Sunteți pe pagina 1din 17

Management Comparat

CAPITOLUL XIII
ASPECTE SELECTIVE DIN MANAGEMENTUL EUROPEAN

13.1. Anglia

13.1.1. Date introductive

Având o populaţie de circa 60 milioane, suprafaţa 245.000 Km, 24.000 USD/loc, Anglia
se numără printre ţările mari europene, cu o economie dezvoltată. Anglia rămâne o ţară insulară
formată din trei insule principale (Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia) la care se adaugă Irlanda de
Nord şi alte mici teritorii. Originile populaţiei britanice (celţii, germanii şi danezii etc) explică
apropierea culturală, lingvistică şi istorică de ţările germane şi cele din nordul continentului.
Avantajele obţinute prin naşterea în societatea engleză, apartenenţa la o clasă socială
(nobili), tind a se reflecta parţial şi-n lumea afacerilor. În plus, engleza britanică este mai puţin
accesibilă decât engleza americană; se adaugă o anume rezervă a salariaţilor sau managerilor
britanici în a învăţa limbi străine, aceste aspecte specifice, dublate de poziţia economico –
politică a SUA, au făcut ca engleza americană să devină treptat un standard internaţional în
afaceri. Marea Britanie rămâne ţara lui Adam Smith şi economia ce a generat „revoluţia
industrială” în întreaga Europă; lucrarea The Wealth of Nations (1776) a influenţat în aceiaşi
măsură organizarea industrială, relaţiile dintre proprietari şi salariaţi, managementul structurilor
macro din sec. XIX-XX; în această perioadă economia britanică a fost un „workshop al lumii”
(pentru perioada în care a reuşit să-şi menţină un anume monopol cu privire la invenţii/inovaţii
tehnice)1.
Pentru alte ţări europene, Anglia rămâne un model al disputei politice / parlamentare, un
model de echilibru social, o economie în care sindicatele deţin o influenţă notabilă. Ministerul
Industriei şi Comerţului /Department of Trade and Industry este instituţia guvernamentală cu real
direct în sprijinirea mediului de afaceri, a introducerii unor reglementări care să favorizeze
sectorul IMM, concurenţa şi libera iniţiativă; se adaugă Biroul pentru investiţii în UK ce oferă
asistenţă investitorilor străini; alte instituţii: Confederaţia Industriei Britanice, Asociaţia
Camerelor de Comerţ, Federaţia IMM, Institutul de Marketing (2.000 firme – 12 miliarde cifra

1
North P. – Succes Secrets to maximize Business in Britain Time, Editions Std, Singapore, 1999

0
Management Comparat

de afaceri), Asociaţia Consultanţilor în Management (27.000 persoane) etc. Între principalele


sectoare economice din Anglia2:
- serviciile contribuie cu 70% la GDP;
- agricultura foloseşte aproximativ 2% din forţa de muncă şi asigură 60% din necesar;
- sectorul industriei foloseşte 17% din angajaţi şi participă cu 22% în GDP;
- unele sectoare industriale au înregistrat un uşor declin: BMW din Germania a preluat
firma Rover (maşini de lux); Ford a preluat firma Jaguar; constructorul german
Wolkswagen a preluat Rolls Royce etc.
- sectoarele productive folosesc pe scară largă proiectarea pe computer şi roboţi (firmele
britanice au introdus Sistemul „No-Skil Computer” bazat pe Sisteme Expert de Control /
Decizie prin intermediul la care un specialist fără cunoştinţe de IT îşi poate creia propriul
instrument de sprijin);
- după SUA, atrage anual cele mai mari investiţii străine în toate sectoarele economice, ca
investiţii directe sau de portofoliu;
- în sectorul construcţiilor imobiliare, transport aerian, naval, cale ferată regăsim firmele
britanice între primele locuri din Europa (căile ferate sunt privatizate în prezent);
- în distribuţia cu ridicata şi amănuntul regăsim mari companii britanice; se adaugă şi City
Londonez pentru servicii financiare şi bursiere, London Stock Exchange este una din
marile burse din lume etc.
Alături de SUA, Anglia este una dintre ţările în care profesia de manager a devenit
treptat o profesie distinctă în plan social: cel puţin în cazul marilor corporaţii, afacerile zilnice
sunt administrate de manageri profesionişti care nu deţin sau deţin un procent nesemnificativ de
acţiuni; această tendinţă s-a reflectat în cazul existenţei unui număr mare de acţionari care adoptă
mai greu o poziţie comună faţă de interesele curente ale companiei. Totuşi, după unele estimări,
50-60% dintre managerii firmelor britanice deţin acţiuni la propria companie sau alte companii.
Între diverse caracteristici specifice managerilor britanici amintim:3
- sunt relativ conservatori, ceea ce prezumă o orientare spre trecut, tradiţii, cutume etc. şi o
viziune mai modestă asupra viitorului.
- sunt relativ mai slab pregătiţi profesional, judecând după tipul şi provenienţa diplomelor
de care dispun (foarte rar provin de la Oxford sau Cambridge), cel puţin comparativ cu
Germania, SUA şi Japonia;
- managerii britanici pun un accent deosebit pe chestiuni financiare, dar nu neglijează alte
funcţiuni;

2
Anderson S. ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
3
Anderson S. ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

1
Management Comparat

- obţin venituri mai mici decât managerii americani (30.000 – 100.000 lire/an)
- optează relativ uşor şi sunt eficienţi pentru posturi de management în străinătate: filiale
ale firmelor britanice din alte ţări, inclusiv SUA – Japonia;

13.1.2. Organizarea firmelor britanice

În ceea ce priveşte organizarea structurală a companiilor britanice:


– majoritatea firmelor sunt organizate sub forma unor Holding-uri, ceea ce permite
aplicarea de strategii alternative flexibile;
– fiecare filială a holdingului are o autonomie considerabilă în a-şi alege procedurile de
lucru;
– există puţine schimburi şi relaţii de lucru/cooperare între filialele aceluiaşi holding; este
admisă şi competiţia între filiale.
Schematizat, organigrama unui holding britanic se prezintă cel mai adesea:

CONSILIUL DE
ADMINISTRARE

PREŞEDINTE

FINANCIAR JURIDIC

FILIALA I FILIALA II FILIALA III FILIALA IV

Consiliul de
Administrare

Director
General

2
Management Comparat

13.1.3. Iniţierea unei afaceri în Marea Britanie

Pentru investitorii străini, primul pas constă în alegerea formei juridice a unei companii,
prin care urmează să opereze pe piaţa britanică; dacă firma străină este de tip S.A. (Incorporated)
se preferă a înfiinţa o sucursală sau filială (subsidiares –Branches). În situaţia iniţierii unei
companii, legislaţia engleză prevede forma de SRL (Limited) însă cu un dublu sens:
a) Private Limited (Ltd) – acţiunile sunt deţinute numai de persoane fizice şi nu se vând
public, prin bursă sau piaţa secundară;
b) Public Company Limited (PLC) – acţiunile se tranzţionează public, de obicei prin Bursa
de Valori, deci au un caracter deschis publicului larg;
Alte forme juridice ale proprietăţii prevăzute de Companies Act (1985) sunt:
c) Joint Ventures – recomandată pentru diverse tipuri de asociere temporară (exemplu: un
proiect de construcţii civile); legea engleză conferă acestui tip de afacere un caracter
contractual şi mai puţin de tip companie /instituţie (Joint Ventures nu sunt entităţi
distincte/ persoane juridice distincte);
d) Alte forme juridice (Sole Proprietor Ships, Partnerships etc).
În Anglia, prin textul de lege se prevăd o serie de responsabilităţi ce revin companiilor şi
factorului de management (zilnic) din cadrul lor:4
 Responsabilităţile Directorilor de companii privind modelul de ţinere a evidenţei
contabile, informaţiile ce se comunică public, măsuri de prevenire a falimentului etc.;
există un Institut al Directorilor ce oferă asistenţă privind cariera managerilor
profesionişti;
 Legislaţia privind protecţia consumatorilor, drepturile lor în relaţiile cu toţi producătorii
şi consumatorii (calitate, etichetare, prezentare, standarde tehnice, compoziţie,
instrucţiuni, siguranţe în exploatare etc.); de exemplu: the Consumer Protection Act
(1987), the Weights and Measures Act (1985), the Food Safety Act (1990), the Medicinel
Act (1968) etc. În aplicarea legislaţiei de protecţie a consumatorilor există o serie de
instituţii/agenţii: Consiliul Naţional al Consumatorului, Agenţia pentru Comerţ etc.;
 Prevederi vizând achiziţiile, fuziunile şi politica antimonopol între toţi actorii economici:
se previn fuziunile cu tendinţe monopoliste (peste 25%) din piaţa unui produs sau
servicii, prelucrarea forţată a controlului unei firme dacă se atinge interesul public etc.;
 Legislaţia privind condiţiile de angajare a salariaţilor, drepturile şi obligaţiile ce revin
angajatorului; principiul este de a conferi protecţie maximă salariatului în raport cu

4
North P. – Succes Secrets to maximize Business in Britain,Time Edition Std, 1999, Singapore9

3
Management Comparat

managementul (salariul minim, concedii legale, asigurări de sănătate, programe de


pregătire, protecţie împotriva concedierii, protecţie împotriva discriminărilor de orice fel
etc.); cu titlu de exemplu amintim: Equal Pay Act (1970), Sex Descrimination Act (1975),
Employment Protection Act (1978), Race Relations Act (1976) etc.; anual se încheie
contracte colective pe ramuri ale economiei şi pentru administraţia publică.

13.1.4. Conservatorismul britanic şi lumea afacerilor

Pe parcursul ultimilor două decenii cultura afacerilor în UK a înregistrat modificări


sensibile, cu tendinţă de internaţionalizare, de apropiere de practica afacerilor din spaţiul UE şi
SUA; totuşi, apartenenţa la clase sociale a unei persoane, dialecte distincte în engleza vorbită,
funcţie de nivelul educaţiei şi regiune geografică /istorică, alte caracteristici ale puterii imperiale
ce a influenţat lumea pentru secole, etc. – se resimt şi-n prezent în societatea engleză şi mediu de
afaceri.5 Drepturile moştenite prin naştere, distincţia între clase sociale, reminescenţile unui
imperiu, apoi valurile de emigranţi din fostele colonii (India îndeosebi), drepturi moştenite de
secole de multe grupuri sociale / instituţii /universităţi, avansul tehnologic şi economic, etc. –
toatre acestea conferă caracteristici proprii societăţii britanice din sec. XXI; se poate discuta de
un anume mixaj cultural şi religios, de o toleranţă faţă de opţiunile unei persoane străine, de o
adaptare rapidă la cultura altor ţări. Un anume conservatorism se menţine şi astăzi în societatea
engleză, atât ca naţiune cât şi la nivel de persoane6:
 ca stat a aderat mai târziu la UE, manifestă rezerve explicabile istorice faţă de Franţa şi
Germania, în jurul anului 1500 s-a îndepărtat de Vatican (azi predomină catolicismul şi
Biserica Anglicană; regăsim Islamul, Budismul, Ortodoxismul etc.); nu a aderat încă la
Uniunea Monetară;
 relaţii la nivel de persoană: mai individualişti; relaţii rezervate, elemente ale sistemului
metric imperial, circulaţia autovehicolelor pe stânga sensului străzilor, disputa între ceai
şi cafea ca băutură preferată; tipul de Pub (Public House) preferat de cetăţeanul obişnuit
(în orice comunitate locală, inclusiv micile sate, există un număr de PUB în care se
derulează o parte a viţii sociale, se convin diverse „afaceri”, se discută la nesfârşit la
telefon, se citeşte presa, se consumă bere etc; au devenit în timp o extensie a întâlnirilor
din familie).
În mod indirect avem o imagine despre regulile societăţii britanice dacă anlizăm atent
două aspecte:7
a) Sistemul editorial şi lumea presei scrise unde se păstrează reguli convenite cu secole în
urmă: nu există nici un fel de cenzură, editarea modernă prin utilizarea computerului abia
5
Harrington H. J., Harrington J. S. – Total Improvement Management, McGraw – Hill, 1995
6
Hill Ch. W. – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002
7
North P. – Succes Secrets to maximize Business in Britain, Time Edition Std, 1999, Singapore

4
Management Comparat

recent a fost acceptată, organizarea exclusiv pe criteriul profitului, peste 60% din
populaţia majoră citeşte un cotidian (The Sun, 4 milioane tiraj; The Times, The Daity
Telegraph, The Financial Times, The Economist etc); presa scrisă deţine o putere
nonoficială considerabil şi influenţează politica guvernamentală.
b) Lumea sportului din Anglia păstrează unele reguli / principii ce se întâlnesc şi-n afaceri,
îndeosebi organizarea pe criteriul lucrativ. Se consideră că peste jumătate din sporturile
practicate în lume au fost inventate în Anglia (golf, cricket, fotbal european, rugby, tenis,
squash etc.). Îndeosebi în domeniul „rugby şi fotbal” Marea Britanie a deţinut şi deţine o
poziţie privilegiată: cluburile din aceste domenii sunt organizate cel mai frecvent ca
Incorporated Public Company şi sunt listate la bursă; în 1996, cel mai bogat club britanic
de fotbal, Manchester United, înregistra 54 milioane lire sterline venituri (din care 11
milioane profit).

13.1.5. Cultura afacerilor

Începând cu 1970, Guvernul conservator introduce o nouă orientare generală în lumea


afacerilor: promovarea spiritului antreprenorial şi inovativ în cadrul tuturor organizaţiilor de
afaceri. În contextul acestei orientări: statul a sprijinit direct sectorul IMM; a privatizat mari
monopoluri (căile ferate, producţia şi distribuţia de energie electrică, sectorul gazelor naturale, a
încurajat obţinerea energiei din centrale nucleare (20%) etc; statul a oferit granturi pentru
training salariaţi; tot statul încurajează activitatea de R&D a companiilor private, sprijină
producţia pentru export şi consolidarea tehnologiilor de vârf, îndeosebi IT şi roboţii 8. În plus,
Anglia a devenit unul din pilonii procesului integraţionist din cadrul Uniunii Europene. Pe
fondul acestor procese socio–economice, cultura şi mentalitatea de afaceri pe piaţa britanică tind
a se moderniza rapid:9
a) În contextul privatizării şi a unei rate medii a şomajului ridicate, salariaţii au conştientizat
rapid necesitatea învăţării permanente, a îmbunătăţirii calificării / priceperii pentru a-şi
păstra jobul avut sau a accede la o slujbă mai bine plătită; puterea sindicatelor, deşi
rămâne notabilă, a scăzut considerabil, deoarece statul a asigurat protecţia necesară
fiecărui angajat care se integrează în politica companiei;
b) Sindicatele sunt organizate pe principale ramuri / sectoare economice, înregistrează circa
25% din forţa de muncă activă şi negociază condiţii generale de angajare; disputele
deschise şi greve de proporţii s-au înregistrat numai în relaţie cu procesul integraţionist al
UE, îndeosebi PAC;
c) Majoritatea afacerilor în UK sunt derulate pe principiul creditului comercial (30 – 60
zile) ceea ce asigură relaţii de durată şi încredere între parteneri; în caz de acumulare a
8
Anderson S. ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
9
North P. – Op. cit.

5
Management Comparat

unor debite peste 60 zile în relaţii cu un client, de regulă firma în cauză cedează
drepturile de încasat unei firme specializate (o variantă de scontare a unor hârtii de
valoare) contra unui comision, pentru a evita dispute şi litigii la tribunal;
d) Majoritatea produselor şi serviciilor în UK sunt acreditate ISO 9000 (International
Standard Office, având sediul în Paris) însă în competiţia cu Japonia şi SUA conceptul de
TQM a condus la rezultate foarte modeste.
e) Inovaţia tehnică şi socială a constituit o componentă culturală a societăţii engleze de
după 1500 şi până în prezent. Universităţile britanice rămân între cele mai renumite
universităţi din lume, aplică standarde de evaluare severe şi favorizează cercetarea
ştiinţifică individuală; aplică tradiţii acumulate pe parcurs de secole de evoluţie. Conform
unor estimări, Anglia rămâne cea mai inovativă naţiune din lume şi ţara cu cel mai
performant tip de educaţie.10 Chiar dacă în termeni absoluţi Anglia a fost depăşită după
1950 de SUA sau Japonia sau Germania, anumiţi indicatori relativi rămân favorabili
spiritului inovativ:11
 Exprimat ca procent din GDP, activitatea de R&D este de circa 2% la nivel de UE;
aproximativ acelaşi procent regăsim şi-n cazul Angliei dar rezultatele per Euro/USD
alocat sunt diferite astfel12:

Rezultate SUA
R&D Japonia
(per USD alocat) Germania
UK

Se estimează că SUA, Japonia şi Germania alocă fiecare cu 20 – 25% mai mult pentru
R&D ca UK, dar rezultatele per sumă investită sunt mai favorabile în Anglia, explicaţia fiind
dată de tradiţia şi cercetarea individuală din universităţi / institute .
 În ceea ce priveşte tradiţiile inovative ale companiilor britanice, amintim:13
– Revoluţia Industrială, industria navală de la 1500 – 1600, căile ferate , primul
computer, telefon , TV;
– Conform unor studii ale MITI din Japonia, pentru ultima jumătate de secol, peste
40% din marile descoperiri ale lumii din toate domeniile au avut loc în Marea
Britanie;
– În ceea ce priveşte numărul de invenţii şi inovaţii brevetate, lucrări şi articole /studii
ştiinţifice produse anual: calculat per locuitor sau per capita, UK ocupă primul loc ,

10
North P. – Op. cit.
11
North P. – Op. cit.
12
Anderson S. ş.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002
13
North P. – Op. cit.

6
Management Comparat

apoi SUA, Germania etc; dacă se face ierarhizarea după număr absolut avem SUA ,
Germania, Japonia, Anglia (loc 4) şi Franţa;
– În ceea ce priveşte numărul de Premii Nobel: calculat per capita locul I – Anglia,
locul II – SUA, apoi Germania, Franţa etc.; calculat ca număr absolut de premii:
SUA locul I (cu o populaţie de 280 milioane locuitori), Anglia locul II (cu 60
milioane locuitori) etc. Rezultă că succesul inovativ al Marii Britanii se bazează mai
mult pe efortul individual, la nivel de persoană, mai puţin pe efortul instituţional al
unor corporaţii sau companii / instituţii; se adaugă o rată mare de eşecuri în a
exploata comercial diverse invenţii şi inovaţii14.
f) Aplicarea unor standarde severe de protecţie a mediului natural constituie o altă
caracteristică a societăţii engleze din ultimele decenii: legislaţie foarte severă pentru orice
tip de afacere, zeci de ONG-uri cu rol de protecţia mediului, control strict guvernament,
proceduri severe de colectare şi reciclare deşeuri, preocupări pentru fenomene mondiale
de degradare a Oceanului Planetar, încălzire globală etc.; promovarea unor campanii de
„marketing green” (Tesco, Avis etc).
g) În relaţiile de afaceri, negocieri, întâlniri oficiale etc. sunt admise doar unele elemente de
familiaritate; practica uzanţelor diferă de ceea ce întâlnim în SUA sau Franţa; încă se
menţin unele reguli cu privire la titluri sau poziţii de management în organigramă, reguli
de prezentare şi abordare a unor subiecte ce vor fi negociate (termeni ai contractului);
unele din tradiţiile iniţiate cu 70 de ani în urmă, privind deschiderea sesiunii
parlamentare, de exemplu, încă mai guvernează invizibil şi lumea afacerilor. Totuşi,
generaţiile mai tinere de salariaţi se adaptează foarte repede la cerinţele unui mediu
multicultural al afacerilor. Astfel se pot invoca două exemple:
– un procent în creştere optează pentru colegiile economice/financiare/management
vizând a obţine o slujbă în City-ul financiar al Londrei;
– filiala firmei Nissan Motors, amplasată într-o zonă defavorizată din UK, a
înregistrat un succes neaşteptat prin aplicarea unei culturi de afaceri tipic nipone;
filiala a devenit cea mai productivă fabrică de maşini din Europa şi un centru de
training pentru alţi salariaţi ai firmei, inclusiv de la sediu central din Japonia;
h) În 1870 Anglia introduce educaţia obligatorie de 8 ani, astăzi estimându-se că 79% din
populaţie au absolvit cel puţin clasele primare. Sistemul de educaţie medie şi universitară
în UK include şcoli publice (finanţate parţial de la stat) şi şcoli particulare; şi şcolile
particulare au un caracter public. Începând cu 1988, Guvernul a iniţiat o reformă a
educaţiei cu scopul apropierii de regulile UE şi de performanţa universităţilor SUA.
Există universităţi britanice – Oxford, Cambridge, Harrow, Eton etc – care sunt
considerate a fi cele mai bune din lume, întrucât pregătesc tineri ce vor domina ştiinţific

14
Hill Ch. W. – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002

7
Management Comparat

diverse domenii de interes (Premiul Nobel, Field Medals în matematică etc.); alte
universităţi britanice sunt însă mai modest finanţate şi cotate ca nivel de performanţă.

13.1.6. Încadrarea culturii engleze în abordarea lui Hofstede

Mică Mare
D1
0 100
Marea Britanie – 35 puncte
loc 44 într-un eşantion de 50 de ţări
D2 0 Colectivism Individualism

100
Marea Britanie – 89 puncte
D3 locul 3
Feminitate Masculinitate

0 100
Marea Britanie–
66 puncte locul 9 Puternic
Redus
D4
0 100
Marea Britanie – 35 puncte
locul 47
Termen scurt Termen lung
D5
0 100
Marea Britanie – 25 puncte
(locul 18 între 23 ţări din eşantion )

Dacă se evaluează poziţia deţinută de cultura britanică pe D1-D5, comparativ cu SUA sau
Japonia, este evident că tiparul cultural britanic se apropie foarte mult de cel american: societate
puternic individualistă, distanţă medie faţă de putere, relaţii echilibrate şi democratice între
bărbaţi şi femei etc.

13.2. Germania

13.2.1 Date generale

8
Management Comparat

După reunificare, Germania a devenit cel mai mare stat european (82 milioane locuitori,
357.000 km2, administrare federală, 26.000 USD/loc etc.), având în acelaşi timp o economie
extrem de performantă; nu întâmplător sediul B.C.E. a fost convenit pentru Frankfurt. La baza
managementului aplicat de companiile germane se află teoriile lui Max Weber privind eficienţa
socială şi structurile organizatorice; acest teoretician a dezvoltat „managementul birocratic”, însă
el tratează noţiunea de birocratic în sens pozitiv, ca o sumă de principii/reguli de organizare
socială extrem de riguroasă, în care se defineşte precis fiecare detaliu al funcţionării eficiente a
organizaţiilor.
În perioada postbelică, economia Germaniei s-a orientat spre modelul unei economii
sociale de piaţă, model ce se sprijină pe anumite principii:15
- principiul respectării demnităţii umane, ce implică asigurarea unui standard ridicat de
viaţă pentru toţi membrii;
- principiul integrării obiectivelor vizate de individ în structura obiectivelor vizate
organizaţie, ceea ce implică o dublă responsabilitate;
- principiul asumării conştiente a riscurilor specifice oricărei afaceri proprii;
- obiectivul unei afaceri este satisfacerea unor nevoi ale comunităţii (clientul şi piaţa) şi
doar în plan secundar este vizat profitul;
- principiul potrivit căruia proprietatea privată este sacră şi inviolabilă.

Încă din secolul al XVII, statul german a avut un caracter federal, un standard ridicat de
viaţă; puterea economică s-a bazat pe realizări tehnice şi economice de excepţie (cultură, ştiinţă,
invenţii etc.). La momentul actual, după reunificarea din 1990, economia Germaniei rămâne
pilonul integrării UE16:
- serviciile contribuie cu circa 66% în GDP, agricultura numai 1,5% din GDP; rata inflaţiei
1-2% anual şi şomaj 8-9% anual; linii telefonice pentru 65% din populaţie, utlizatori de
Internet peste 35% din populaţie etc.
- educaţia este obligatorie între 6-15 ani, apoi tip „part time” până la 18 ani; există peste
300 universităţi finanţate majoritar de la buget dar administrate independent; universităţile
participă în 16 centre naţionale de R&D, activităţi finanţate 60% de sectorul privat etc.
- se asigură peste 600 scheme de finanţare şi asistenţă pentru noi afaceri, fondurile având
drept sursă guvernul federal, local, UE etc.; domeniile cele mai susţinute sunt IT,
biotehnologii, telecomunicaţii, servicii ecologice etc.

15
Nicolescu O. – Management Comparat, Ediţia a II-a, Ed. Econ. Bucureşti, 2001
16
Anderson S. ş.a. editors – Business The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

9
Management Comparat

- ca regulă uzuală: firmele germane elaborează strategii pe termen mediu şi lung, aplică o
centralizare a deciziei şi un control riguros în realizarea obiectivelor pe subunităţi/ centre
de costuri; se aplică un flux informaţional complex, bazat pe instrucţiuni de detaliu;
procesul decizional este birocratic iar la sediul central lucrează un staff numeros; se
folosesc tehnici moderne de selectare şi training a tuturor salariaţilor etc.
Companiile germane situează în centrul preocupărilor un set de valori: accent deosebit
pe calitate, analize succesive şi metode noi de reducere a costurilor, susţinerea inovării şi
cercetării fundamentale, motivarea salariaţilor prin autocontrol şi oportunităţi de autorealizare
etc.

13.2.2. Organizarea companiilor germane

În ceea ce priveşte organigramele din companiile germane:17


- cel mai frecvent sunt organizate pe divizii sau funcţiuni;
- au un grad ridicat de centralizare a puterii/deciziilor;
- pondere redusă (30%) a funcţionarilor la nivel de top management;
- relaţiile informale şi comunicarea informală încep să predomine în managementul
zilnic;
- planificarea şi controlul sunt relativ rigide şi centralizate.

În managementul curent, deciziile majore se adoptă prin negocieri în organisme


colective: Consiliul Director, Consiliul de Administraţie etc. Există şi un organism colectiv de
co-gestiune al firmei (Geshaftsfuhrer) ce include şi reprezentanţi ai salariaţilor.
Din punctual de vedere al formei juridice, companiile germane sunt constituite cel mai
frecvent ca societăţi cu răspundere limitată sau societăţi pe acţiuni.

13.2.3. Managementul resurselor umane în Germania

În Germania, sindicatele şi asociaţiile patronale se organizează pe ramuri ale


economiei; relaţiile sindicate-patroni au la bază legea şi contractele încheiate prin negocieri. Cu
privire la pregătirea managerilor în Germania, amintim:

17
Burduş E. – Management comparat, Editura Economică, 1998

10
Management Comparat

 există mai multe niveluri de angajare şi promovare pe post pentru managerii inferiori
(ucenic, muncitor calificat, maistru) şi managementul de mijloc; cerinţele pentru astfel de
posturi se distribuie pe intervalul „studii primare – studii liceu”;
 după terminarea liceului sau o şcoală tehnică echivalentă:
- accesul la universităţi;
- accesul la companii pe posturi modest salarizate;
 în cadrul managerilor superiori, titularii sunt absolvenţi a unor universităţi (colegii) sau
institute politehnice (4 ani); Tot în rândurile managerilor superiori întâlnim:
- absolvenţi ai universităţilor pe domenii de lungă durată;
- absolvenţi doctorat şi /sau Master

După 1999, în Germania au început a se organiza studii tip MBA cu predare în


germană/engleză; până la acest moment un master putea fi obţinut numai în străinătate (SUA,
Anglia etc.). Conform unor studii întreprinse:
- din totalul societăţilor pe acţiuni germane (uzual, firme mari şi medii) directorii aveau
un doctorat în proporţie de 37%;
- dintre cele mai mari 100 societăţi pe acţiuni germane: 53% dintre membrii conducerii
superioare aveau un Phd; la Siemens: din 20 de directori 14 directori aveau doctorat; la
Bayer: 10 din 12 directori aveau doctorat.

11
Management Comparat

13.2.4. Încadrarea culturii germane în abordarea lui Hofstede

Conform studiului efectuat de Hofstede, Germania poate fi încadrată între cele două
extreme ale fiecărei dimensiuni culturale identificate de autor:

Mică Mare
D1
0 100
Germania – 35 puncte
loc 44 într-un eşantion de 50 de ţări
Feminitate Masculinitate
D2
0 100
Germania – 66
puncte locul 9
Redus Puternic
D3
0 100
Germania – 65 puncte
locul 29 Termen lung
Termen scurt
D4
0 100
Germania – 31 puncte
(locul 14 între 23 ţări din eşantion )

Cultura germană se apropie mult ca tipar sau model de ţări precum Anglia sau SUA, fapt
confirmat de valorile relative obţinute de Germania în studiul lui Hofstede. O imagine
individuală dar elocventă despre mentalitatea salariatului german se deduce din textul scris de un
sociolog britanic; Peter Lawrence este sociolog care a scris despre Germania (Lawrence, 1980):
“Ceea ce impresionează pe un călător străin în Germania este importanţa legată de
ideea de punctualitate, indiferent sau nu dacă standardul este realizat. Punctualitatea, nu starea
vremii, este subiectul standard de conversaţie pentru străini în compartimentele de tren.
Trenurile pe distanţă lungă din Germania au o foaie volantă expusă în fiecare compartiment,
numită Zugbegleiter (literar „însoţitor al trenului”) care specifică toate opririle, cu orele de
sosire şi plecare, şi toate legăturile posibile pe parcurs. Este aproape un sport naţional în
Germania ca atunci când un tren trage la un peron într-o staţie să se ţină în mână Zugbegleiter-
ul, astfel încât mersul trenului să poată fi verificat cu ceasul electronic. Când trenurile au
întârziere, şi acest lucru se întâmplă, anunţurile la megafon relatează acest fapt cu un ton într-o

12
Management Comparat

notă de stoicism şi tragic. Cea mai neplăcută categorie de întârziere care figurează în aceste
anunţuri este Unbestimmte Verpätung (întârziere nedeterminată: nu ştim cât de mare va fi
întârzierea!) şi acestea se pronunţă ca un discurs funerar.”18

13.3. Franţa

13.3.1. Franţa – Date introductive

Franţa rămâne una dintre pilonii procesului integraţionist al UE, fiind alături Germania şi
Anglia, una dintre economiile puternice ale Europei. Principalele indicatori socio–economici ce
oferă o imagine despre poziţia Franţei în UE arată:19
- aproximativ 60 milioane locuitori;
- suprafaţa circa 550 000 km2;
- GDP: 1450 miliarde USD (loc 4 mondial);
- GDP per capita: 24200 USD;
- speranţa de viaţă: 78 ani;
- structura GDP: serviciile 72% (din care 17% sunt servicii guvernamentale); industrie şi
construcţii 20%; agricultura şi energie 3% (după SUA este al doilea exportator mondial de
produse alimentare);
- rata inflaţiei 2-3%; rata şomajului 1-12%;
- 75% din populaţie este urbană;
- 77% din energie electrică necesară se obţine din centrala nucleară; importă aproximativ
60% din necesarul de petrol brut.
În anii ’90, Franţa începe un proces de privatizare a unor sectoare (bănci, asigurări,
energie etc.), dar statul încă centralizează France Telecom; introducerea telefoniei mobile a fost
foarte rapidă (50% din populaţiei), însă Internetul pătrunde mai lent în economia franceză (15%
din populaţie). Totuşi, noile tehnologii şi computerul (31% posesori PC) se extind rapid în
diverse medii sociale: se alocă peste 2% din GDP pentru R&D (suportul este 50% stat şi 50 %
sector particular din companii, universităţi etc.) sunt lansate programe naţionale pentru
nanotehnologii; generaţii noi de computere şi noi tehnici IA de software; reţele de computere şi
e-learning; biotehnologii etc.20 Forţa de muncă este extrem de bine calificată: 78 universităţi de
stat, 80 institute de elită (Grandes Ecoles), 100 colegi independente; peste 2,1 milioane studenţi;
companiile alocă fonduri pentru trainingul angajaţilor; diverse programe de calificare
intermediar dar şi postuniversitar, doctorat şi postdoctorat.

18
Hofstede G. – Managementul Structurilor Multiculturale, Editura Economică, Bucureşti, 1996
19
Anderson S. ş.a. Editors – Business. The Ultimate Resourse, Bloomsbury Publishing Plc, London, 2002
20
Anderson S. ş.a. - Idem

13
Management Comparat

De menţionat că în septembrie 2000 Bursa de Valori Paris a fuzionat cu Bursa din


Amsterdam şi Bruxelles, constituind primul Stock Exchange pan-European (denumire:
EURONEXT) având o capitalizare de piaţă de 2,4 trilioane Euro.

13.3.2. Organizarea structurală în firmele franceze

În cazul companiilor mari şi medii din Franţa, structura formală uzual întâlnită este cea
de tip funcţional; în astfel de situaţii se acordă o importanţă echilibrată tuturor celor cinci
funcţiuni: de R&D, de producţie, de marketing de resurse umane şi financiar contabilă. Se
apreciază că managementul curent al firmelor franceze este relativ birocratic, puternic
centralizat, ierarhia însumând un număr mare de nivele ierarhice. 21 Centralizarea puterii şi decizii
la vârful piramidei este dublată de un personal administrativ, de supervizare şi control relativ
ridicat, ca număr (15–20% din total salariaţi). Schematizat organigrama tip pentru firme franceze
de dimensiune mare şi medie se structurează astfel:

Consiliul de
Administraţie

Preşedinte
Staff
Staff

Vicepreşedinte Vicepreşedinte

Direcţia Direcţia Direcţia Direcţia Direcţia


R&D Producţie Marketing Resurse Financiar
Umane Contabilă

21
Nicolescu O. – Management Comparat, Ediţia a II-a, Ed. Econ. Bucureşti, 2001

14
Management Comparat

În cazul firmelor franceze se estimează că autoritatea top managementului faţă de


muncitori este foarte ridicată, însă aceiaşi autoritate în relaţia cu staff-ul administrativ şi
funcţionari este mai modestă.22 Majoritatea firmelor medii şi mari au desemnat un Consiliu de
Administraţie compus din 3 – 12 directori executivi; survin două situaţii frecvente:
- Preşedintele CA îşi păstrează toate atribuţiile executive / decizionale în managementul
zilnic al companiei;
- Preşedintele CA desemnează un Director General care va prelua atribuţiile executive
/decizionale zilnice;
Salariaţii executanţi (muncitorii) din firmele franceze mari pot desemna reprezentanţi în
Consiliu de Administraţie sau în Consiliu de supervizare însă participarea şi influenţa reală sunt
modeste atunci când compania adoptă decizii majore (managementul participativ al tuturor
membrilor organizaţiei este deficitar).

13.4. Italia

13.4.1. Date generale

Având o istorie îndelungată, un patrimoniu cultural de excepţie, Italia s-a impus în


Europa şi ca o putere economică. Principalii indicatori socio-economici ai economiei italiene se
prezintă astfel (anul 2000):23
- aproximativ 58 milioane locuitori populaţie şi 294.000 km2 suprafaţă;
- GDP: 1163 miliard USD, GDP per capita 20170 USD anual;
- speranţa de viaţă 78 ani;
- structura GDP pe sectoare economice: industrie 26%, servicii 71%, agricultură 3%;
- serviciile acoperă 62% din locurile de muncă iar agricultura 6%;
- turismul aduce încasări formidabile la bugetul de stat, anual vizitează Italia circa 57
milioane de turişti (40 – 50 miliarde. Euro);
- aproximativ 25% din GDP este estimată „economia la negru/gri”, cel mai ridicat procent
din UE;
- rata anuală a inflaţiei 2-3%, iar rata medie a şomajului 11-12%, deci un şomaj destul de
accentuat;
- importă aproximativ 80% din necesarul de petrol şi gaze naturale, 80% din energia
electrică necesară;
- telefonie mobilă: 74% din populaţie, PC-uri 15% din total, Internet 24% etc.
Şi-n cazul Italiei, procesul de privatizare (1990) a inclus sectoare mari precum Telecom
22
Idem
23
Anderson S. ş.a. Editors – Business The Ultimate Resourses, Bloomsbury Publishing, Plc, London, 2002

15
Management Comparat

Italia, bănci şi asigurări, petrol şi gaze, electricitate, autostrăzi, industria de apărare etc.
Forţa de muncă din firmele italiene este bine calificată, urmează programe de training în
diverse forme. Activitatea de R&D este susţinută de stat prin intermediul unor institute şi
universităţi; se adaugă sectorul privat din cadrul companiilor (per ansamblu sub 2% din GDP
anual); există 42 universităţi de stat şi şase universităţi particulare, pe domenii, preferinţa
tinerilor fiind dreptul, economia şi ştiinţele inginereşti. În activitatea de R&D se colaborează
strâns universităţi-firme private direct şi prin „parcuri tehnologice”: biotehnologii, comunicaţii,
IT etc.; se consideră că Bologna este universitatea cea mai veche din Europa (1088)

13.4.2. Climatul organizaţional în firmele italiene

Rădăcinile istorice latine, relativa întârziere a procesului de industrializare a Italiei – faţă


de Anglia sau Germania – la care se adaugă afinităţi culturale şi de limbă, apropie climatul
organizaţional din această economie de mediul de afaceri din România sau Spania.24
– există un grup puternic de companii mari, cu tradiţie pe sectoare economice, mari bănci
comerciale şi grupuri de asigurări: structuri de management relativ birocratice, o
centralizare puternică a deciziei şi puterii asociate, influenţa redusă a muncitorilor în
mersul afacerilor etc.; rezistenţă la schimbarea culturii organizaţionale, la noi metode;
– există un sector dinamic de firme tip IMM în managementul cărora se identifică sprijinul
antreprenorial, adaptarea rapidă, flexibilitate, tehnici moderne de motivare/participare;
acestea au culturi în formare, sunt mai uşor de modelat spre succes;
– companii multinaţionale şi societăţi/filiale a unor concerne străine sunt pronunţat
orientate către inovaţie şi noutate în administrarea curentă şi viziunea pe termen lung;
astfel de companii sunt de regulă conduse de manageri profesionişti, puternic motivaţi de
oportunităţile oferite de UE şi competiţia globală; se caracterizează de un context
multicultural, toleranţă la alte culturi naţionale etc.

24
Cu precizarea că performanţa şi productivitatea companiilor italiene rămâne net superioare în competiţia globală

16