În versurile lui Macedonski apare descrierea subiectivă.

Acest lucru este dovedit de mai

multe elemente. În primul rând, scopul textului nu este de a informa (ca în descrierea
obiectivă), ci de a impresiona, de a transmite emoţii cititorului.
Al doilea argument că descrierea este subiectivă este conţinutul. Nu ni se prezintă date
precise, informaţii de ordin ştiinţific, ci ne sunt transmise gândurile şi sentimentele proprii
autorului. Poetul ne vorbeşte în versuri despre pădure, exprimându-şi dragostea şi
admiraţia faţă de aceasta.
Al treilea argument că descrierea este subiectivă este limbajul folosit. Nu întâlnim termeni
ştiinţifici şi cifre, ca în descrierile obiective, ci nenumărate imagini artistice realizate cu
ajutorul figurilor de stil: epitete, repetiţii, personificări, inversiuni. Se remarcă epitetele
"dragă", "semeaţă", "liniştită", "răzvrătit", personificarea "muntele (...) nalţă spre ceruri
fruntea lui semeaţă" şi comparaţia "câmpul (...) se-ntinde ca şi o mare de verdeaţă."
Aşadar, prin scopul urmărit (impresionarea cititorului), prin conţinut (gânduri şi
sentimente proprii) şi prin limbajul artistic (înţesat cu figuri de stil), textul lui Macedonski
este o descriere subiectivă.