Plumb

De George Bacovia

1)Context

Poezia simbolistă “Plumb”, de George Bacovia, deschide volumul cu același titlu apărut în anul 1916,
definindu-l în totalitate. Așezarea sa în fruntea primului volum publicat de Bacovia îi conferă calitatea de text
programmatic.

2)Definirea simbolismului

Simbolismul este un curent literar apărut în Franța, la sfârșitul secolului al 19-lea, unde a fost teoretizat de
Jean Morias în articolul manifest "Le Symbolisme", fiind o reacție împotriva romantismului și parnasianismului.
Curentul explorează zone tematice noi cum ar fi: spleenul, nevrozele, oboseala, singurătatea. angoasa, spaima
de vid etc. Prezența sugestiei, corespondențelor și cultivarea valențelor muzicale ale cuvântului, reprezintă
alte trăsături definitorii ale simbolismului.

3)Doua argumente de apartenenta a poeziei la simbolism

Textul poetic se înscrie în estetica simbolistă prin temă și motive, prin cultivarea simbolului, a sugestiei, prin
corespondențe, decor, cromatică și tehnică repetițiilor ce conferă poeziei DRAMATISM TRAIRII EULUI
LIRIC și MUZICALITATE INTERIOARA.

Singurătatea fără speranță, absența comunicării, strigătul disperat al unei ființe care își exteriorizează cumplita
deznădejde și sentimentul apăsător al înstrăinării, conturează dramatismul eului liric.

Muzicalitatea versurilor este obținută prin repetiția obsesivă a cuvântului-cheie "Plumb", utilizat de trei ori în
fiecare strofă și prin stridenta imaginilor auditive "scârțâiau coroanele de plumb" și "am început să-l strig"

4)Elegie

Poezia este o religie deoarece sentimentul de tristețe și spaima de moarte sunt transmise sub forma unui
monolog liric al unui eu "fantomatic" .

5)Tema

Tema poeziei o constituie condiția de damnat a poetului între o societate superficială, lipsită de aspirații, în
care se simte neînțeles, condiție marcată de singurătate ,imposibilitatea comunicării și a evadării, moartea
iubirii. Supratema textului este cea a morții.

6)Motive lirice

Motivele lirice cu valoare de simbol aparțin câmpului semantic al morții: "plumbul", " cimitirul", "sicriele",
"cavoul", "somnul", "vântul", "frigul" și configurează decorul funerar. Ele se asociază cu stări sufletești sau
existențiale cum ar fi: singurătatea, izolarea, spaima de moarte, angoasa, spleenul, tragicul existențial,
disperarea, inadaptarea. Laitmotivul "stam singur" subliniază senzația de pustiire sufletească.
7)Idei poetice

O prima idee poetică ce reflectă tema și viziunea despre lume a autorului reprezentată CONTOPIREA SI
PIETRIFICAREA UNIVERSULUI UMAN SI NATURAL.

Imaginarul poetic înfățișează lumea ca pe un imens cimintir, un spațiu al claustării, al singurătății, și al

captivității. Intregul decor al poeziei sugerează iminenta morții, câmpul semantic funerar fiind prezent în mare
parte (" cimitirul", "sicriele", "cavoul"). In prima strofă, prezența figurilor de stil cum ar fi metafora "sicrie de
plumb", oximoronul "flori de plumb" și înversiunea "funerar veștmânt", pun in lumină cadrul spațial apăsător
și sufocant.

Starea dominantă este angoasa. Plumbul cuprinde atât universul obiectelor ("sicrie", "coroane"), cât și
universul interior ("amorul meu de plumb"), reușind să mineralizeze tot ce e viu sub efectul său toxic. Chiar și
florile capătă o culoare cenușie, lucru ce denotă caracterul de plumb al lumii: "flori de plumb". Intregul ambient
capătă greutatea apăsătoare a plumbului iar eul poetic se retrage în spațiul închis al "cavoului"- simbol al
izolării.

Corespondențele sunt legături subtile între planul exterior și interior. Astfel, răceala, împietrirea efectivă a
lumii, exprimata de simbolul "vânt", cu sugestii auditive și tactile, corespunde senzației de gol sufletesc,
exprimată direct de laitmotivul: "stăm singur în cavou...si era vânt". Vântul produce stridente acustice și
senzația de rece, specifică morții, în imaginea auditivă din versul "Si scârțâiau coroanele de plumb".

DISPARITIA AFECTIVITATII reprezintă o altă idee poetică care susține tema și viziunea. Strofa a doua
debutează sub semnul tragicului existențial generat de moartea iubirii /iubitei, ce accentuează sentimentul de
singurătate și angoasă :"Dormea întors amorul meu de plumb". Moartea amorului sugerează pierderea
ultimei speranțe de salvare, acesta fiind și motivul pentru care exteriorizarea spaimei de neant se face prin
strigăt: "Si-am început să-l strig".

Eul liric își privește sentimentul ca un spectator: "Stam singur lângă mort", imagine tragică și absurda a
înstrăinării de sine. Metafora "aripile de plumb" presupune zboruri în jos, caderea surda și grea, imposibilitatea
evadarii, moartea afectivității.

8)Elemente de compozitie si limbaj

Tema și viziunea despre lume /particularități de construcție sunt susținute și de următoarele elemente de
compoziție și limbaj ale textului liric: titlu, structură, relatii de simetrie, elemente de prozodie.

 Titlu

Un prim elemente de structură îl constituie titlul "Plumb" ce e format dintr-un substantiv comun simplu
nearticulat. Cuvântul "plumb" este motiv central din cauza sugestii morții: lumea exterioară și cea
interioara sunt supuse mineralizarii sub efectul metalului toxic de culoare cenușie. Astfel, titlul reflectă
tema textului și viziunea poetică asupra vieții, căci greutatea metalului sugerează apăsarea sufletească, culoarea
cenușie- monotonia existenței ,toxicitatea, angoasa și deznădejdea eului poetic, maleabilitatea -dezorientare iar
sonoritatea surdă a cuvantului, ce conține o singură vocală și patru consoane, ar putea fi un simbol al
claustrarii, al captivitatii.

Totodată prin repetabilitatea cuvântului în text, se imprimă o stare de spleen, sugerând o obsesie și dand
textului o tentă de monotonie.
  Lirismul subiectiv

Lirismul subiectiv a redat prin mărcile eului liric: persoana I singular și a verbelor "stam", "am început", "să
strig" și persoana întâi singular dedusă prin adjectivul pronominal "meu".

 Structura

Poezia e structurată pe două planuri cu două catrene. Primul catren surprinde lumea exterioară în care eul liric
se află în ipostaza singuraticului, între-o lume pustie și moartă: "Stam singur în cavou...si era vânt".
Sentimentele poetului se amplifică in strofa a doua care conturează lumea interioară , lumea sufletului, astfel,
cel de al doilea catren pune în lumină moartea iubirii, ce accentuează singurătatea. Legatura intre cele dpua
catrene si cele doua planuri e asigurta de simbolul plumbului, care uniformizeaza elementele decorului
incremenit.

 Relatiile de simetrie

Relația de simetrie este asigurată de raportul dintre structura strofica și planurile imaginarului poetic dar și de
paralelismul sintactic dintre versurile celor două catrene: " dormea adânc "/"Dormea întors", "stam singur"\"
stam singur" și "scârțâiau "\"și-i atârnau".

 Prozodie

Măsura fixă a versurilor, de zece silabe, ritmul iambic și mai ales rima îmbrățișată impreuna cu sonoritatea
stridentă a cuvintelor din rima, data de mulțimea perechilor de consoane, sugerează captivitatea eului poetic
în univers sufocant.

Opinie

În opinia mea, tema singurătății și viziunea asupra lumii se reflectă într-un mod original, deoarece poetul
apelează la tehnici simboliste pentru a le exprima.

În primul rând, Bacovia surprinde condiția omului modern ca ființă însingurată, intr-o lume meschină aflaat în
disoluție printr-un limbaj specific stilului său.

In al doilea rând, repetitia laitmotivul "Plumb " de 7 ori și prezentarea celor două planuri existențiale dau
originalitate textului.

Concluzie

In concluzie, George Bacovia surprinde intr-o manieră originală condiția tragică, tipică omului modern, pentru
care viața insasi devine o formă de suferință. Angoasa, sentimentul acut al înstrăinării, captivitatea apăsătoare,
sunt sugerate prin utilizarea sugestiei, a corespondențelor, a atmosferei și prin muzicalitate, textul incadrandu-
se astfel în estetica simbolistă. In același timp, poezia bacoviană depășește cadrul simbolismului și realizează
trecerea la modernitate după cum confirmă și Rodica Zafiu: “Bacovia aparține unei faze mai târzii a
simbolismului, în care[...] se prezimte un modernism mai acut, scindat”.