Cunostintele geogrefice in perioada antica prezinta particularitati care au orientat mai

tarziu concepte geografice.

Au fost si incercari prin care se incerca explicarea impotriviri omului fata de natura.
Cunostintele antichitatii, acumularile de interes geografic au un character
homocentristic.
Grecii si romanii au cedat altora locul gandirii geografice: bizantinilor, chinezilor,
iatalienilor, portughezilor, spaniolilor, englezilor, olandezilor, francezilor.
Se rmarca o perioada ingusta cu contributii ale lumii arabe care aduc informatii
despre natura, populatia si orasele acestui spatiu.

In anul 1828 ia fiinta la Berlin “Societatea Germana deGeografie”. Cea mai

reprezentativa sub aspectul numarului de membrii si a conditiilor materiale a fost
“Societatea de Geografie din Londra – 1830.
Dupa 1830 ritmul infiintarii societatilor de geografie se accelereaza. In 1845 ia fiinta
Societatea Geografica Imperiala Rusa. In 1871 ia fiinta Uniunea Internationala de
Geografie.
In anul 1875 ia fiinta Societatea Romana de Geografie cu sediul la Bucuresti.
Dupa numai 10 ani apar alte 54 de societati de geografie.
Aceste societati au avut un rol deosebit in initierea cercetarilor stiintifice cu character
geografic, atat pe plan national, cat si international.
Apar numeroase publicatii periodice, in 1886 fiind 126 de publicatii. Se organizeaza
mai multe Congrese geografice in Europa si in diverse allte regiuni.