clansarea Depresiei Nevrotice datorata unui Sine Fals

de CONSTANTA VASILE » Mar Mar 02, 2010 4:22 pm

Se pune intrebarea: in ce imprejurari se ajunge la o decompensare a structurii de

personalitate, cum arata situatiile de frustare si incercare care il fac pe un om cu un
Sine fals sa devina depresiv?

a) Prabusirea curbei de performanta

Ulciorul merge la fantana numai pana ce se sparge. Un om care se suprasolicita
constant foloseste mai multa forta, energie si substanta decat poate inlocui. Cat timp
este tanar si dinamic, el poate compensa aceasta uzura. Dar dupa 10,20,30 de ani de
munca istovitoare bateriile lui se golesc. El resimte cu claritate ca nu mai poate trai
cum o facuse pana atunci. Intreaga structura a vietii sale de pana atunci se clatina,
este coplesit de frica de viitor, devine depresiv.
La o prabusire a curbei de performanta se ajunge si atunci cand, prin introducerea
unor noi sarcini (cerinte profesionale, nasterea unui copil), solicitarile de munca,
pana atunci echilibrate, cresc pana la un nivel care nu mai poate fi stapanit.

b) Zdruncinarea identitatii false

Nu arareori conflictele si problemele care apar in cadrul celebrei si rau famatei
midlife-crisis tin si ele tot de domeniul Sinelui fals. Omul aflat intre 40 si 50 de ani
face bilantul. El resimte un gol vag si un sentiment vag de nemultumire. Ceea ce a
realizat pana acum i se pare a nu avea importanta si valoare de motivatie. Se
trezeste flamand si se culca flamand. "Asta sa fi fost totu1?" se intreaba el uluit.
Si dintr-o data il copleseste groaznica banuiala ca pana acum a trecut pe langa
adevarata viata, ca a alergat dupa scopuri false.
Identitatea lui de pana atunci incepe sa se clatine. Se spetise ca sa fie un om de
afaceri de succes numai pentru ca dorise sa obtina astfel in sfarsit recunoasterea din
partea tatalui.
Acum tatal lui este un batran si sarmanele lui incurajari nu mai poseda forta
motivatoare.
Ea devenise cu mari eforturi o actrita mediocra, care tanjea in fiecare seara dupa
aplauze, dar la cateva ore dupa aceea se gasea din nou singura cu indoiala ei de sine.
Pretul platit pentru o fericire intrucatva inautentica, pentru un scop iluzoriu, dat
fiind ca este fals pare dintr-o data enorm. In continuare viata nu pare a avea un sens
vizibil, iar persoana in cauza dezvolta o depresie.

d) Pierderea adresantului
Dupa cum am vazut, anumite planuri de viata nevrotice se indeplinesc in serviciul
unui alt om. Daca insa adresantul caruia ii sunt menite eforturile dispare dintr-un
motiv sau altul, atunci activitatile intentionate de cel care il serveste cad in gol. O
fiica nu-si mai poate trai rolul de martira daca mama ei bolnava a murit.
O secretara workholica, si de aceea apreciata, devine depresiva de fiecare data cand
se apropie concediul. Aici se arata ca "implinirea unor cerinte straine devenise
singura sarcina de viata autonoma", care se pierde de fiecare data cand nici un alt
om nu mai are nevoie de pacient (Elhard, 1971).

e) Recunoasterea caraeterului zadarnic

Unii oameni vaneaza timp de decenii asa-zisa fericire, nu o ating niciodata, totusi
spera mereu sa o atinga. Ei se feresc sa recunoasca faptul ca Ie lipseste norocul sau
talentul si refuza sa accepte cat de mult depind de valurile arbitrare ale destinului,
care ii daruieste pe unii cu de toate si pe altii ii lasa sa se agite in zadar. Nu putem sa
ne sfortam sa devenim laureati ai premiului Nobel.
Perfectiunea absoluta, faima literara, 0 cariera sportiva in cazul unui talent
mediocru - acestea sunt scopuri ale Sinelui fals, care de regula raman intangibile.
Pe parcursul carierei sale, orice analist observa ca adesea copiii respinsi sunt cei
care-si pun in minte sa cucereasca iubirea mamei sau a tatalui prin eforturi care
dureaza o viata, in primul rand pentru a face placere celorlalti. Ei isi concentreaza
sensul vietii pe acest punct si nu observa cat de putin sunt ei capabili sa-i forteze pe
parinti sa ii iubeasca.
Asa cum ne invata experienta, multi dintre cei afectati nu pot sa-si mentina pentru
totdeauna scopurile iluzorii. Esecurile repetate, insuccese dureroase, reinoirea
continua a dezamagirilor fac sa se verse paharul. Epuizat de luptele solicitante,
respectivul este coplesit de recunoasterea dureroasa a caracterului zadarnic al
faptelor sale. Pentru el se prabuseste o lume - si devine depresiv
Extras si prelucrat din cartea "10 Abordari Psihoterapeutice ale Depresiei", de
Dietmar Stiemerling