FACTORII DETERMINANTI AI

CRESTERII SI DEZVOLATRII
ECONOMICE

STUDENT: Vladoi Bianca Nicoleta PRFESOR COORDONATOR:

MASTER: Asigurarea calitatii in afaceri Conf.Univ.Dr. Sorinel Cozma
ANUL: 2
 Introducere

Evolutia economica dupa criza economica mondiala din 1929-1933 si in deosebi dupa cel
de al doilea razboi mondial a concentrat atentia specialistilor asupra problemelor activitatii
macroeconomice pe termen mai indelungat. Aceasta atentie a generat teorii si modele ale
cresterii economice.
Printre economistii cu preocupari si rezultate remarcabile in acest domeniu sunt
considerati E. Domar, M. Allais si Fr. Perrox in Franta precum si economisti din tari in curs de
dezvoltare.
In dinamica lor activitatile economice pot inregistra cresteri, stagnari si chiar scaderi. Ca
atare evolutia economiei nationale prezinta oscilatii in timp, manifesta disfunctii si reculuri ale
fluxurilor reale si monetare.
Cresterea economica este un proces complex, care vizeaza sistemul economic in
ansamblul sau si in dinamica sa. In problema continutului cresterii economice s-au conturat
opinii diferite. Cresterea economica se deruleaza intr-un anumit cadru spatial si temporal.

Prin continutul sau, cresterea economica inseamna o evolutie pozitiva, ascendenta a

economiei nationale, dar care nu exclude oscilatii conjuncturale, chiar si regrese economice
temporare. Aprecierea ca o economie nationala inregistreaza o crestere economica se
bazeaza pe existenta tendintei cresterii positive reale.

Utilizarea conceptelor de crestere economica zero si de crestere economica negative

corespund unor ratiuni de politica economica si nu unor elaborari teoretice.

Cresterea economica zero semnifica situatia in care rezultatele economice absolute si

populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramanand constant.

Pe planul politicii economice o asemenea rata de crestere era argumentata de promotorii

ei ca singura reactie sociala normala fata de caracterul tot mai restrictiv al resurselor naturale si
de destabilitizare tot mai pronuntata a echilibrului ecologic. In consecinta societatea ar trebui sa
limiteze voluntar ritmul cresterii economice. O astfel de optiune este discutabila. Daca pentru
tarile puternic industrializate pare acceptabila, pentru tarile cu nivel economic redus ar insemna
accentuarea decalajelor in raport cu tarile dezvoltate economic.

Cresterea economica negativa evidentiaza aceea situatie in care rezultatele

macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere, mentinandu-se insa sub control o
serie de corelatii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile,
acceptabile pe planul eficientei economice si al bunastarii sociale.
Cresterea economica negative exprima intentia de legitimare sau justificare a unei situatii
de fapt, sau a unei perspective nefavorabile.
 Cresterea economica exprima acele modificari ce au loc intr-un anumit orizont de
timp si intr-un anumit spatiu, in sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, in
stransa legatura cu factorii lor determinanti.
Aceste rezultate pot fi masurate prin intermediul unor indicatori sintetici semnificativi
pentru aprecierea dinamicii economice a unei tari. Din multitudinea acestor indicatori o
semnificatie relevanta o au produsul intern brut, produsul national brut si venitul national,
in termeni reali, atat in totalitate cat si pe locuitor.
Intelegerea continutului procesului cresterii economice necesita luarea in considerare a
urmatoarelor elemente:
a) cresterea economica este dependenta de dinamica macroeconomica,
determinate de factori specifici de dinamica demografica, determinate de
factori biologici si sociali;
b) dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privita pe o perioada suficient
de lunga, pentru a se delimita expansiunea conjuncturala pe termen scurt din
cadrul ciclului de afaceri, de cresterea economica propriu-zisa, ce se manifesta
ca tendinta dominanta in cadrul unei perioade mai mari de timp;
c) cresterea economica are in vedere rezultatele macroeconomice reale, cele
corectate cu marimea deflatorului;
d) din punct de vedere cantitativ, expresia sintetica a cresterii economice este
ritmul produsului national brut sau a produsului intern brut pe locuitor.

Esenta cresterii economicen poate fi conturata si mai bine printr-o analiza comparative a
acesteia cu alte procese ce exprima dinamica macroeconomica si cu care se interconditioneaza,
cum sunt: dezvoltarea economica, progresul economic, progresul social, reproductia largita.

Astfel, cresterea economica, ca process macroeconomic, nu surprinde modificarile

calitative din fizionomia si structura economiei nationale, din nivelul de trai, aspecte ce sunt puse
in evidenta prin conceptual de dezvoltare economica.

Dezvoltarea economica a unei tari evidentiaza ansamblul transformarilor

cantitative si calitative ce survin in structurile economico sociale si stiintifico-tehnice, in
mecanismele economice precum si in modul de gandire si in comportamentul economic al
oamenilor.

Pe fondul dezvoltarii economice se desfasoara, in timp si spatiu, procesul cresterii

economice. Prin urmare, raportul dintre cresterea economica si dezvoltarea economica este unul
de la parte la intreg. Orice dezvoltare economica presupune si o crestere economica, dar nu
orice crestere economica inseamna si o dezvoltare economica.

Progresul economic reprezinta procesul istoric de inaintare a unei economii nationale de

la inferior la superior, care se manifesta in esenta, prin sporirea productivitatii muncii si a
produsului national pe locuitor, in conditiile modernizarii structurii pe ramuri a economiei
nationale. El este un process complex cu intensitati diferite in evolutia economica a societatii.
 Progresul economic este influentat de o multitudine de factori, printer care mai importanti
sunt:
- bogatiile naturale si posibilitatea atragerii lor in circuitul economic;
- cantitatea si calitatea potentialului uman;
- structura pe ramuri a productiei;
- nivelul dezvoltarii cercetarii tehnico-stiintifice si gradul aplicarii cuceririlor ei in
activitatea economica;
- intensitatea si eficienta participarii economiei nationale la diviziunea mondiala a
muncii etc.

Progresul social exprima evolutia progresiva a societatii, ce implica imbunatatirea

conditiei umane, ridicarea pe o treapta superioara a modului de viata a omului. El are la baza
progresul economic cu care se impleteste organic si se apreciaza nu numai in raport cu starea
initial, ci si cu cea finala.
 Factorii si tipurile cresterii economice
Evidențierea factorilor care au un impact semnificativ asupra dinamicii procesului de
creștere economică, constituie un demers extrem de util având în vedere gradul mare de
eterogenitate ce caracterizează economiile contemporane. De asemenea întreprinderea unei
Creșterea economică și criteriile de convergență în cadrul economiilor emergente din Europa
Centrală și de Est 19 asemenea analize se dovedește a fi una extrem de complexă ținând cont de
multitudinea de factori pe care acest proces îi angrenează. În studierea aspectelor legate de
creșterea economică și factorii determinanți ai acesteia am putut identifica două abordări de bază.
Prima dintre ele este abordarea cantitativă și care face referire la variabile cantitative ca resursele
naturale, capitalul, investițiile străine directe sau gradul de deschidere al economiei. Cea de-a
doua abordare și anume cea calitativă implică o serie de variabile precum cele care țin de natura
politică sau de sfera culturală. Luând în considerare faptul că o clasificare completă a întregului
sistem de factori implicați în conturarea acestui proces necesită un spațiu de lucru mult mai
amplu, capitolul de față își propune o ierarhizare a acelora considerați de literatura de specialitate
în domeniu a fi cei mai reprezentativi și de asemenea cei mai des investigați la nivel empiric în
relație cu procesul de creștere economică. Procesul de creştere economică este considerat ca fiind
unul extrem de complex, influenţat de o varietate de factori politici, instituţionali, culturali cât şi
sociali. Literatura de specialitate prezintă o vastă clasificare a acestor factori, contribuția
fiecăruia dintre ei fiind susținută prin argumente solide.

Principalii factori care asigura sporirea continua a venitului national, sau a produsului
intern brut se grupeaza in factori directi si factori indirecti.

In categoria factorilor directi, care influenteaza cresterea economica in mod nemijlocit, se

includ: potentialul uman, resursele naturale, capitalul si calitatea combinarii acestora. O mai
buna combinare a factorilor de productie se concretizeaza intr-o mai inalta productivitate a
factorilor de productie, deci intr-un spor mai mare de venit national la una si aceeasi masa de
factori de productie.
 Factorii indirecti isi exercita influenta pozitiva sau negativa prin intemediul celor directi,
amplificandu-le sau diminuandu-le contributia. Astfel de factori sunt:
- rata economiilor si investitiilor
- progresul stiintifico-tehnic
- sistemul financiar
- capacitatea de absorbtie a pietei interne
- schimburile internationale

Asupra procesului cresterii economice isi pun amprenta si o serie de fenomene din sferele
extraeconomicului:
- aspectele culturale
- conjuncture politica interna si internationala
- reglementarile juridice si modul de aplicare al acestora
- militarizarea economiei nationale etc.

Atat factorii directi, cat si cei indirecti ai cresterii economice trebuie abordati sub aspect
tridimensional: cantitativ, calitativ si structural.

Latura cantitativa vizeaza modificarea dimensiunilor factorilor de productie (cresterea

capitalului folosit, a resurselor de munca atrase, sporirea investitiilor, a exportului etc.).

Dimensiunea calitativa se refera la sporirea eficientei, a randamentului economic in

folosirea fiecarui factor de crestere economica.

Dimensiunea structurala se concretizeaza in modificarile si innoirile in structura factorilor,

in proportiile in care se asigura combinarea lor.
In procesul complex de crestere economica, la fiecare factor exista o interactiune
compensatoare intre dimensiunea cantitativa si cea calitativa, mediata de latura structurala;
deficitul cantitatii unui factor poate fi compensat printr-o crestere a eficientei utilizarii lui.

Factorul uman. Sub aspectul cantitativ trebuie sa fie analizat din punct de vedere global, al
structurii polpulatiei si al repertitiei sale geografice. Latura calitativa, adica productivitatii muncii,
depinde de nivelul de calificare, de adaptarea la noile structuri ale economiei si organizarea acestuia.

Factorul material al cresterii economice este reprezentat de toate resursele naturale de care
dispune o tara care nu constituie o conditie indispensabila, nici suficienta a cresterii. Multe tari au
ramas subdezvoltate, cu toate ca dispun de resurse considerabile neexploatate. Alte tari (Elvetia,
Japonia, Israel), care dispun de resurse naturale modeste au cunoscut si cunoaste o crestere rapida.
 Cantitatea factorului material are caracter restrictiv datorita limitelor fondurilor de investitii,
caracterului epuizabil al unor resurse naturale si limitelor regenerarii lor.

Natura calitativa prin care factorul material participa la cresterea economics o constituie
productivitatea capitalului real, eficienta economica a utilizarii resurselor naturale. Prin structura
si nivelul adecvate cerintelor productiei, factorul material determina randamente superioare,
contribuie la cresterea economica.

Factorul progres tehnic sau tehnologic, in calitate de neofactor, are in prezent un rol
deosebit in procesul cresterii economice. Potentialul de inovare de a induce, progres si eficienta
este practic, nelimitat, constituind o sursa de importanta strategics. Cantitativ acest factor se
concretizeaza in proportia investitiilor pentru cercetare-dezvoltare, in PNB, calitativ, in eficicenta
directa, in eficienta sectorului cercetarii.
Acest factor are si efecte indirecte sau eficienta propagata, concretizata in avantajul
competitiv al celorlalti factori si in dinamica economica de ansamblu.

Progresul tehnic indus prin inovare determina efecte multiple, cum sunt:
- cresterea randamentului sistemului de productie, a productivitatii muncii si a capitalului;
- realizarea de economii prin reducerea costurilor totale;
- sporirea profitului si a resurselor investitiilor;
- limitarea si reducerea costurilor ecologice etc.

Factorul informational, preponderent neofactor, este esential in cresterea economica.

Sectoarele in care el se manifesta cu prioritate sunt: electronica, robotica, telematica,
biotehnologiile etc.

Intr-o perioada sau alta, pot sa predomine latura cantitativa sau calitativa a factorilor
cresterii economice. Atunci cand apropierea indicatorilor macroeconomici este rezultatul influentei
preponderente a laturii cantitative, al extinderii utilizarii factorilor de productie, cresterea este de
tip extensiv; in situatia influentei preponderente a laturilor calitative ale factorilor de productie,
cresterea economica are un caracter intensiv, ea fiind suportul progresului economic al tarilor
dezvoltate din acest punct de vedere.
In teoria si practica economica contemporana este intalnit si tipul intermediar de crestere
economica in care laturile cantitative, respectiv cele calitative contribuie relativ in egala masura la
obtinerea rezultatelor macroeconomice. Durata lui de existenta este conditionata de factorii interni,
dar si de conjunctura mondiala.
 Creștere
economică

Factori de Factori de
natură natură non-
economică economică

Factori Factori
Factori Factori Factori
endogeni -
endogeni exogeni politici psihologici și
exogeni culturali

Investițiile Gradul de
Resursele Capitalul Progresul deschidere
naturale uman străine tehnologic
directe al
economiei
Bibliografie:

1. “Macroeconomia” – Ion Lungu (EX PONTO – Constanta – 2009)

2. “Economie politica; Macroeconomie” – Prof. Univ. Dr. Victor Ploae (Ex Ponto –
Constanta – 1999)
3. https://www.scribd.com
4. https://conspecte.com
5. www.utgjiu.ro
6. www.creeaza.com