schimbãrile specifice pe care doreºte sã le facã în
propunerile legislative ale Comisiei; (ºi) sã introducã procedurile urgente ºi
eficiente de luare a deciziilor...45
43. Septembrie 1999, Avizul cu privire la rolul societãþii civile accentueazã urmãtoarele:
Caracterul legitim al Comitetului drept organ reprezentativ al organizaþiilor civile decurge nu
doar din statutul sãu ca instituþie a Comunitãþii Europene, dar ºi din existenþa celor trei Grupuri.
Avizul Comitetului Social ºi Economic cu privire la Rolul ºi contribuþia organizaþiilor societãþii
civile în construirea Europei (1999/C329/10) adoptatã pe 22 septembrie 1999. OJ C 329, 17
noiembrie 1999. Par. 10.2.3
44. Comitetul Economic ºi Social, Societatea civilã organizatã ºi cârmuirea europeanã:
Contribuþia Comitetului la redactarea Cartei Albe, CSE 535/2001, Brussels, 25 Aprilie 2001.
45. Protocolul care determinã acordurile pentru cooperarea între Comisia Europeanã ºi
Comitetul Social ºi Economic. CSE 1253/2001. Brussels, 24 septembrie 2001. Clauza 10.
126
Aceasta, de asemenea, încurajeazã CSE sã prezinte opiniile sale proprii
de explorare, ceea ce ar însemna sã ajute la modelarea definirii politicii ºi
anumitor propuneri. Rãmâne de vãzut totuºi ce schimbãri poate produce aceasta
în percepþiile altor actori. Tocmai dacã rolul CSE este mai demn de încredere,
existã încã posibilitatea de a crede cã cineva poate fi capabil de fapt sã aducã
oarecare contribuþie la luarea deciziilor oficiale, ceea ce este un lucru cu totul
diferit de senzaþia implicãrii reale.
De la discuþii la participare activã?
Discuþia nu este, desigur, acelaºi lucru ca ºi participarea, de aici ºi apar

probleme diferite cu care se confruntã Carta Albã pentru care lucru a ºi fost
criticatã.
Aluzia din cuprinsul Cartei Albe cu privire la implicare este în principal
despre cum se organizeazã discuþiile ºi cui dau ascultare instituþiile. Existã
tendinþa de a ajuta persoanele care iau decizii de a fi corecte ºi de a face
implementarea mai eficientã prin implicarea celor care va trebui sã îndeplineascã
acest lucru. Astfel Carta Albã propune un cod de conduitã stabilind minimum
de standarde care ar trebui sã:
reducã riscul persoanelor care fac politicã dând ascultare doar unei pãrþi
din argument sau unor grupuri specifice având acces privilegiat în baza intereselor
de sector sau de naþionalitate, care este o slãbiciune evidentã în metoda curentã
a dezbaterilor ad-hoc.46
Unele din aceste caracteristici se pãstreazã când rezultatul nu este în
aparenþã o discuþie sectorialã, dar existã o implicare mai largã a cetãþenilor.
Spre exemplu, când este discutatã strategia de comunicare mai eficientã, Carta
Albã declarã cã Scopul ar fi de a crea spaþiul transnaþional unde locuitorii
diferitor þãri sã poatã discuta ceea ce înþeleg ei prin problemele importante
pentru Uniune. Pânã aici e bine, dar paragraful continuã cu identificarea
beneficiului ºi anume cã aceasta urmeazã sã-i ajute pe cei care fac politicã sã
fie la curent cu opinia publicã europeanã, ºi ar putea sã-i ghideze în identificarea
46. Comisia Comunitãþilor Europene, European Governance: A White Paper, (COM

(2001) 428), Brussels, 25 July 2001
127
Edward Best
proiectelor europene care sã mobilizeze susþinerea publicã.47
Mai exact, nimeni nu trebuie sã aibã aºteptãri ireale, nici pretenþii faþã de
sistemul european. Extinderea ºi natura dezbaterilor care au loc astãzi în UE
este deja un avantaj din trecut. Pe de altã parte, participarea activã aºa cum
este menþionat în cercetãrile efectuate de OCDE cu privire la relaþiile guvern-
cetãþean, se întâlneºte foarte rar în cadrul þãrilor OCDE.48 Este oare posibil sã
punem ceva mai uºor pe cântarul - ºi în termenii Uniunii Europene?
Cu toate acestea, apar unele întrebãri importante referitor la natura
participãrii în activitãþile politice europene. Lipsa entuziasmului faþã de Europa
apare nu doar din cauza cã oamenii nu vãd beneficiile, ci din cauza dificultãþii de
a înþelege cum funcþioneazã Europa. Caracterul legitim poate depinde, la fel, de
convingerea oamenilor despre existenþa realã a sistemului politic european în
care ei pot avea rolul lor ca cetãþeni. Orice lucru venit de peste hotare scade
încrederea socialã faþã de eficienþa sistemelor politice tradiþionale. Existã ºi
presupunerea esenþialã la nivel naþional, apoi ºi la nivel european a posibilitãþii
de participare semnificativã chiar dacã cineva nu poate întreprinde nimic de
unul singur ºi astfel a posibilitãþii unui caracter legitim fundamental al
sistemului. Transparenþa crescândã, strategia de comunicare activã, legãtura
cu reþelele ºi altele, toate vor fi în van, în afarã de cazurile când unele concepþii
fundamentale vor fi modificate în urma criticii de cãtre publicul european.
47. Idem., pp. 11-12. Declaraþia de la Laeken vorbeºte despre cum cetãþenii pot participa la
dezbaterile în Viitorul Europei: un Forum va fi deschis pentru organizaþiile care reprezintã
societatea civilã (partenerii sociali, lumea afacerilor, organizaþiile neguvernamentale, academia
etc.) Aceasta va lua forma unei reþele structurate a organizaþiilor primind informaþie regulatã cu
privire la dezbaterile Convenþiei. Aºa organizaþii pot fi ascultate sau consultate asupra temelor
specifice în concordanþã cu acordurile stabilite de Prezidiu.
48. Distincþiile utile propuse de OCDE în studiul sãu cu privire la relaþiile guvern-cetãþeni
sunt urmãtoarele:
Informaþia este un mijloc de relaþie prin care guvernul produce ºi livreazã informaþia întru
folosirea ei de cãtre cetãþeni. El protejeazã atât accesul pasiv la informaþie dupã cerinþa cetãþenilor,
cât ºi mãsurile active întreprinse de guvern pentru distribuirea informaþiei locuitorilor... Discuþiile
sunt al doilea mijloc de relaþie în care cetãþenii asigurã reciprocitate guvernului. Aceasta se bazeazã
pe definiþia anterioarã oferitã de guvern referitor la problema asupra cãror pãreri ale cetãþenilor sã
se opreascã ºi se cere furnizare de informaþie... Participarea activã este relaþia bazatã pe
parteneriatul cu guvernul în care cetãþenii ce ocupã activ de procesul de definire ºi conþinutul vieþii
politice. Ea recunoaºte poziþia egalã pentru cetãþeni în întocmirea agendei, propunând opþiuni
politice ºi formând dialogul politic cu toate cã responsabilitatea pentru decizia finalã ºi formularea
politicã rãmâne pe seama guvernului... (vezi Organizaþia pentru Cooperarea ºi Dezvoltare
Economicã, Cetãþenii în calitate de Parteneri. Informaþie, Discuþii ºi Participare Publicã în
Luarea Deciziilor (2001) P. 23).
128
În primul rând, este esenþial sã se depãºeascã ideea cã Europa existã
undeva în alte parte. Nu este doar consecinþa sindromului Bruxelles este de
vinã. Suntem plictisiþi deja de discuþiile despre competenþele ºi responsabilitãþile
divizãrii ºi delimitãrii între statele membre ºi Uniune, de parcã ar exista
douã niveluri separate de conducere. Este ireal faptul în care competenþele
sunt divizate între niveluri ºi cã întreaga implementare este ºi va rãmâne în
viitorul apropiat - în mâinile statelor membre. Este o sabie cu douã tãiºuri în ce
priveºte crearea caracterului legitim. În þãrile federale sau înalt-descentralizate
în care o astfel de mentalitate este dezvoltatã, accentuarea diferenþelor poat
spori entuziasmul pentru nivelul european. Dacã oamenii ar crede în posibilitatea
de a participa în activitãþile Europene, atunci, aºa cum menþioneazã ºi Jean-
Claude Juncker, ar fi mult mai uºor precum ºi corect sã se explice locuitorilor
existenþa responsabilitãþilor distribuite ºi a sistemului de conducere în
Europa. 49
A doua problemã este convingerea cã nu existã alternativã. Aceasta se
datoreazã nu doar faptului cã locuitorii îºi dau seama cã ei nu pot alunga ºarlatanii
din Europa. De asemenea, oamenii nu sunt la curent cu modificãrile politice
europene sau chiar opþiunile politice reale între care ei pot alege nemaivorbind
de încrederea în impactul alegerii lor.
Existã parþial o problemã a rezultatelor care pot fi modificate. În prezent,
alegerile în Parlamentul European au loc aproape mereu în termeni de partide
naþionale sau locale. Aceasta se poate corecta, dacã sistemul partidelor politice
europene se va consolida atât oficial, cât ºi în concepþiile oamenilor ceea ce
probabil va dura mai mulþi ani, dar o astfel de schimbare este posibilã.
Problema de bazã are de a face mai mult cu natura metodei Comunitãþii50
care se aflã în inima întregului sistem ºi, în special, rolul Comisiei. În metoda
Comunitãþii tradiþionale, una din regulile principale ale Comisiei este de a scoate
politica în afara deciziilor sau, prin intermediul rolului sãu nemajoritar, în stabilirea
agendei colective cu scopul de a proteja interesele minoritãþilor sau, prin
intermediul rolului sãu neutru, în aplicarea regulilor ºi rolului pentru rezolvarea
conflictului.
49. Juncker, Transparency in the European context, p. 23.

50. Prin Metoda Comunitãþii aici se subînþelege cã Comisia are dreptul privilegiat de
iniþiativã, legislaþia este adoptatã de Consiliu într-o formã de cooperare cu Parlamentul, ºi acest
fapt este subiectul examinãrii efectuate de Cutea Europeanã.
129
Edward Best
Carta Albã cu privire la Conducere stipuleazã urmãtoarele:
Metoda Comunitãþii garanteazã atât diversitatea cât ºi eficacitatea Uniunii.
Ea garanteazã tratarea corectã a statelor membre de la cele mai mari pânã la
cele mai mici. Ea asigurã metoda de arbitrare între diferitele interese trecându-
le prin douã filtre succesive: interesul general la nivel de Comisie ºi reprezentarea
democraticã, europeanã ºi naþionalã, la nivel de Consiliu ºi Parlament Euro-
pean, împreunã cu legislaþia Uniunii.51
Dacã Comisia decide care este interesul general, atunci ce mai rãmâne?
Aºa precum evidenþiazã ºi Magnetic,
Atâta timp cât Comisia, care iniþiazã politica, se considerã drept organul
desemnat sã ocoleascã conflictele politice ºi sã depãºeascã compromisurile
înainte ca dezbaterile politice sã aibã loc , politizarea UE va continua foarte
greu... Comisia creeazã impresia cã Europa este condusã de o clasã politicã de
consens ºi mãreºte distanþa subiectivã între lideri ºi cetãþeni.52
Ca participarea sã devinã o implicare semnificativã, problema cheie constã
în gãsirea metodei de introducere a mai multor schimbãri politice în sistemul UE
fãrã a abandona complect metoda Comunitãþii avantajele cãreia, mai ales
dimensiunile sale multiple nemajoritare, sunt solicitate sã cuprindã ºi procesul
de integrare dar fãrã a se grãbi cu parlamentizarea Uniunii care se potriveºte
doar parþial. Ca minimum, se cere un profil mai clar de grupuri în Parlamentul
European ºi în general, dezvoltarea circumscripþiilor electorale ºi partidelor
politice europene - combinat cu o schimbare în procesul de negociere a Comisiei
cu propunerile ºi analizele sale politice.
CONCLUZII
Prezentul articol are ca scop sã aducã transparenþã în dezbaterile cu privire

la Conducerea Europeanã ºi caracterul legitim (legitimitãþii) al Uniunii Europene.
Aceste dezbateri urmeazã sã beneficieze de o transparenþã ºi înþelegere mai
largã a publicului european ºi prima parte a articolului a încercat sã aducã
claritate în ce priveºte termenii de conducere ºi caracter legitim în discuþiile
actuale.
51. Comisia Comunitãþii Europene, European Governance: A White Paper, p. 8.
52. Paul Magnetic, European Governance and Civic Participation: Can the European Union
be politicised?, Jean Monnet Working Paper 09/01, New York University School of Law, PP.
12-13.
130
Când se ajunge la transparenþã, pe de o parte, termenii ºi concluziile pot
pãrea simpli: transparenþa ºi sinceritatea sunt principiile unei conduceri eficiente,
pe când o Conducere Europeanã eficientã cere mai mult decât atât; nu existã
încã rezolvare pentru problemele caracterului legitim al UE, ci pot fi doar puncte
de reper pentru formarea înþelegerii, participãrii ºi implicãrii sociale. Pentru
aceasta se solicitã aºa modele ca strategii de comunicare activã, metode de
discuþii echilibrate ºi circumscripþii electorale europene.
Totuºi, existã anumite probleme cu privire la îmbunãtãþirea transparenþei.
Da, accesibilitatea trebuie sã fie prezentã în toate domeniile; da, claritatea este
o virtute care nu se pune în discuþie; ºi orice efort este binevenit în formarea
unui sistem european accesibil, clar ºi responsabil. Dar o concluzie aparte la
acest capitol este faptul cã transparenþa sau claritatea nu sunt deloc binevenite
dacã ele au ca rezultat simplicitatea.
În ce priveºte rolurile instituþionale, accesibilitatea n-ar trebui sã fie tratatã
drept co-termen al proceselor parlamentare publice sau al dezbaterilor legale
publice în general. Acestea sunt, de fapt, câteva argumente destul de conven-
þionale împotriva transparenþei care pot apãrea în cazul proceselor verbale ale
Consiliului. Un punct fundamental totuºi este cã transparenþa implicã mecanisme
ºi argumentãri destul de diferite când se ajunge la asigurarea responsabilitãþii
organelor independente agenþii, Banca Centralã sau însãºi Comisia care au
fost create exact cu scopul de a realiza politica, incluzând politica integrãrii
regionale.
Pe de altã parte, acelaºi fenomen de delegare a sarcinilor cãtre instituþiile
independente, care la nivel european tinde sã desemneze depolitizarea vieþii
politice, precum ºi a politicilor aprobate, poate avea unele consecinþe negative
asupra participãrii publice ºi implicãrii directe lucruri necesare pentru
aprofundarea caracterului legitim ºi social pe termen lung. La acest capitol
transparenþa nu va ajuta cu nimic, dacã se va pune accentul doar pe urmãtoarele
elemente: primul cã deciziile se iau undeva în altã parte ºi, al doilea cã
anume aceste organe independente decid, în final, cât de lungi ar fi dezbaterile,
ce se subînþelege prin hotãrârea generalã.
Reconsolidarea metodei Comunitãþii înseamnã gãsirea noilor mijloace de
potrivire a acestora atât cu obligaþia parþial-aplicabilã a parlamentarismului cât
ºi cu o varietate de instrumente nelegislative ºi metode de cooperare iar în
final, explicarea acestui fapt publicului.
131
Edward Best
Va fi un proces extins a cãrui transparenþã poate face foarte multe pentru
a fi accelerat, ºi în toate aceste evenimente nu trebuie sã existe idei false cu
privire la câþi cetãþeni europeni au de gând sã discute meritele relative ale
procedurii de co-decizie sau ale metodei publice de coordonare.
În ce priveºte Convenþia post-Laeken, se pot întreprinde paºi imediaþi
pentru a înlãtura prãpastia, într-un sens mai larg, dintre extinderea Europei ºi
rezultatele acestei extinderi. O recomandare importantã ar fi evitarea discuþiilor
despre divizarea afacerilor naþionale de cele europene, indiferent de faptul cã
statele membre au tentaþia sã dea vina pe Bruxelles sau sã scoatã în evidenþã,
într-o mãsurã oarecare, competenþele ºi responsabilitãþile dintre niveluri.
Caracterul legitim va fi respectat mai puþin, atunci când se va face diferenþã
dintre afacerile naþionale sau sub-statale de cele europene, decât atunci când
noþiunea de conducere europeanã va fi larg folositã ºi transparent promovatã
fiind drept un sistem complex de multe niveluri de conducere a afacerilor comune
sau mai puþin comune. Nu este un lucru simplu, dar poate fi aplicat.
132
Transparenþa ºi formele noi
de conducere europeanã: deschiderea drumului
cãtre un o mai mare legitimitate?
Renaud Denuit
Aº dori sã contribui la articolul prezentat de Profesorul Best, îndeosebi cu

privire la legãtura între Conducere ºi Caracterul Legitim. Sunt membrul echipei
care a pregãtit Carta Albã cu privire la Conducerea Europeanã, adoptatã la 25
iulie de cãtre Comisie. Un alt funcþionar al Comisiei, Dl. Maes, va relata mai
târziu în articolul sãu despre noile Reguli de acces la documente, deci eu nu
intenþionez sã explic acum conþinutul noilor legi.
Oricum, noile legi n-ar trebui sã fie confundate cu conceptul noilor forme
de Conducere Europeanã. Conducerea, în înþelegerea Carþei Albe, înseamnã
reguli, procese ºi comportamente care afecteazã modul în care puterile sunt
exercitate la nivel european, îndeosebi cu privire la transparenþã, participare,
responsabilitate, eficienþã ºi coerenþã. Aºa cum am citit în Programul Forme
Noi de Conducere Europeanã sugeram cã formele vechi pot fi identificate, ºi
cã ar putea fi necesarã o renovare a formelor de astãzi ale Conducerii Conducere.
Preºedintele Prodi a spus Parlamentului în februarie 2000 cã
promovarea formelor noi de Conducere va consta din cele 4 scopuri strategice
ale Comisiei în urmãtorii 5 ani. Preºedintele a menþionat importanþa crescândã
a reþelei la nivel european, necesitatea reinventãrii unei politice comune discutatã
pe larg în Uniune ºi stabilirii definitive a cine ºi ce face, de la nivel local la nivel
european. Aceste probleme nu sunt relatate în Carta Albã a Conducerii, aºa
cum Consiliul European de la Nisa a decis cã în 2004 va fi un summit, în princi-
pal, dedicat problemei dificile a competenþelor distribuite între Uniune ºi
1. Articolul exprimã pãrerile autorului ºi nu ale instituþiei de care aparþine.
133
Renaud Denuit
autoritãþile naþionale ºi regionale. Prin urmare planurile Cartei Albe sunt scrise
a traité constant, in conformitate cu tratatele existente.
Chiar în absenþa perspectivei unui nou summit, Carta Albã cu privire la
Conducerea Europeanã n-ar putea pretinde cã are de a face cu toate formele
noi de conducere promovate în cadrul Uniunii. În primul rând, pentru cã Carta
Albã este doar primul pas în procesul multianual. În al doilea rând, pentru cã ºi
competenþa Comisiei este limitatã de tratate, ºi este încã plinã de forme de
conducere în afara competenþei instituþiilor europene; aºa precum, spre exemplu,
conducerea comunã, parteneriatul între sectoarele private ºi publice, transparenþa
publicã între statele membre, activitãþile partidelor politice ºi democraþia
electronicã directã la nivel local. Dacã formele noi de conducere sunt
implementate în acest context, aceasta înseamnã noutãþi bune pentru Comisie
care servesc drept promovatorul conceptului ºi proiectului, dar Uniunea nu
poate controla actorii sãi ºi astfel de procese ºi, desigur, ea nu vrea sã facã
acest lucru.
ªi, în ultimul rând, dar nu mai puþin important, Comisia poate cu certitudine
promite ºi decide lucrurile care depind exclusiv de ea însãºi; dar acolo unde
sunt implicate alte instituþii europene ºi state membre, Comisia poate doar
sugera. Iatã de ce, în punctele de Acþiune ale Cartei Albe, veþi citi urmãtoarele:
Comisia va ºi toþi ceilalþi actori trebuie. Aceastã diferenþã este importantã
în lumina politicã, deoarece majoritatea acþiunilor sunt legate una de alta.
Proiectul Cartei Albe poate aduce risc în unele aºteptãri exagerate, spre
exemplu, în termeni constituþionali sau în domeniul transparenþei. Totuºi, în
Carta Albã, transparenþa are o înþelegere mai largã decât în programele
precedente de acest fel. Transparenþa este scopul ºi instrumentul unui model
mai democratic de lucru.
Dupã aceste studii preliminare, permiteþi-mi sã examinez în ce fel ºi în ce
mãsurã Carta Albã se ocupã de problemele transparenþei ºi face legãtura cu
problema caracterului legitim.
Mai întâi de toate, Carta Albã cere o implicare mai bunã a oamenilor la
dezbateri publice ºi procesele de luare a deciziilor. Procesul de comunicare
activã este absolut necesar pentru a atinge acest obiectiv ºi, în acest context,
transparenþa în sensul de acces la documente este doar o parte din condiþiile
acestei comunicãri. Acel care poate face mai mult, poate face ºi mai puþin.
Accesul liber la documente nu va conduce automat la situaþia în care
134
Transparenþa ºi formele noi de conducere europeanã
majoritatea cetãþenilor sã se simtã bine informaþi asupra problemei europene.
Sunt mulþi alþi factori, aºa cum: capacitãþi profesionale în operarea cu presa,
calitatea mesajului, abilitatea citirii documentelor, ierarhia criteriului de informare
ºi selectarea noutãþilor din mass-media etc. Dar transparenþa de bazã vis-à-vis
de mass-media ºi alþi furnizori de informaþie sau conducãtorii de opinii este o
necesitate. Mã refer nu doar la accesul la documentele oficiale, dar mai mult
de atât, la accesul la informaþia cu privire la opþiuni, discuþii ºi, de ce nu? - la
conflictele dintre persoanele care iau decizii. Chiar dacã Uniunea încearcã sã
vorbeascã cu o singurã voce, chiar dacã Comisia este un Colegiu, negocierile
interne ºi circumstanþele în care deciziile au fost luate aparþin domeniului
transparenþei, pãstrând mereu în minte excepþiile formulate din Regulament.
Democraþia înseamnã o pluralitate de opinii, tensiuni ºi conflicte, care
sunt exprimate nu doar în parlamente dupã alegerile generale, dar ºi în procesul
legislativ ºi în deciziile luate de Executiv. Publicarea acestor conflicte sau discuþii
ar interesa mult jurnaliºtii, dar existã ºi o condiþie de a pãstra un interes viu al
cetãþenilor faþã de politicã. ªi anume în Uniunea Europeanã, nu existã încã o
adevãratã majoritate ºi opoziþie în Parlamentul European.
Carta Albã recomandã politica de comunicare activã, cerând statelor
membre sã joace rolul obiºnuit în aceastã sarcinã. ªi anume, sã aducã la cunoºtinþã
despre Instituþiile Europene ºi problemele cetãþenilor prin intermediul canalelor
descentralizate ºi naþionale de la nivel naþional la nivel local, prin intermediul
paginilor Web ºi altã mass-media. Din punctul de vedere al transparenþei, se
presupune livrarea informaþiei esenþiale nu doar cu privire la ce a fost negociat
de guverne ºi ce s-a decis la nivel european, dar, de asemenea, ºi în vederea
pregãtirii negocierilor europene la nivel naþional. De fapt, este o rupturã de
tradiþia discreþiei în diplomaþia multor state membre. Carta Albã nu recomandã
oficial o astfel de revoluþie, dar sugereazã o implicare mai largã a societãþii
civile ºi a autoritãþilor locale ºi regionale în pregãtirea negocierilor, deciziilor ºi
regulamentelor precum la nivel European aºa ºi la nivel naþional, ºi în mod
deschis ca rezultatele practice sã fie aceleaºi.
Am spus o implicare mai bunã prin intermediul comunicãrii practice.
Acum adaug: transparenþã în dezbateri. Dar ce se înþelege prin dezbateri?
În Carta Albã conceptul este mult mai vast decât în situaþia la moment.
Comisia doreºte sã stabileascã standarde minime prin intermediul Codului
de conduitã concentrându-se asupra ce sã conduci ºi când, pe cine ºi cum sã
135
Renaud Denuit
conduci. A fost publicatã o bazã de date, CONECCS,2 cu toate asociaþiile ºi
grupurile de interes care negociazã cu Comisia ºi o trecere în revistã a formelor
existente consultative de sector. Discuþiile includ tot felul de experþi, dar ei
lucreazã în prezent într-un mediu întunecos care genereazã lipsa de încredere.
Problema nu constã doar în transparenþa sistemului existent de dezbateri, dar în
intenþia de a reforma ºi a da coerenþã, comparabilitate, raþionalitate ºi
responsabilitate procesului de dezbateri ºi de a folosi transparenþa în sistemul
reformat drept cerc virtuos întru îmbunãtãþirea sistemului ca atare.
Dacã un astfel de proces are succes, Parlamentul European va avea o
posibilitate mai mare de a controla Executivul, având acces la toatã informaþia
cu privire la identitãþile solicitanþilor care contribuie la influenþarea parlamentarilor
(lobby-uri) sau asociaþiile consultate, la stilul dezbaterilor, la urmãrirea cu
perseverenþã a opiniilor primite de serviciile Comisiei, ºi la influenþa comparativã
a fiecãrui partener din cei consultaþi de cãtre Comisie înainte de adoptarea
programului sau legislaþiei-proiect. Parlamentul European va fi capabil sã
controleze rezultatul Comisiei pe baza criteriului de interes general.
La etapa actualã, Carta Albã a fost bine primitã de Comitetul din Regiune,
dar nu la fel de bine cum se aºtepta Parlamentul European. Sunt douã cauze
importante pentru aceastã reacþie.
În primul rând, Comisia considerã cã acordã prea multã atenþie ºi importanþã
societãþii civile pe socoteala reprezentãrii democratice ºi responsabilitãþii politice.
În al doilea rând, Carta Albã încearcã sã reînvigoreze metoda Comunitãþii (în
care cele trei pãrþi ale triunghiului instituþional sunt independente), Parlamentul
tinde sã considere Comisia atât o expresie a responsabilitãþii politicii electorale,
cât ºi un pol independent al triunghiului instituþional.
Dar, din câte ºtiu eu, astãzi, Parlamentul se pare cã nu vede avantajul
imediat al discuþiilor accesibile, comunicative ºi transparente în modul pe care
l-am descris: de a fi înzestrat cu informaþia, de a exercita controlul diplomatic
asupra Executivului. Acelaºi lucru este valabil ºi pentru evaluare.
O parte semnificativã a lucrului preliminar cu privire la Carta Albã a fost
dedicatã calitãþii ºi conþinutului evaluãrii politicilor ºi programelor. Cu cât mai
transparente sunt aceste evaluãri cu atât Parlamentul European precum ºi
alte autoritãþi publice ºi mass-media vor avea posibilitatea sã controleze
2. Baza de date CONECCS: http://www.europe.eu.int/comm/civil_connecs/index_en.htm
136
Transparenþa ºi formele noi de conducere europeanã
eficienþa ºi valabilitatea acestor politici. Aceasta va contribui la reîntãrirea
responsabilitãþii Instituþiilor Europene, incluzând, desigur, Parlamentul.
În concluzie, caracterul legitim se aflã în seama sistemului politic aºa cum
este descris în texte ºi baza legalã, dar este, de asemenea, ºi în imaginaþia ºi
percepþia cetãþenilor. Caracterul legitim indirect al Comisiei poate încã rãmâne
o problemã, atât în ochii unor locuitori, cât ºi din punct de vedere pur teoretic
al democraþiei. Parlamentul European este perceput drept o instituþie democra-
ticã, dar caracterul sãu legitim încã pare a avea nevoie de o zilnicã reînnoire.
Cu certitudine, putem spera într-o modificare a Negocierii pentru îmbunã-
tãþirea situaþiei. Dar în cadrul legal existent, impactul transparenþei puternice
ºi active ar fi fascinant, deoarece ar îmbunãtãþi condiþiile practice pentru o
responsabilitate mai democraticã în sistemul existent, ºi care ar genera simultan
o impresie popularã mai bunã despre acest sistem, dându-i un caracter legitim
mai efectiv.
137
Eforturile Ombudsmanului European
privind îmbunãtãþirea accesului la documente
în Uniunea Europeanã
Ian Harden
Articolul începe cu o descriere succintã a mandatului Ombudsmanului

(Mediatorului n.red.) ºi noþiunea de administrare ineficientã (maladministra-
tion). Al doilea capitol explicã noþiunea de acces la documente în viziunea
Ombudsmanului. În celelalte capitole ale articolului sunt analizate regulile de
acces la documentele înaintate de Ombudsman în urma examinãrii administrãrii
ineficiente în diferite domenii.
1. OMBUDSMANUL
În Tratatul de la Maastricht sunt stabilite oficiul Ombudsmanului ºi cetãþenia

acestuia.1 Primul Comisar European, Jacob Söderman, a fost ales în iulie 1995
de cãtre Parlamentul European ºi reales pentru al doilea termen în octombrie
1999. Conform Tratatului, Ombudsmanul este complet independent în exercitarea
îndatoririlor sale ºi prezintã Parlamentului European un raport anual cu rezultatele
examinãrilor efectuate.
Sarcina principalã a Ombudsmanului este de a investiga cazurile de
administrare ineficientã posibile în activitãþile instituþiilor ºi organelor Comunitãþii,
cu excepþia Curþii de Justiþie ºi Tribunalului de Primã Instanþã care activeazã în
conformitate cu legea. Ombudsmanul poate întocmi un proces-verbal atât din
proprie iniþiativã, cât ºi pe baza unei plângeri. Plângerile pot fi înaintate de cetãþenii
1. Vezi articolele 21,197 CE. Vezi în general, Ian Harden, When Citizens complain: the role
of the European Ombudsman vol.3 (2000) Cambridge Yearbook of European Legal Studies
199-237.
139
Ian Harden
Uniunii, de o persoanã fizicã cu reºedinþa într-un stat membru, sau de o persoanã

fizicã cu oficiu înregistrat într-un stat membru. În Carta drepturilor fundamentale
ale Uniunii Europene sunt stipulate dreptul de direcþionare a cazurilor de
administrare ineficientã cãtre Ombudsman ºi dreptul la administrare eficientã
ca unul din drepturile cetãþenilor.2
Curþile Comunitãþii sunt mecanismele principale prin intermediul cãrora
cetãþenii au posibilitatea sã-ºi apere drepturile în faþa instituþiilor ºi organelor
Comunitãþii. Pentru a corecta o infracþiune, Ombudsmanul nu poate ordona
instituþiei sau organului Comunitãþii. Mai mult ca atât, depistarea unei administrãri
ineficiente nu duce la constrângerea persoanelor care au depus plângerile. În
caz cã Ombudsmanul depisteazã o infracþiune în administrare, el cautã mijloace
posibile de redresare a situaþiei printr-o soluþie amiabilã. Dacã soluþia amiabilã
nu poate fi gãsitã, Ombudsmanul întocmeºte un aviz-recomandare instituþiei
sau organului implicat, care mai apoi în termen de trei luni urmeazã sã prezinte
o apreciere detaliatã. Ultimul pas pe care Ombudsmanul îl poate face este sã
prezinte un aviz recomandãrile de rigoare Parlamentului European.3 Avizul
este examinat de Comitetul de Petiþii, care poate emite avizul sãu ce va include
o cerere de întocmire a deciziei Parlamentului European.
Serviciile oferite de Ombudsman sunt utile cetãþenilor din douã puncte
de vedere. Primul, accesul la aceste servicii nu costã nimic ºi procedura este
mai flexibilã, de obicei mai operativã decât adresarea la instanþele judecãtoreºti.
Al doilea, examinarea plângerii poate fi efectuatã în mai multe moduri, ºi în
majoritatea cazurilor acestea fiind mai liberale decât cele ale instanþelor
judecãtoreºti. Persoana care adreseazã o plângere Ombudsmanului nu trebuie
neapãrat sã fie direct sau indirect afectatã de infracþiunile administrative ceea
ce înseamnã cã sunt posibile plângerile actio popularis.4 Pe deasupra, nu sunt
restricþii în ceea ce priveºte subiectul plângerii adresate Ombudsmanului ºi
anume: acþiunea administraþiei sau neglijarea de cãtre administraþie cu condiþia
sã existe infracþiune în procesul de administrare.
2. 2000 OJ C 364/1. Vezi Articolul 41 (Dreptul la o administrare bunã) ºi 43 (Comisarul).

3. Puterile ºi procedurile Comisarului sunt menþionate de Articolul 195 CE, Statutul
Comisarului (decizia Parlamentului European 94/262 din 9 Martie 1994 cu privire la reglementãrile
ºi condiþiile generale care rãspund de performanþa îndatoririlor Comisarului, OJ 1994, L 113/15).
Ele sunt accesibile pe pagina Web a Comisarului: http://www.euro-ombudsman.eu.int.
4. Vezi ca exemplu Procesul 794/96, relatat în Raportul Anual al Comisarului European
pentru 1997 la p. 129 în versiunea englezã.
140
Administrarea ineficientã (maladministration)
La cererea Parlamentului European, Ombudsmanul, în raportul anual 1997,

a propus o definiþie a noþiunii de administrare ineficientã:
Administrarea ineficientã se manifestã atunci când organul public nu
reuºeºte sã acþioneze în conformitate cu regulile sau principiile de care se con-
duce.
Aceastã definiþie este acceptatã ºi în prezent. Noþiunea de administrare
ineficientã include deci insuccesul de a acþiona în conformitate cu legile în vigoare
ºi cu principiile generale de drept, incluzând respectul faþã de drepturile
fundamentale.
La 6 septembrie 2001, Parlamentul European a adoptat hotãrârea care
aprobã Codul de conduitã al unei administrãri eficiente ºi care cere Ombud-
smanului European sã aplice acest Cod în executarea sarcinilor sale cu privire
la administrarea ineficientã posibilã, astfel accentuând dreptul cetãþenilor la o
administrare eficientã stipulat în Cartã.5 Codul aprobat de cãtre Parlamentul
European este bazat în mare mãsurã pe modelul prezentat de Ombudsman în
1999, ca o parte componentã a cercetãrii efectuate la acest subiect din propria
iniþiativã.6
2. REGULILE DE ACCES LA DOCUMENTE
Aºa cum este menþionat în Tratatul de la Amsterdam, Articolul 1 (2) al

Tratatului privind Uniunea Europeanã (TUE) conþine regula conform cãreia
procesul de luare a deciziilor în Uniune trebuie sã fie cât mai deschis posibil.
Cu toate cã aceastã regulã nu este eficientã, ea se referã la instituþiile ºi organele
Comunitãþii. Încãlcarea principiului dat duce, prin urmare, la administrare
ineficientã.
Accesul la documente, dupã pãrerea Ombudsmanului, include urmãtoarele
trei elemente:
l Procesul de luare a deciziilor de cãtre organele publice trebuie sã fie
5. Raportul Comitetului de Petiþii (raportor Roy Perry) cu privire la modificarea textului

propus de Comisar este A5-0245/2001 (27 iunie 2001). Codul textului aºa cum este adoptat de
Parlamentul European este pe pagina Web a Comisarului: http://www.euro-ombudsman.eu.int/
code/pdf/en/code_en.pdf
6. OI/1/98.
141
Ian Harden
inteligibil ºi sã includã, când este necesar, oportunitãþile favorabile de participare
la acest proces;
l Hotãrârile trebuie sã fie argumentate;
l Informaþia generalã cu privire la hotãrârile luate trebuie sã fie cât mai
accesibilã publicului.
Conform Declaraþiei 17, anexatã la Tratatul de la Maastricht:
transparenþa procesului de luare a deciziilor sporeºte democraþia instituþiilor
ºi încrederea publicã în administrare.
Democraþia este unul din principiile pe care este fondatã Uniunea (a se
vedea Articolul 6 TUE). Accesul la documente este important pentru democraþie,
deoarece el acordã cetãþenilor posibilitatea de a înþelege ºi participa în activitãþile
publice, precum ºi de a acumula informaþia necesarã de a participa la monito-
rizarea eficientã a puterilor stabilite în instituþiile Comitetului.8
În practicã, regulile de acces la documente sunt în strânsã legãturã una cu
alta ºi se completeazã. Declaraþiile, spre exemplu, nu fac doar ca hotãrârile sã
fie mai inteligibile, dar ºi ajutã la înþelegerea proceselor de luare a deciziilor.
Declaraþiile pot servi, de asemenea, ca informaþie. Accesul la informaþie duce,
prin urmare, la transparenþã. În vederea acestor interconectãri, serviciile Ombud-
smanului pot pãrea superficiale. Analiza ce urmeazã, ar trebui deci sã fie bazatã
pe regula predominantã, dar nu ºi exclusivã, a accesului la documente care este
asigurat de cãtre Ombudsman.
3. PROCESELE DE PARTICIPARE LA LUAREA

DECIZIILOR ªI ACCESIBILITATEA ACESTORA
Procedura, Articolul 226.

Una din proeminentele activitãþi ale Ombudsmanului cu privire la regula
de acces la documente se referã la rolul Comisiei Europene ca protector al
Tratatului. Articolul 211 al CE stipuleazã responsabilitatea Comisiei pentru
asigurarea aplicãrii legii Comunitãþii. Articolul 226 (fostul 169) CE este
instrumentul principal favorabil care se aplicã în cazul încãlcãrilor legii
Comunitãþii de cãtre statele membre. Acest articol stipuleazã etapa administrativã
7. Procesul T-191/99, Petrie and others v Commission, hotãrârea judecãtoreascã din 11

decembrie 2001.
8. Procesul T-92/98, Interporc Im- und Export GmgH v Commission (Interporc II), 1999
ECR II-3521, paragraful 39.
142
de investigare, urmatã de etapa judiciarã în cazul când Comisia direcþioneazã
cazul cãtre Curtea de Justiþie.
În practicã, majoritatea cazurilor investigate de Comisie conform Arti-
colului 226 rezultã în urma plângerilor. Legea cu privire la locus standi ºi
modurile de acþiune care pot fi investigate în conformitate cu Articolele 230 ºi
232 ale CE scuteºte Comisia de procesele verbale ale reclamanþilor întocmite
în baza Articolului 226. Prin urmare, în caz cã reclamanþii nu sunt satisfãcuþi de
rãspunsul Comisiei cu privire la plângere, ei se pot adresa cu plângerea datã
Ombudsmanului. Mulþi au acþionat anume astfel. Plângerile lor parvin cu
întârziere, lipseºte informaþia referitor la analiza internã a plângerii, în procesele-
verbale întocmite de cãtre Comisie lipsesc avizele. În unul din aceste cazuri,
Comisia a acceptat cã trebuie sã trateze reclamanþii în conformitate cu principiile
de comportare a unei administrãri eficiente. Totuºi, Comisia a insistat ca obliga-
þiunile sale sã se limiteze la plângerile înregistrate în mod corespunzãtor ºi ca
reclamantul sã fie informat despre desfãºurarea cazului. Ea a negat faptul ca
reclamanþii sã dispunã de orice drept de participare la procedurã.
În 1997, Ombudsmanul a înaintat o cerere din proprie iniþiativã Comisiei
pentru a investiga plângerile parvenite pe numele ei care este ºi protectoarea
Tratatului.9 În timpul anchetãrii, Comisia a explicat cã ea va lua hotãrârea dacã
va trimite sau nu aviz cu notã oficialã timp de un an din momentul înregistrãrii
plângerii. Comisia a promis, de asemenea, cã înainte de a încheia procesul de
examinare a plângerii, ea va informa reclamantul despre acþiunile sale de mai
departe. În acest caz, reclamantul nu va primi doar o cantitate mai mare de
informaþie, dar va avea ºi posibilitatea sã comunice Comisiei pãrerile sale înainte
ca decizia finalã sã fie luatã. Pentru tratarea unei plângeri ulterioare,
Ombudsmanul va lua în considerare faptul cã ºi Comisia trebuie sã aplice aceeaºi
procedurã în caz cã ea decide sã modifice fundamental baza cazului înaintat de
reclamant.10
Ca rezultat al cererii înaintate din proprie iniþiativã a fost, prin urmare,
Articolul 226 în care se spune cã reclamanþii trebuie sã primeascã unele explicaþii
în ce priveºte acþiunile Comisiei ºi o minimã posibilitate de a fi ascultaþi. Cu
toate cã este un articol important, este departe de a fi un cod de procedurã
complet pentru reclamanþi. Anterior, în 2001, Ombudsmanul a propus Comisiei
9. Procesul 303/97, 1997 EOAR 270.
10. Procesul 161/99, decizia din 13 septembrie 2000.
143
Ian Harden
sã adopte un astfel de cod care sã cuprindã dreptul la o administrare eficientã ºi
sã fie cuprins în Articolul 41 al Cartei de Drepturi Fundamentale.11 Pe 15 mai
2001, secretarul general al Comisiei a informat Ombudsmanul cã Comisia intenþia
de a consolida pãrþile principale din codul sãu de proceduri operaþionale ºi de a
public pe pagina Web. Pânã acum totuºi, Comisia nu pare sã-ºi îndeplineascã
promisiunea. Ulterior, Parlamentul European a adoptat o hotãrâre cerând
Comisiei sã urmeze recomandãrile Ombudsmanului de a stabili un cod de
procedurã clar pentru anchetarea infracþiunilor împotriva statelor mem-
bre.
Este de menþionat faptul cã Articolul 226 nu stipuleazã cã Comisia
poate dispune de un discernãmânt nelimitat12 în ce priveºte readresarea legalã
pentru reclamanþi. Ombudsmanul a analizat, în unele procese verbale, dacã
discernãmântul Comisiei cu privire la Articolul 226 a fost în limitele autoritãþii
sale legale.13
Recrutarea în instituþiile Comunitãþii
Recrutarea în instituþiile Comunitãþii a mãrit numãrul plângerilor adresate

Ombudsmanului European. La început, candidaþii se plângeau cã nu erau informaþi
despre membrii Comitetului de Selectare ºi cã era interzis accesul la testele
susþinute de ei. Comisia a acceptat avizul-proiect cu privire la informarea
candidaþilor despre membrii Comitetului de Selectare, dar nu ºi permiterea
candidaþilor sã-ºi vadã originalele testelor.14 În conformitate cu raportul, Preºe-
dintelui Comisiei a prezentat Ombudsmanului, Comisia considerã binevenit avizul-
proiect înaintat de Ombudsman ºi va întreprinde mãsurile cuvenite întru
executarea lui. În hotãrârea sa cu privire la Aviz, Parlamentul European cere
tuturor instituþiilor ºi organelor UE sã urmeze exemplul dat de Comisia Europeanã
în aceastã privinþã.
11. Remarcã suplimentarã la decizia din 30 ianuarie 2001 la închiderea procesului 995/98
(Procesul Thessaloniki Metro).
12. La acest punct, vezi raportul general al Comisarului European, Jacob Soderman, la
Congresul FIDE 1998 cu privire la legea Comunitãþii, Administraþiei ºi Cetãþeanului. Raportul
este accesibil pe pagina Web a Comisarului în versiunile englezã ºi francezã: http://www.euro-
ombudsman.eu.int/FIDE/EN/Default.htm
13. Vezi Procesul 175/97, 1998 EOAR 95; 176/97, 1998 EOAR 97 ºi Procesul 995/98
(trimiterea 11 de mai sus).
14. Raportul special din 18 octombrie 1999.
144
Rezultatele activitãþilor Ombudsmanului în legãturã cu Articolul 226,
cererile ºi testele de angajare nu au prevãzut doar posibilitatea participãrii cât
mai active a reclamanþilor ºi candidaþilor la procedurile respective, dar a creat o
bazã de o mai mare încredere publicã în nepãrtinirea ºi corectitudinea acelor
procese. Este necesar totuºi ca procesul sã se desfãºoare în continuare con-
form Articolului 226.
4. ARGUMENTELE HOTÃRÂRILOR
Datoria de a oferi argumente pentru deciziile luate este un principiu de

bazã al legii ºi este menþionat clar drept o parte componentã a dreptului la o
administrare eficientã din Articolul 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale.
Opinia Ombudsmanului cu privire la competenþa ºi rezultatul îndatoririi de
a oferi argumente este explicatã de douã decizii. Din coincidenþã, ambele implicã
Parlamentul European. În primul caz, plângerea a fost adresatã împotriva
refuzului Parlamentului European de a acorda situaþii de lobby de lungã duratã
reprezentanþilor de ºtiinþã. Decizia a fost justificatã prin hotãrârea Parlamentului
European cu privire la culturile din Europa. Ombudsmanul a adus la cunoºtinþã
faptul cã Parlamentul European nu dispune de puterea de a emite astfel de
situaþii pe termen lung în cadrul organizãrii sale interne, el a accentuat, de
asemenea, cã argumentele refuzului au fost neadecvate. Ombudsmanul a
explicat principiul general în felul urmãtor:
Regulile administrãrii eficiente cer ca administraþia sã ofere argumente
adecvate pentru deciziile care le ia faþã de cetãþeni. Aceastã datorie este atât
pentru a permite indivizilor sã cunoascã de ce instituþia sau organul a luat hotãrârea
datã, dar ºi pentru a permite organelor de supraveghere a Comunitãþii sã-ºi
exercite puterile lor de control.
Datoria de a prezenta argumente adecvate este o regulã fundamentalã a
transparenþei în Uniunea Europeanã, în care se menþioneazã faptul cã publicul
are posibilitatea de a stabili exercitarea puterilor instituþiilor Comunitãþii. Mai
mult ca atât, practica de a oferi argumente are un rol important în reducerea
contestãrii unei legi unde se îmbunãtãþeºte comunicarea între cetãþeni ºi
administraþie15
Al doilea caz este cu privire la hotãrârea Parlamentului European pentru
15. Procesul 788/97/PD, decizia din 26 noiembrie 1998.
145
Ian Harden
retragerea permisiunii de înregistrare a fostului MEP. Unul din motivele adresãrii
plângerii Ombudsmanului a fost neargumentarea hotãrârii date. În ce priveºte
plângerea depusã, Parlamentul European susþine cã, în corespundere cu legea-
cauzã a Curþii Comunitãþii, datoria de a prezenta argumente apare numai în
cazurile când hotãrârea datã ar putea fi revendicatã în Tribunal. Conform
Parlamentului European, hotãrârea Departamentului sãu în cazul dat ar putea
sã nu fie obiectatã oficial în conformitate cu Articolul 230 al CE ºi astfel
Departamentul nu este obligat sã dea argumente.
Ombudsmanul evidenþiazã faptul cã un motiv de a prezenta argumente
este încurajarea Curþii Comunitãþii întru revederea legitimitãþii hotãrârii.
Totuºi, Ombudsmanul a respins avizul Parlamentului European cu privire
la datoria de a oferi argumente numai în cazul când este posibilã analiza judiciarã.
Ombudsmanul menþioneazã, de asemenea, cã legea-cauzã a Curþii oferã un alt
rezultat în ce priveºte datoria de prezentare a argumentelor, care constã în a
face persoanele implicate conºtiente de clauzele legii. El a concluzionat cã
fiecare cetãþean are dreptul sã cunoascã clauzele unei hotãrâri administrative
care afecteazã interesele persoanei în cauzã.16
5. DREPTUL DE ACCES LA INFORMAÞIE

ªI DOCUMENTE17
Accesul la informaþie
Ombudsmanul European a menþionat clar în Raportul Anual (1995) cã

insuccesul nejustificat de a furniza informaþie la cerinþã este o formã posibilã de
administrare ineficientã (maladministrare). Aºa cum s-a arãtat mai sus, în
septembrie 2001, Parlamentul European a aprobat textul Codului de compor-
tament în cadrul unei administrãri eficiente ºi a cerut Ombudsmanului sã aplice
acest cod în anchetele sale cu privire la posibile administrãri ineficiente. Articolul
22 al Codului cere ca un funcþionar sã fie responsabil pentru problemele privind
asigurarea cu informaþia solicitatã de membrii naþiunii ºi sã aibã grijã ca informaþia
comunicatã sã fie clarã ºi inteligibilã.
Datoria de a furniza informaþie este subiectul anumitor condiþii. În primul
16. Procesul 1250/2000 decizia din 19 iulie 2001.

17. Vezi de asemenea Ian Harden, Cetãþenie ºi informaþie 7, Legea Publicã Europeanã, 165-
193 (2001)
146
rând, dacã solicitarea oralã de informaþie este prea complicatã sau prea
cuprinzãtoare pentru a opera cu ea, funcþionarul propune persoanei în cauzã
sã-ºi formuleze solicitarea în scris. În al doilea rând, dacã informaþia este
confidenþialã, funcþionarul informeazã persoana care a depus cererea despre
cauzele de ce informaþia nu poate fi comunicatã. În al treilea rând, când e
necesar, funcþionarul direcþioneazã persoana care solicitã informaþie cãtre
serviciul responsabil pentru furnizarea informaþiei publicului.18
Datoria de furnizare a informaþiei este o necesitate pentru transparenþã.
Funcþionarul trebuie sã ofere informaþia solicitatã cu excepþia cazului când
existã un motiv serios sã n-o facã. Fãrã acest motiv, administraþia va fi suspectatã
de ascunderea informaþiei. Ceea ce este incompatibil cu regula din Articolul
6(2) al TUE care spune cã deciziile în Uniune trebuie sã fie luate cât mai
deschis posibil ºi în conformitate cu principiul de larg acces la informaþie
pentru cetãþeni19
Accesul la documente
În folosirea uzualã, termenul de informaþie se întâlneºte în cuprinsul unor

capitole despre popoare, precum ºi în cuprinsul mapelor, include opinii ºi hotãrâri
judecãtoreºti, precum ºi fapte. Regulile detaliate de furnizare a informaþiei se
referã doar la informaþia care este înregistratã într-o formã anumitã. Cel mai
bun mijloc de prezentare a informaþiei înregistrate, este de a oferi acces la
documentele ce conþin informaþia datã. Aceasta va permite cetãþenilor sã-ºi
creeze opinia proprie, în locul unui comentariu oficial filtrat ºi lustruit.
Declaraþia a 17-ea, anexatã la Tratatul de la Maastricht, cere aviz cu
privire la mãsurile necesare pentru îmbunãtãþirea accesului public la informaþia
accesibilã instituþiilor. Comisia a creat un set de legi ºi practici sociale ºi a
propus sã fie adoptate20 regulile cu privire la accesul public la documente.
Cãtre sfârºitul anului 1993, Consiliul ºi Comisia au adoptat un cod comun de
conduitã privind accesul public la documente implementat prin Decizia Consiliului
18. NB nu este o analizã referitoare la Articolul 22 care conþine ºi alte elemente.

19. Procesul T-174/95 Svenska Journalistforbundet v Council 1998 ECR II-2289, paragraful
66; Paragraful T-309/97, The Bavarian Lager Company Ltd v Commission, 1999 ECR-II-3217,
paragraful 36.
20. Comunicaþia Comisie cu privire la accesul public la documentele instituþiilor OJ 1993 C
156/5.
147
Ian Harden
93/731 ºi Decizia Comunitãþii 94/90.21
Aceste reguli susþin cã, dacã accesul la documente a fost refuzat, peti-
þionarul trebuie sã fie informat despre posibilitatea readresãrii plângerii cãtre
Ombudsmanul European sau prin intermediul procedeelor judiciare.
Cele douã Decizii sunt acum abrogate ºi accesul la documente este condus
de un cadru nou legal menþionat în capitolul 9 de mai jos. Totuºi, deciziile
Ombudsmanului cu privire la plângerile de interpretare ºi aplicare a Deciziilor
93/731 ºi 94/90 meritã sã fie examinate. Aceasta se va face în capitolul 6 care
urmeazã. Capitolul 7 ºi 8 examineazã alte douã aspecte din activitãþile
Ombudsmanului privind accesul la documente: (i) adoptarea regulilor instituþiilor
ºi organelor Comunitãþii altele decât Consiliul ºi Comisia: ºi (ii) pregãtirea
registrelor oficiale de documente.
6. PLÂNGERILE CU PRIVIRE IA APLICAREA DECIZIILOR

93/731 ªI 94/90.
Decizia Consiliului 94/90 prevede posibilitatea de readresare a plângerii

Ombudsmanului European ºi prin intermediul procedurilor judiciare. Legea-cauzã
a Curþii Comunitãþii cu privire la interpretarea ºi aplicarea Deciziilor a întãrit
dreptul accesului public la documente.22 Ombudsmanul a cercetat aproximativ
acelaºi numãr de cazuri precum ºi Curþile, adresându-se când era posibil la
precedentele judiciare ale Curþii. Deoarece Ombudsmanul nu este o instituþie
judiciarã, el nu poate anula decizia de refuz de acces la documente.23 Totuºi,
Comisarul poate identifica orice eroare în astfel de decizii ºi cautã o soluþie
amiabilã sau înainteazã un aviz-proiect instituþiei în cauzã.24
În 1996, Ombudsmanul a primit mai multe plângeri împotriva Consiliului
21. Codul de Conducere al Consiliului ºi Comisiei cu privire la accesul public, OJ 1993 L340/
41; Decizia Consiliului 93/731 din 20 decembrie 1993 cu privire la accesul public la documentele
Consiliului OJ 1993 L 340/43; Decizia Comisiei 94/90 din 8 februarie 1994 cu privire la accesul
la documentele Comisiei OJ 1994 L 46/58.
22. Pentru analiza legii în cauzã vezi Hans Ragnemalm, The Community Courts and
Openness Within the European Union, Cambridge Yearbook of European Legal Studies, Vol. 2
1999, 19.
23. Vezi ordinul Tribunalului de Primã Instanþã din 22 mai 2000 în Procesul T-103/99,
Associazione delle Cantine Sociali Venete z European Ombudsman and European Parliament
2000 ECR II-4165.
24. Sã se vadã deciziile referitoare la pagina Web a Comisarului, accesaþi indexul deciziilor
gãsiþi domeniul juridic accesul public.
148
din partea de jurnalistul britanic Tony Bunyan. În una din anchetãrile sale pe
marginea acestui caz, Ombudsmanul a apelat la interpretarea Articolului 3 (2)
al Deciziei 93/731 care stipuleazã obligativitatea Consiliului de a cãuta soluþia
corectã în cazul cererilor repetate sau cererilor pentru documente volumi-
noase. Dupã pãrerea Ombudsmanului, anterior, nu se acceptau cereri pentru
diferite feluri de documente ºi scrisoarea nu putea fi aplicatã la cererile pentru
un numãr mare de documente.25 Mai mult ca atât Ombudsmanul n-a considerat
cã simpla referire la lupta împotriva crimei organizate sã fie o cauzã adecvatã
pentru aplicarea mandatului de protecþie a interesului public. Nu a fost suficientã
nici declararea faptului cã, atunci când documentele conþin datele cetãþenilor
în detalii, se cere confidenþialitatea dezbaterilor instituþiei. 26
Într-un alt proces verbal din cazurile Organului statal de protecþie, Consiliul
a contestat competenþa Ombudsmanului de a cerceta plângerile cu privire la
documentele legate de cooperare în domeniul justiþiei ºi afacerilor interne (al
treilea pilon). Ombudsmanul considerã cã interpretarea corectã ºi aplicarea
Deciziei 93/731 este subiectul Legii Comunitãþii ºi nu al pilonului trei, chiar dacã
documentele în cauzã se referã la acþiunile ce fac parte din pilonul trei.27
Într-un alt proces verbal a apãrut problema cu privire la interpretarea
regulii de bazã28. Reclamantul a cerut accesul la agendele Grupului de Nivel
Înalt ºi Forþã UE-SU. Cererea a fost respinsã de Consiliu, motivând cã
agendele solicitate au fost stabilite de Consiliu împreunã cu Comisia ºi autoritãþile
SU ºi conform Articolului 2(2) al Deciziei 93/731 agendele date nu se aflã doar
sub responsabilitatea Consiliului sau Preºedinþiei sale.
Ombudsmanul a menþionat cã Articolul 2 (2) al Deciziei 93/731 nu a fost
prezentat drept excepþie la legea de bazã a accesului public. În practicã totuºi
ea funcþioneazã ca excepþie, din momentul când se cunoaºte cã documentele
parvenite sunt complet excluse din rândul celor la care se aplicã regula generalã.
Includerea documentelor la care Consiliul este coautor în competenþa regulii de
bazã va lãrgi considerabil înþelegerea acestei excepþii de facto. Ombudsmanul
25. Procesul 1053/96, decizia din 28 iulie 1998 EORC 167.

26. Procesul 1057/96, 1998 EOAR 178.
27. Procesul 1087/86, 1998 EOAR 41.
28. Referitor la Consiliu, prevederea Articolului 2 (2) al Deciziei 93/731 care declarã cã în
cazul când documentul solicitat de o persoanã fizicã sau juridicã, stat membru, altã instituþie sau
organ al Comunitãþii sau oricare alt organ naþional sau internaþional, cererea trebuie sã nu fie
adresatã Consiliului, dar direct autorului.
149
Ian Harden
s-a mai referit la legea-cauzã ºi anume cã, acolo unde este stabilitã o regulã
generalã, sunt stabilite ºi excepþii pentru aceastã regulã, excepþiile trebuie sã fie
înþelese ºi strict aplicate în aºa fel încât sã nu se omitã complet aplicarea legii
generale. În lumina acestui precedent judiciar, Ombudsmanul considerã cã ºi
Consiliul a interpretat greºit clauza ºi nu a fost împuternicit sã se bazeze pe ea
în procesul verbal de faþã.29
Urmând decizia Ombudsmanului, reclamantul s-a întors din nou la Consiliu
pentru a cere acces. Consiliul a refuzat din nou accesul la documente, de data
aceasta motivând cã documentele cu care a lucrat doar secretarul general nu
erau deþinute de Consiliu. Reclamantul s-a adresat cu o urmãtoare plângere
la Ombudsman, care a luat în considerae cã documentele deþinute de secretarul
general al Consiliului sunt documente deþinute de Consiliu la care a fost aplicatã
Decizia 93/731 ºi a pregãtit un aviz-proiect corespunzãtor. Consiliul, atunci, a
oferit în sfârºit reclamantului accesul la documente.30
Avizele-proiecte au fost, de asemenea, oferite Comisiei drept rãspuns la
plângerile înaintate de Prietenii Lumii, organizaþie neguvernamentalã. Comisia
a acordat acces parþial la cele douã rapoarte solicitate cu privire la implementarea
directivelor din cadrul Comunitãþii de cãtre Regatul Unit. Ea a ºters un anumit
material referindu-se la Articolul 226 cu privire la procedurile de încãlcare, mai
mult ca atât, materialul dat face parte din excepþia interesului public pentru
investigaþii ºi inspectãri, conform Deciziei Comisiei 94/90. Prietenii Lumii au
pretins cã trebuie sã aibã acces la rapoartele complete. Ombudsmanul a notat
cã cele douã rapoarte au fost supuse anterior unei investigaþii cu privire doar la
opþiunile accesibile Comisiei. Pe lângã asta, în timpul depunerii cererilor de
acces la documente, nu exista încã Articolul 226 cu privire la investigarea sub o
anumitã formã. Ombudsmanul a luat în considerare faptul cã excepþia bazatã
pe inspectãri ºi investigãri trebuie sã fie aplicatã doar atunci, când documentele
solicitate sunt indicate în procesul de investigare cu privire la încãlcarea de
procedurã. Comisia a acceptat avizul-proiect înaintat de Ombudsman ºi a permis
reclamanþilor accesul la rapoartele complete.31
ªi, în sfârºit, un aviz-proiect întocmit în octombrie 2001 examineazã refuzul
29. Procesul 1056/96, decizia din 30 iunie 1998 EOAR 172 Tribunalul de Primã Instanþã a
analizat dreptul autorului în acelaºi mod ca ºi în Procesul T-188/97, Rothmans International BV
v Commission, 1999 ECR-II 2463.
30. Procesul 916/2000, decizia din 16 iulie 2001.
31. Procesele 271/2000 ºi 277/2000, decizia din 31 mai 2001.
150
Consiliului de a oferi acces la anumite documente care conþin consilierea din
oficiu. Unul din documente conþine opinia cu privire la chestiunile juridice în
contextul viitoarelor procese verbale posibile ale curþii. Ombudsmanul a înþeles
acest lucru ca fiind analog comunicãrii între judecãtor ºi client. El a luat în
considerare faptul cã Consiliul a fost împuternicit sã considere declaraþia sa în
calitate de chestiune principialã drept contrarã interesului public. Pe de altã
parte, un alt document conþinea analiza problemelor de acces public în contextul
procesului legislativ Dispoziþia 1049/2001 cu privire la accesul public la docu-
mente. Avizul-schiþã al Ombudsmanului accentueazã cã Articolul 207 (3) al CE
prevede un acces mai mare la documentele Consiliului în cazurile când Consiliul
acþioneazã în conformitate cu capacitatea sa legislativã. Conform Ombud-
smanului, publicul trebuie sã dispunã de acces la documente de acest fel, cel
puþin atunci când procesul legislativ a ajuns la o concluzie. Ombudsmanul nu a
luat deci în considerare cã s-au oferit argumente adecvate la refuzul de a avea
acces la document. Opinia desfãºuratã a Consiliului cu privire la avizul-proiect
este planificatã pentru 31 ianuarie 2002.32
7. PROCESELE VERBALE ANCHETATE DE CÃTRE OM-

BUDSMAN DIN PROPRIA SA INIÞIATIVÃ CU PRIVIRE
LA REGULILE DE ACCES LA DOCUMENTE
Decizia Consiliului 93/731 ºi Decizia Comisiei 94/90 se aplicã doar la

solicitarea documentelor ce se referã la aceste douã instituþii.
În 1996, Ombudsmanul European a început anchetarea din proprie iniþiativã
a unei adoptãri posibile a regulilor cu privire la accesul public la documentele
instituþiilor ºi organelor Comunitãþii. Anchetarea a dus la elaborarea unui aviz-
proiect care menþioneazã cã aceste instituþii trebuie sã urmeze exemplul
Consiliului ºi Comisiei prin adoptarea ºi publicarea acestor reguli. Considerând
cã acest insucces ar putea fi datorat unei administrãri ineficiente, Ombudsmanul
a citat urmãtorul pasaj din sentinþa Curþii de Justiþie a Consiliului din Olanda:
Atât timp cât legislaþia Comunitãþii nu a adoptat legi generale cu privire
la dreptul de acces public la documentele deþinute de instituþiile Comunitãþii,
instituþiile trebuie sã ia mãsuri cu privire la procedura acestor anchetãri în virtutea
puterii lor de organizare internã, care le oferã posibilitatea de a lua mãsuri
32. Procesul 1542/2000 (PB)SM, recomandarea proiect din 18 octombrie 2001.
151
Ian Harden
necesare pentru a asigura funcþionarea lor internã în conformitate cu interesele
unei administrãri eficiente.33
Ombudsmanul a subliniat de asemenea cã o administrare eficientã cere
ca orice refuz la o cerere de acces la documente sã fie justificat prin referire la
regulile prevãzute din timp.
Procesul verbal din proprie iniþiativã a fost reluat în 1999 împotriva
organelor care au fost înfiinþate sau au devenit operaþionale dupã încheierea
anchetãrii primare.
Rezultatul acestor anchetãri din proprie iniþiativã este cã aproape toate
organele ºi instituþiile Comunitãþii, incluzând Parlamentul European, Curtea de
Conturi, Banca Europeanã de Investiþie ºi Banca Centralã Europeanã au adoptat
ºi au publicat regulile de acces public la documente.34 Europol-ul a acceptat
avizul-proiect oferit de Ombudsman ºi a fost de acord sã aplice regulile Con-
siliului.35 Cu excepþia Deciziei Parlamentului European cu privire la accesul la
documente care a fost înlocuitã36 în conformitate cu Regulamentul 1049/2001,
regulile adoptate de alte instituþii ºi organe ale Comunitãþii în urma cercetãrilor
Ombudsmanului din proprie iniþiativã rãmân în vigoare.
8. REGISTRELE DOCUMENTELOR
În þãrile cu tradiþie în ce priveºte transparenþa sectorului public, registrele

publice ale documentelor joacã un rol important. Regulile cu privire la înregistrare
ajutã la definirea documentului ca atare ºi existenþa registrelor publice încurajeazã
cetãþenii sã cunoascã care documente existã ºi astfel faciliteazã cerinþele de
acces.
Ombudsmanul European a examinat trei plângeri cu privire la lipsa
registrelor în instituþiile Comunitãþii. Prima susþinea cã la Consiliu nu se menþine
33. Procesul C-58/94 1996 ECR I-2169, p.37.

34. Vezi 1998 OJ C 295/1 (Tribunalul de Auditori); 1997 OJ C 243/(EIB); 1999 OJ L110/30
(ECB).
35. Vezi 1999 EOAR 245.
36. Regulile adoptate ca rãspuns la cercetarea din proprie iniþiativã a Comisarului au fost
publicate în 1997 OJ L 263/27. Vezi acum decizia Parlamentului European care a adoptat Regulile
sale de Procedurã în conformitate cu prevederile Parlamentului European ºi Dispoziþia Consiliului
(CE) Nr. 1049/2001 cu privire la accesul public la documentele Comisiei, Consiliului ºi Parlamentului
(2001/2135(REG)), 13 noiembrie 2001; biroul de decizii cu privire la Accesul Public faþã de
Documentele Parlamentului European, 2001 OJ C 374/1.
152
ºi nu se prezintã publicului o listã cât mai actualã cu mãsurile aprobate în sfera
Justiþiei ºi Afacerilor Interne. Pe parcursul anchetãrii, Consiliul a explicat cã
secretarul general într-adevãr nu menþine o astfel de listã. Atunci Ombudsmanul
a înaintat un aviz-proiect Consiliului în care se menþiona cã acesta trebuie sã
întocmeascã o listã disponibilã la rugãmintea publicului, în conformitate cu
prevederile Deciziei 93/739. Consiliul a acceptat avizul-proiect.37
A doua plângere a fost în legãturã cu lipsa registrului de documente deþinute
de Comisie. În urma unei anchetãri, Ombudsmanul a prezentat avizul-proiect
Comisiei care spune cã aceasta trebuie sã deþinã un registru public al docu-
mentelor pe care le deþine. Existã douã explicaþii ale Ombudsmanului cu privire
la necesitatea registrului de documente într-o administrare eficientã. Prima,
Comisarul a luat în considerare aceastã regulã drept principiu de bazã pentru o
administrare eficientã, ºi anume cã autoritatea publicã ar trebui sã ducã un
registru adecvat cu documentele pe care le deþine, incluzând documentele de
intrare ºi de ieºire. Un astfel de registru ajutã la asigurarea succesiunii ºi
continuitãþii activitãþilor autoritãþii ºi sporeºte eficacitatea lor. Dacã un asemenea
registru nu existã documentele sunt cu greu localizate ºi cererile cetãþenilor de
acces la informaþie sunt îndeplinite cu întârziere. A doua, Ombudsmanul considerã
cã absenþa acestui registru constituie un obstacol pentru cetãþeni de a obþine
informaþia despre documente dacã ei nu cunosc ce documente existã. Ombud-
smanul a accentuat, de asemenea, faptul cã includerea unui document în registru
nu înseamnã automat cã el este public. Registrul dã posibilitate cetãþenilor sã
solicite accesul la documente. ªi anume aici instituþiile trateazã cererea datã în
conformitate cu regulile de acces public.
În ce priveºte avizul-proiect, Comisia a admis faptul cã ea nu are un
sistem uniform de înregistrare a documentelor sale. Comisia a mai adãugat cã
a studiat posibilitatea de a crea un registru public conform Articolului 225 al
CE. Ombudsmanul este conºtient de faptul cã este nevoie de timp pentru a
rezolva problemele practice care implicã întocmirea unui registru ºi, în acest
context, a remarcat hotãrârea Tribunalului de Primã Instanþã cu privire la procesul
Rothmans,38 care a confirmat faptul cã trebuie sã se ocupe Comisia ºi de cererile
de acces la documentele ce descriu deciziile ºi sentinþele anunþate. Astfel,
37. Procesul 1055/96. Recomandarea proiect a fost întocmitã pe 8 octombrie 1998 ºi procesul
a fost încheiat pe 1 martie 1999.
38. Procesul T-188/97, Rothmans International v Commission 1999 ECR-II 2463.
153
Ian Harden
Ombudsmanul considerã cã este rezonabil pentru Comisie sã implementeze
regula de înregistrare a documentelor ca o parte componentã în aplicarea
Articolului 225 al CE.39
A treia plângere este cu privire la incapacitatea Consiliului de a pune la
dispoziþie lista cu toate documentele propuse la ºedinþele anumitor Comitete.
Conform reclamantului, Consiliul a dat instrucþiuni ca documentele confidenþiale,
de restricþie, SN (sans numéro) sã nu fie incluse în registrul de documente, nici
sã nu fie menþionate atât în agendele provizorii cât ºi în rezultatele anchetãrilor.
În opinia Consiliului cu privire la plângerile adresate, existã douã tipuri de
documente preliminare. Primul sunt documentele care au un caracter definitiv.
Ele pot fi considerate rezultatul procesului consultativ preliminar ºi/sau sã
reprezinte descrierea exactã a dezbaterilor Consiliului cu privire la un anumit
dosar într-o anumitã perioadã. Astfel de documente sunt menþionate în registrul
public al documentelor Consiliului având numãrul lor de înregistrare. Al doilea
tip de documente este acela care cuprinde opiniile unei persoane sau a unui
grup mic de oameni, contribuind la dezbaterile Consiliului. Consiliul a menþionat
faptul cã este necesar un registru care sã cuprindã toate documentele difuzate
membrilor sãi, oricât de preliminare sau scurte ar fi ele.
Ombudsmanul a indicat cã exercitarea dreptului de acces la documente
ar putea fi serios diminuatã ºi chiar zãdãrnicitã în caz cã cetãþenii nu cunosc
documentele de care dispune Consiliul. Astfel Ombudsmanul considerã cã
regulile unei administrãri eficiente cer ca toate documentele întocmite de Consiliu
sã fie înregistrate într-un document sau registru accesibil pentru cetãþeni. El a
înaintat o recomandare proiect respectivã.
Consiliul, la rândul sãu, a declarat acceptarea acestui aviz-proiect. Consiliul
a recunoscut faptul cã, indiferent de practica sa de zi cu zi, documentele neoficiale
care formeazã baza dezbaterilor Consiliului sau influenþeazã procesul de luare
a deciziei din cadrul instituþiei, sau rezumã desfãºurarea unui anumit dosar trebuie
sã fie incluse în registrul public. Consiliul a adãugat cã în cazul dat totuºi nu
este necesar ca fiecare parte a documentului sau textului oricât de efemerã
sã fie înregistratã. Consiliul s-a referit, spre exemplu, la sugestiile privind
proiectele distribuite delegaþilor din partea Preºedintelui, delegatului din partea
39. Procesul 633/97. Recomandarea proiect a fost întocmitã pe 29 ianuarie 1999 ºi procesul
a fost încheiat pe 28 iulie 1999.
154
unui stat membru, reprezentantului Comisiei sau funcþionarului Secretariatului
General. În conformitate cu opinia Consiliului, astfel de documente, deseori
simple, au funcþia de a înlocui sau de a completa intervenþiile orale, perioada de
întrebuinþare a acestor documente este deseori foarte limitatã: fie cã sugestiile
sunt oferite imediat, fie cã conþinutul lor este inclus într-un document ulterior
rezumând discuþiile ºedinþei. Dupã pãrerea Ombudsmanului, înregistrarea pãrþilor
originale ale documentului în registru n-ar aduce nici o valoare adãugãtoare
evidentã în ce priveºte transparenþa lor ºi aceasta ar solicita o încãrcãturã în
administraþie.
Ca rãspuns, Ombudsmanul n-a exclus posibilitatea ca sugestiile proiecte
întocmite ºi difuzate la ºedinþe pot sã nu fie neapãrat înregistrate, dacã scopul
acestora este de a înlocui sau a adãuga intervenþii orale. Totuºi, Ombudsmanul
a subliniat faptul cã principalul criteriu de apreciere a documentelor de cãtre
Consiliu în ce priveºte includerea acestora în registru este perioada lor de
întrebuinþare. Ombudsmanul a menþionat dificultatea de a urmãri aplicarea acestui
criteriu într-un mod obiectiv. Pe deasupra, chiar dacã o propunere este ulterior
reflectatã într-un document înregistrat în registrul public, cetãþenii ar putea fi
interesaþi sã cunoascã cine a înaintat-o. Acelaºi lucru se aplicã în caz cã
propunerea nu este acceptatã ºi deci nu este reflectatã într-un astfel de docu-
ment.
Ombudsmanul a notat cã Articolul 1 (1) al noii Dispoziþii 1049/2001 cu
privire la accesul public cere instituþiilor sã asigure accesul public la registrul cu
documente ºi cã Articolul 11 (2) prevede ca registrul sã conþinã indicaþii pentru
fiecare document. Cu toate acestea, Dispoziþia nu face distincþie între
documentele cu privire la perioada lor posibilã de întrebuinþare. Ombudsmanul
a concluzionat cã Dispoziþia 1049/2001 creeazã o îndatorire legalã de a stabili ºi
a face accesibil registrul public cu toate documentele întocmite de Consiliu.
Articolul 11 (3) cere sã se ia mãsuri pentru ca registrele cu documente sã
funcþioneze cãtre 3 iunie 2002. În aceste circumstanþe, Ombudsmanul n-a
considerat cã este necesarã întocmirea avizului-proiect pentru Raportul sãu
cãtre Parlamentul European cu privire la examinare.40
40. Raport Special de la Comisarul European pentru Parlamentul European drept urmare la
recomandarea proiect adresatã Consiliului Uniunii Europene în plângerea 917/2000/GG, 30
noiembrie 2001.
155
Ian Harden
9. DISPOZIÞIA 1049/200141
Tratatul de la Amsterdam a inclus dreptul de acces la documentele

Parlamentului European, Consiliului ºi Comisiei într-un Articol nou 255 al Tratatului
CE. De la 3 decembrie 2001, accesul la documentele Parlamentului European,
Consiliului ºi Comisiei este stipulat în Dispoziþia 1049/200142, care a fost adoptatã
în conformitate cu Articolul 255 (2) CE. Cele trei instituþii de asemenea au
fãcut schimbãri în regulile lor de procedurã, aºa cum este prevãzut de Articolul
253 (3).43
Propunerea iniþialã a Comisiei cu privire la Dispoziþie a fost mult criticatã
public, începând cu Ombudsmanul European.44 Din fericire, Parlamentul Euro-
pean a reuºit în negocierile cu Consiliul sã formeze un text mult mai bun, care a
facilitat recunoaºterea dreptului de acces la documente ca drept fundamental
al cetãþenilor.45 Dispoziþia evidenþiazã douã puncte slabe principale ale deciziilor
Comisiei ºi Consiliului care traduc în viaþã Codul lor de Conduitã din 1993.
Primul punct slab, precum a fost menþionat în paragraful precedent, Dispoziþia
va asigura ca registrele publice cu documente sã funcþioneze cãtre 3 iunie 2002.
Al doilea, Dispoziþia aboleºte regula de bazã atunci când ea se referã nu doar la
documentele elaborate de instituþie, dar ºi la documentele primite.
Dispoziþia stipuleazã aceleaºi mãsuri existente în sistemul precedent.
Refuzul de a oferi acces la documente poate fi contestat atât prin citarea deciziei
la Curtea de Primã Instanþã, cât ºi prin o plângere adresatã Ombudsmanului.46
41. Pentru mai multe detalii, vezi analiza Dispoziþiei 1049/20001 (trimiterea 17 de mai sus.).
42. Dispoziþia 1049/20001 a Parlamentului European ºi Consiliului din 30 mai 2001 privitor la
accesul public la documentele Comisiei, Consiliului ºi Parlamentului European 2001 OJ L 145/43.
43. Pentru Parlamentul European vezi trimiterea 36 de mai sus. Vezi de asemenea: Decizia
Consiliului din 29 noiembrie 2001 referitor la Regulile de Procedurã ale Consiliului, 2001 OJ L
313/40; decizia Comisiei din 5 decembrie 2001 referitor la regulile sale de procedurã 2001 OJ L
345/94.
44. Vezi Wall Street Journal Europe, 24 februarie 2000. Mr Prodi a dat rãspuns în acelaºi ziar
din 9 martie 2000.
45. Michael Cashman ca raportor pentru Comitet cu privire la Drepturile ºi Libertãþile
Cetãþenilor, Afacerile Interne ºi Juridice, precum ºi Hanja Maij-Weggen ºi Heidi Hautala raportorii
respectivi pentru Comitetul Afacerilor Constituþionale ºi Comitetul Afacerilor Legale, au jucat un
rol important în obþinerea acestui rezultat.
46. În conformitate cu regulile de procedurã ale Comisiei, persoanele care nu sunt nici
cetãþeni, nici nu au vizã de reºedinþã nu vor avea posibilitatea de a adresa plângere în faþa
Comisarului European. Aceasta nu înseamnã cã împuternicirile Comisarului din Articolul 195
CE, care oferã posibilitatea de examinare sau din proprie iniþiativã, sau pe baza plângerilor.
156
Cel mai mare neajuns al Dispoziþiei 1049/2001 este faptul cã ea vizeazã
doar Parlamentul European, Consiliul ºi Comisia. Astfel, aºa cum a fost menþionat
în paragraful 7 de mai sus, regulile de acces public adoptate de alte instituþii ºi
organe în urma cercetãrilor efectuate de Ombudsman din proprie iniþiativã în
1996 ºi 1999 rãmân în vigoare.47
10. ACCESIBILITATEA(TRANSPARENÞA) ªI PROTECÞIA

DATELOR
Procesul Lager Bavarian
Legãtura între transparenþã ºi regulile cu privire la protecþia datelor apare

în rezultatul cercetãrii de cãtre Ombudsman a unei plângeri adresate împotriva
Comisiei. Anchetarea a dus la întocmirea unui Aviz care a fost examinat de
Comitetul cu privire la Petiþii. Pe baza raportului întocmit de Comitet, Parlamentul
European a adoptat o Dispoziþie cu privire la anchetare ºi cu privire la o examinare
mai largã a principiului.48
Reclamantul procesului dat a fost directorul Companiei Lager Bavarian.
El a depus plângere Comisiei care are ºi rolul de protector al Tratatului. Plângerea
a fost referitor la legea Britanicã care a ascuns importul de bere germanã în
Regatul Unit (RU). Comisia a început investigaþia procesului în conformitate cu
Articolul 226 (fostul 169) al CE. Procesul a fost încheiat dupã ce autoritãþile
RU au amendat legea naþionalã datã. Reclamantul a rãmas nemulþumit cã
procesul a încheiat. El a dorit sã afle numele participanþilor la ºedinþa organizatã
de Comisie unde a fost discutatã problema. Reclamantul nu a fost admis sã
asiste la ºedinþa datã. Aici au asistat reprezentanþii autoritãþilor RU, Comisiei ºi
asociaþiilor terþe care reprezentau competitorii comerciali ai reclamantului.
Anchetarea, în mod normal, a ajuns la Ombudsman în urma refuzului
Comisiei de a oferi acces la documente.49 Când a devenit clar faptul cã obiectivul
47. Noteazã de asemenea cã Articolul 22 al Propunerii pentru Dispoziþia Consiliului oferã

statutul pentru agenþiile executive sã fie învestite cu anumite sarcini în managementul programelor
Comunitãþii (COM(2001)808 final) prevede ca agenþiile executive sã fie subiectele Dispoziþiei
(CE) Nr. 1049/2001.
48. Procesul 713/98, raportul special din 23 noiembrie 2000; rezoluþia Parlamentului Euro-
pean din 11 decembrie 2001 cu privire la Raportul Special adresat Parlamentului European drept
consecinþã a recomandãrii Comisiei Europene în plângerea 713/98/IJH.
157
Ian Harden
real al reclamantului era de a obþine informaþii, Ombudsmanul a propus o soluþie

amiabilã, care consta în furnizarea informaþiei de cãtre Comisie. Ultima a respins
propunerea referindu-se la dreptul de protecþie a datelor care este menþionat în
Ordinul 95/4650 care presupune confidenþialitatea numelor persoanelor impli-
cate în proces, cu excepþia cazurilor când ei acceptã ca numele lor sã fie
menþionate. Comisia s-a exprimat împotriva unui aviz-proiect. Atunci
Ombudsmanul a înaintat un Aviz cãtre Parlamentul European.
În Aviz se menþiona faptul cã Articolul 1 al Ordinului 95/46 are drept scop
sã asigure protecþia drepturilor fundamentale ºi libertãþile persoanelor fizice, ºi
îndeosebi, dreptul la confidenþialitate în ce priveºte datele personale. Ombud-
smanul a considerat cã informaþia oferitã autoritãþilor administrative de cãtre o
persoanã care participã la anchetarea administrativã nu sunt date personale ce
vizeazã persoana datã, unicul lucru este cã ea sau el a oferit aceastã informaþie.
O altã pãrere este existenþa dreptului fundamental de a oferi în secret informaþie
autoritãþii administrative, dar nu este cazul. Ombudsmanul a considerat, de
asemenea, cã interpretarea ºi aplicarea Ordinului ar trebui sã ia în considerare
regula cã deciziile în Uniune se iau cât mai deschis posibil. În sfârºit,
Ombudsmanul menþioneazã cã, chiar dacã Ordinul a fost aplicat, furnizarea de
informaþie solicitatã ar putea fi justificatã de cele trei excepþii.
În Dispoziþia sa din 11 decembrie 2001, Parlamentul European a considerat
cã Comisia a interpretat greºit Ordinul 95/46 CE aplicându-l la cererea informaþiei
cu privire la numele participanþilor care reprezentau organizaþia comercialã în
timpul ºedinþei organizate de Comisie. Parlamentul European a susþinut avizul-
proiect al Ombudsmanului care presupunea ca trebuie sã se ofere reclamantului
numele solicitate. În urma adoptãrii deciziei, reclamantul a adus la cunoºtinþã
Ombudsmanului despre cererea sa repetatã de a obþine informaþie de la Comisie.
La moment, rãspunsul Comisiei nu se cunoaºte.
Este surprinzãtor, dar Comisia n-a oferit alte argumente decât cel de
protecþie a datelor pentru a justifica refuzul sãu de a oferi numele participan-
þilor. Comisia ar putea, spre exemplu, sã susþinã faptul cã interesul public faþã
de eficienþa procedurii în conformitate cu Articolul 226 justificã promisiunea de
49. Reclamantul a mai adresat ºi alte plângeri care se refereau la aceeaºi problemã: 651/97,
1998 EOAR 111, 954/97, decizia din 14 decembrie 1998.
50. Directiva 95/46/EC cu privire la protecþia indivizilor vizeazã procesarea datelor personale,
OJ 1995 L 291/31. Directiva se aplicã de asemenea în instituþiile ºi organele Comunitãþii în baza
Articolului 286 EC.
158
confidenþialitate datã persoanelor care au oferit informaþie pe parcursul
anchetãrii. Este fãrã rost speculaþia faptului cã Comisia considerã un astfel de
argument prea slab, sau faptului cã ea a ales plângerea datã pentru o interpretare
generalã a ceea ce înseamnã protecþia datelor, cu scopul de a adopta Dispoziþia
45/2001.51 Ultima dispoziþie se referã la Supraveghetorul European de Protecþie
a Datelor care va avea o putere mai mare de investigare ºi constrângere, prin
întocmirea regulilor necesare.52
Înþelegerea regulilor de protecþie a datelor ºi scopul

acestor reguli53
În timpul dezbaterilor în cadrul Comitetului de Petiþii cu privire la procesul

Lager Bavarian, Comisia a fost de pãrerea cã numele unei persoane ca atare
face parte din date personale. Dacã acest mod de abordare ar fi fost corect, s-
ar ajunge la faptul cã orice document care conþine numele unui individ face
parte din domeniul regulilor de protecþie a datelor. În timp ce majoritatea
documentelor conþin anumite nume, accesul la documente ar putea fi decis prin
ºmecherie, aplicând regulile de protecþie a datelor, nu ºi referitor la Dispoziþia
1049/2001 recent adoptatã. Prezumþia regulii de protecþie a datelor este în
favoarea confidenþialitãþii ºi explicaþiile trebuie sã fie oferite înainte ca informaþia
sã poatã fi transmisã pãrþii terþe. Modul de abordare a Comisiei ar frustra, prin
urmare, intenþiile Parlamentului European care a luptat din greu pentru a câºtiga
o Dispoziþie cu privire la accesul public la documente care presupune transparenþa
ºi de care cetãþenii se pot folosi fãrã a da explicaþii.
Pentru a analiza situaþia cu privire la procesul-verbal Loger Bavarian ºi,
în paralel, dezbaterile propunerii Comisiei cu privire la statutul Supraveghetorului
51. Dispoziþia (CE) 45/2001 din 8 decembrie 2000 cu privire la protecþia indivizilor care
vizeazã procesarea datelor personale de cãtre instituþiile ºi organele Comunitãþii, OJ 2001 L8/1.
52. La momentul când a fost scris articolul, propunerea Comisiei pentru Decizia celor trei
instituþii cu privire la Statutul Supraveghetorului European de protecþie a datelor a fost deja
analizat în Parlamentul European. Notaþi cã Europolul ºi sistemul informativ Schengen sunt
subiectele unei scheme aparte: Decizia Consiliului din 17 octombrie 2000 prevede stabilirea
secretariatului pentru organele de protecþie a datelor întocmite de Convenþia cu privire la Stabilirea
Oficiului Politic European (Convenþia Europol), Convenþia cu privire la Folosirea Tehnologiei
Informaþionale pentru Propunerile Clienþilor ºi Convenþiei cu privire la implementarea Acordului
Schengen (Schengen Convention, 2000 OJ L 271/1).
53. Vezi de asemenea cu privire la acest subiect Citezenship and information, trimiterea
17 de mai sus.
159
Ian Harden
European de Protecþie a Datelor, Ombudsmanul a publicat o notã referitor la
legãtura dintre transparenþã ºi regulile de protecþie a datelor.54
În nota Ombudsmanului se aratã distincþia dintre activitãþile publice ale
individului, pe de o parte, ºi, pe de altã parte, viaþa privatã sau personalã a
acestuia aºa cum este stipulat în Articolul 8 al Convenþiei Europene cu privire la
Drepturile Omului. Se indicã faptul cã regulile de protecþie a datelor existã
pentru a proteja fiinþele umane. Pentru susþinerea acestei analize, Ombudsmanul
s-a referit la Convenþia Europei cu privire la protecþia datelor Consiliului55 ºi la
pasaje din Ordinul 95/46, precum ºi la interpretarea Curþii Europene a Drepturilor
Omului din Amann Elveþia.56 Acea interpretare a confirmat mai devreme
precedentul judiciar care ºi este o bazã de date referitoare la viaþa personalã a
individului ºi este stipulatã în Articolul 8 al Convenþiei Europene cu privire la
Drepturile Omului. Curtea a accentuat faptul cã respectul faþã de viaþa privatã
a individului subînþelege dreptul de stabilire ºi dezvoltare a relaþiilor sale cu alte
fiinþe umane. Interpretarea datã leagã explicit aceastã înþelegere a noþiunii de
viaþã privatã cu obiectivul Convenþiei de protecþie a datelor personale care constã
în a asigura pe teritoriul fiecãrui Grup pentru fiecare individ respectul faþã
de drepturile sale ºi libertãþile elementare ºi, în special, dreptul la intimitate în ce
priveºte datele sale personale. Anchetarea respinge, prin urmare, interpretarea
stângace nejustificatã a vieþii private, între timp aducând la cunoºtinþã faptul
cã anume viaþa privatã este cea pe care regulile de protecþie a datelor sunt
destinate s-o protejeze.
Ombudsmanul a accentuat cã analiza sa nu exclude posibilitatea ca datele
referitoare la viaþa privatã a unui individ sã rãmânã confidenþiale. Dispoziþia
1049/2001 cu privire la accesul public menþioneazã câteva domenii de interes
public ºi privat care ar putea justifica confidenþialitatea acestor date în anumite
cazuri.
Ombudsmanul a dat, de asemenea, rãspuns la argumentul fãcut de Comisie
în Comitetul de Petiþie, cã dreptul de acces la documente ºi dreptul la viaþa
privatã sunt ambele drepturi legitime ºi atunci când ele ambele sunt luate în
considerare este necesar sã se menþinã echilibrul. Ombudsmanul a acceptat
faptul cã dreptul de acces la documente ºi dreptul la viaþa privatã sunt ambele
54. Datat cu14 noiembrie 2001. Accesibil pe pagina Web a Comisarului.

55. Convenþia din 28 ianuarie 1981 cu privire la procesul Automat al Datelor Personale.
56. Amann v Switzeland, (Application nr. 27798/95) para.65.
160
drepturi legitime. Totuºi, el a considerat cã ideea menþinerii echilibrului între ele
în fiecare proces unde se menþioneazã un nume, reprezintã greºit natura
transparenþei atât în sectorul public cât ºi în cel privat.
Transparenþa presupune cã organele publice sã ia decizii cât mai deschis
posibil. În ce priveºte accesul la documente, el este definit acum în Dispoziþia
1049/2001. Dispoziþia 1049/2001 oferã excepþii pentru accesul public incluzând
necesitatea protecþiei vieþii private a individului, în special, în concordanþã cu
legislaþia Comunitãþii cu privire la protecþia datelor personale. Scopul acestei
excepþii este ca organul public, exercitând datoriile sale sociale, sã poatã avea
acces la informaþie despre viaþa privatã a indivizilor. Spre exemplu, instituþiile
pot dispune de informaþie confidenþialã referitor la sãnãtatea membrilor din
colectivele lor sãu ºi autoritãþile de emigrare ºi de poliþie pot la fel colecta date
cu privire la viaþa privatã a indivizilor.
Totuºi, nu se menþioneazã nimic în Articolul 286 al CE sau Ordinul 95/46
care sã sugereze ideea cã regulile de protecþie a datelor ar trebui sã fie aplicate
drept principiu general de confidenþialitate în administraþia publicã, astfel încât
sã se solicite exercitarea echilibrului ori de câte ori un document conþine un
nume. O astfel de interpretare ar dãuna nu numai dreptului de acces public la
documente, dar ºi scopului primordial de protecþie a datelor.
11. CONCLUZII
Aproximativ o decadã separã Declaraþia a 17-ea la Tratatul de la Maastricht

de aplicarea deplinã a Dispoziþiei 1049/2001. Pe parcursul acestei perioade,
Uniunea Europeanã a fãcut paºi enormi în ce priveºte punerea în practicã a
transparenþei. De la un vacuum legal cu privire la accesul public la documente,
Uniunea a progresat cãtre recunoaºterea accesului public al dreptului funda-
mental. Precedentele judiciare ale Tribunalelor Comunitãþii au avut o influenþã
decisivã în acest context. Ombudsmanul European a avut contribuþia sa;
interpretarea ºi aplicarea Deciziei Consiliului 93/731 ºi Deciziei Comisiei 94/90
ºi asigurarea faptului cã aproximativ toate instituþiile ºi organele Comunitãþii au
reguli de acces public la documente.
Dreptul de acces public la documente are o importanþã deosebitã, deoarece
el oferã cetãþenilor posibilitatea de a solicita informaþia care încã nu a fost datã
citirii publice. Transparenþa cere, de asemenea, ca instituþiile ºi organele
161
Ian Harden
Comunitãþii sã explice ele singure procedurile de luare a deciziilor ºi sã informeze

publicul. Începând cu Tratatul de la Maastricht, multe din ele au adoptat strategii
de publicare efective, în special prin intermediul Internet. Un numãr mare de
documente oficiale pot accesate în regim on-line ºi serviciile aºa precum
observatorul legislativ57 al Parlamentului European a facilitat monitorizarea
procesului legislativ. O schimbare recentã pozitivã poate servi faptul cã de la 1
ianuarie 2002 s-a oferit timp, relativ scurt, pentru accesul fãrã platã la Jurnalul
Oficial în EUR-Lex58. CELEX totuºi rãmâne un serviciu cu platã care nu are
succes din momentul când legea a devenit prim mecanism prin intermediul cãreia
Uniunea afecteazã vieþile cetãþenilor sãi. Cu toate acestea, CELEX are unul
din elementele clasice ale publicului bun, neavând egali în consum.
Este de menþionat metoda de lucru a Convenþiei care a prezentat proiectul
pentru Carta Drepturilor Fundamentale. Aceasta a servit drept exemplu atât în
transparenþa ºedinþelor sale cât ºi în întocmirea documentelor proiecte de cãtre
Secretariatul ºi Prezidiul Convenþiei, precum ºi a documentelor de intrare care
pot fi gãsite în Internet cu ajutorului unui registru de cãutare. Existã speranþa ca
Convenþia cu privire la viitoarea Europã, care va începe sã funcþioneze la începutul
anului 2002, sã adopte un mod similar de abordare. În acest context, este la fel
de necesar de menþionat faptul cã una din problemele pe care Declaraþia de la
Laeken a introdus-o în agenda Convenþiei este lipsa transparenþei ºedinþelor
Consiliului care activeazã în conformitate cu rolul sãu legislativ.
Este necesar de accentuat îndeosebi faptul cã pentru ca transparenþa
sã devinã o regulã ºi nu o excepþie se cere o culturã a serviciului de operare în
administrare. O contribuþie nu mai puþin importantã a Comisiei Europene în
promovarea transparenþei în Uniune constã în perseverenþa sa de a pune cetãþenii
în centrul acþiunilor, nu ca abstracþie, dar ca oameni reali care au dreptul la o
administrare eficientã.
57. http://wwwdb.europarl.eu.int/dors/oeil/en/default.htm Serviciul Pre-lex al Comisiei este

de asemenea folositor: http://www.europa.eu.int/prelex/apcnet.cfm?CL=en
58. http://europa.eu.int/eur-lex/index.html
162

06 - Transparenta Juridica - 1-162 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

06 - Transparenta Juridica - 1-162 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aprofundarea transparenþei în Uniunea Europenã?

Publicat în englezã cu titlul:

Tradusã sub responsabilitatea OO Raza Soarelui din originalul englez

EIPA nu este responsabil de calitatea traducerii în românã ºi de coincidenþa

© 2002 Institutul European de Administraþie Publicã

Toate drepturile rezervate. Orice reproducere a vreunui fragment din acest

Comisia Europeanã sprijinã activitãþile ºi publicaþiile Institutului Euro-

© 2002, European Institute of Public Administration /

Lista celor care au contribuit la elaborarea acestei lucrãri ..............7

SECÞIUNEA 1: Evoluþia dezbaterilor cu privire la transparenþã

De la Maastricht la Laeken: Planul politic cu privire la deschidere

Dezbaterea Transparenþei: o provocare

Transparenþa ºi Conducerea Europeanã: cu certitudine

Transparenþa ºi formele noi de conducere europeanã:

Eforturile Ombudsmanului European privind îmbunãtãþirea

Reglementãri noi privind accesul la documente.........................217

Accesul la informaþie în relaþiile externe,

SECÞIUNEA 2: Cãi specifice de dezvoltare a transparenþei

Dezvoltarea transparenþei în cadrul OLAF ...................................251

Cum ar putea tehnologiile informaþionale sã aprofundeze

Contribuþia mediilor la transparenþã ...............................................261

1. Regulamentul Parlamentului European nr. 1049/2001 din 30 mai 2001

2. Viitorul Uniunii Europene  Declaraþia de la Laeken .........................285

3. Semnalul de deºteptare pentru Europa .............................................295

4. Întrebãri ºi rãspunsuri pentru tinerii belgieni

Willy de Backer Editor, EurActiv.com, Bruxelles (B)

Edward Best Profesor ºi ºeful Unitãþii pentru

John Burke Administrator, Unitatea Coordonarea

Veerle Deckmyn ªeful Serviciilor de informare,

Renaud Denuit Consilier, Secretariatul General,

Ian Harden ªeful Departamentului juridic, Biroul

Marc Maes Administrator principal, Deschidere,

Steve Peers Conferenþiar în drept, Departamentul

Frankie Schram Consilier adjunct, Ministerul de In-

O datã cu Tratatul de la Maastricht, tema transparenþei a pãtruns definitiv

1. M. Westlake, Maastricht, Edinburgh, Amsterdam: the End of the Beginning, in V.

II. DECLARAÞIA DE LA MAASTRICHT

Declaraþia 17 anexatã la TUE a fost un compromis între statele

III.A. Consiliile Europene de la Birmingham ºi Edinburgh

Reacþionând la discuþiile controversate pe marginea TUE, în cadrul

3. Vezi punctul 3 din Birmingham declaration, Anexa 1 la Concepþia Consiliului European

Aceste iniþiative au fost duse la bun sfârºit, în primul rând, de Comisie în

5. Vezi respectiv (1993) OJ L 156/5 ºi (1933) OJ L 166/4.

III.C. REGULILE DE PROCEDURÃ ALE CONSILIULUI

Între timp, Consiliul a introdus amendamente ºi la Regulile de Procedurã,

III.D. CONTESTÃRI ªI APLICARE

Guvernul olandez a protestat împotriva metodei prin care Consiliul a adoptat

24. Art. 5(1) (justificãrile votãrii) ºi 7(5), Regulile din 1993.

Prin aceasta Curtea a afirmat cã sistemul legal al Comunitãþii recunoaºte

IV. EXTINDEREA REGULILOR DE ACCES LA ALTE

Fiind vorba despre reclamaþii specifice, în iunie 1996, Ombudsmanul, din

c) Comitetul Economic ºi Social;38

Deºi Olanda a pierdut contestarea sa constituþionalã cu privire la noile

38. OJ 1997 L 339/18.

VI. MODIFICÃRILE ULTERIOARE ALE REGULILOR

VI.A. Amendamente ºi anexe la regulile precedente

62. Hotãrârea 2001/320 ((2001) OJ L 111/29).

69. Investigaþia OI/1/99/IJH. Vezi regulile ECB în OJ 1999 L 110/30

76. Hotãrârile judecãþii cu privire la cazurile Hautala ºi Svenska Journalistfirbundet.

83. Hotãrârea judecãþii cu privire la cazul Carlsen.

VII. APLICAREA TRATATULUI DE LA AMSTERDAM

VII.A. Regulile de Procedurã ale Consiliului

107. Art. 6, Regulamentul din 1999.

Tradusã sub responsabilitatea OO Raza Soarelui din originalul englez

Reglementãri noi privind accesul la documente.........................217

2. Viitorul Uniunii Europene Declaraþia de la Laeken .........................285

John Burke Administrator, Unitatea Coordonarea

Marc Maes Administrator principal, Deschidere,

1. M. Westlake, Maastricht, Edinburgh, Amsterdam: the End of the Beginning, in V.

3. Vezi punctul 3 din Birmingham declaration, Anexa 1 la Concepþia Consiliului European

Deºi Olanda a pierdut contestarea sa constituþionalã cu privire la noile

(1) Ce înþelegem prin noþiunea de transparenþã?

Caracterizat de o remarcabilã polisemie, în mãsura în care el

3. J.Rideau, Jeux dombre at de lumieres en Europe, J.Rideau (ed) La transparence admin-

Regula de Procedurã a Consiliului: Articolul 21 Raporturi de la

Art. 18 paragraful 2 din TUE

Art. 39, paragraful 2 din TUE

Art.60 paragraful 2 TCE

convocarea Conferinþei interguvernamentale: art. 48, paragraful 2, TEU.

Uniunea Europeanã se þine pe trei piloni. Primul este arealul politic al

43. M. Zuleg, National Parliamentary Control and European Integration, în T.heukeles, N.

53. B.Bucke. UE-lieders houden EU-hervoerming in strak carcan, De Standard,