Dezvoltarea social-economica si politica de la inceputul secolului al XIX-lea a impus ,

in mod obiectiv, aparitia unor institutii corespunzatoare. In acest cadru un loc important l-
au avut societatile de geografie.
Prima societate de geografie a fost “Societatea geografica din paris” infiintata in anul
1821.
In anul 1828 ia fiinta la Berlin “Societatea Germana deGeografie”. Cea mai
reprezentativa sub aspectul numarului de membrii si a conditiilor materiale a fost
“Societatea de Geografie din Londra – 1830.
Dupa 1830 ritmul infiintarii societatilor de geografie se accelereaza. In 1845 ia fiinta
Societatea Geografica Imperiala Rusa. In 1871 ia fiinta Uniunea Internationala de
Geografie.
In anul 1875 ia fiinta Societatea Romana de Geografie cu sediul la Bucuresti.
Dupa numai 10 ani apar alte 54 de societati de geografie.
Aceste societati au avut un rol deosebit in initierea cercetarilor stiintifice cu character
geografic, atat pe plan national, cat si international.
Apar numeroase publicatii periodice, in 1886 fiind 126 de publicatii. Se organizeaza
mai multe Congrese geografice in Europa si in diverse allte regiuni.

Cunostintele geogafice in perioada antica prezintaparticularitati care au orientat mai

tarziu concepte geografice. In aceasta perioada s-au scris lucrari de sinteza si s-au emis
opinii semnificative privind rolul cunostintelor geografice.
Vechii egipteni au contribuit in 3 directii la largirea orizontului geografic; fenicienii
sunt primii care au exploratMediterana de la un capat la altul; in calatoriile lor, chinezii,
foloseau proprietatile acului magnetic, ei se pare au fost si primii care au atinstarmurile
vest americane 9este atestat acest lucru prin lucrarea “geografia economica a Chinei”)
Antichitatea greco-romana e4ste cea care individualizaeaza geografia ca stiinta.
Este remarcabila in aceasta perioada contributia invatatilor greci si romani ca
Hipocrate, Platon,Herodot, Strabo, Ptolemeu, Aristotel.
Savantii antichitatii au formulat concepte pe baza experientei ceea ce a condos la
definirea unor ramuri geografice ca: geografie matematica, geografie fizica, geografie
umana, geografie medicala.
Cunostintele accumulate in aceasta perioada au un caraqcter empiric si utilitar.
Au fost si incercari prin care se incerca explicarea impotriviri omului fata de natura.
Cunostintele antichitatii, acumularile de interes geografic au un character
homocentristic.
Lumea antica a imprimat cunostinte de valoare in cunoastrea palnetei noastre,
antichitatea contribuit la dezvoltarea ramurilor geografice.
Retinem in ceea ce priveste Romania 2 harti importante : harta Daciei a lui Ptolemeu
si tabula peutengeriana.
Aceasta perioada se prelungeste spre feudalism marcand o faza de tranzitie in gandirea
geografica.
Cele mai importante elemente in aceasta faza sunt cele de calatorie, inceputurile active
ale navigatiei si a comertului care au dus la largirea orizontului geografic.
Grecii si romanii au cedat altora locul gandirii geografice: bizantinilor, chinezilor,
iatalienilor, portughezilor, spaniolilor, englezilor, olandezilor, francezilor.
 Se rmarca o perioada ingusta cu contributii ale lumii arabe care aduc informatii
despre natura, populatia si orasele acestui spatiu.