Ansamblu de locuinte ale functionarilor vamali

- strada Cutitul de Argint-

În anul 1927, Direcțiunea Vămilor a dispus construirea a șase pavilioane cu apartamente în zona
Cuțitul de Argint-Filaret. Clădirile au fost proiectate de arhitectul Statie Ciortan si date în
folosințã funcționarilor vamali din Ministerul de Finanțe, în 1929. Apartamentele, de capacități
diferite și gata mobilate, erau ocupate prin rotație la intervale de trei ani. Funcționarii erau
practic cazați acolo, în schimbul chiriei și întreținerii.
 Lângă Parcul Carol, mai exact vizavi de Biserica Cuţitul de Argint, o poartă impozantă ne anunţă
prezenţa unui imobil diferit faţă de cele din jur. Aflat într-o zonă industrială dominată de
Autogara Filaret, de actuala Fabrica Hesper (fostă Wolff) şi diferite depozite şi fabrici, grupul de
locuinţe proiectat de arhitectul Statie Ciortan pentru Ministerul de Finanţe se diferenţiază de
proiectele premergătoare de locuinţe sociale prin impunea stilului neo-românesc (aflat din cea
de a treia fază de dezvoltare) la blocuri colective de locuit, concomitent cu regândirea relaţiei
dintre spaţiul public şi cel privat.

Modelul ideologic ->Modelul

Culturalist->Orasul-Gradina

 La nivel de oras, locuirea urbana moderna

adopta selectiv idei provenind din anumite
modele architectural urbanistice, spre
exemplu, cel al ORASULUI GRADINA.
Astfel, unul din noile tipuri de locuinta este
LOCUINTA IEFTINA/POPULARA, in care se
incadreaza si acest imobil.

Tipul acesta de locuinte erau proiectate pentru

clasele mijlocii si muncitoresti( functionari vamali in
acest caz) ca proiecte tip de locuinte individuale.
Regândirea spaţiului public-privat
-este determinat de configurarea unei curţi interioare, element diferit esenţial de celelalte
parcelări. Pe o suprafaţă limitată (aproximativ 4.000 m.p.)
- Ciortan a reuşit să grupeze clădirile în alt mod decât "tradiţionala" parcelare, neabătându-
se, cu toate acestea de la principiul oraşului-grădină, adoptat încă de la începutul
construirii locuinţelor sociale de Societatea Comunală pentru Locuinţe Ieftine. Aşadar
principiile oraşului-grădină nu au fost abandonate, ci doar parţial schimbate.
- Terenul mic avut la dispoziţie a fost hotărâtor pentru reconfigurarea spaţiului. Avem de a
face cu un nou principiu de curte interioară, dominat de un loc de joacă pentru copii şi de
arborii decorativi, anticipând oarecum modelul de inspiraţie şi pentru cvartalele construite
după instalarea regimului socialist.
-În orice caz, este diferit de acest tip de locuire în primul rând prin adoptarea stilului
naţional, caracterizat prin ornamente bogate precum verandă, copertină cu motive
tradiţionale sau foişor. Păstrând aspectul de casă ţărănească, putem observa, o negociere
elegantă a proporţiilor.
Divizarea apartamentelor

Imobilul a fost împărţit în felul următor, după cum se vede dintr-o schiţă a întregului
ansamblu: "cinci din aceste pavilioane au parter şi câte două etaje cu mansarde,
cuprinzând 32 apartamente pentru funcţionarii familişti, iar unul are 38 camere pentru
funcţionarii necăsătoriţi." De asemenea, mai avea "apartamente reduse" pentru
personalul de serviciu, dar şi "o curte specială pentru coteţe de paseri şi serviciul comun".
Asistăm, aşadar, la o primă inovaţie în ceea ce priveşte relaţia spaţiu public - spaţiu privat.
Dacă în toate proiectele realizate de SCLE (Societatea comunală pentru Locuinţe Ieftine),
relaţia era rezolvată prin separarea totală a acestora, pentru prima dată avem de a face
cu un proiect în care spaţiul comun este elementar, fiind plasat central şi destinat ca loc de
joacă pentru copii.

Deci, proiectul lui Ciortan este inovativ:

 prin prezentarea unui model alternativ arhitectonic la modelele deja existente,
realizate de Societatea comunală pentru Locuinţe Ieftine.
 prin adoptarea stilului neo-românesc la blocurile colective de locuinţe
 prin modul in care Ministerul înţelegea distribuirea locuinţelor

Toate acestea reprezintă o nouă etapă în evoluţia comună a dezvoltării urbane şi a

politicilor publice
Locuinta populara: trei camere de locuit, o bucatarie, o sufragerie, o baie, o
pivnita, pod, sopron pentru combustibil, aria totala depasind 150 mp. Scutite de
impozit pe 20 de ani.
Locuinta ieftina: cel mult cinci camere de locuit si o arie totala de maximum 250
mp. Scutire de impozit pe 15 ani.
E vorba despre subventionarea prin reducerea taxelor, in vederea facilitatii
accesului la proprietate.
1910 - apare legea pentru infiintarea Societatii Comunale pentru constructia de
locuinte ieftine

La sfarsitul secolului XIX apar functionarii publici legati de administrarea statului

modern
-categorie mai instarita, cu statut foarte onorabil, formata din romani cu acces la
studii
-creste ca pondere dupa Primul Razboi Mondial si ca necesitate a administrarii
unui stat mai mare, pune in discutie conditia si reprezentativitatea functionarului
public (apare in disutie “functionarul sarac”)
1923 - apare legea pentru Statutul Functionarului Public

In urma razboiului si a reintregirii tarii, Bucurestiul devine un mare centru

administrativ, care atrage o imigratie masiva din intreaga tara. Astfel, apare criza
de locuinte cauzata de cresterea spectaculoasa a popoulatiei. Pentru locuitorii din
categoriile sociale cu venituri mari si mijlocii, aceasta se poate rezolva prin
investitii proprii. Pentru populatia nevoiasa, insa, singurele locuinte construite
pentru ei au fost cele a unor institutii de stat sau private, strict pentru angajatii
lor, printre care se enumera si locuintele pentru functionarii financiari.
 Ciortan observă o serie de probleme: în primul rând, statul a luat în
considerare vechimea şi a împrumutat pe funcţionari pe o perioadă de
treizeci ani, ceea ce însemna că "urmărirea lor pentru rambursarea
împrumuturilor devine o sarcină grea pentru Stat şi împovărătoare pentru
fostul funcţionar şi familia lui. Al doilea motiv care a dus la eşec este
determinat de nemulţumirile interne ale funcţionarilor care nu au putut fi
ajutaţi de fondurile insuficiente şi care "răstoarnă principiile şi ordinea de
drept, revoluţionând spiritele şi scăzând valoarea morală a actului însuşi." În
al treilea rând, exista posibilitatea ca funcţionarilor care au luat un
asemenea împrumut să nu le fie de ajuns, din cauza creşterii preţurilor
materialelor de construcţie şi a mâinii de lucru - în acest caz, funcţionarii
"sunt nevoiţi să sfârşească clădirile cu alte împrumuturi de la bănci ori
particulari, a căror dobânzi le complică situaţia, provocând mari
nemulţumiri." În ultimul rând, analiza câştigurilor statului este clară: statul
poate rezolva această problemă parţial pentru că, de îndată ce un funcţionar
iese la pensie, procesul este reluat cu următorul.
 
Soluţia a fost găsită în continuarea strategiilor adoptate de Societatea
Comunală pentru Locuinţe Ieftine înainte şi după primul război, şi anume,
construcţia de către stat a apartamentelor, care urmau a fi închiriate
funcţionarilor numai "atâta timp cât îşi aduc servicii efective, în schimbul
chiriei legale şi a unei mici contribuţii pentru întreţinerea imobilului". Nu este
clar din acest punct de vedere dacă pensionarii Ministerului de Finanţe
urmau să fie lăsaţi în case după ce ieşeau la pensie.