Metode de Evaluare A Riscului de Insolventa Bazate Pe Rate Financiare PDF

Brîndescu-Olariu Daniel
Metode de evaluare a riscului de insolvență bazate pe rate

financiare
EDITURA MIRTON
Timișoara
2014
Metode de evaluare a riscului de insolvență bazate pe rate financiare
Autor: Brîndescu-Olariu Daniel, www.levier.ro
©Toate drepturile sunt rezervate autorului
ISBN
978-973-52-1469-2
Cuprins
1. Introducere............................................................................................................................... 1
2. Starea de insolvență ................................................................................................................. 5
2.1.Capacitatea de plată a întreprinderii .................................................................................. 5
2.2. Investițiile în activitatea de exploatare.............................................................................. 9
2.3. Procesul de recuperare a capitalului investit ................................................................... 10
2.4. Conceptul de ”insolvență” .............................................................................................. 12
2.4.1. Semnificația noțiunii de ”insolvență” în conformitate cu legislația națională ........ 12
2.4.2. Conceptul de insolvență în abordările internaționale .............................................. 15
2.5. Cauze ale insolvenței ...................................................................................................... 18
2.6. Incidența procedurilor de insolvență în România...................................................... 22
3. Istoric al analizei bazate pe rate financiare ............................................................................ 25
4. Metodologie de analiză monofactorială ................................................................................. 34
5. Metodologie de analiză multifactorială ................................................................................. 53
5.1. Metodologie de modelare ............................................................................................... 53
5.1.1.Analiza discriminantă .............................................................................................. 56
5.1.2. Regresia logistică .................................................................................................... 65
5.2. Analiză pe perechi de date .............................................................................................. 71
5.2.1. Regresie logistică .................................................................................................... 83
5.2.2. Analiză discriminantă ............................................................................................. 95
5.3. Analiză la nivelul întregii populații țintă ...................................................................... 102
5.3.1. Regresie logistică .................................................................................................. 102
5.3.2.Analiză discriminantă ............................................................................................ 110
5.4. Analiza comparativă a modelelor propuse .................................................................... 116
6. Analiza previzională bazată pe tablouri de fluxuri de numerar ........................................... 121
6.1. Tablouri construite prin metoda directă ........................................................................ 123
6.2. Tablouri construite prin metoda indirectă ..................................................................... 131
6.3. Analiza senzitivității fluxului net de numerar estimat .................................................. 146
6.3.1. Indicatori recomandați .......................................................................................... 150
6.3.2. Variația plăților pentru materii prime și materiale consumabile ........................... 153
6.3.3. Variația plăților pentru alte materiale.................................................................... 162
6.3.4. Variația plăților pentru energie și apă ................................................................... 167
6.3.5. Variația plăților pentru mărfuri ............................................................................. 171
6.3.6. Variația plăților privind prestațiile externe ........................................................... 175
6.3.7. Variația plăților cu personalul ............................................................................... 179
6.3.8. Variația plăților cu impozitele ............................................................................... 183
6.3.9. Variația plăților privind taxa pe valoarea adăugată ............................................... 187
6.3.10. Variația încasărilor operaționale ......................................................................... 192
Bibliografie .............................................................................................................................. 194
1. Introducere
Analiza bazată pe rate financiare (numită începând din anii 1950

”Analiză financiară”) a fost creată în SUA în a doua jumătate a secolului 19,
fiind focalizată inițial asupra evaluării bonității întreprinderilor solicitante de
credite bancare. Mirajul ideii conform căreia ratele financiare ar fi purtătoare de
mesaje codate cu privire la starea actuală sau viitoare a întreprinderii a stimulat
adoptarea analizei financiare de către toți stakeholderii întreprinderii. În
încercarea de a răspunde nevoilor informaționale ale acestora, analiza financiară
și-a extins continuu aria de cuprindere, numărul de rate financiare (inclusiv
variații ale aceleiași rate) depășind actualmente probabil pragul de 1000 (în
2007, Bellovary, Giacomino și Akers identificau 752 de rate diferite incluse
numai în modelele multivariate de predicție a insolvenței).
Într-o lucrare considerată actualmente drept punct de răscruce în istoria
analizei financiare, James Horrigan (1965) remarca faptul că dezvoltarea
domeniului analizei bazate pe rate financiare ar fi fost de așteptat să includă o
etapă de fundamentare empirică a metodologiei și, în continuare, de
generalizare teoretică. Totuși, până în prezent, nu există o teorie unitară a
ratelor financiare.
În realitate, cu toate că analiza bazată pe rate fiananciare este utilizată de
aproximativ 150 de ani, cercetările efectuate în acest domeniu nu au izolat cu
claritate capacitatea fiecărei rate de a descrie starea întreprinderii dintr-un
anumit punct de vedere. În aceste condiții, nu numai că nu există o metodologie
general acceptată de decodificare a ratelor financiare, dar nici măcar nu este
dovedită științific existența unui conținut informațional util al fiecărei rate.
Tema utilității ratelor financiare a fost dezbătută de 150 de ani. Cu toate
că acest subiect este afectat de multe controverse, în prezent, analiza bazată pe
rate financiare se constituie într-un instrument important pentru creditori,
managementul firmei, acționari, potențiali investitori, personal, auditori sau
agenții de consultanță independente, reprezentând o bază în procesele
decizionale ale acestora.
Aplicabilitatea analizei financiare a fost aproape în permanență
contestată. În momentele în care credibilitatea analizei bazate pe rate financiare
a atins nivele de minim, cercetătorii au reușit să îi dovedească utilitatea
revenind la obiectivul inițial al acesteia: evaluarea riscului de incapacitate de
plată. Cum noțiunea de ”incapacitate de plată” definește o stare generală,
relativ dificil de cuantificat, studiile au optat pentru formă particulară a stării de
incapacitate de plată, mai ușor de delimitat: starea de insolvență. Astfel,
cercetări rămase ca referință în istoria analizei financiare au reconfirmat
1
1. Introducere
utilitatea acesteia prin evidențierea unor corelații semnificative între valorile

ratelor financiare și probabilitatea de intrare în insolvență.
Problematica evaluării bonității în general și a riscului de insolvență în
special prezintă actualmente o importanță deosebită în baza dinamicii
ascendente a ratei creditelor neperformante și a frecvenței cazurilor de
insolvență în România.
În ultimii 20 de ani, modele multifactoriale de evaluare a riscului de
insolvență create în străinătate s-au bucurat de o oarecare popularitate în teoria
și practica românească. Totuși, aplicabilitatea acestora asupra companiilor
românești este limitată, datorită caracteristicilor diferite ale populațiilor asupra
cărora au fost dezvoltate, dar și datorită diferențelor de sisteme contabile.
Mai multe modele multivariate autohtone au fost dezvoltate după 1990,
utilizarea acestora în practica economică rămânând restrânsă.
Se apreciază că modificările survenite în contextul juridico-economic
național (în primul rând cele induse de manifestarea crizei economice, dar și
cele generate de aderarea la Uniunea Europeană) impun testarea potențialului
analizei bazate pe rate financiare în evaluarea riscului de insolvență, respectiv
furnizarea unei metodologii de analiză cu aplicabilitate verificată pentru
întreprinderile românești.
Prezenta lucrare propune un set de instrumente de evaluare a riscului de
insolvență bazate pe rate financiare, configurate în concordanță cu specificul
firmelor românești.
În dezvoltarea acestor instrumente a fost avută în vedere tratarea următoarelor
probleme:
• necesitatea unor metodologii multifactoriale de evaluare a riscului de
insolvență adaptate la condițiile actuale ale economiei românești, aplicabile
firmelor cu istoric financiar;
• necesitatea simplificării procesului de analiză, astfel încât evaluarea
riscului de insolvență să poată fi realizată rapid, inclusiv de către non-
profesioniști în domeniul analizei financiare;
• necesitatea unor metodologii de evaluare a riscului de incapacitate de plată
și, în particular, de insolvență, aplicabile firmelor fără istoric financiar;
Analiza bazată pe rate financiare include prin definiție un anumit grad de
superficialitate, nefiind concepută ca un instrument de maximă precizie.
Bazându-se pe statistici realizate asupra unui număr mare de întreprinderi și nu
pe procesarea complexă a unei cantități mari de informații colectate din cadrul
întreprinderii evaluate, analiza financiară trebuie să își asume rolul de a furniza
concluzii rapide, cu efort minim în termeni de timp de lucru. Acuratețea acestor
2
1. Introducere
concluzii va avea în general asociat un anumit grad de risc, dar, în condițiile în

care metodologia este fundamentată corespunzător din punct de vedere statistic,
nivelul de risc poate fi cunoscut, iar concluziile analizei pot reprezenta un
suport util în luarea de decizii. Concluziile analizei financiare pot fi completate
cu alte informații privind starea întreprinderii, în măsura în care surplusul de
acuratețe obținut justifică efortul de colectare a acestor informații. Din această
perspectivă, analiza financiară reprezintă un instrument mai important pentru
stakeholderii din exteriorul întreprinderii (cum ar fi creditorii), pentru care
obținerea altor informații decât cele furnizate de analiza bazată pe rate
financiare este dificilă (sau imposibilă) și foarte costisitoare.
Metodologia de analiză propusă utilizează informații financiar-contabile
ușor accesibile oricărui stakeholder. În baza acesteia, analistul poate poziționa
întreprinderea într-o anumită clasă de risc într-un timp foarte scurt, folosind
informații financiar-contabile sintetice, făcute publice online de către Ministerul
Finanțelor Publice. Procesarea informațiilor este simplă, nefiind necesară
compatibilizaera acestora cu alte sisteme contabile.
Pentru asigurarea aplicabilității practice, metodologia a fost configurată
astfel încât aceasta să fie utilizabilă pentru orice întreprindere, indiferent de
mărime sau domeniul de activitate. La prima vedere, această opțiune reduce
gradul de acuratețe al analizei, simplificând însă substanțial activitatea
analistului.
Alternativ, a fost analizată oportunitatea configurării de metodologii
distincte pe coduri CAEN sau pe domenii mai largi de activitate. Cu toate că
cercetările realizate au avut la bază un eșantion de mari dimensiuni (studiile
preliminare au inclus 247.037 situații financiare anuale), în condițiile în care
insolvența poate fi considerată din punct de vedere statistic un ”fenomen rar”,
numărul de firme care au intrat în starea de insolvență pe cod CAEN a fost
foarte redus (în general nu mai mult de 2 firme pe cod CAEN). În consecință,
nu există bazele statistice necesare pentru elaborarea unor metodologii distincte
pentru fiecare cod CAEN.
Din aceleași motive, elaborarea unor metodologii distincte chiar pe
domenii mai largi de activitate economică este dificilă (sau chiar imposibilă).
Mai mult, diferențele între caracteristicile statistice ale ratelor financiare pe
domenii de activitate nu sunt foarte însemnate, ceea ce limitează eventualul
câștig de acuratețe al unor metodologii distincte.
Ținând cont de aceste aspecte, dar și de necesitatea menținerii activității
de analiză sub un nivel de complexitate care i-ar face discutabilă utilitatea, se
consideră că dezvoltarea unei metodologii globale este preferabilă. Nu în
3
1. Introducere
ultimul rând, această abordare face analiza disponibilă unui public mai larg
(mai puțin specializat).
Se apreciază că, inclusiv la nivelul unei populații cu diferențe
semnificative între domeniile de activitate sau clasele de mărime, este
preferabilă evitarea elaborării de modele multifactoriale distincte pentru fiecare
domeniu sau clasă și crearea unui model global, în care specificul domeniului
sau clasei de mărime să fie surprins prin intermediul unor variabile.
Prezentul volum descrie sintetic în cadrul capitolului 3 o metodologie
monofactorială de evaluare a riscului de insolvență, având la bază cercetări
efectuate asupra întreprinderilor românești (din județul Timiș). Acuratețea
analizei poate fi însă sporită prin combinarea potențialului ratelor financiare
individuale în cadrul unor modele multifactoriale. Capitolul 5 propune 4
modele multifactoriale de evaluare a riscului de insolvență dezvoltate prin cele
mai populare metode statistice în domeniu. Pentru fiecare model a fost
prezentată sintetic metodologia de configurare și testare.
Metodologiile monofactoriale și multifactoriale propuse folosesc valori
ale indicatorilor financiari specifici firmei analizate în vederea evaluării riscului
de intrare în insolvență la care aceasta este supusă. Implicit, astfel de
metodologii nu pot fi aplicate asupra firmelor fără istoric financiar. Cu
precădere pentru astfel de firme, capitolul 6 propune un instrumentar de analiză
a riscului de incapacitate de plată în general și de insolvență în particular, bazat
pe tablouri de fluxuri de numerar previzionate.
4
2. Starea de insolvență
În cadrul prezentei lucrări, evenimentul supus analizei a fost reprezentat
de apariția stării de insolvență. Aceasta a fost definită în concordanță cu
legislația românească în vigoare.
Insolvența a fost privită drept o formă particulară a incapacității de plată,
condiții în care a fost inițial tratat subiectul capacității de plată. În același timp,
s-a considerat că insolvența nu se poate manifesta în absența investirii
capitalului. Din acest motiv a fost apreciată drept necesară clarificarea
perspectivei analizei, aceasta neputând ignora obiectivele urmărite prin
investirea capitalului.
Identificarea cauzelor apariției stării de insolvență nu a reprezentat un
obiectiv al prezentei lucrări. Totuși, s-a considerat că riscul de apariție a stării
de insolveță ar putea fi reflectat în mod diferit în valorile ratelor financiare în
măsura în care cauzele apariției stării sunt diferite. În aceste condiții, a fost
efectuat un scurt inventar al cauzelor apariției stării de insolvență, în baza
concluziilor reflectate în literatura de specialitate.
2.1.Capacitatea de plată a întreprinderii

Capacitatea de plată a întreprinderii a reprezentat întotdeauna un
element central al analizei financiare. Însuşi conceptul de analiză financiară a
întreprinderii a fost creat la sfârșitul secolului 19 de către instituţiile financiar –
bancare, preocupate de bonitatea debitorilor lor.
Practica analizei financiare a presupus inițial utilizarea unei singure rate
(rata lichidității curente), scopul urmărit în procesul de analiză fiind acela al
evaluării bonității firmelor solicitante de credite bancare (Beaver, 1966).
În prezent, problematica bonității întreprinderii se constituie într-o
preocupare esențială pentru majoritatea grupurilor de interese.
Astfel, din punctul de vedere al managementului, importanţa cunoaşterii
capacităţii de plată a datoriilor derivă din implicaţiile pe care întârzierea plăţii
sau nerealizarea acesteia le-ar putea genera asupra întreprinderii. Cunoaşterea
din timp a unor viitoare dificultăţi la achitarea obligaţiilor asigură
managementului posibilitatea adoptării unor măsuri corective.
a) Deficienţele în efectuarea plăţilor către angajaţii firmei pot duce la:
• reducerea gradului de motivare al angajaţilor, cu impact negativ asupra
productivităţii muncii;
• creşterea indisciplinei în muncă, cu efect de sporire a absenteismului,
respectiv de diminuare a fondului de timp de lucru efectiv;
5
• organizarea de greve, care afectează în mod direct fondul de timp

efectiv lucrat, respectiv indirect relaţiile întreprinderii cu ceilalţi
parteneri sociali, prin deteriorarea imaginii acesteia;
• pierderea personalului – în primul rând a personalului calificat, care
poate găsi mai uşor oferte mai bune pe piaţa muncii.
b) Deficienţele în efectuarea plăţilor curente către furnizorii de bunuri de

natura stocurilor şi furnizorii de servicii pot genera:
• pierderea unor discount-uri, în măsura în care obţinerea lor reprezenta
un obiectiv (în multe situaţii, plata rapidă a obligaţiilor în vederea
valorificării unor discount-uri nu este soluţia cea mai logică din punct de
vedere economic);
• plata unor penalităţi de întârziere;
• diminuarea duratei creditului comercial primit de la furnizori, aferent
contractelor viitoare;
• pierderea unor facilităţi oferite de furnizori, pe seama bunelor relaţii
anterioare (cum ar fi transportul gratuit, onorarea cu prioritate a
comenzilor);
• pierderea furnizorilor.
c) Consecinţe ale deficienţelor în efectuarea plăţilor către instituţiile

financiar – bancare:
- plata de penalităţi;
- majorarea costurilor finanţării;
- executarea garanţiilor;
- dificultăţi în accesarea de credite în viitor.
În ceea ce priveşte furnizorii întreprinderii, cunoaşterea capacităţii de plată a
acesteia este esenţială în luarea deciziei de acordare a creditelor comerciale.
Bilanţ întreprindere Bilanţ furnizor
A P A P
Ai Cpm Ai Cpm
St Fz
Cr Cr
Figura nr. 1
6
La nivelul întreprinderii client, achiziţia de materii prime pe bază de

credit comercial implică o sporire a activului, concomitent asigurându-se o
sursă de finanţare corespunzătoare:
% = 401 Furnizori
301 Materii prime
4426 TVA deductibilă
Datoria faţă de furnizori reprezintă o sursă de finanţare ieftină, relativ
uşor de accesat, care se materializează în activ în stocurile de materii prime
necesare activităţii de exploatare, respectiv în creanţe implicite de natura taxei
pe valoarea adăugată deductibile.
Această sursă de finanţare reprezintă însă pentru furnizori o creanţă,
respectiv un activ care se impune a fi finanţat.
4111 Clienţi = %
701, 702, ...
4427
Susţinerea de către furnizori a acestei creanţe (finanţarea pe bază de
credit comercial a întreprinderii client) antrenează costuri, care pot fi privite din
mai multe perspective:
• costuri ale surselor utilizate de furnizori pentru finanţarea creanţei:
încasarea creanţei ar permite rambursarea unor surse pe seama cărora
aceasta a fost finanţată, deci reducerea costurilor cu finanţarea;
• costuri de oportunitate: încasarea creanţei ar putea permite reinvestirea
sursei de finanțare într-un activ cu randament superior.
Plata cu întârziere a obligaţiilor faţă de furnizor duce în mod inevitabil la o
sporire a costurilor de finanţare ale furnizorului, dar şi la o deteriorare a ciclului
de plăţi al acestuia, cu efecte negative asupra relaţiei sale cu proprii finanţatori.
Cu toate că creditele bancare sunt garantate de către întreprindere în
diverse forme, materializarea riscului de incapacitatea de plată a întreprinderii şi
lichidarea garanţiilor nu reprezintă situaţia ideală din punctul de vedere al
instituţiei bancare. Astfel de situaţii induc perturbări ale fluxurilor de numerar
ale băncii, cheltuieli cu urmărirea clienţilor rău platnici, cheltuieli cu lichidarea
efectivă a garanţiilor (care pot să fie acoperite sau nu).
Un efect resimţit de multe ori mai puternic de către bănci este însă acela
al necesităţii constituirii de provizioane aferent clienţilor rău – platnici. În
conformitate cu normele băncii centrale, mărimea provizioanelor este
dependentă în mod direct de numărul zilelor de întârziere aferent serviciului
datoriei.
7
Cu toate că cheltuielile cu provizioanele nu au un caracter monetar, constituirea

de provizioane induce o serie de efecte negative asupra situaţiei financiare a
băncii, distincte faţă de riscurile propriu-zise de nerecuperare a principalului, a
dobânzii sau a comisioanelor:
a) Diminuarea profitului exerciţiului curent, cu impact negativ asupra
posibilităţilor de remunerare a acţionarilor (reducerea posibilităţilor de
distribuire de dividende, chiar în contextul în care disponibilităţile
există), dar şi asupra structurii capitalului propriu. Practic, chiar
considerând că riscurile nu se realizează (deci anularea provizioanelor în
viitor fără înregistrarea de pierderi corespondente va duce la o sporire a
profitului), remunerarea acţionarilor va fi amânată. Implicit, apare o
diminuare a valorii acestei remuneraţii, dată de decalajul de timp.
b) Diminuarea capitalului propriu, care reduce capacitatea de acordare de
credite a băncii şi implicit eficienţa cu care fondurile investite de
acţionari sunt exploatate (cu impact final de reducere a rentabilităţii
investiţiei acţionarilor).
Profitul obţinut de către bancă depinde în mod direct de volumul de
credite acordate. În condiţiile în care provizioanele de risc de credit
diminuează capitalul propriu, ele fac ca la aceeaşi investiţie a
acţionarilor, sub formă de capital social sau profit lăsat la dispoziţia
băncii în diverse forme, capacitatea de a acorda credite să fie mai mică.
c) Diminuarea lichidităţii băncii.
Banca centrală impune băncilor comerciale limite minime cu privire la
capacitatea de onorare a obligaţiilor curente, evaluată pe „benzi de
lichiditate”. În esenţă, indicatorii de lichiditate raportează activele
curente la obligaţiile curente, grupate pe grade de lichiditate, respectiv
exigibilitate. Valoarea activelor curente luată în calcul este cea netă.
Astfel, constituirea de provizioane de risc de credit sau de dobândă
diminuează indicatorii de lichiditate (prin diminuarea valorii nete a
activelor curente). Pentru menţinerea în limitele impuse, banca este
obligată la o serie de măsuri de corecţie, care în principiu pot viza:
• creşterea activelor curente nete;
• reducerea obligaţiilor curente.
Eficacitatea măsurilor este condiţionată de adoptarea lor pe fundalul unei sporiri
a surselor de finanţare pe termen mediu sau lung (cu un cost mai ridicat), care
fie vor înlocui surse cu exigibilitatea mai ridicată (mai ieftine), fie vor finanţa
un surplus de active cu grad ridicat de lichiditate (mai puţin rentabile).
Incapacitatea de plată poate surveni exclusiv în situația existenței unor
surse de finanțare exigibile. Apariția oricăror surse de finanțare în pasivul
8
bilanțier nu se poate materializa decât prin decizia întreprinderii. Mobilizarea de

surse de finanțare vizează investirea acestora în activele necesare derulării
activității. Rambursarea surselor de finanțare are la bază recuperarea acestora
sub formă bănească prin lichidarea activelor finanțate.
În această perspectivă, investirea de surse de finanțare a fost considerată
o condiție esențială pentru atingerea obiectivelor vizate de întreprindere, dar și
premisă pentru apariția stării de incapacitate de plată și, în particular, de
insolvență.
2.2. Investițiile în activitatea de exploatare

Activitatea de exploatare se află la baza formării rezultatului net al exerciţiului,
pe seama căruia se distribuie dividende, creându-se valoare pentru acţionari.
Desfăşurarea activităţii de exploatare presupune însă consumuri de resurse,
astfel încât disponibilitatea acestor resurse se impune a fi asigurată.
Gama de resurse consumate în exploatare include:
 resurse materiale precum materiile prime, materialele consumabile sau
obiectele de inventar;
 mijloace fixe;
 forţă de muncă;
 utilităţi;
 servicii de mentenanţă;
 dreptul de folosinţă asupra unor terenuri sau mijloace fixe;
 servicii de asigurare;
 servicii de publicitate;
 servicii de transport;
 servicii bancare;
 servicii publice.
Evident, consumul de resurse nu reprezintă un scop în sine, fiind subordonat
necesităţilor impuse de desfăşurarea activităţii.
O parte dintre resursele necesare sunt stocabile, restul putând fi
aprovizionate numai concomitent cu realizarea consumului.
În categoria resurselor stocabile se includ:
 concesiuni;
 brevete;
 licenţe;
 programe informatice;
 terenuri;
 construcţii;
 utilaje;
9
 mijloace de transport;
 mobilier;
 aparatură birotică;
 materii prime;
 produse în curs de execuţie;
 produse finite;
 mărfuri;
 drepturi de creanţă faţă de clienţi.
Categoria resurselor nestocabile cuprinde:

 forţă de muncă;
 utilităţi;
 servicii publice;
 alte servicii prestate de terţi.
Nevoia de finanţare este generată în procesul de stocare a resurselor.

Stocarea este impusă de necesitatea realizării consumurilor specifice derulării
activității. Ea implică imobilizarea surselor de finanţare sub diverse forme în
activul bilanţier al întreprinderii, sursele urmând a fi eliberate odată cu
revenirea activelor finanţate la forma de disponibilităţi.
2.3. Procesul de recuperare a capitalului investit

Sursele de finanțare investite în active se eliberează în general în urma
parcurgerii ciclului de exploatare. Astfel, capitalul investit în materii prime
rămâne blocat în această formă până în momentul ”dării în consum” a
materiilor prime. Din acest moment, capitalul se regăsește sub formă de
producție în curs de execuție. În continuare, resursele materiale sunt procesate
fiind în final integrate în structura produsului finit.
La finalul procesului de producție, sursele de finanțare utilizate pentru
asigurarea materiei prime se află sub forma stocurilor de produse finite, cu
condiția consumului eficient. Prin consum eficient se înțelege în acest caz
consum care asigură transferul integral al valorii materiilor prime asupra valorii
produselor finite (valoarea percepută de cumpărător).
Consumul materiilor prime în procesul de producție este reflectat în
contabilitatea financiară prin intermediul cheltuielilor cu materiile prime. În
măsura în care consumul a fost realizat în concordanță cu principiile de
eficiență anterior menționate, valoarea cheltuielilor cu materiile prime va fi
inclusă integral în costul produselor.
10
Cu ocazia vânzării produselor, sursele de finanțare iau forma creanțelor

față de clienți, fiind deci utilizate pentru creditarea acestora. În momentul
încasării prețului produsului, întreprinderea recuperează costul de producție,
acoperă cheltuielile nerepartizate asupra purtătorilor de cost și obține profit.
Prin încasarea componentei de cost, sursele de finațare investite în materii
prime revin în formă lichidă. În acest moment sursele de finanțare sunt
eliberate, putând fi reinvestite în diverse tipuri de resurse sau putând fi
rambursate.
Acest proces de recuperare a capitalului este definitoriu pentru
lichiditatea activelor. Activele non-financiare destinate activității de exploatare
nu se transformă în disponibilități bănești prin vânzare directă, ci prin
parcurgerea fazelor ciclului de exploatare. Excepția de la această regulă fac
activele cu durată de viață nelimitată, care nu se consumă în timp (cazul
terenurilor).
Lichidarea imobilizărilor necorporale și a mijloacelor fixe se realizează
pe principii similare. Pe măsură ce aceste active se consumă, pierderea de
valoare este reflectată în contabilitatea financiară prin intermediul cheltuielilor
(cu amortizarea / ajustările de valoare), iar în contabilitatea de gestiune prin
intermediul costurilor.
Consumul activelor imobilizate nu corespunde exclusiv unei uzuri fizice, de
interes în acest sens fiind pierderea capacității activului de a genera beneficii
economice.
Valoarea surselor de finanțare investite de către întreprindere într-un
mijloc fix este determinată de capacitatea acestuia de a genera beneficii
economice în viitor, prin exploatare. Durata de viața a mijlocului fix este
limitată, aceasta fiind reprezentată de perioada pentru care activul poate genera
beneficii economice.
Limitarea perioadei de viață economică a unui activ are la bază
”consumul” capacității acestuia de a genera beneficii economice. Astfel, după o
anumită perioadă de timp, activul nu va mai fi capabil să genereze beneficii
economice pentru întreprindere, fie datorită uzurii fizice (cheltuieli mari de
mentenanță, consumuri superioare de energie, consumuri specifice de materie
primă ridicate, rate ridicate ale rebuturilor), fie datorită uzurii morale (apar
tehnologii tot mai noi, care duc la reducerea costurilor și implicit a prețurilor
pieței; o reducere a prețurilor pieței va duce la pierderea beneficiilor economice
generate de utilaj / o menținere a acestuia va genera costuri de oportunitate).
Consumul capacității activelor imobilizate de a genera beneficii
economice este reflectat în contabilitatea financiară prin ajustările pentru
depreciere. În condiții normale de exploatare, este un consum necesar
11
desfășurării activității, astfel încât va fi inclus în costul de producție și recuperat

prin preț.
În aceste condiții, durata de recuperare a surselor de finanțare investite
în active imobilizate amortizabile corespunde cu durata de viață economică a
acestora (valabil și pentru activele circulante non-financiare).
Se apreciază că riscurile de nerecupearre a surselor de finanțare investite
în active imobilizate sunt superioare comparativ cu cazul surselor investite în
stocuri sau creanțe. Activele imobilizate amortizabile sunt consumate indiferent
dacă sunt folosite sau nu la întreaga capacitate. Apare astfel riscul de
neîncărcare maximă a capacității, ceea ce se traduce prin repartizarea doar
parțială a consumului asupra purtătorilor de cost în vederea recuperării prin
preț.
2.4. Conceptul de ”insolvență”

2.4.1. Semnificația noțiunii de ”insolvență” în conformitate cu legislația
națională
Lipsa capacității întreprinderii de a-și achita la scadență datoriile poate
evolua în diverse direcții, de la apariția unor întârzieri minore în efectuarea
plăților până la inițierea procedurii de faliment.
Literatura de specialitate tratează în general distinct capacitatea de plată
a întreprinderii și riscul de insolvență, fără a aborda analitic diversele situații de
incapacitate de plată.
Literatura românească în domeniul analizei financiare pune adesea
egalitate între noțiunea de „faliment” și cea de „insolvență„.
Conform legii 85/2006, înlocuită din iunie 2014 de legea 85/2014,
insolventa reprezintă o stare a patrimoniului debitorului caracterizată prin
insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile.
Falimentul reprezintă procedura de insolvență concursuală colectivă și
egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidarii averii acestuia pentru
acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea debitorului din registrul în care
este înmatriculat.
Procedura generală reprezintă mecanismul prin care un debitor al cărui
patrimoniu este în stare de insolvență intră, după perioada de observație,
succesiv, în reorganizare judiciară și în faliment sau, separat, numai în
reorganizare judiciară sau numai în faliment.
Procedura simplificată reprezintă procedura care se aplica debitorilor
aflați într-una din urmatoarele categorii:
1. comercianți persoane fizice, acționând individual;
2. întreprinderi familiale;
12
3. comercianții debitori care îndeplinesc una din următoarele condiții:

o nu dețin nici un bun în patrimoniul lor
o actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite
o administratorul nu poate fi găsit
o sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comertului
4. societăți comerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
5. debitori care și-au declarat prin cererea introductivă intenția de intrare în
faliment sau care nu sunt îndreptățiți să beneficieze de procedura de
reorganizare judiciară deoarece au mai beneficiat de o astfel de procedură în
ultimii 5 ani.
Acești debitori intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea
procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 50 de
zile.
Perioada de observație este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii
și data confirmării planului de reorganizare sau, dupa caz, a intrării în faliment.
Toate procedurile prevăzute de legislația privind insolvența (cu excepția
recursului) sunt de competența tribunalului în a cărui circumscripție își are
sediul debitorul și sunt exercitate de un judecător-sindic.
Procedura de insolvență începe pe baza unei cereri introduse la tribunal
de către debitor sau de către creditori.
Debitorul aflat în stare de insolvență are obligația de a introduce o cerere
la tribunal în vederea deschiderii procedurii, în termen de 30 de zile de la
apariția stării de insolvență. Nu poate formula o cerere de reorganizare
judiciară debitorul care, în termen de 5 ani, precedenți hotărârii de deschidere a
procedurii, a mai fost supus unei astfel de proceduri.
Conform legii 85/2014, orice creditor care are o creanță în cuantum de
minim 40.000 lei (45.000 lei cf. legii 85/2006), certă, lichidă și exigibilă de
mai mult de 90 de zile, poate solicita deasemenea deschiderea procedurii
insolvenței împotriva unui debitor. Cererea depusă de un creditor trebuie să
cuprindă cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale, precum și
a unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului și o declarație privind
intenția de a participa la reorganizarea debitorului.
Efectele deschiderii procedurii insolvenței includ: suspendarea tuturor
acțiunilor judiciare și extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru
realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea
termenelor de prescripție ale acestor acțiuni. De asemenea, administratorul
judiciar sau lichidatorul pot introduce acțiuni pentru anularea unor acte juridice
ale debitorului în condițiile prevăzute de Legea insolvenței.
13
După deschiderea procedurii insolvenței, debitorul are obligația de a

face toate plățile dintr-un cont deschis la o unitate a unei bănci, pe baza de
dispoziții emise de debitor sau după caz de administratorul judiciar, iar în
cursul falimentului de lichidator.
Mandatul administratorilor statutari încetează de la data ridicării
dreptului de administrare în baza hotărârii judecătorului sindic, sau de la data
desemnării administratorului special.
În situația în care este ridicat dreptul de administrare al debitorului (prin
sentință sau prin încheierea pronunțată de judecătorul sindic), toate băncile la
care debitorul are disponibil în conturi sunt notificate în vederea realizării de
operațiuni numai în baza unui ordin al administratorului judiciar sau al
lichidatorului.
Asupra contului special deschis pentru întreprinderile aflate în procedură
de insolvență nu se pot înființa popriri, având în vedere faptul că de la
deschiderea procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile
judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru recuperarea
creanțelor.
Insolvența reprezintă astfel o stare caracterizată prin incapacitate de
plată, această stare putând evolua către reorganizare sau către faliment.
Falimentul reprezintă o posibilă consecință a insolvenței, constituindu-se într-o
modalitate particulară de încetare a activității firmei.
Prezenta lucrare are la bază o cercetare realizată asupra companiilor din
România, aferent perioadei 2007 - 2012. Pentru aceste companii, definiția
specificată de legea 85/2006 este cea care prezintă relevanță. Modificările aduse
de legea 85 / 2014 nu induc aparent schimbări semnificative ale profilului
”financiar” al companiilor. Cu toate acestea, menținerea acurateței metodelor
configurate în baza legislației anterioare nu poate fi confirmată decât în baza
unor teste fundamentate statistic. Testări ale metodologiei și adaptări ale
acesteia la noile condiții legislative și economice se impun a fi realizate în
permanență. Având în vedere faptul că a fost vizată corelația dintre valorile
indicatorilor financiari și starea întreprinderii într-un orizont de 2 ani, o
eventuală adaptare a metodologiei la schimbările de legislație ar putea fi
realizată nu mai devreme de 2016.
Cu toate că metodele configurate în concordanță cu profilul firmelor
românești vor asigura în România mai multă acuratețe comparativ cu metodele
dezvoltate în alte zone geografice, unii analiști folosesc în continuare modele
străine populare (care, inevitabil, au la bază inclusiv sisteme contabile diferite).
14
Se apreciază în aceste condiții drept utilă prezentarea definiției insolvenței

avute în vedere în diferitele modele de evaluare a riscului de insolvență
existente la nivel mondial.
2.4.2. Conceptul de insolvență în abordările internaționale

Hatem Ben Ameur și colaboratorii (2005) realizează un studiu asupra
firmelor americane cotate la bursă, în scopul identificării variabilelor
explicative ale insolvenței și construirii unui model de predicție. Eșantionul
folosit a cuprins firme sănătoase și firme care au declarat insolvența din toate
sectoarele economice (mai puțin sectorul financiar). În categoria firmelor care
au declarat insolvența au fost incluse cele care s-au încadrat în articolul 7 sau
capitolul 11 din legea insolvenței în vigoare în SUA. Datele financiare au
acoperit o perioadă de 20 de ani, perioadă în care rata anuală maximă a
insolvenței a fost de 1,34%.
Insolvența declarată sub capitolul 7 reprezintă cazul cel mai comun
(Business Bankruptcy Committee of the American Bar Association, 2005).
Procedura poate fi inițiată de debitor sau de creditori, fiind aplicabilă oricărui
tip de companie, cu excepția băncilor, firmelor de asigurare sau firmelor din
domeniul transporturilor feroviare. Finalitatea este reprezentată de lichidarea
activelor debitorului și radierea acestuia.
În medie procedura durează 4-6 luni, cu variații în funcție de mărimea
companiei și complexitatea cazului. În urma inițierii procedurii de insolvență
sub capitolul 7, debitorul predă controlul activelor unui expert în insolvență,
care va colecta creanțele și va lichida bunurile. Plăți realizate preferențial către
anumiți creditori, înaintea înaintării cererii de intrare în insolvență pot fi
recuperate.
Banii colectați de către expertul în insolvență sunt distribuiți către
creditori. În măsura în care rezultă un surplus peste valoarea datoriilor, acesta
va reveni debitorului. După lichidarea completă a activelor, compania poate fi
dizolvată.
Insolvența declarată sub capitolul 11 presupune parcurgerea de către
compania debitoare a unui proces de reorganizare (Bracewell și Giuliani, 2012).
Capitolul 11 reprezintă astfel o facilitate menită să protejeze companiile care au
o valoare de continuitate superioară valorii activului net contabil corectat.
Planul de reorganizare poate include diverse schimbări, inclusiv
modificări ale valorii datoriilor, ratelor dobânzii, termenelor de plată, condițiilor
unor contracte comerciale, atragerea de noi credite. Creditorii devin de multe
ori acționari ai companiei reorganizate.
15
De obicei, echipa de management a companiei continuă să administreze

compania. Aceasta este cea care propune planul de reorganizare și îl negociază
cu creditorii. Capitolele 7 și 11 nu se adresează doar companiilor aflate în
incapacitate de plată. O companie solvabilă are deasemenea opțiunea de a iniția
o reorganizare sau lichidarea prin aceste prevederi legislative.
Emel Kahya și Panayiotis Theodossiou (1999) analizează riscul de
insolvență incluzând în populația supusă cercetării doar firmele pentru care
dificultățile financiare au reprezentat cauza reală a declanșării procedurii de
insolvență. Se încearcă astfel evitarea cazurilor în care declararea insolvenței nu
a avut la bază incapacitatea de plată: în anul 1982, Manville Corp. a inițiat
procedura de insolvență (sub cap. 11) pentru a evita o serie de procese intentate
de persoane care aduceau acuzații de expunere la produse din azbest, în 1987
Texaco a apelat la procedura de insolvență (cap. 11) pentru a-și reduce datoria
față de Pennzoil.
Companiile menționate nu au înregistrat probleme de solvabilitate înainte
de inițierea procedurii de insolvență. Pe de altă parte, multe companii cu
dificultăți financiare nu ajung să declare insolvența, fiind achiziționate. Multe
companii solicită reorganizarea sub capitolul 11, urmând ca după o anumită
perioadă să inițieze procedura de insolvență sub capitolul 7. Astfel de cazuri
distorsionează informațiile folosite în analiza statistică și implicit afectează
negativ capacitatea de predicție a modelelor dezvoltate.
Yihong He și Ravindra Kamath (2006) își propun să testeze acuratețea
modelelor generice de predicție a insolvenței asupra unor sectoare de activitate
individuale. Firmele incluse în eșantion drept intrate în insolvență au îndeplinit
următoarele condiții: au activat în sectorul vânzărilor cu amănuntul, au declarat
insolvența în perioada 1990 – 1999, nu au fost cotate la bursă, au prezentat o
valoare maximă a activelor de 130 milioane de dolari cu un an înainte de
declararea insolvenței.
Pentru testarea capacității de predicție a insolvenței cu un an înainte de
declararea acesteia, datele financiare procesate au fost acceptate dacă au
prezentat o vechime de cel puțin 6 luni (în raport cu data declarării insolvenței).
Au fost selectate 177 de perechi de firme în cadrul eșantionului (o firmă care a
declarat insolvența a fost asociată cu o firmă sănătoasă de dimensiuni
comparabile).
Mine Ugurlu și Hakan Aksoy (2006) își propun să identifice variabilele
cu capacitate de predicție a ”dificultăților financiare” ale companiei, folosind
analiza discriminantă și regresia logistică. Cercetarea a folosit un eșantion
format din 27 de firme cotate la bursă care au înregistrat dificultăți financiare și
16
27 de firme comparabile ca mărime care și-au continuat activitatea fără astfel de

incidente. Dificultățile financiare au luat următoarele forme:
- Capitalul propriu a devenit negativ;
- Firma a intrat în faliment;
- Firma are dificultăți în plata datoriilor sau a declarat chiar insolvența;
- Firma a consumat 2/3 din capitalul propriu;
- Firma are dificultăți în rambursarea principalului și a dobânzii aferente
obligațiunilor emise.
Giovanni Butera și Robert Faff (2006) dezvoltă un model de analiză a
riscului de credit în concordanță cu specificațiile acordului Basel II. În studiu,
modelele acturiale (inclusiv Altman) sunt prezentate drept instrumente de
analiză a riscului de credit. Datele folosite au inclus informații din bilanțurile și
conturile de profit și pierdere a aproximativ 30.000 de întreprinderi mici și
mijlocii din Italia, cu cifre de afaceri cuprinse între 1 milion de euro și 250 de
milioane de euro, dar și informații cu privire la data înregistrării de întârzieri în
plata serviciului datoriei. Evenimentul urmărit nu este declararea insolvenței, ci
înregistrarea creditului drept neperformant.
Nikolaos Gerantonis (2009) și colaboratorii testează capacitatea
modelului Altman de a previziona blocajul financiar al companiei. În cadrul
cercetării, acest blocaj include 2 situații: declararea insolvenței sau suspendarea
permanentă a tranzacționării acțiunilor la bursă. În eșantion sunt incluse 378 de
companii, dintra care 45 au declarat insolvența sau acțiunile acestora au fost
suspendate permenent de la tranzacționare.
Quaiser Abbas și Abdul Rashid (2011) își propun să identifice ratele
financiare cu cea mai mare capacitate de predicție a insolvenței pentru firmele
din sectorul non-financiar din Pakistan. Sunt testate 24 de rate financiare, fiind
propus în urma cercetărilor un model cu trei rate, care dovedește o acuratețe de
76,9% la nivelul eșantionului avut în vedere.
În stabilirea metodologiei de cercetare este analizată diferența dintre definițiile
insolvenței din diferite țări.
Sunt exemplificate definiții precum:
- Insolvența reprezintă incapacitatea companiei de a-și continua
activitatea de exploatare datorită nivelului ridicat al datoriilor (Pongsatat
et al., 2004);
- Starea de insolvență survine fie atunci când fluxurile de numerar din
exploatare sunt insuficiente pentru a permite plata obligațiilor curente,
fie atunci când capitalul propriu devine negativ (Knox et al., 2008).
- În SUA, o firmă este considerată în insolvență dacă se încadrează în
prevederile cap. 7 sau cap. 11 din legea insolvenței.
17
- În Japonia există 3 legi distincte prin care o companie poate intra în

inslovență (Legea Reabilitării Civile, Legea Reorganizării și Legea
Lichidării).
Autorii studiului consideră în insolvență firmele care îndeplinesc una dintre
condițiile următoare:
- Au fost delistate de la Bursa de Valori Karachi datorită lichidării;
- Lichidarea companiei de către Comisia de Asigurări și Tranzacții
Bursiere.
În Canada, ”Banckrupcy and Insolvency Act” definește insolvența drept o

stare în care compania, cu datorii mai mari de 1.000 $, nu este capabilă să
asigure plata acestor datorii la scadență, sau ale cărei active nu sunt suficiente
pentru plata integrală a datoriilor.
2.5. Cauze ale insolvenței

Conform cercetătorilor Don B. Bradley și Chris Cowdery (2003) , aproximativ
90% dintre cazurile de insolvență a firmelor mici sunt rezultatul unui
management defectuos, cauzat de lipsa de cunoștințe. Această lipsă de
cunoștințe prezintă diverse forme:
- Neînțelegerea fluxurilor de numerar;
- Alegerea greșită a locației;
- Lipsa de informații cu privire la piața de desfacere;
- Activitate de marketing deficitară.
Small Business Administration (1998) a realizat în 1994 în SUA un studiu
asupra cauzelor insolvenței în cazul firmelor mici. S-a plecat de la ideea că
declararea insolvenței reprezintă o soluție la o problemă specifică. Prin urmare,
s-a încercat identificarea problemelor care au determinat declararea insolvenței.
În marea majoritate a cazurilor, procedura de insolvență a fost inițiată de către
debitori, motiv pentru care aceștia au fost cei intervievați.
În total au fost chestionați prin telefon 781 de debitori, care au furnizat 1461 de
motive. Fiecare debitor a oferit cel puțin un motiv, o parte dintre repondenți a
furnizat însă mai multe motive.
Întrebarea nu a prevăzut alternative de răspuns, repondenții beneficiind de
libertatea de a formula. În aceste condiții a fost primit un total de 65 de motive
diferite ale inițierii procedurii de insolvență.
În analiză, a fost luată decizia de grupare a răspunsurilor în opt categorii:
• Mediul extern: intrarea pe piață a unor noi concurenți, creșterea chiriei,
primelor de asigurare sau a altor cheltuieli, diminuarea valorii de piață a
proprietăților imobiliare sau a fermelor, etc.
18
• Structura financiară: grad de îndatorare ridicat, pierderea accesului la

unele surse de finanțare, incapacitatea de a obține surse noi de finanțare.
• Mediul intern: greșeli recunoscute în managementul afacerii, scăderea
producției, locație nepotrivită, pierderea unor clienți importanți,
incapacitatea de a încasa creanțele comerciale.
• Fiscalitatea: probleme cu autoritățile fiscale centrale sau locale.
• Probleme contractuale: dificultăți în relația cu un anumit creditor,
procese, dispute contractuale, negocieri eșuate. Multe dispute au la bază
neînțelegeri majore legate de obligațiile contractuale ale părților. Mulți
debitori au descris afacerea lor drept profitabilă, dar pusă în dificultate
de dispute juridice cu parteneri.
• Probleme personale: probleme de ordin personal ale antreprenorului,
inclusiv probleme legate de starea de sănătate sau divorț.
• Altele: încercări nereușite de vânzare a afacerii, alte cauze.
Cauze ale insolvenței întreprinderilor mici în SUA
38,50%
28% 27,10%
20,10% 18,80% 16,90%
9,60%
6,40%
Grafic nr. 1
Sursa: Small Business Administration – Financial difficulties of small business
and reasons for their failures, 1998
Frecvența fiecărui răspuns a fost calculată prin raportare la numărul de
repondenți, nu la numărul de răspunsuri, motiv pentru care suma ponderilor este
superioară valorii de 100%.
Motive legate direct de afacere (mediul extern, structura financiară sau mediul
intern) au fost invocate de 72,6% dintre repondenți. Totuși, mai mult de
jumătate dintre repondenți au invocat și alte motive decât cele legate de mediul
economic sau de conducerea afacerii.
19
Unul din cinci debitori chestionați au indicat Fiscul drept cauză a dificultăților
firmei și motiv al declarării insolvenței:
- Fiscul a pus poprire pe conturile companiei;
- Fiscul a amenințat să lichideze active ale companiei în cazul în care
taxele nu ar fi plătite imediat;
- Agentul Fiscului a amenințat conducerea companiei că afacerea va fi
închisă;
- Fiscul a încercat să colecteze taxele din veniturile soțului / soției
antreprenorului;
- Fiscul a schimbat yalele, astfel încât acționarii au fost nevoiți să inițieze
procedura de insolvență pentru a putea intra în clădire.
În categoria problemelor personale au fost incluse:
- Banca a refuzat refinanțarea creditului acordat firmei datorită divorțului
asociatului;
- Incapacitatea de a-și controla problemele de glucoză și colesterol
generate de stresul aferent relației cu creditorii;
- Soțul / soția a suferit o cădere nervoasă;
- Accident;
- Soția a folosit după divorț cardul de credit.
Aceste explicații arată că multe afaceri rămân dependente de situația personală
a proprietarilor.
În cazul a peste 11% dintre firmele care au declarat insolvența, antreprenorii au
inițiat procedura de insolvență ca persoane fizice deasemenea.
Pentru aproape 10% dintre afacerile intrate în inslovență au existat probleme
cauzate de calamități sau alte astfel de evenimente imprevizibile:
- Motorul unuia dintre autovehiculele firmei a explodat și nu au existat
fonduri pentru înlocuirea acestuia;
- Mașina a fost furată, nemaiexistând mijloacele necesare pentru
transportul echipamentelor;
- Organizația colaboratoare a fost preluată de alți proprietari, cu care
colaborarea a fost dificilă;
- Moartea unui angajat cheie;
- Autoritățile publice au inițiat execuția unor lucrări de refacere a
drumurilor, blocând accesul la sediul firmei.
Aceste argumente scot în evidență dependența puternică a unor companii de
anumite resurse.
Quaiser Abbas și Abdul Rashid (2011) realizează o recenzie a literaturii de
specialitate, subliniind drept pricipale cauze ale insolvenței:
20
• Cercetări realizate în Canada indică lipsa de cunoștințe manageriale și

abilități în domeniul managementului financiar drept cauze principale
ale insolvenței firmelor noi, respectiv incapacitatea de adaptare la
modificările din mediu drept cauză a insolvenței firmelor cu experiență;
• În cadul unei analize efectuate asupra firmelor din Marea Britanie, Hall
(1992) concluzionează că lipsa de eficiență a activității de marketing
reprezintă cauza majoră a insolvenței;
• Argenti indică drept cauze ale insolvenței managementul deficitar,
informații contabile incorecte, creșterea accentuată a necesarului de
fond de rulment, rată ridicată a îndatorării, schimbări produse în mediul
politic, economic, social sau tehnologic; sunt prezentate simptome ale
insolvenței precum: moral scăzut al personalului, deteriorare a calității
produselor și serviciilor, înăsprirea condițiilor de creditare, diminuarea
cotei de piață, creșterea numărului de reclamații din partea clienților,
eșecuri repetate în atingerea obiectivelor, apelarea excesivă la credite de
trezorerie.
• Chandler și Hank arată că experiența antreprenorului reprezintă o
garanție pentru supraviețuirea afacerii.
• Accesul dificil la surse de finanțare și personal de calitate este
deasemenea indicat drept cauză a insolvenței (Cooper, 1994).
John Argenti (1976) a analizat traiectoriile companiilor către faliment,
considerând că o listă cu factori, oricât de cuprinzătoare ar fi, nu poate
explica suficient de bine eșecul firmelor, fiind necesară luarea în calcul a
succesiunii acțiunii factorilor și apariției evenimentelor:
o Traiectoria companiilor nou-înființate: structură defectuoasă de
management => deficiențe ale sistemului de raportare contabilă =>
creșterea îndatorării => subestimarea costurilor proiectului de
dezvoltare => eșecul proiectului de dezvoltare => fluxuri de numerar
nete negative, performanță financiară scăzută => apelarea la metode
de mascare contabilă a contraperformanțelor financiare =>
stress=>măsuri corective=>solicitarea unui nou
împrumut=>profituri insuficiente=>insolvență.
o Traiectoria companiilor tinere: structură defectuoasă de management
=> deficiențe ale sistemului de raportare contabilă => managerul are
toate soluțiile și nu acceptă sfaturi => creștere rapidă datorată
energiei și abilității antreprenorului => creșterea vânzărilor, însoțită
de o creștere a necesarului de fond de rulment și a nevoii de
investiții => marjele de profit se mențin datorită capacității de
negociere a managerului => instituțiile financiare oferă credite
21
suplimentare => în locul unei politici de reducere a riscurilor, este

preferată o politică de urmărire agresivă a profiturilor / vânzărilor =>
atenție din partea mass-media => organizația arată nevoia pentru un
sistem de management formal, dar este în continuare condusă de o
singură persoană => firm dobândește un renume bun, asociat cu
calitatea => vânzările cresc, dar nu și profitabilitatea => apelarea la
metode de mascare contabilă a contraperformanțelor financiare =>
eșecul proiectului de dezvoltare => supradimensionare a vânzărilor
=> banca remarcă deteriorarea situației => declararea insolvenței.
o Traiectoria companiilor mature: organizația prezintă o stare bună de
sănătate financiară, moral ridicat, profitabilitate ridicată, îndatorare
redusă, vânzări moderate => apariția unor probleme de management
=> disfuncții ale activității financiar-contabile => schimbări ale
mediului întreprinderii => diminuare accentuată a profitului =>
deteriorare a indicatorilor de performanță financiară => scădere a
moralului => 2 ani de profituri reduse => apelarea la metode de
mascare contabilă a contraperformanțelor financiare =>
supraîndatorare => profiturile acoperă cu greu dobânzile => inițierea
unui proiect major de dezvoltare => creșterea vânzărilor și a
profitului, obținerea de noi finanțări din partea băncilor => dificultăți
ale proiectului de dezvoltare => criză de numerar, incapacitate de
suportare a serviciului datoriei => declararea insolvenței.
Jerry Paul Sheppard (1991) studiază corelația dintre probabilitatea de
supraviețuire a firmei și divesificare. În studiul realizat, pornește de la ipoteza
sugerată de alți cercetători că activarea în mai multe sectoare diminuează
probabilitatea de blocaj datorită reducerii dependenței de un singur sector. În
categoria firmelor supraviețuitoare sunt incluse firmele care își continuă
activitatea, fiind excluse firmele care declară insolvența conform capitolului 11
din legea insolvenței.
Cristina Maria Triandafil şi Petre Brezeanu (2007) consideră că îndatorarea
se corelează cu rate ale activelor imobilizate ridicate, iar companiile cu valori
ridicate ale activelor imobilizate sunt mai puţin expuse riscului de faliment. În
acelaşi timp, aceste companii cu valori mari ale imobilizărilor ar avea capacităţi
mari de îndatorare prin garanţiile pe care le prezintă.
2.6. Incidența procedurilor de insolvență în România

În prezent, în România sunt înregistrate aproximativ 1 milion de
întreprinderi. Statisticile arată că, pe fundalul manifestării crizei economice,
22
incidența cazurilor de insolvență a prezentat un trend ascendent, depășind în

prezent nivelul de 2,5% pe an.
Datele aferente perioadei 2008 – 2013 reflectate în graficul nr. 2 sunt preluate
din rapoarte ale Oficiul Național al Registrului Comerțului.
Dinamica numărului de firme intrate în inslovență
la nivel național
26.804 29.587
30.000 21.692 19.651
18.421
20.000 14.483
10.000
0
2008 2009 2010 2011 2012 2013
Grafic nr. 2
Sursa datelor: Oficiul Național al Registrului Comerțului
Firmele intrate în insolvenţă au rol relativ restrâns în economia reală:
o 3,7% din numărul total de salariaţi ai companiilor nefinanciare
(decembrie 2010);
o 2,1% din valoarea adăugată produsă la nivelul firmelor
nefinanciare (decembrie 2010);
o 2,4% în exporturile şi importurile României realizate în 2010;
o 2,3% datoria externă pe termen mediu şi lung a companiilor
nefinanciare şi respectiv 1,6% din datoria externă pe termen scurt
(iunie 2011).
Conform BNR (2011), firmele intrate în insolvenţă dovedesc o disciplină
inferioară în onorarea angajamentelor financiare către partenerii comerciali
inclusiv în anii premergători declanşării insolvenţei. În aceste condiții,
informaţiile furnizate de Centrala Incidentelor de Plăţi ar putea prezenta o
relevanță ridicată în evaluarea riscului de insolvență.
Conform rapoartelor Băncii Naționale a României, pe fundalul crizei
economice, în perioada decembrie 2009 – decembrie 2012 a avut loc o creștere
continuă a ratei creditelor neperformante (acordate de bănci sau IFN) în sectorul
companiilor nefinanciare. La finalul anului 2012, România a ajuns după acest
criteriu pe locul patru la nivelul Uniunii Europene, respectiv pe locul șase la
nivel mondial (într-un clasament al Băncii Mondiale cuprinzând 139 de state).
23
Dinamica ratei creditelor neperformante - total firme

România
25,0% 23,40%
20,4%
20,0% 17,6%
14,3%
15,0% 11,8%
10,0% 7,8%
5,0%
0,0%
2009 2010 2011 iunie 2012 decembrie aug.13
2012
Grafic nr. 3
Sursa datelor: rapoarte BNR
Rata creditelor neperformante reprezintă proporția creditelor şi
dobânzilor restante de peste 90 de zile respectiv a creditelor pentru care au fost
iniţiate proceduri judiciare în total creditelor şi dobânzilor clasificate.
Clasarea României la nivel mondial după rata creditelor neperformante
140
122
120 112
100
83 84
80 69 72
65
60
37 33
40 27
20
20 15
6
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012
Grafic nr. 4
Sursă: prelucrare a datelor publicate de Banca Mondială
(http://data.worldbank.org/indicator/FB.AST.NPER.ZS)
Întreprinderile mici și mijlocii înregistrează riscuri de incapacitate de

plată mai ridicate, acestea prezentând în permanență rate ale creditelor
neperformante semnificativ superioare în raport cu companiile mari.
24
3. Istoric al analizei bazate pe rate financiare
Tema evaluării riscului de insolvență pe seama ratelor financiare nu este

nouă, evaluarea riscului de insolvență fiind asociată cu analiza financiară de la
apariția acesteia. Pe parcursul celor 150 de ani de existență, aplicabilitatea
analizei financiare a fost aproape în permanență contestată. În momentele în
care credibilitatea analizei a atins nivele foarte reduse, cercetări cu privire la
potențialul acesteia în evaluarea riscului de insolvență i-au reconfirmat
întotdeauna utilitatea.
Analiza bazată pe rate financiare este utilizată din a doua jumătate a
secolului 19, fiind considerată un produs al practicii în domeniul contabil.
Cauzele principale ale apariției analizei bazate pe rate financiare au fost
reprezentate de creșterea importanței sectorului bancar în economie, respectiv
de profesionalizarea managementului întreprinderilor (Horrigan, 1968).
Dezvoltată inițial ca instrument de evaluare a bonității întreprinderilor
solicitante de credite bancare, analiza bazată pe rate financiare și-a extins aria
de cuprindere, în încercarea de a răspunde nevoilor informaționale ale tuturor
stakeholderilor întreprinderii.
Conform Standard&Poors, conceptul de rată financiară a fost introdus în
anul 1860 de către Henry Varnum Poor, prin publicația ”History of Railroads
and canals of the United States of America”. Lucrarea ”History of Railroads
and canals of the United States of America” (Varnum, 1860) conține analize ale
companiilor feroviare americane, dar acestea sunt efectuate în realitate pe
seama datelor contabile brute, fără utilizarea de rate financiare.
Evoluția metodologiei de analiză destinată managementului
întreprinderii a fost diferită de cea a metodologiei utilizate de creditori, cu toate
că au existat multe suprapuneri între cele două (Horrigan, 1968). La finalul
secolului 19, analiza bazată pe rate financiare era deja intens aplicată în
evaluarea companiilor cotate la bursă (Seay, S. et al.(2004), rezultatele fiind
disponibile pentru toți stakeholderii.
Inițial, analiza bazată pe rate financiare a fost utilizată numai în SUA.
După 1950, analiza bazată pe rate financiare a fost adoptată pe scară largă în
practica din Marea Britanie. După 1965, analiza bazată pe rate financiare a fost
popularizată la nivel mondial (în primul rând în Europa continentală).
În general, este acceptată deliminarea a două etape în istoria analizei bazate pe
rate financiare:
o 1860 – 1965;
o 1965 – prezent.
25
Punctul de delimitare este considerat a fi reprezentat de apariția în anul

1965 a lucrării ”Some empirical basis of financial ratio analysis”.
Una dintre primele contribuții în fixarea de nivele de referință pentru
ratele financiare a fost adusă de către William Henry Lough (1917). Acesta a
scos în evidență riscurile asociate activității întreprinderii, argumentând că
păstrarea capitalului în numerar nu prezintă potențial în termeni de rentabilitate,
în timp ce investirea în activele corporale sau necorporale necesare derulării
activității implică riscuri de incapacitate de plată, chiar în condiții de
rentabilitate ridicată. Confruntat cu astfel de dileme, managerul întreprinderii
are nevoie de repere. Ghidarea activității întreprinderii ar fi mult mai facilă dacă
direcțiile sigure de evoluție ar fi cunoscute. Este exemplificat cazul unei
întreprinderi industriale, pusă în situația de a-și mări volumul de activitate.
Consecința văzută de către Lough este aceea a reducerii fondului de rulment (în
realitate, creșterea vânzărilor, în absența unor investiții în active imobilizate nu
duce la reducerea fondului de rulment, ci la investirea acestuia și reducerea
trezoreriei nete). Managerului îi va fi dificil să evalueze măsura în care se
apropie de zona de pericol, în lipsa unor standarde în acest domeniu.
Lough remarca existența unor astfel de standarde pentru anumite sectoare, pe
care le clasifica însă drept ”probabil incorecte”. În aceste condiții, autorul
susținea că la data studiului său nu existau standarde general acceptate și cu
acuratețe verificată. Considerând că în condițiile specifice epocii, un cercetător
individual nu ar dispune de acces la datele necesare configurării unei liste
complete de standarde, el recomanda asumarea acestei misiuni de către asociații
profesionale (ale contabililor sau bancherilor) sau camere de comerț. Lough
considera că beneficiarii principali ai standardelor ar fi managerii
întreprinderilor, putându-se deduce că vedea în analiza bazată pe rate financiare
în primul rând un instrument de management.
Analizând un eșanion de 26 de întreprinderi pe seama unui set de rate
financiare, Lough a concluzionat că ratele aferente întreprinderilor din același
sector de activitate tind să fie de valori apropiate. Concluziile cercetării cu
privire la situația individuală a întreprinderilor nu sunt fundamentate științific,
iar numărul de întreprinderi din fiecare sector este prea redus pentru orice
generalizare.
Lough tratează și problema insolvenței, arătând că frecvența anuală a fluctuat în
proximitatea valorii de 1% din totalul întreprinderilor americane. Este atrasă
însă atenția asupra numeroaselor cazuri de incapacitate de plată care nu ajung în
instanță. Este definit conceptul de ”insolvență economică” sub forma stării în
care activele întreprinderii nu reușesc să acopere datoriile, o stare la care se
ajunge prin înregistrarea de pierderi.
26
Suplimentar, este definit conceptul de ”insolvență tehnică” (sau financiară), o

stare în care întreprinderea nu reușește să își onoreze obligațiile scadente, cu
toate că valoarea activului depășește valoarea datoriilor. Se apreciază că
insolvența tehnică este mai frecventă comparativ cu insolvență economică, iar
manifestarea acesteia nu este datorată unor slăbiciuni intrinseci ale
întreprinderii, ci managementului financiar deficitar.
Cauzele insolvenței sunt împărțite în două categorii: cauze ce pot fi atribuite
managementului întreprinderii, respectiv cauze externe, asupra cărora
întreprinderea nu poate exercita niciun control.
În prima categoria sunt incluse lipsa de capital, incompetența managementului,
acordarea fără discriminare a creditelor comerciale. Se apreciază că această
categorie de cauze este responsabilă pentru aproximativ 80% dintre cazurile de
insolvență.
În categoria cauzelor externe sunt insluse catastrofele naturale, blocajul
financiar al unor firme partenere, intensificarea concurenței.
Începând cu 1919, compania du Pont a început să utilizeze modele
factoriale în analiza rentabilității, prin descompunerea rentabilității economice
în funcție de numărul de rotații ale activului total prin cifra de afaceri și rata
profitabilității. În 1925, Lincoln a publicat o listă cu 40 de rate financiare,
încercând să le ierarhizeze în funcție de relevanță.
Literatura de specialitate îl indică în general pe Paul J. FitzPatrick drept
primul cercetător care a utilizat analiza univariată în încercarea de a evalua
probabilitatea de apariție a stării de insolvență (cu folosirea ratelor financiare
drept variabile explicative). Studiul realizat de FitzPatrick în 1932 a inclus 38
de întreprinderi, dintre care 19 insolvente și 19 sănătoase. FitzPatrick a colectat
inițial datele financiare aferente firmelor insolvente, după care a ales câte o
firmă sănătoasă asociat fiecărei firme insolvente, ținând cont de domeniul de
activitate, mărimea activului și a cifrei de afaceri. Firmele au fost astfel
comparate două câte două prin prisma ratelor financiare calculate pentru ultimii
trei ani premergători declarării insolvenței firmei cu dificultăți financiare. Ținta
a fost aceea de a stabili măsura în care în cadrul fiecărei perechi ratele aferente
firmei insolvente prezintă valori inferioare comparativ cu ratele firmei
sănătoase. Suplimentar, s-a testat dacă, la nivelul întregului eșantion,
întreprinderile insolvente sunt caracterizate de rate financiare cu valori
inferioare în raport cu grupul firmelor sănătoase. Rezultatul acestui din urmă
test a fost pozitiv. A fost în continuare analizată corelația dintre trendul ratelor
financiare și evoluția stării întreprinderii, descoperindu-se că valorile ratelor
financiare s-au depreciat în dinamică, premergător declarării insolvenței.
27
FitzPatrick a concluzionat că ratele financiare reprezintă instrumente

utile în predicția dificultăților financiare întâmpinate de întreprindere, fără a
asigura însă o acuratețe absolută.
Într-un studiu efectuat în 1935 asupra unui eșantion de 183 de firme
intrate în blocaj financiar în perioada 1923-1931, Raymond Smith și Winakor
Arthur (Yadav, 1986) au arătat că ratele financiare s-au deteriorat progresiv în
perioada anterioară producerii blocajului financiar. Raportul dintre fondul de
rulment și activul total a fost apreciat drept cel mai bun indicator al producerii
blocajului, acesta începându-și tendința de deteriorare cu 10 ani înainte de
producerea evenimentului. Spre deosebire de studiul efectuat de FitzPatrick cu
2 ani înainte, Smith și Winakor nu au inclus în eșantion firme sănătoase. În
cadrul studiului au fost testate 21 de rate financiare.
J.R. Ramster și L.O. Foster au efectuat o analiză asupra a 173 de
întreprinderi, folosind 11 rate financiare. Rezultatele au arătat că firmele mai
puțin performante și cele care au intrat ulterior în blocaj financiar erau
caracterizate în general prin valori ale ratelor financiare mai puțin satisfăcătoare
comparativ cu firmele performante. Această regulă nu a fost valabilă în cazul
numărului de rotații ale capitalului propriu, respectiv al numărului de rotații ale
activului total prin cifra de afaceri.
Constatând că situațiile financiare au beneficiat de ameliorări
semnificative a formei de prezentare în cele 2 decenii anterioare, James Walter
(1957) și-a propus testarea utilității analizei bazate pe rate financiare în noile
condiții. Walter folosește pentru pima dată termenul de ”analiză financiară”
pentru analiza bazată pe rate financiare și definește scopul principal al analizei
financiare drept acela de a evalua bonitatea și performanța (în noțiunea de
performanță sunt inscluse profitabilitatea și stabilitatea).
Pentru a fi utilă, Walter subliniază că analiza financiară trebuie să servească
scopului căruia îi este destinată.
Principalul punct slab al studiului efectuat de FitzPatrick a fost
dimensiunea redusă a eșantionului, care nu a făcut posibilă generalizarea.
Punctul slab al studiului efectuat de către Ramster și Foster este apreciat a fi
reprezentat de valorile relativ reduse ale diferențelor dintre grupurile de firme,
în timp ce studiului efectuat de Winakor și Smith îi poate fi adus reproșul lipsei
unui grup de control format din întreprinderi sănătoase.
Totuși, se apreciază că cele 3 studii au avut o importanță extremă în dezvoltarea
analizei bazate pe rate financiare, fiind primele care au încercat să aplice
metode științifice în vederea testării utilității ratelor financiare în predicția stării
de sănătate a firmei.
28
Studiul efectuat de Charles Merwin în anul 1942 se numără deasemenea

printre cele mai valoroase cercetări timpurii realizate asupra capacității ratelor
financiare de a previziona dificultățile financiare. Folosind un eșantion de 900
de firme, acesta a comparat media ratelor firmelor care și-au continuat
activitatea cu media ratelor firmelor care și-au încetat activitatea în perioada
1926-1936. Au fost identificate în acest sens diferențe cu până la 6 ani înainte
de blocaj, aceste diferențe sporind pe măsura apropierii blocajului.
Indicatorii cu cele mai bune capacități de predicție a dificultăților financiare au
fost: rata fondului de rulment (fond de rulment / activ total), rata autonomiei
financiare globale (capital propriu / datorii totale) și rata lichidității curente.
Studii efectuate de Hickman, Saulinier, Moore și Atkinson, sau Saiden
au adus contribuții suplimentare în prima jumătate a secolului 20 la
demonstrarea potențialului ratelor financiare în evaluarea capacității de
rambursare a datoriilor.
Hickman a arătat că rata de acoperire a cheltuielilor cu dobânda și rata
profitabilității comerciale pot servi ca instrumente de predicție a incapacității de
rambursare a obligațiunilor, efectuând teste de baza unor date din perioada
1900-1943.
Saulinier a indicat predispoziția firmelor cu rate ale lichidității curente
reduse și rate de îndatorare ridicate (capital propriu / datorii totale) de a nu
putea rambursa creditele contractate.
Prin eforturile depuse de Institutul Britanic de Management, utilizarea
ratelor financiare a fost generalizată în Marea Britanie începând cu anii 1950.
Accentul a fost pus pe controlul de management, astfel încât rata centrală în
cadrul analizei a fost considerată rentabilitatea economică. În această perioadă,
abordarea britanică a insistat pe perspectiva managementului întreprinderii, în
timp ce abordarea americană a rămas axată pe perspectiva creditorului.
În anii 1960, Meir Tamari, în calitate de economist la Banca Națională a
Israelului însărcinat cu analiza caracteristicilor firmelor industriale, a publicat o
serie de studii pe tema analizei bazate pe rate financiare care au beneficiat de
recunoaștere internațională imediată. Meir aprecia că unul dintre obiectivele
principale ale ”analizei financiare” este acela de a facilita menținerea sub
control a gradului de risc la care creditorii se expun datorită incidenței cazurilor
de insolvență, sau, în general, de incapacitate de plată (Tamari, 1966).
Suplimentar, Meier considera că analiza financiară poate reprezenta un
instrument util pentru acționari, potențiali investitori și manageri în evaluarea
profitabilității și riscurilor.
Alegerea ratelor utilizate se impune a fi realizată în concordanță cu
obiectivele urmărite în analiză: rata lichidității curente pentru evaluarea
29
capacității de plată a datoriilor pe termen scurt, rata autonomiei financiare

globale pentru evaluarea contribuției acționarilor la finanțarea activului
întreprinderii, rentabilitatea financiară pentru evaluarea gradului de remunerare
a investiției acționarilor, etc.
Meier milita în perioada anilor 1960 pentru necesitatea utilizării
generalizate a analizei financiare ca instrument de evaluare a bonității
întreprinderilor solicitante de credite bancare. Acesta arăta că în majoritatea
țărilor (excepțiile notabile fiind SUA și Marea Britanie), băncile nu utilizează
informațiile din bilanț sau contul de profit și pierdere în evaluarea poziției
financiare a întreprinderii solicitante de credite (cu atât mai puțin pentru
urmărirea evoluției poziției financiare pe parcursul perioadei de creditare).
Abordarea remarcată în rândurile creditorilor se baza pe încrederea acordată
relațiilor personale dintre debitor și funcționarul bancar, dar și pe lipsa de
încredere în informațiile înregistrate în situațiile financiare de sinteză.
Evoluția economiei a făcut metodele tradiționale impracticabile în SUA
și Marea Britanie. Conform constatărilor lui Meir, fenomenul își punea
amprenta și asupra celorlalte state ale lumii, impunând trecerea la utilizarea
generalizată a analizei financiare ca instrument de evaluare a bonității.
În anul 1965 a fost publicată lucrarea ”Some empirical basis of financial
ratio analysis”, în care Horrigan încerca o reabilitare a ratelor financiare prin
descrierea caracteristicilor statistice ale acestora, într-o perioadă în care
utilitatea analizei bazate pe rate era considerată drept foarte redusă. El a arătat
că majoritatea ratelor financiare testate prezentau distribuții apropiate de cea
normală, o parte mare dintre ele prezentând ușoare asimetrii pozitive.
Cercetarea a scos deasemena în evidență corelațiile dintre rate.
Publicarea rezultatelor cercetărilor efectuate de Horrigan (1965) a
stimulat cercetători precum William Beaver sau Eduard Altman în identificarea
unei utilități a ratelor financiare în predicția stării de insolvență.
Astfel, Beaver (1966) a continuat cercetările începute de către Horrigan
în cadrul aceleiași universități (University of Chicago), propunându-și evaluarea
utilității ratelor financiare. Beaver a înțeles că utilitatea ratelor poate fi evaluată
numai în raport cu un obiectiv precizat, alegând astfel testarea puterii de
predicție a stării de insolvență. Rezultatele cercetărilor efectuate asupra unui
eșantion format din 2 grupuri de firme (sănătoase, respectiv insolvente sau cu
dificultăți financiare majore) au reflectat o deteriorare progresivă a ratelor
financiare ale firmelor cu dificultăți financiare pe parcursul mai multor exerciții
financiare anterior declarării insolvenței. În aceste condiții, cercetarea a
demonstrat că ratele financiare pot fi utile în predicția stării de insolvență cu
până la 5 ani înainte de producerea evenimentului.
30
Studiul realizat de Beaver a fost structurat pe principii similare cu cele

ale studiului lui FitzPatrick din anul 1932 (creditat ca prima cercetare științifică
a corelației dintre ratele financiare și riscul de insolvență). Inițiativa lui
FitzPatrick a avut însă la bază motivații diferite de cele ale lui Beaver. În timp
ce Beaver a fost preocupat de utilitatea ratelor financiare, alegând tematica
insolvenței doar ca exemplu, FitzPatrick (în mijlocul crizei economice din
perioada 1929-1933) a fost preocupat de găsirea unor instrumente de predicție a
insolvenței.
Studiul lui Beaver a constituit un precursor al cercetărilor multivariate în
domeniu (începând cu cercetarea realizată de Altman în anul 1968).
În ultima jumătate de secol, inspirate în mod deosebit de modelele
dezvoltate prin analiză discriminantă de către Altman (1968) și, mai târziu, de
modelele dezvoltate prin regresie logistică de către Ohlson (1980), studii
multivariate au fost realizate în întreaga lume. Evoluția a fost comparabilă cu
cea întâlnită în medicină, unde modele de predicție a manifestării unei anumite
patologii umane sunt dezvoltate asupra unei populații, pentru ca ulterior să fie
replicate la nivelul populațiilor din alte regiuni geografice, cu profiluri diferite.
Tabelul nr. 1 prezintă o listă cu 40 de modele de predicție a stării de
insolvență dezvoltate în corespondență cu caracteristicile întreprinderilor din
diverse regiuni ale lumii. Dintre cele 40 de articole aferente, 39 citează studiul
publicat de Altman în anul 1968, 31 conțin referiri la studiul publicat de Ohlson
în anul 1980 (unul dintre cele 40 de articole a fost publicat înainte de apariția
studiului lui Ohlson), respectiv 30 conțin referiri la studiul publicat de Beaver
în anul 1966.
Tabel nr. 1 Modele de predicție a stării de insolvență
Nr.crt. Țară populație Eșantion Autor principal An
1 SUA 1.249 Hatem Ben-Ameur 2008
2 China nespecificat Wang Ying 2010
3 SUA 468 EMEL KAHYA 1999
4 Turcia 54 Mine Ugurlu 2006
5 Italia 40.574 Giovanni Butera 2006
6 Pakistan 52 Abbas Qaiser 2011
7 Canada 633 S. Ben Amor 2009
8 SUA 2.128 Gregory Kane 1998
9 India 70 A.V.N. Murty 2004
10 Taiwan 54 Tsung-Kang Chen 2011
11 Singapore 34 Zulkarnain Muhamad Sori 2009
31
Nr.crt. Țară populație Eșantion Autor principal An

12 SUA 14.303 Stephen A. Hillegeist 2003
13 Norvegia 98.421 Daniel Berg 2005
14 Tunisia 60 Mondher Kouki 2011
15 Japonia 3.586 Ming Xu 2009
16 Marea Britanie 7.833 Dionysia Dionysiou 2008
17 SUA 16.816 Sudheer Chava 2004
18 Croația 156 Ivica Pervan 2011
19 Franța 190 Conan - Holder 1979
20 Tunisia 120 Hamadi MATOUSSI 1999
21 Grecia 58 THEOHARRY GRAMMATIKOS 1984
22 Belgia 306 N. DEWAELHEYNS 2004
23 SUA 1.203 Mary Hilston Keener 2013
24 Rusia 120 Elena Makeeva 2013
25 Polonia 13.288 Kamil Fijorek 2012
26 Belarusia nespecificat Chernovalov, A. 2004
27 Albania nespecificat Shkurti Rezarta 2010
28 Brazilia 12 Matias Alberto Borges 2011
29 Serbia 232 Nemanja Stanišić 2013
30 Ungaria 154 Ottó Hajdu 2001
31 Cehia 757 Petr Jakubík 2008
32 Slovenia 19.627 Dusan Mramor 2003
33 Slovenia 29.698 Arjana Brezigar-Masten 2012
34 Suedia 3.982 Darush Yazdanfar 2008
35 Suedia 4.496 Darush Yazdanfar 2011
36 Europa 25.722 Kevin Keasey 2013
37 Finlanda 2.243 Laura Kainulainen 2011
38 Portugalia 2.288 M. F. Santos 2006
39 Lituania 230 O. Purvinis 2008
40 Estonia 16.443 Martin Grünberg 2014
Din totalul celor 40 de lucrări de cercetare selectate aleator, 17 au
utilizat eșantioane formate din perechi de firme, respectiv 12 au utilizat
eșantioane formate exclusiv din firme cotate la bursă.
În România, la începutul anilor 1990, teoria și practica analizei
financiare au preluat modele de referință în literatura de specialitate, dar
32
neadaptate la specificul firmelor românești (în general modelul Altman din

1968, modelul Conan-Holder, modelul Băncii Centrale a Franței).
Pe parcursul ultimilor 20 de ani au fost dezvoltate mai multe modele
autohtone, majoritatea dintre acestea fiind însă afectate de deficiențe în materie
de metodologie statistică sau de utilizarea unor eșantioane izolate, fără putere
de reprezentare pentru toate întreprinderile care activează în țară:
• 1996: modelul Mânecuță și Nicolae.
• 1998: modelul Băileșteanu.
• 1998: modelul Ivoniciu.
• 2002: modelul Lorant-Eros Stark.
• 2002: modelul Anghel.
• 2007: modelul Căprariu.
• 2009: modelul Cârciumaru.
• 2010: modelul Caracota, Dumitru și Dinu.
• 2011: modelul Bătrâncea.
• 2012: modelul Armeanu.
• 2012: modelul Vintilă și Toroapă.
• 2012: modelul Mironiuc M., Robu M. și Robu I.
• 2013: modelul Andreica.
• 2013: modele Brîndescu – Goleț.
În prezent, analiza bazată pe rate financiare se constituie într-un
instrument important pentru creditori, managementul firmei, acționari,
potențiali investitori, personal, auditori sau agenții de consultanță independente.
În corelație cu tendința de extindere a ariei de cuprindere a analizei, gama de
indicatori financiari a fost diversificată continuu. Bellovary, Giacomino și
Akers (2007) identificau astfel 752 de rate diferite incluse numai în modelele
multivariate de predicție a insolvenței.
Literatura de specialitate indică actualmente două abordări principale în
analiza bazată pe rate financiare:
o evaluarea situației financiar – patrimoniale a întreprinderii prin
compararea ratelor financiare specifice acesteia cu diverse nivele
de referință (de obicei standarde ale sectorului),
o utilizarea ratelor în predicția unor fenomene.
Prima abordare este prin natura ei univariată, în timp ce a doua tinde să fie
multivariată. O a treia abordare este considerată de către unii cercetători a fi
analiza de trend (Osteryoung, J., Constand, R., Nast, D., 1992), care urmărește
dinamica situației financiar – patrimoniale a întreprinderii, cu identificarea
cauzelor și efectelor acesteia.
33
4. Metodologie de analiză monofactorială
Primele cercetări în domeniul predicției stării de insolvenței pe baza

ratelor financiare au fost efectuate în anii 1930 (Bellovary, J., Giacomino, D.,
Akers, M. 2007). Până la mijlocul anilor 1960, acestea au rămas univariate, cel
mai faimos studiu univariat în domeniu fiind cel realizat de Beaver în anul
1966. Din anul 1968, odată cu publicarea studiului efectuat de Eduard Altman,
analiza multivariată a început să înlocuiască abordarea univariată.
Studiile univariate s-au focalizat pe corelațiile dintre valorile individuale
ale unor rate financiare și probabilitatea de intrare în insolvență.
În continuare este prezentată sintetic o metodologie univariată de
evaluare a riscului de insolvență bazată pe o cercetare recentă efectuată asupra
întreprinderilor românești (Brîndescu-Olariu, 2014).
Tabel nr. 2 Lista indicatorilor financiari testați în cadrul studiului
Nr.crt. Indicator financiar Simbol
1 Fond de rulment propriu Frp
2 Productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut WLrb
3 Rata profitabilității comerciale Rpc
4 Raportul Impozit pe profit / Rezultat brut Ip/Rb
5 Rata autonomiei financiare globale Rafg
6 Rata îndatorării globale Rîg
7 Rata solvabilitatii generale Rsg
8 Raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri Frp/CA
9 Raportul Restanțe/Cifra de afaceri Res/CA
10 Rata finanțării activelor imobilizate din capitalul propriu Cpr/Ai
11 Raportul Restanțe/Disponibilități Res/Disp
12 Raportul Disponibilități / Datorii totale Disp/Dt
13 Raportul Active circulante / Datorii totale AC/Dt
14 Rata disponibilităților Rdisp
15 Raportul Fond de rulment propriu / Active circulante Frp/AC
16 Durata de rotație a creanțelor DzCr
17 Numărul de rotații ale activului total nrAt
18 Rata restanțelor bugetare Rrb
19 Raportul Disponibilități / Cifra de afaceri Disp/CA
20 Numărul de rotații ale activelor imobilizate nrAi
21 Durata de rotație a stocurilor DzSt
34
Nr.crt. Indicator financiar Simbol

22 Raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri Ip/CA
23 Rata activelor imobilizate Rai
24 Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri WLca
25 Rata activelor circulante Rac
26 Rata rentabilității financiare Rrf
Studiul în baza căruia prezenta metodologie a fost propusă a inclus
53.252 de situații financiare anuale, dintre care 712 au aparținut unor firme
intrate în insolvență la 2 ani de la data situațiilor financiare respective.
Pentru fiecare rată financiară supusă evaluării, testarea inițială a fost
realizată pe baza unui eșantion compus din perechi de firme (insolvente și
sănătoase) din perioada 2009 - 2010. În acest sens, aferent fiecăruia dintre cei
doi ani, pentru fiecare firmă intrată în insolvență a fost identificată o firmă
sănătoasă, din același domeniul de activitate (același cod caen), cu cifra de
afaceri cea mai apropiată față de firma intrată în insolvență.
A fost constituit astfel un eșantion format din 1.176 firme, dintre care
588 au intrat în insolvență la 2 ani de la data situațiilor financiare incluse în
analiză, respectiv 588 și-au continuat activitatea în condiții normale cel puțin
până la finalul anului 2012.
Pornindu-se de la situațiile financiare întocmite cu 2 ani înainte de
declararea insolvenței, a fost urmărită evaluarea capacității ratelor financiare de
a discrimina între firmele care au intrat în insolvență și firmele care și-au
continuat activitatea în condiții normale.
Majoritatea indicatorilor testați au fost considerați a fi utili în evaluarea
riscului de insolvență. Pentru fiecare dintre aceștia au fost stabilite intervale de
referință la nivelul întregii populații țintă și metodologii de utilizare.
Graficul nr. 5 prezintă o ierarhizare a celor 26 de rate financiare testate
în funcție de performanțele individuale în clasare la nivelul eșantionului
compus din perechi de firme.
35
Acuratețea în clasare la nivel de eșantion

64,5%
64,1%
63,0%
63,0%
62,8%
62,8%
62,8%
62,8%
62,7%
62,4%
62,1%
60,8%
59,8%
59,7%
59,7%
59,2%
58,9%
58,7%
70,0%
55,4%
55,4%
55,3%
54,7%
53,4%
52,9%
52,6%
52,4%
60,0%
50,0%
40,0%
30,0%
20,0%
10,0%
0,0%
WLca
nrAt
WLrb
Frp/AC
AC/Dt
Rrf
Frp
Rîg
Rsg
nrAi
Disp/Dt
Frp/CA
Cpr/Ai
Rai
Rpc
Rrb
Ip/CA
DzSt
Rafg
Rdisp
Res/CA
Res/Disp
Ip/Rb
DzCr
Rac
Disp/CA
Grafic nr. 5
1) Rata autonomiei financiare globale
Cu toate că separarea nu este perfectă, este propusă constituirea a 3 intervale de
referință pentru rata autonomiei financiare globale:
o (-∞;10%) – risc de insolvență ridicat;
o [10%;50%) – risc de insolvență mediu;
o [50%;100%] – risc de insolvență redus.
Includerea firmelor cu rate ale autonomiei financiare globale mai mici

de 10% în categoria firmelor cu risc ridicat de insolvență nu asociază automat
acestor firme o probabilitate de intrare în insolvență de peste 0,5. În realitate,
95,74% dintre firmele incluse în această categorie aferent populației țintă din
anul 2010 nu vor intra în insolvență. Nivelul de risc este însă superior nivelului
mediu de 2,85% (ce caracterizează populația țintă din 2010 în întregul său).
În utilizarea metodologiei de analiză propuse, un creditor ar putea
decide să acorde prioritate firmelor din clasa cu risc redus, respectiv să trateze
cu prudență sporită firmele care se încadrează în celelalte 2 clase.
Informația care îi este oferită analistului este aceea că:
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc redus și acceptate pentru
creditare, aproximativ 7 (6,6) vor intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc mediu și acceptate pentru
creditare, aproximativ 21 vor intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc ridicat și acceptate pentru
creditare, aproximativ 43 (42,6) vor intra în insolvență în 2 ani.
36
Comparând raportul dintre rentabilitatea financiară și riscul de insolvență la

nivelul celor 3 intervale de analiză a ratei autonomiei financiare globale, se
apreciază că raportul optim este cel asociat intervalului [50% ;100%].
Întreprinderile cu rate ale autonomiei financiare globale inferioare
pragului de 10% prezintă riscurile cele mai ridicate de intrare în insolvență, dar
și cel mai redus nivel mediu al rentabilității financiare (medie ponderată).
Totuși, acest grup conține cea mai ridicată frecvență de firme cu rate ale
rentabilității financiare de peste 20%. În același timp, este grupul cu cel mai
ridicat nivel al dispersiei valorilor ratei rentabilității financiare. Aceste
constatări susțin ipoteza că rate reduse ale autonomiei financiare globale,
respectiv rate ridicate ale îndatorării globale creează un potențial ridicat în
termeni de rentabilitate financiară, dar induc și riscuri ridicate (de insolvență,
dar și financiare).
2) Rata îndatorării globale

Este propusă constituirea a 3 intervale de referință pentru rata îndatorării
globale:
o [90%;+∞) – risc de insolvență ridicat;
o [0%;50%) – risc de insolvență redus.
Intervalele se află în corespondență cu concluziile aferente ratei autonomiei
financiare globale. Acestea sunt definite strict din perspectiva riscului de
insolvență. În condițiile în care obiectivul analistului nu ar fi acela de evaluare a
riscului de insolvență la care întreprinderea este supusă, utilizarea intervalelor
de referință recomandate s-ar putea dovedi nepotrivită.
3) Rata activelor imobilizate

Nivelul ratei activelor imobilizate care maximizează acuratețea și stabilitatea
analizei este cel de 10%. Utilizarea acestei valori drept nivel de referință ar
implica o clasare a tuturor întreprinderilor cu valori inferioare ale ratei activelor
imobilizate în grupa întreprinderilor cu risc redus. În corespondență,
întreprinderile cu valori superioare ale ratei activelor imobilizate ar urma să fie
clasate în grupa întreprinderilor cu risc ridicat. Anual, aproximativ 40% dintre
întreprinderile incluse în populația țintă au prezentat valori ale ratei activelor
imobilizate inferioare pragului de 10%.
Diferențele între cele două clase de risc sunt relativ reduse, ceea ce face
impractică utilizarea ratei activelor imobilizate în evaluarea riscului de
insolvență. Ipoteza conform căreia direcționarea capitalului cu preponderență
către finanțarea de active imobilizate duce la sporirea riscului de insolvență nu
37
este considerată a fi verificată. Cu toate că imobilizarea capitalului în active

stabile este de așteptat să inducă în unele cazuri dificultăți în recuperarea
acestuia în timp util pentru rambursare, corelația cu probabilitatea de intrare în
insolvență este mai complexă, impunând o analiză mai detaliată.
În ceea ce privește ipoteza conform căreia valori ridicate ale ratei
activelor imobilizate asigură un potențial ridicat în termeni de rentabilitate,
aceasta a fost testată folosind drept referință rata rentabilității financiare.
Concluziile arată că investirea surselor de finanțare cu preponderență în active
imobilizate sporește riscul financiar. O rată ridicată a activelor imobilizate nu
reflectă un risc de insolvență superior, dar este asociată unui nivel ridicat al
riscului financiar. Valori reduse ale ratei activelor imobilizate sunt asociate cu
un potențial superior în termeni de rentabilitate financiară, dar și cu riscuri
financiare reduse.
4) Rata activelor circulante

Studiile efectuate la nivel de eșantion format din perechi de firme, dar și
la nivelul întregii populații țintă relevă diferențe reduse între media ratei
activelor circulante ce caracterizează firmele sănătoase și media ratei activelor
circulante ce caracterizează firmele insolvente. În cadrul unui eșantion cu
frecvențe egale ale celor două grupuri, rata activelor circulante permite o
acuratețe maximă în clasare de 52,6%.
Bazat pe aceste considerente, rata activelor circulante nu este considerată un
indicator util în evaluarea riscului de insolvență. Ipoteza existenței unei corelații
negative între rata activelor circulante și riscul de insolvență nu este verificată.
Se constată însă existența unei corelații pozitive între rata activelor
circulante și rentabilitatea financiară medie. Astfel, o valoare ridicată a ratei
activelor circulante este asociată cu o rentabilitate financiară ridicată.
Dimpotrivă, o valoare redusă a ratei activelor circulante este asociată cu o
rentabilitate financiară scăzută.
Pentru intervalele inferioare ale ratei activelor circulante, frecvența firmelor
care înregistrează pierderi este ridicată. Intervalele superioare ale ratei activelor
circulante sunt asociate cu frecvențe reduse ale firmelor care înregistrează
pierderi sau nivele reduse ale rentabilității financiare (sub 10%). Se apreciază în
aceste condiții că există o corelație negativă între rata activelor circulante și
riscul financiar.
38
5) Rata disponibilităților bănești

În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se recomandă
analistului încadrarea întreprinderii evaluate în una dintre următoarele 3
categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea ratei disponibilităților:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei disponibilităților inferioare pragului
de 2%;
o risc mediu, pentru valori ale ratei disponibilităților cuprinse între 2% și
30%;
o risc redus, pentru valori ale ratei disponibilităților superioare pragului de
30%.
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea ratei disponibilităților permite
o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 3 intervale
indicate, făcând indicatorul un instrument util în analiză.
În evaluarea riscului de insolvență pe seama ratei disponibilităților, analistul
trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea ratei
disponibilităților.
Astfel, informația care îi este oferită analistului este aceea că:
o din 1.000 de firme încadrate în anul 2010 în clasa de risc redus,
aproximativ 13 vor intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în anul 2010 în clasa de risc mediu,
o din 1.000 de firme încadrate în anul 2010 în clasa de risc ridicat,
aproximativ 49 vor intra în insolvență în 2 ani.
o fără a ține cont de valoarea ratei disponibilităților, din 1.000 de firme
supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
Aproximativ 25-30% dintre întreprinderile incluse în populația țintă prezintă
valori ale ratei disponibilităților mai mici de 2%, fiind asociate în baza acestui
indicator clasei de risc ridicat.
Se constată existența unei corelații pozitive între rata disponibilităților și
rentabilitatea financiară medie, contrar așteptărilor inițiale. În aceste condiții, se
concluzionează că o valoare ridicată a ratei disponibilităților este asociată atât
cu o rentabilitate financiară ridicată, cât și cu un un nivel redus al riscului de
insolvență.
Dimpotrivă, o valoare redusă a ratei disponibilităților este asociată cu o
rentabilitate financiară scăzută, respectiv cu un nivel ridicat al riscului de
insolvență.
39
Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de rentabilitate – risc

financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a ratei disponibilităților este
considerată a fi superioară pragului de 30%.
Se subliniază că cercetările realizate nu validează o relație de tip cauză –
efect între rata disponibilităților bănești și rata rentabilității financiare în care
rata disponibilităților bănești este variabila cauzală. Având în vedere că în
analiza corelației dintre cele două variabile, valorile acestora au caracterizat
același exercițiu financiar (2010), este speculată manifestarea unei influențe
puternice a ratei rentabilității financiare asupra ratei disponibilităților bănești.
6) Raportul Disponibilități / Datorii totale

Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o rată redusă a raportului
Disponibilități / Datorii totale induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se recomandă analistului
încadrarea întreprinderii evaluate în una dintre următoarele 2 categorii de risc,
stabilite în funcție de valoarea raportului Disponibilități / Datorii totale:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale
inferioare pragului de 10%;
o risc redus, pentru valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale
superioare pragului de 10%.
Informația oferită analistului este aceea că:
o fără a ține cont de valoarea raportului Disponibilități / Datorii totale, din
1.000 de firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
valori ale raportului Disponibilități / Datorii totale mai mici 10%, fiind asociate
în baza acestui indicator clasei de risc ridicat.
Valori reduse ale raportului Disponibilități / Datorii totale sunt corelate
atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate (reflectat de media
ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele ridicate ale riscului
financiar (în perioada de referință) și ale riscului de insolvență (la doi ani de la
perioada de referință).
Dimpotrivă, valori ridicate ale raportului Disponibilități / Datorii totale sunt
corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de
media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele reduse ale riscului
financiar și ale riscului de insolvență.
40
Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de

rentabilitate – risc financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a raportului
Disponibilități / Datorii totale este considerată a fi cea de aproximativ 50%.
7) Raportul Disponibilități / Cifra de afaceri

Se recomandă analistului încadrarea întreprinderii evaluate în una dintre
următoarele 2 categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea raportului
Disponibilități / Cifra de afaceri:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
o risc redus, pentru valori ale raportului Disponibilități / Cifra de afaceri
o fără a ține cont de valoarea raportului Disponibilități / Cifra de afaceri,
din 1.000 de firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2
ani.
În perioada 2007 – 2010, anual, aproximativ 35-40% dintre întreprinderile
incluse în populația țintă prezintă valori ale raportului Disponibilități / Cifra de
afaceri mai mici 3%, fiind asociate în baza acestui indicator clasei de risc
ridicat.
Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de rentabilitate –
risc financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a raportului Disponibilități /
Cifra de afaceri este considerată a fi cuprinsă în intervalul 10% - 30%.
8) Raportul Active circulante / Datorii totale

În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se consideră confirmată
ipoteza conform căreia o valoare redusă a raportului Active circulante / Datorii
totale induce un risc de intrare în insolvență ridicat. Se recomandă analistului
stabilite în funcție de valoarea raportului Active circulante / Datorii totale:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Active circulante / Datorii totale
o risc redus, pentru valori ale raportului Active circulante / Datorii totale
41

o fără a ține cont de valoarea raportului Active circulante / Datorii totale,
ani.
Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de rentabilitate – risc
financiar – risc de insolvență”, valoarea optimă a raportului Active circulante /
Datorii totale este considerată a fi cuprinsă în intervalul 105% - 180%.
9) Rata solvabilitatii generale

Se recomandă utilizarea a 3 grupe de risc în clasarea întreprinderilor pe seama
ratei solvabilității generale:
o [0;110%) – risc de insolvență ridicat;
o [200%;+∞] – risc de insolvență redus.
Pornind de la situația aferentă anului 2010, informația care îi este oferită
analistului este:
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc redus, aproximativ 7 (6,7)
vor intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc mediu, aproximativ 22 vor
intra în insolvență în 2 ani;
o din 1.000 de firme încadrate în clasa de risc ridicat și acceptate pentru
creditare, aproximativ 43 (42,8) vor intra în insolvență în 2 ani.
10) Fondul de rulment propriu

Se recomandă prin urmare utilizarea a 2 grupe de risc în clasarea
întreprinderilor pe seama fondului de rulment propriu:
o fond de rulment propriu < -10.000 lei – risc de insolvență ridicat;
o fond de rulment propriu ≥ -10.000 lei – risc de insolvență redus.
Utilizarea în analiză a valorii absolute a fondului de rulment propriu ar putea fi
contestată în baza argumentului că aceasta este marcată de mărimea
întreprinderii. În această logică, utilizarea aceluiași nivel de referință pentru
întreprinderi de mărimi semnificativ diferite ar părea eronată. Se apreciază însă
că valoarea absolută a fondului de rulment propriu a prezentat putere de clasare
la nivelul eșantionului format din perechi de întreprinderi tocmai pentru că
surprinde inclusiv diferențele de mărime între întreprinderi.
42
Pentru simplificarea aplicării în practică, se apreciază că un fond de rulment

propriu nul ar putea fi utilizat drept referință, cu pierderi acceptabile ale
acurateței evaluării în comparație cu alternativa utilizării nivelului de referință
de -10.000 lei.
11) Raportul Fond de rulment propriu / Active circulante

Se apreciază că pragul de 0% poate fi utilizat ca nivel de referință pentru
raportul Fond de rulment propriu / Active circulante, incluzând firmele cu
valori ale raportului inferioare acestui prag în clasa de risc ridicat, respectiv
firmele cu valori pozitive ale raportului în clasa de risc scăzut.
12) Raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri

În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010, se recomandă
categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea raportului Fond de rulment
propriu / Cifra de afaceri:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra
de afaceri inferioare pragului de -25%;
o risc mediu, pentru valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra
de afaceri cuprinse între -25% și 25%;
o risc redus, pentru valori ale raportului Fond de rulment propriu / Cifra
de afaceri superioare pragului de 25%.
13) Rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu

următoarele 2 categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea ratei finanțării
activelor imobilizate din capital propriu:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei finanțării activelor imobilizate din
capital propriu inferioare pragului de 0%;
o risc redus, pentru valori ale ratei finanțării activelor imobilizate din
capital propriu superioare pragului de 0%.
14) Numărul de rotații ale activului

Analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea numărului
de rotații ale activului. Totuși, întreprinderile cu valori ale numărului de rotații
ale activului inferioare pragului de 1,2 rotații/an prezintă riscuri de intrare în
insolvență superioare mediei.
43

o fără a ține cont de valoarea numărului de rotații ale activului, din 1.000
de firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
Se consideră confirmată ipoteza conform căreia o viteză redusă de rotație a
activului induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În vederea testării corelației dintre viteza de rotație a activului și rata
rentabilității financiare la nivelul aceluiași exercițiu financiar, în analiză au fost
incluse exclusiv întreprinderile care au înregistrat în anul 2010 capitaluri proprii
pozitive.
Rezultatele cercetării arată că valori reduse ale numărului de rotații ale
activului prin cifra de afaceri sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni
de rentabilitate (reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu
nivele ridicate ale riscului financiar (în perioada de referință) și ale riscului de
insolvență (la doi ani de la perioada de referință).
Dimpotrivă, valori ridicate ale numărului de rotații ale activului prin cifra de
afaceri sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate
(reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele reduse
ale riscului financiar și ale riscului de insolvență.
15) Numărul de rotații ale activelor imobilizate

În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se consideră confirmată
ipoteza conform căreia o viteză redusă de rotație a activelor imobilizate induce
un risc de intrare în insolvență ridicat. Se recomandă analistului încadrarea
întreprinderii evaluate în una dintre următoarele 2 categorii de risc, stabilite în
funcție de valoarea numărului de rotații ale activelor imobilizate:
o risc ridicat, pentru valori ale numărului de rotații ale activelor
imobilizate inferioare pragului de 3,4 rotații/an;
o risc redus, pentru valori ale numărului de rotații ale activelor imobilizate
superioare pragului de 3,4 rotații/an.
44
o fără a ține cont de valoarea numărului de rotații ale activelor

imobilizate, din 1.000 de firme supuse observării, 29 vor intra în
insolvență în 2 ani.
Valori reduse ale numărului de rotații ale activelor imobilizate prin cifra de
afaceri sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate
(reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele ridicate
ale riscului financiar (în perioada de referință) și ale riscului de insolvență (la
doi ani de la perioada de referință).
Dimpotrivă, valori ridicate ale numărului de rotații ale activelor imobilizate prin
cifra de afaceri sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de
rentabilitate (reflectat de media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu
nivele reduse ale riscului financiar și ale riscului de insolvență.
16) Durata de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri

stabilite în funcție de valoarea duratei de rotație a stocurilor:
o risc ridicat, pentru valori ale duratei de rotație a stocurilor superioare
pragului de 60 de zile;
o risc redus, pentru valori ale duratei de rotație a stocurilor inferioare
pragului de 60 de zile.
stocurilor induce un risc de intrare în insolvență ridicat.
În evaluarea riscului de insolvență pe seama duratei de rotație a stocurilor,
analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea duratei de
rotație a stocurilor. Totuși, întreprinderile cu valori ale duratei de rotație a
stocurilor superioare pragului de 60 de zile prezintă riscuri de intrare în
insolvență superioare mediei.
Aproximativ 30% dintre întreprinderile incluse în populația țintă prezintă durate
de rotație a stocurilor de peste 60 de zile, fiind incluse în baza acestui indicator
în clasa de risc ridicat.
Informația care îi este oferită analistului este aceea că:
45
o fără a ține cont de valoarea duratei de rotație a stocurilor, din 1.000 de

firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
Valori ridicate ale duratei de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri sunt
corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate (reflectat de media
Dimpotrivă, valori reduse ale duratei de rotație a stocurilor prin cifra de afaceri
sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de
În aceste condiții, din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de
rentabilitate – risc financiar – risc de insolvență”, intervalul optim al duratei de
rotație a stocurilor este considerat a fi (1;60].
17) Durata de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri

creanțelor induce un risc de intrare în insolvență ridicat. În baza analizei datelor
aferente perioadei 2007 – 2010 se recomandă analistului încadrarea
funcție de valoarea duratei de rotație a creanțelor:
o risc ridicat, pentru valori ale duratei de rotație a creanțelor superioare
pragului de 80 de zile;
o risc redus, pentru valori ale duratei de rotație a creanțelor inferioare
pragului de 80 de zile.
Aproximativ 33% dintre întreprinderile incluse în populația țintă prezintă
durate de rotație a creanțelor de peste 80 de zile, fiind asociate în baza acestui
indicator clasei de risc ridicat.
o fără a ține cont de valoarea duratei de rotație a creanțelor, din 1.000 de
Valori ridicate ale duratei de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri sunt
corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate (reflectat de media
46
Dimpotrivă, valori reduse ale duratei de rotație a creanțelor prin cifra de afaceri
sunt corelate atât cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de
În aceste condiții, din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de
rentabilitate – risc financiar – risc de insolvență”, intervalul optim al duratei de
rotație a creanțelor este considerat a fi [0;1].
18) Rata profitabilității comerciale

următoarele 3 categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea ratei
profitabilității comerciale:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei profitabilității comerciale inferioare
pragului de 0%;
o risc mediu, pentru valori ale ratei profitabilității comerciale cuprinse în
intervalul (% ;10%] ;
o risc redus, pentru valori ale ratei profitabilității comerciale superioare
pragului de 10%.
În evaluarea riscului de insolvență pe seama ratei profitabilității comerciale,
analistul trebuie să considere probabilitatea de intrare în insolvență a oricărei
întreprinderi drept inferioară pragului de 0,5, indiferent de valoarea ratei
profitabilității comerciale.
o fără a ține cont de valoarea ratei profitabilității comerciale, din 1.000 de
Se constată existența unei corelații pozitive între rata profitabilității comerciale
și rentabilitatea financiară medie, conform așteptărilor inițiale.
Analiza datelor arată că valori reduse ale ratei profitabilității comerciale
sunt corelate atât cu un potențial redus în termeni de rentabilitate (reflectat de
media ponderată a rentabilității financiare), cât și cu nivele ridicate ale riscului
47
Dimpotrivă, valori ridicate ale ratei profitabilității comerciale sunt corelate atât
cu un potențial ridicat în termeni de rentabilitate (reflectat de media ponderată a
rentabilității financiare), cât și cu nivele reduse ale riscului financiar și ale
riscului de insolvență.
19) Rata rentabilității financiare

La nivelul perioadei de analiză, frecvența întreprinderilor cu capitaluri proprii
negative în totalul populației țintă a fost ridicată.
Utilizând rata rentabilității financiare în evaluarea riscului de insolvență la
nivelul întregii populații țintă, acuratețea în clasare prezintă nivele scăzute în
condițiile în care, din punct de vedere matematic, combinații diametral opuse
ale capitalurilor proprii și ale rezultatului net al execițiului pot duce la aceleași
valori ale ratei rentabilității financiare.
Pe aceste considerente, rata rentabilității financiare nu este considerată un bun
predictor al stării de insolvență în cazul întreprinderilor cu capitaluri proprii
negative.
În ceea ce privește populația cu capitaluri proprii pozitive, se recomandă
categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea ratei rentabilității financiare:
o risc ridicat, pentru valori ale ratei rentabilității financiare inferioare
pragului de 0%;
o risc mediu, pentru valori ale ratei rentabilității financiare cuprinse în
intervalul [0% ;15%);
o risc redus, pentru valori ale ratei rentabilității financiare mai mari de
15%.
Corelația dintre nivelul de risc și valoarea ratei rentabilității financiare permite
o acuratețe acceptabilă a diagnosticului prin raportarea la cele 3 intervale
indicate, făcând indicatorul un instrument util în analiză.
o din 1.000 de firme cu capitaluri proprii pozitive încadrate în anul 2010
în clasa de risc redus, aproximativ 11 vor intra în insolvență în 2 ani;
în clasa de risc mediu, aproximativ 14 vor intra în insolvență în 2 ani;
în clasa de risc ridicat, aproximativ 36 vor intra în insolvență în 2 ani.
48
o fără a ține cont de valoarea ratei rentabilității financiare, din 1.000 de

firme cu capitaluri proprii pozitive supuse observării, 18 vor intra în
insolvență în 2 ani.
20) Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri

Corelația dintre nivelul riscului de insolvență și valoarea productivității muncii
cu bază de calcul în cifra de afaceri nu permite o acuratețe semnificativă a
diagnosticului, indicatorul nefiind astfel considerat un instrument util în
evaluarea riscului de insolvență.
Se constată existența unei corelații pozitive între productivitatea muncii cu bază
de calcul în cifra de afaceri și rentabilitatea financiară medie, conform
așteptărilor inițiale.
Frecvența firmelor cu valori negative ale ratei rentabilității financiare a fost
superioară în cazul intervalelor inferioare ale productivității muncii cu bază de
calcul în cifra de afaceri, ceea ce relevă existența unei corelații negative între
productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri și riscul financiar.
21) Productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut al exercițiului

În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 este recomandată
categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea productivitatății muncii cu bază
de calcul în rezultatul brut:
o risc ridicat, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut inferioare pragului de -5.000 lei / angajat;
o risc mediu, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut cuprinse între -5.000 lei / angajat și 5.000 lei / angajat;
o risc redus, pentru valori ale productivității muncii cu bază de calcul în
rezultatul brut superioare pragului de 5.000 lei / angajat.
o fără a ține cont de valoarea ratei disponibilităților, din 1.000 de firme
supuse observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
49

valori ale productivității muncii cu bază de calcul în rezultatul brut mai mici de
-5.000 lei / angajat, fiind asociate în baza acestui indicator clasei de risc ridicat.
Se constată astfel existența unei corelații pozitive între productivitatea muncii
cu bază de calcul în rezultatul brut și rentabilitatea financiară medie, conform
așteptărilor inițiale.
Frecvența firmelor cu valori reduse (sub 10%) ale ratei rentabilității financiare a
fost superioară în cazul intervalelor inferioare ale productivității muncii cu bază
de calcul în rezultatul brut, ceea ce relevă existența unei corelații negative între
productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut și riscul financiar.
22) Raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri total

În baza studiilor realizate se consideră infirmată ipoteza conform căreia o
valoare ridicată a raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri induce un risc
de intrare în insolvență ridicat. Se recomandă analistului încadrarea
funcție de valoarea raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de
afaceri inferioare pragului de 2%;
o risc mediu, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de
afaceri cuprinse între 2% și 2,5%;
o risc redus, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Cifra de afaceri
superioare pragului de 2,5%.
o fără a ține cont de valoarea raportului Impozit pe profit / Cifra de
afaceri, din 1.000 de firme supuse observării, 29 vor intra în insolvență
în 2 ani.
23) Raportul Impozit pe profit / Rezultat brut

În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se consideră infirmată
ipoteza conform căreia o valoare ridicată a raportului Impozit pe profit /
Rezultat brut induce un risc de intrare în insolvență ridicat. Se recomandă
50
categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea raportului Impozit pe profit /

Rezultat brut:
o risc ridicat, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
o risc redus, pentru valori ale raportului Impozit pe profit / Rezultat brut
o fără a ține cont de valoarea raportului Impozit pe profit / Rezultat brut,
ani.
24) Rata restanțelor bugetare

Ipoteza conform căreia valori ridicate ale ratei restanțelor bugetare sunt
asociate cu nivele superioare ale riscului de insolvență nu a fost confirmată la
nivelul populației țintă.
Firmele fără restanțe bugetare sau cu valori ale raportului Restanțe/Datorii
totale mai mici de 0,001% au prezentat indici de risc superiori mediei la nivelul
întregii perioade 2007 – 2010.
Grupul firmelor cu valori ale raportului Restanțe/ Datorii totale superioare
pragului de 0,001% a prezentat o frecvență redusă a cazurilor de insolvență.
Anual, 30% - 35% dintre întreprinderile incluse în populația țintă au înregistrat
valori ale raportului Restanțe/ Datorii totale superioare pragului de 0,001%.
Analiza datelor sugerează astfel existența unor corelații negative între
valoarea ratei restanțelor bugetare și riscul de insolvență. Se apreciază însă că
legăturile factorial-cauzale dintre valorile ratei și probabilitatea de intrare în
insolvență impun investigații suplimentare, neputând fi recomandată analistului
preferarea firmelor cu restanțe bugetare în detrimentul celor care nu
înregistrează restanțe de acest tip.
25) Raportul Restanțe / Disponibilități

Ipoteza privind existența unei corelații pozitive ale raportului Restanțe /
Disponibilități cu riscul de insolvență nu a fost confirmată la nivelul populației
țintă.
51
Firmele fără restanțe bugetare sau cu valori ale raportului

Restanțe/Disponibilități mai mici de 0,01% au prezentat indici de risc superiori
mediei la nivelul întregii perioade 2007 – 2010.
Grupul firmelor cu valori ale raportului Restanțe / Disponibilități superioare
pragului de 0,01% a prezentat o frecvență redusă a cazurilor de insolvență.
Anual, 30% - 35% dintre întreprinderile incluse în populația țintă au înregistrat
valori ale raportului Restanțe / Disponibilități superioare pragului de 0,01%.
26) Raportul Restanțe / Cifra de afaceri

Ipoteza privind existența unei corelații pozitive ale raportului Restanțe / Cifra
de afaceri cu riscul de insolvență nu a fost confirmată la nivelul populației țintă.
Firmele fără restanțe bugetare sau cu valori ale raportului Restanțe/Cifra de
afaceri mai mici de 0,001% au prezentat indici de risc superiori mediei la
nivelul întregii perioade 2007 – 2010. Dimpotrivă, grupul firmelor cu valori ale
raportului Restanțe/Cifra de afaceri superioare pragului de 0,001% a prezentat o
frecvență redusă a cazurilor de insolvență.
52
5. Metodologie de analiză multifactorială
5.1. Metodologie de modelare
În vederea sporirii acurateței analizei, a fost vizată dezvoltarea de
modele multivariate. În acest scop au fost utilizate cele mai populare metode
din literatura de specialitate: analiza discriminantă și regresia logistică.
Procesarea datelor a fost efectuată utilizând SPSS, Excel și VBA.
Cele două metode au fost aplicate alternativ la nivelul întregii populații țintă,
respectiv la nivelul unui eșantion format din perechi de firme.
Numeroase studii și-au propus compararea performanțelor analizei
discriminante și ale regresiei logistice în dezvoltarea de modele de evaluare a
riscului de insolvență. Întotdeauna, rezultatele obținute au fost foarte apropiate.
Regresia logistică prezintă unele avantaje în materie de aplicabilitate (nu se
bazează pe ipoteza normalității distribuției valorilor variabilelor independente).
În ultimii ani, frecvența utilizării acesteia în dezvoltarea de modele de evaluare
a riscului de insolvență a sporit, devansând frecvența utilizării analizei
discriminante. Cu toate acestea, nu există în literatura de specialitate concepția
superiorității regresiei logistice (dimpotrivă, mai multe studii sugerează
superioritatea analizei discriminante).
Utilizarea de eșantioane formate din perechi de întreprinderi (insolvente,
respectiv sănătoase) rămâne populară, cu toate că a fost frecvent contestată
datorită abaterilor semnificative de la structura populației de bază.
Prezenta lucrare nu și-a propus compararea metodelor statistice de
eșantionare sau de modelare. A fost însă urmărită dezvoltarea unui model cu
aplicabilitate cât mai ridicată la nivelul populației țintă. În acest scop, au fost
inițial dezvoltate modele prin fiecare metodă, atât în baza unui eșantion format
din perechi de firme, cât și în baza întregii populații țintă din anul 2010.
Ulterior, modelele au fost comparate pe seama mai multor criterii, în vederea
identificării modelului care asigură nivelul maxim de performanță în evaluarea
riscului de insolvență.
Populația supusă inițial analizei a inclus toate firmele din județul Timiș care au
depus situații financiare anuale la Direcția Finanțelor Publice în perioada 2001
– 2011.
53
Populația supusă inițial analizei: 247.037

situații financiare
28.962
27.364
27.066
26.756
26.337
24.141
21.601
19.552
30.000
16.840
14.724
13.694
20.000
10.000
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011
Grafic nr. 6
La nivelul perioadei vizate, în județul Timiș au fost depuse la Direcția
Finanțelor Publice 247.037 situații financiare anuale.
Venituri totale. Populație: 247.037

situații
141.069 financiare
150.000
105.968
100.000
50.000
0
Vt = 0 Vt > 0
Grafic nr. 7
Dintre cele 247.037 situații financiare incluse în analiză, doar 105.968 au
raportat venituri.
S-a considerat că întreprinderile care nu raportează venituri nu pot fi evaluate
pe seama ratelor financiare, în condițiile în care continuitatea activității
reprezintă o premisă de bază a analizei financiare.
Au fost avute deasemenea în vedere două fenomene cu impact național
considerate de natură a modifica substanțial profilul firmelor care declară
insolvență:
54
o Modificarea legislației în domeniul insolvenței începând cu anul 2006

prin adoptarea legii nr. 85/2006.
o Manifestarea crizei economice începând cu ultima parte a anului 2008.
În aceste condiții, s-a apreciat că populația supusă inițial analizei prezintă
importante probleme de omogenitate, care nu fac oportun un tratament unitar:
o Firmele fără activitate nu pot fi evaluate pe seama metodologiei
aplicabile firmelor care au derulat activitate.
o Firmele care au intrat în starea de insolvență începând cu anul 2007
prezintă caracteristici diferite în comparație cu firmele intrate în starea
de insolvență anterior, în contextul modificării legislației.
o Cazurile de insolvență înregistrate începând cu anul 2009 (primul an
complet de criză economică), au la bază cauze semnificativ diferite în
raport cu cazurile de insolvență survenite anterior declanșării crizei
economice.
Pe aceste considerente, populației țintă i-au fost aduse următoarele ajustări:
o a fost luată decizia de excludere din studiu a situațiilor financiare care
nu au raportat venituri (mai exact, au fost incluse în studiu doar
situațiile financiare care au raportat valori anuale ale cifrei de afaceri de
cel puțin 10.000 lei);
o au fost reținute situații financiare exclusiv din perioada 2007 – 2010.
În cercetarea întreprinsă a fost vizat riscul de apariție a stării de
insolvență la doi ani de la data situațiilor financiare de referință. Pentru că
interesul a fost focalizat asupra fenomenului insolvenței din perioada de criză
economică (începând cu anul 2009), primele situații financiare necesar a fi
incluse în studiu au fost cele din anul 2007.
Ultimul exercițiu financiar pentru care au fost deținute informații
complete privind starea întreprinderilor a fost 2012. În aceste condiții, ultimele
situații financiare incluse în analiză au fost cele aferente anului 2010 (situațiile
financiare din anul 2011 au fost disponibile, dar nu au fost deținute informații
privind starea întreprinderilor până la finalul anului 2013, studiul fiind realizat
anterior acestei date).
În aceste condiții, populația țintă a inclus firmele care au depus situații
financiare în perioada 2007-2010 și care au înregistrat valori anuale ale cifrei de
afaceri de cel puțin 10.000 lei. Au fost supuse astfel analizei 53.252 de situații
financiare. Firmele ale căror situații financiare au fost incluse la nivelul unui
exercițiu financiar nu au fost în mod obligatoriu incluse în exercițiul următor.
Nefiind vizată o analiză în dinamică, situațiile financiare pot fi privite drept
corespunzând unor firme distincte.
55
Populația țintă = 53.252 firme (situații

financiare)
16.000 15.071
15.000
14.000 13.037
12.570 12.574
13.000
12.000
11.000
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 8
Studiul a beneficiat astfel de cel mai mare eșantion utilizat la nivel național în
dezvoltarea de modele de evaluare a riscului de insolvență, respectiv unul dintre
cele mai mari eșantioane raportate în literatura internațională.
5.1.1.Analiza discriminantă
Analiza discriminantă are ca obiectiv elaborarea de modele capabile de
previzionarea apartenenței unui subiect la unul dintre mai multe grupuri
omogene predefinite. Modelul conceput prin intermediul analizei discriminante
are la bază o funcție discriminantă în cazul în care clasificarea este realizată
între 2 grupuri. Prin intermediul funcției discriminante, analiza discriminantă
crează o variabilă nouă, cu rolul de a previziona apartenența la un grup. Funcția
discriminantă include una sau mai multe variabile independente, cărora le sunt
atribuiți coeficienți, asemenea cazului unei funcții de regresie. Pentru clasificări
între mai mult de două grupuri, modelul implică un număr mai mare de funcții
discriminante (egal cu numărul de grupuri – 1). O funcție discriminantă are la
bază conexiuni liniare între variabila dependentă și variabilele independente
(predictori).
Parametrii funcțiilor discriminante sunt estimați pe seama unui eșantion
din populația supusă analizei pentru care apartenența la un anumit grup este
cunoscută. Este necesar ca pentru subiecții din cadrul eșantionului să fie
cunoscute caracteristicile corelate cu apartenența. Aceste caracteristici devin
predictori în cadrul modelului. Scopul elaborării unui model prin utilizarea
analizei discriminante este acela de a clasa subiecți din cadrul populației (dar
56
din afara eșantionului inițial) pentru care caracteristicile cu putere predictivă

sunt cunoscute.
În analiza discriminantă, variabilele independente trebuie să prezinte un
grad ridicat de normalitate. Atunci când clasarea este realizată între doar 2
grupuri, regresia logistică reprezintă o alternativă a analizei discriminante,
implicând ipoteze mai puțin restrictive. În cazul unor variabile dependente
continue, regresia liniară permite exploatarea mai eficientă a informațiilor
disponibile.
Modelul dezvoltat prin analiza discriminantă are rolul de a diferenția
între grupurile definite de variabila dependentă prin utilizarea variabilelor
independente. Utilitatea unui astfel de model este dată de acuratețea cu care
permite clasarea subiecților într-unul dintre grupurile definite de către variabila
dependentă. Acuratețea reprezintă o măsură a corespondenței între valorile
funcției discriminante și apartenența reală a subiecților la un anumit grup.
În general, un model elaborat prin analiză discriminantă este considerat
util atunci când acuratețea acestuia depășește cu cel puțin 25% acuratețea
obținută în mod aleator. Acuratețea aleatoare definește performanța unui model
de clasificare în cadrul căruia nu există corelații între variabilele independente
și variabila dependentă. Aceasta este calculată sub forma sumei pătratelor
ponderilor fiecărui grup în totalul populației.
O variabilă independentă prezintă capacitate de predicție în măsura în
care media valorilor acesteia este diferită pentru subiecții care fac parte dintr-un
grup comparativ cu subiecții făcând parte din alte grupuri.
Pornind de la informațiile financiar – contabile cuprinse în documentele
contabile de sinteză, pot fi construite diferite rate financiare în vederea testării
ca potențiali predictori ai insolvenței. Selectarea acestor rate ca variabile
independente în cadrul unei funcții discriminante depinde de capacitea lor de
predicție a stării de insolvență.
Funcția discriminantă furnizează o estimare a apartenenței la un anumit
grup (firme care vor declara insolvența / firme care nu vor declara insolvența),
rezultatul acesteia prezentând abateri de la apartenența reală. Măsura acestor
abateri este dată de gradul de acuratețe al funcției. Coeficienții de corelație
asociați unei funcții discriminante descriu în general puterea legăturii dintre
variabilele independente și variabila dependentă (funcția de scor), fără a
surprinde în mod direct puterea legăturii dintre o variabilă independentă și
starea reală a companiei.
În aceste condiții, în cadrul unui model de estimare a stării de insolvență bazat
pe o funcție discriminantă, rolul deținut de o variabilă independentă în predicția
insolvenței este marcat atât de impactul variabilei asupra funcției, cât și de
57
acuratețea funcției (care descrie relația dintre starea previzionată de funcția

discriminantă și starea reală a firmei).
Ipotezele aflate la baza analizei discriminante includ:
- Distribuția normală a valorilor variabilelor independente la nivelul
grupului de întreprinderi insolvente, cât și la nivelul grupului de
întreprinderi care nu declară insolvența;
- Puterea de predicție a funcției scade în cazul existenței
multicolinearității între variabilele independente;
- Subiecții supuși analizei sunt independenți, neexistând corelații între
valoarea înregistrată de o variabilă explicativă în cazul unui subiect și
valoarea aceleiași variabile aferente altui subiect.
Pentru validarea rezultatelor analizei discriminante, aceasta trebuie să aibă la
bază o funcție discriminantă semnificativă din punct de vedere statistic și o rată
de acuratețe semnificativ superioară acurateței aleatoare.
Modelul propus de Altman în anul 1968 rămâne cel mai popular
model de evaluare a riscului de insolvență dezvoltat prin analiză discriminantă.
Cercetarea a fost realizată într-un context în care analiza bazată pe rate
financiare era puternic contestată de mediul academic. Altman a avut în vedere
testarea prin metode statistice a relevanței analizei bazate pe rate financiare în
cuantificarea riscului de insolvență. Insolvența a fost definită conform normelor
juridice în vigoare la data studiului. Firmele au fost considerate drept intrate în
insolvență în situația în care starea de insolvență a fost declarată în condițiile
legii. În consecință, au fost incluse în categoria firmelor insolvente firmele
aflate în reorganizare ca urmare a inițierii procedurii de insolvență și firmele
intrate în faliment.
Rezervele exprimate de către Altman în raport cu studiile anterioare sunt
legate de abordările aproape exclusiv univariate, dar și de modul de definire a
evenimentului aflat în centrul cercetării (în analize fiind în general vizate
dificultățile financiare, nu în mod obligatoriu declararea insolvenței).
Altman argumenta că, în concordanță cu metodologia de analiză
univariată, o firmă cu o rată de profitabilitate scăzută sau cu incidente de plată
poate fi evaluată ca având asociat un risc ridicat de insolvență. În același timp,
firma ar putea prezenta rate de lichiditate cu valori peste medie, care ar sugera
un risc de insolvență redus. În lumina ambiguității abordărilor univariate,
Altman a considerat necesară crearea unui model care să permită corelarea
riscului de intrare în insolvență cu ratele financiare relevante.
În viziunea acestuia, succesul în stabilirea unui astfel de model ar fi
urmat să sporească utilitatea analizei bazate pe rate financiare și nu să o infirme.
Studii realizate începând cu anii 1930 au reflectat existența unor corelații între
58
valorile diverselor rate financiare și probabilitatea apariției unor dificultăți în

efectuarea plăților. O referință importantă în acest sens pentru Altman a fost
reprezentată de lucrarea "Financial Ratios as Predictors of Failure" publicată de
W.H.Beaver în anul 1966.
Dilemele cu care cercetătorul s-a confruntat în continuare au fost legate de
alegerea ratelor relevante în predicția stării de insolvență și stabilirea
coeficienților aplicabili acestor rate în cadrul modelului.
Ca tehnică statistică, a fost aleasă analiza discriminantă multivariată, tehnică
aplicată în diverse domenii începând cu anii 1930.
Eșantionul utilizat în cercetare a inclus 66 de firme industriale. Inițial,
au fost selectate 33 de firme care au declarat insolvența în perioada 1946 –
1965. Valoarea medie a activului aferent acestui grup a fost de 6,4 milioane $,
cu variații individuale cuprinse între 0,7 milioane $ și 25,9 milioane $.
Având în vedere intervalul de variație a valorii activelor firmelor din
eșantion care au declarat insolvența, categoria firmelor care nu au declarat
insolvența a fost delimitată printr-o valoare minimă a activelor de 1 milion de $,
respectiv o valoare maximă de 25 de milioane de $.
Pentru firmele din grupul 1 (firmele care au declarat insolvența), datele
utilizate în analiză au fost preluate din situațiile financiare întocmite aferent
anului precedent declarării insolvenței. Fiecare firmă din grupul 1 a fost
asociată cu o firmă din grupul 2 (grupul firmelor care nu au declarat insolvența
până la finalul anului 1965). Datele utilizate în analiză aferent firmelor din
grupul 2 au fost preluate din situațiile financiare întocmite aferent anului
precedent declarării insolvenței pentru firma corespondentă din grupul 1.
În continuare, au fost selectate 22 de rate financiare în vederea testării
puterii acestora de predicție a insolvenței. Alegerea a fost realizată pornind de la
recomandările literaturii de specialitate.
În urma evaluării, au fost selectate 5 rate: ”fond de rulment / activ total”,
”rezultat reportat / activ total”, ”rezultat din exploatare / activ total”, ”capital
propriu la valoare de piață / datorii totale”, numărul de rotații ale activului total
prin cifra de afaceri.
Funcția discriminantă rezultată prezintă următoarea formă:
Z = 0,012 X1 + 0,014 X2 + 0,033 X3 + 0,006X4 + 0,999 X5.
A fost evitată includerea unor rate bazate pe activul net contabil, având
în vedere că valoarea acestuia este marcată de rezultatul exercițiului, putând
deveni negativă sub amprenta înregistrării de pierderi succesive.
Plecând de la ipoteza că cele două grupuri prezintă caracteristici semnificativ
diferite, funcția de scor propusă de Altman are rolul de a permite clasarea unei
întreprinderi în grupul de ale cărui caracteristici se apropie cel mai mult.
59
Modelul a permis o acuratețe în clasare de 95%, cu un an înainte de producerea

evenimentului.
Prin intermediul mai multor studii ulterioare, Altman a vizat ameliorarea
modelului propus în 1968, dar și adaptarea la noile caracteristici ale mediului
economic. Modelul ZETA a fost dezvoltat în baza unui eșantion care a inclus
atât firme din domeniul producției, cât și firme din domeniul comerțului
(Altman, Haldeman și Narayanan, 1977). A fost obținută o acuratețe în clasare
de 90% cu un an înainte de intrarea în insolvență, performanțele scăzând până
la o acuratețe de 70% cu 5 ani înainte de producerea evenimentului. Eșantionul
utilizat a inclus 53 de firme care au intrat în insolvență în perioada de analiză,
respectiv 58 de firme care nu au declarat insolvența.
Nikolaos Gerantonis, Konstantinos Vergos si Apostolos G. Christopoulos
(2009) au încercat să testeze măsura în care modelul propus de Altman în 1993
poate estima insolvența în economia Greciei.
Studiul a presupus confruntarea stării reale a companiilor cu rezultatele
funcției scor aplicate pe o perioadă cuprinsă între unu și patru ani înainte de
survenirea insolvenței sau a problemelor financiare majore. Eșantionul a fost
compus dintr-un număr total de 373 de companii listate la bursa din Atena,
dintre care 45 au intrat în insolvență sau au fost suspendate permanent de la
tranzacționare, respectiv 328 și-au continuat activitatea în condiții normale.
Acuratețea modelului a fost evaluată prin examinarea procentului în care
rezultatele se suprapun cu starea reală a firmelor. Datele financiare avute in
vedere au fost cele cuprinse în situațiile anuale, acoperind perioada 1999 –
2006.
Rata de succes pentru companiile intrate în insolvență a variat de la 66% în
anul T – 1, la 52%, 39% si 20% pentru anii T – 2, T – 3 si T – 4.
Cu cât orizontul de timp avut în vedere a fost mai mare, cu atât rata de succes
în evaluarea riscului de insolvență s-a diminuat.
Situația s-a modificat considerabil atunci când au fost avute în vedere
companiile sănătoase, rata de succes a modelului crescând pe măsura lărgirii
orizontului de timp: 54% în anul T – 1, 63% in T – 2, 69% in T – 3 si 78% in T
– 4.
Global, având in vedere întreg eșantionul, modelul reușește să claseze corect
firmele sănătoase și cele aflate în insolvență în proporții de 57% până la 69%.
Considerând că anticiparea intrării în insolvență poate facilita reducerea
substanțială a pierderilor suferite de către acționari și creditori, Eduard Deakin
(1972) și-a propus construcția unui model de predicție îmbunătățit în raport cu
propunerile realizate în anii precedenți de către William Beaver și ulterior
Eduard Altman.
60
Astfel, Deakin remarca faptul că modelul lui Altman permitea o acuratețe de

95% în cazul analizei efectuate folosind date din anul anterior intrării în
insolvență. Mai exact, firmele astfel clasificate au intrat în insolvență în medie
la 7,5 luni de la data situațiilor financiare utilizate. Începând de la 2 ani anterior
manifestării fenomenului, acuratețea modelului lui Altman scade dramatic, fiind
inferioară chiar celei oferite de rata flux de numerar / datorii totale, conform
cercetărilor lui Beaver.
Cu toate că rata propusă de Beaver se dovedește în aceste condiții mai eficientă,
Deakin a văzut în abordarea lui Altman un potențial superior.
În prima etapă a cercetării, Deakin a reconstituit experimentul lui
Beaver. În acest sens, în eșantion au fost incluse 32 de firme care au intrat în
insolvență (sau au fost lichidate sub presiunea creditorilor fără declararea
efectivă a insolvenței) în perioada 1964-1970. Pentru fiecare firmă insolventă a
fost inclusă în eșantion câte o firmă sănătoasă, din același sector de activitate și
de aceeași mărime (după valoarea activului total).
Ratele de eroare în clasificare asociate fiecărui indicator au fost comparate cu
rezultatele obținute de Beaver.
Erori - rata lichidității curente (%)

45
50 38 36 41
36
40 32
28 27 25
30 20 Beaver
20
Deakin
10
0
1 2 3 4 5
Grafic nr. 9
Corelația între rezultatele celor 2 studii (măsurată pe seama
coeficientului de corelație Spearman) a fost una ridicată. Cu 5 ani înainte de
intrarea în insolvență, raportul dintre fluxul de numerar net și datoriile totale a
fost confirmat drept cel mai performant predictor (rată de eroare de 27%,
comparativ cu nivelul de 22% constatat de Beaver).
Deakin costata o tendință de finanțare a creșterii pe seama îndatorării, în
cazul firmelor intrate în insolvență (în perioada anterioară evenimentului).
Capitalul investit a fost folosit cu precădere pentru finanțarea de active
imobilizate. Ulterior, nereușind să genereze vânzări suficiente pentru a putea
61
acoperi serviciul datoriei, firmele au fost obligate la vânzarea activelor

imobilizate achiziționate.
Considerând că abordarea multivariată are un potențial superior, Deakin
a aplicat analiza discriminantă în vederea construirii unui model de predicție a
stării de insolvență. Ținta a fost aceea de a construi o combinație lineară de mai
multe rate financiare care să permită clasarea cât mai corectă a firmelor în
categoria celor insolvente sau în categoria celor sănătoase, anterior producerii
evenimentului.
Comparând analiza discriminantă cu abordarea lui Tamari din 1966,
Deakin subliniază că analiza discriminantă permite stabilirea coeficienților
variabilelor pe principii statistice, asigurând maximizarea acureteței clasării
firmelor în comparație cu metoda arbitrară de stabilire a coeficienților utilizată
de Tamari.
Pentru a evita problemele potențiale de relavanță asociate alegerii
firmelor sănătoase după mărime și apartenența la un anumit sector, s-a optat
pentru alegerea aleatorie a altor 32 de firme sănătoase, cu date financiare pentru
perioada 1962-1966.
Valorile celor 14 rate financiare testate de către Beaver au fost introduse într-o
aplicație informatică. Prin analiză discriminantă, aplicația a propus coeficienții
care permit maximizarea diferențelor dintre cele 2 grupuri (firme sănătoase,
respectiv firme insolvente).
Au fost configurate astfel 5 funcții, fiecare facilitând clasarea întreprinderii
supuse analizei într-un anumit orizont de timp (1-5 ani). Semnificația fiecărei
funcții a fost evaluată prin testul Wilks’ lambda. Acesta verifică ipoteza
egalității între mediile fiecărei variabile la nivelul celor două grupuri de
întreprinderi.
Testând modelele elaborate asupra eșantionului de bază, rata de eroare
pentru un orizont de maxim 3 ani s-a menținut sub 5%, sporind însă la 21%,
respectiv 17% pentru încercările de clasare cu 4, respectiv 5 ani înainte de
declararea insolvenței. Acuratețea în clasare s-a menținut la nivele superioare
celei înregistrate în abordarea univariată.
Suplimentar, au fost efectuate teste asupra unui eșantion independent,
format din 11 firme insolvente și 23 de firme sănătoase. Ratele de eroare au
oscilat între 6% și 23%, în funcție de orizontul de timp vizat în analiză.
Deakin a concluzionat că analiza discriminantă prezintă potențial real în
construcția de modele capabile de predicția stării de insolvență, pornind de la
valori ale ratelor finciare cu până la 3 ani înainte de producerea evenimentului.
Având în vedere orizontul relativ lung de predicție, Deakin consideră că un
astfel de model poate servi inclusiv drept instrument pentru managementul
62
firmei, care beneficiază de suficient timp pentru adoptarea de măsuri de

corecție.
Autorul atrage atenția că modelul propus a fost configurat pe seama unui
eșantion redus, fiind necesare testări suplimentare. În plus, existând rate de
eroare semnificative, includerea unei firme într-o anumită categorie pe seama
analizei ar trebui privită sub forma unei probabilități, nu sub forma unei dovezi
incontestabile.
Folosind un eșantion format din 115 firme intrate în blocaj financiar și
115 firme sănătoase, Blum (1974a, 1974b) a dezvoltat prin analiză
discriminantă un model care a asigurat o acuratețe generală de 94% cu 1 an
înainte de producerea evenimentului (80% cu 2 ani înainte de producerea
evenimentului).
Pentru fiecare firmă inclusă în analiză au fost colectate date financiare din 3
exerciții financiare consecutive (perioada 1954-1968). Perechile de întreprinderi
au fost constituite ținând cont de domeniul de activitate, valoarea cifrei de
afaceri, numărul de angajați.
Inspirați în special de rezultatele obținute de Altman (1968), cercetători
din întreaga lume au realizat studii statistice asupra firmelor din diverse țări în
ultimii 40 de ani, în vederea identificării indicatorilor financiari cu capacitate de
predicție a stării de insolvență și dezvoltării de modele de evaluare a riscului de
insolvență.
Qaiser și Abdul (2011) au utilizat astfel analiza discriminantă asupra
unui eșantion de 52 de firme cotate la Bursa din Pakistan. Eșantionul a fost
compus din perechi, incluzând 26 de firme sănătoase și 26 de firme insolvente.
Au fost testate 24 de rate financiare, urmărindu-se evaluarea riscului de intrare
în insolvență cu până la 5 ani înainte de producerea evenimentului.
În modelul propus au fost reținute 3 rate financiare: numărul de rotații ale
activului prin cifra de afaceri, raportul EBIT/Datorii pe termen scurt, rata
fluxului de numerar (calculată în baza capacității de autofinanțare).
La nivelul eșantionului utilizat pentru dezvoltarea modelului a fost obținută o
acuratețe generală de 76,9% cu un an înainte de apariția evenimentului, în
condiții de egalitate între specificitate și senzitivitate.
În vederea evaluării capacității de predicție a dificultăților financiare pe
seama indicatorilor financiari bazați pe fluxurile de numerar, Murty și Misra
(2004) și-au propus dezvoltarea unui model bazat exclusiv pe astfel de
indicatori pentru firmele din India cotate la Bursa din Bombay.
Eșantionul de bază a inclus 70 de firme, dintre care 35 au întâlnit
dificultăți financiare. ”Dificultățile financiare” nu au fost înțelese drept un
termen perfect echivalent cu insolvența. Pentru fiecare firmă cu dificultăți
63
financiare a fost inclusă în eșantion o firmă sănătoasă, din același sector, cu

aceeași vârstă, și de aceeași mărime.
Au fost testați 9 indicatori financiari (calculați în baza datelor cuprinse
în tabloul de fluxuri de numerar, combinate cu date din contul de rezultate și din
bilanțul contabil).
În final au fost reținuți 5 indicatori financiari în cadrul unui model
dezvoltat prin analiză discriminantă. Modelul a prezentat o acuratețe de 85,71%
în clasarea firmelor din eșantionul de bază cu un an înainte de producerea
evenimentului (respectiv 82,85%, cu 2 ani înainte de producerea
evenimentului).
Back și coautorii (1996) au realizat un studiu asupra unui eșantion de
firme din Finlanda, în încercarea de a compara performanțele analizei
discriminante, regresiei logistice și rețelelor neuronale în construcția de modele
de predicție a stării de insolvență. Eșantionul a inclus 74 de firme (în general
mici și mijlocii), dintre care 34 au intrat în insolvență în perioada 1986-1989.
Fiecare firmă intrată în insolvență a fost astfel asociată cu o firmă de dimensiuni
comparabile care și-a continuat activitatea în condiții normale.
Au fost testate 31 de rate financiare (selectate în baza recomandărilor
literaturii de specialitate). Prin fiecare dintre cele 3 metode au fost dezvoltate
câte 3 modele de evaluare a riscului de insolvență (la un an, la doi ani, respectiv
la trei ani de la data situațiilor financiare de referință).
Modelul dezvoltat prin analiză discriminantă a asigurat cea mai ridicată
acuratețe în clasare cu doi ani înainte de apariția evenimentului (acuratețe
generală de 78,38%).
În vederea dezvoltării unui model de predicție a stării de insolvență
adaptat la caracteristicile economiei românești, Ion Anghel (2001) a utilizat un
eșantion cuprinzând 276 de firme (110 firme insolvente și 166 de firme
sănătoase).
Au fost selectate pentru testare 20 de rate financiare. Pentru calculul ratelor, au
fost colectate informațiile necesare din situațiile financiare anuale de sinteză.
Analiza a inclus o perioadă de 5 ani (1994 – 1998). În urma unei analize
preliminare, s-a constatat că valorile medii și mediane a 18 dintre cele 20 de
rate prezentau capacități de discriminare între cele 2 grupuri de firme.
În funcție de capacitatea de discriminare menționată, 4 rate au fost reținute
pentru construcția modelului: rata rentabilității veniturilor, rata de acoperire a
datoriilor cu cash-flow, rata de îndatorare a activului și perioada de achitare a
obligațiilor.
64
Prin utilizarea analizei discriminante, au fost stabiliți coeficienții ratelor alese ca

variabile independente care asigură maximizarea acurateței clasării firmelor din
cadrul eșantionului de bază. Forma funcției propuse a fost următoarea:
𝐴𝐴 = 5,676 + 6,3718 𝑋𝑋1 + 5,3932 𝑋𝑋2 − 5,1427 𝑋𝑋3 − 0,0105 𝑋𝑋4
Stabilind ca punct de inflexiune valoarea 0 a scorului Z, acuratețea funcției în
clasarea firmelor din eșantionul de bază a fost de 91,2% (253 dintre cele 276
firme au fost clasate corect).
Definind segmentul (0,2; 0,5) drept interval de incertitudine, prin clasarea
firmelor cu un scor superior limitei superioare a intervalului de incertitudine
drept ”sănătoase”, respectiv a firmelor cu un scor inferior limitei inferioare a
intervalului drept ”falimentare”, a fost obținută o acuratețe de 96,7% (dintre
cele 239 de firme poziționate în afara intervalului de incertitudine, 231 au fost
clasate corect).
În continuare, modelul a fost testat asupra unui eșantion independent, format
din 55 de firme (dintre care 28 non-falimentare și 27 falimentare). Acuratețea
obținută a fost de 97,8% (cu interval de incertitudine).
Daniel Cîrciumaru (2009) a utilizat analiza discriminantă asupra unui
eșantion format din 152 de întreprinderi industriale listate la RASDAQ (dintre
care 83 sănătoase și 69 insolvente) pentru a elabora un model de predicție a
stării de insolvență. Acuratețea raportată a modelului a fost de 89,29%. Testarea
a fost realizată asupra eșantionului de bază, fiind luată în calcul și o zonă de
incertitudine. Nu au fost efectuate evaluări ale modelului asupra unor firme din
afara eșantionului de bază.
În 2013, Crăciun și colaboratorii au testat acuratețea modelelor propuse
de Altman, respectiv Anghel, asupra unui eșantion de 60 de firme românești.
Datele financiar-contabile au fost prelevate aferent perioadei 2005-2009.
Modelul Altman a înregistrat o acuratețe de 65%, în timp ce modelul Anghel,
de 63,33%. Autorii studiului pun abaterea față de acuratețea raportată de
creatorii modelelor pe seama schimbărilor economice și sociale survenite în
România, schimbări care fac necesară actualizarea metodologiilor de predicție a
stării de insolvență.
5.1.2. Regresia logistică

Exprimând evenimentul de instaurare a stării de insolvență prin
intermediul unei variabile calitative, binare, estimarea probabilității de intrare a
unei firme în insolvență poate fi realizată prin estimarea valorii variabilei
respective. Variabila binară este considerată drept variabilă dependentă,
urmărindu-se explicarea acesteia pe seama unui set de variabile independente
de natură financiară. Modelul astfel construit va fi unul de tip probabilistic. În
65
cadrul unui model în care variabila dependentă este de natură cantitativă,

obiectivul este acela de a estima valoarea cea mai probabilă a variabilei. În
cadrul unui model probabilistic (în care variabila dependentă este de natură
calitativă), obiectivul este acela de a estima probabilitatea ca variabila
dependentă să prezinte o anumită valoare.
O analiză efectuată post-factum va permite explicarea apariției
insolvenței prin intermediul valorilor variabilelor independente. Previzional,
cunoașterea valorilor variabilelor independente aferente anului N va permite
estimarea probabilității de intrare în insolvență a firmei în anul N+2. Variabilele
independente vor explica valoarea funcției folosite în cadrul modelului, nu
starea întreprinderii. În aceste condiții, utilitatea analizei depinde de acuratețea
modelului, definită de corespondența dintre valoarea funcției și starea reală a
firmei.
În raport cu funcția de probabilitate liniară, funcția logistică prezintă
avantajul posibilității limitării variației variabilei dependente în cadrul
intervalului [0;1], dar și al relației non-liniare între variabilele independente și
variabila dependentă. Astfel, în cadrul unei funcții logistice, creșterea valorii
exponentului (determinat în funcție de variabilele independente) duce la
apropierea variabilei dependente de valoarea 1 cu ritmuri de creștere din ce în
ce mai reduse, în timp ce diminuarea valorii exponentului duce la apropierea
variabilei dependente de valoarea 0 cu ritmuri de creștere din ce în ce mai
reduse.
Funcția logistică are următoarea expresie (Cramer, 2003):
eZ
P( Z) =
1+ eZ
Unde:
- Z = scorul asociat unei întreprinderi. Scorul este determinat în funcție de
una sau mai multe variabile independente: Z = a + b1X1 + b 2 X 2 + ... + b n X n .
- P(Z) = probabilitatea de intrare în insolvență a unei firme, estimată în
funcție de scorul Z.
- e = constanta lui Euler.
Funcția P(Z) poate lua valori cuprinse în intervalul [0;1]. În estimarea
probabilității de apariție a stării de insolvență în anul N+2, variabilele X1 , X 2, ,…
X 3 pot reprezenta rate financiare ce caracterizează situația financiar-
patrimonială a firmei în anul N.
66
Forma funcției logistice

1,2
1,0
0,8
P(Z)
0,6
0,4
0,2
0,0
-15 -10 -5 0 5 10 15
Z
Grafic nr. 10
Valorile coeficienților din cadrul funcției Z permit stabilirea sensului
relației dintre fiecare variabilă explicativă și probabilitatea estimată, fără a oferi
însă informații cu privire la senzitivitatea probabilității estimate în raport cu
variabila respectivă.
Valoarea 𝑒𝑒 𝑏𝑏 oferă informații cu privire la impactul modificării cu o
unitate a variabilei explicative asupra parității (p/(1-p)) și implicit asupra
senzitivității probabilității estimate în raport cu variabila respectivă. Variația
variabilei este măsurată însă în mărimi absolute (în unități de măsură specifice
variabilei), ceea ce face dificilă realizarea de comparații între impactul
variabilelor independente din cadrul modelului asupra variabilei dependente.
Testul Wald vizează evaluarea semnificației legăturii dintre o variabilă
explicativă introdusă în model și variabila dependentă (o valoare ridicată
susținând ipoteza unei legături semnificative, respectiv a unei probabilități
ridicate ca variabila independentă să influențeze variabila dependentă).
Testul Hosmer – Lemeshow compară pe intervale frecvența estimată de
apariție a fenomenului cu frecvența observată. O valoare de semnificație
ridicată infirmă ipoteza inexistenței corelației dintre probabilitatea estimată și
cea observată.
Unul dintre primii cercetători care a apelat la regresia logistică în
dezvoltarea de modele de evaluare a riscului de insolvență a fost James Ohlson
(1980). Utilizând un eșantion compus din 2.058 de întreprinderi sănătoase și
105 de întreprinderi intrate în insolvență, acesta a propus 3 modele: un prim
model care a vizat evaluarea riscului de intrare în insolvență la un an de la data
situațiilor financiare de referință, un al doilea model care a vizat evaluarea
67
riscului de intrare în insolvență la doi ani de la data situațiilor financiare de

referință, respectiv un al treilea model care a vizat evaluarea riscului de intrare
în insolvență în primii doi ani de la data situațiilor financiare de referință.
Perioada de referință a fost cea a anilor 1970 – 1976, corespunzătoare cu
cea specifică unor studii efectuate în același scop de Altman și McGough
(1974), respectiv Altman, Haldeman și Narayanan (1977).
Spre deosebire de studiile anterioare, Ohlson a colectat datele financiare
direct din situațiile financiare raportate de către firme. Au fost constatate rate de
eroare semnificativ superioare celor raportate de celelalte studii realizate în
aceeași perioadă.
Regresia logistică a fost utilizată în detrimentul analizei discriminante, în
vederea evitării limitărilor acesteia din urmă (legate în primul rând de ipoteza
normalității distribuției variabilelor independente).
Studiul efectuat a identificat 9 indicatori utili în predicția stării de
insolvență: activul total, rata îndatorării globale, raportul fond de rulment / activ
total, inversul lichidității curente, o variabilă binară care a luat valoarea 1 pentru
firmele cu datorii mai mari decât activul total, respectiv valoarea 0 pentru
celelalte firme, rata rentabilității economice (calculată ca raport între rezultatul
net și activul total), raportul Flux de numerar net operațional / Datorii totale, o a
doua variabilă binară care a luat valoarea 1 pentru firmele care au înregistrat
pierderi la nivelul ultimelor două exerciții financiare, respectiv valoarea 0 în
celelalte cazuri, variația relativă a rezultatului net în raport cu exercițiul
financiar anterior.
Din lipsa datelor, modelele nu au fost testate asupra unui eșantion
secundar. Valoarea de decizie care a minimizat suma ratelor de eroare a fost cea
de 0,038 (cu o rată a erorilor de gradul I de 12,4%, respectiv o rată a erorilor de
gradul II de 17,4%).
Ca alternativă, utilizând analiza discriminantă asupra aceluiași set de date,
eroarea minimă obținută a fost de 16%.
Mărimea întreprinderii a fost considerată a reprezenta un factor important în
clasare, constatare aflată în corespondență cu concluziile cercetărilor realizate
de Horrigan (1968).
Studiul efectuat de Ohlson a reprezentat o referință importantă pentru
cercetări similare realizate la nivel mondial din 1980 până în prezent,
constituindu-se într-un reper în dezvoltarea de modele de evaluare a riscului de
insolvență prin regresie logistică, așa cum modelul publicat de Altman în 1968
a reprezentat un reper în dezvoltarea de modele prin analiză discriminantă.
Un inventar realizat de Bellovary, Giacomino și Akers (2007) furnizează
o listă cu 63 de modele dezvoltate prin analiză discriminantă și 36 de modele
68
dezvoltate prin regresie logistică la nivel mondial în perioada 1968 – 2004 (lista
nefiind exhaustivă).
Cercetarea realizată de Mine Ugurlu si Hakan Aksoy (2006) a avut ca
scop identificarea factorilor de predicție a stării de insolvență, folosind analiza
discriminantă și regresia logistică pe o piață în curs de dezvoltare și în condiții
de instabilitate economică.
Demersul se axează pe două direcții. În primul rând caută să identifice
indicatorii de predicție a dificultăților financiare care duc la o clasificare cât mai
precisă a companiilor, iar în al doilea rând caută identificarea metodelor
statistice care asigură cea mai mare acuratețe de predicție.
Cercetarea a inclus un eșantion format din 27 de firme sănătoase și 27 de firme
insolvente din domeniul producției, cotate la Bursa din Istambul.
Datele folosite în realizarea studiului sunt preluate din situațiile financiare de
sfârșit de an ale firmelor cuprinse în esantion, pentru intervalul de timp 1996-
2002. Acestea au fost ajustate cu indicele inflației, folosindu-se ca bază de
calcul anul 1996.
În elaborarea studiului, Mine Ugurlu și Hakan Aksoy au avut în vedere pentru
început 80 de rate financiare. Aceste variabile au fost grupate în 8 categorii
principale: profitabilitate, lichiditate, solvabilitate, îndatorare, echilibru,
eficiență, variabilitate și mărime.
Folosind analiza discriminantă și regresia logistică, s-a urmărit identificarea
variabilelor care asigură cea mai mare acuratețe în predicția stării de insolvență.
Rezultatele studiului au indicat faptul ca ratele de profitabilitate, lichiditate și
solvabilitate permit evaluarea cu cea mai mare acuratețe a riscului de apariție a
insolvenței.
Modelul dezvoltat prin regresie logistică a furizat performanțe superioare în
clasare (acuratețe generală de 95,6%, cu 1 an înainte de producerea
evenimentului).
Clive Lennox (1999) a realizat un studiu comparativ asupra mai multor
metode statistice recomandate de literatura de specialitate în dezvoltarea de
modele de predicție a stării de insolvență, utilizând un eșantion relativ
voluminos de firme din Marea Britanie cotate la bursă.
Metodele avute în vedere au inclus analiza discriminantă, regresia logistică,
probit. Modelele dezvoltate prin regresie logistică sau probit au prezentat
performanțe în clasare comparabile cu cele ale modelelor dezvoltate prin
analiză discriminantă la nivelul eșantionului de bază, dar au prezentat mai multă
stabilitate asupra unor eșantioane – test. În studiu au fost utilizate date
provenind de la 949 de întreprinderi aferent perioadei 1987-1994 (un total de
6416 situații financiare).
69
În România, primul model de evaluare a riscului de incapacitate de plată

dezvoltat prin regresie logistică aparține autorilor Caracota, Dumitru și Dinu
(2010).
Modelul a fost conceput pe baza unui eșantion de 113 firme care au beneficiat
de credite bancare din partea unei bănci comerciale românești.
Pentru fiecare dintre firmele incluse în eșantion a fost calculat scorul atribuit de
către bancă, după sistemul propriu de evaluare al acesteia. În acest sens, au fost
utilizați 11 factori cantitativi (rate financiare) și 4 factori calitativi. Ulterior, au
fost utilizate 5 rate financiare în cadrul unui model dezvoltat prin intermediul
regresiei logistice pentru clasarea firmelor din eșantion. Nu sunt oferite
informații cu privire la conduita reală a firmelor, modelul având drept reper
scorul atribuit de către bancă.
Bătrâncea Larisa (2011) propune un model de evaluare a riscului de
insolvență dezvoltat prin regresie logistică asupra unui eșantion care a inclus 50
de firme din domeniul comerțului. Nu a fost folosit un eșantion de testare și nu
a fost prezentată acuratețea modelului la nivelul eșantionului de bază.
Vintilă și Toroapă (2012) au utilizat regresia logistică pentru a dezvolta
un model de predicție a falimentului, într-o cercetare efectuată asupra unui
eșantion de 100 de firme românești. Eșantionul de bază (pe baza căruia
modelul a fost configurat) a inclus 70 de firme, dintre care pentru 34 a fost
inițiată procedura de faliment.
În 2012, Mironiuc M., Robu M. și Robu I. au folosit regresia logistică și
regresia liniară asupra unui eșantion de 100 de firme pentru a dezvolta o
metodologie de predicție a stării de insolvență specifică firmelor cotate la BVB.
70
5.2. Analiză pe perechi de date

Majoritatea modelelor de evaluare a riscului de insolvență în baza
ratelor financiare propuse de literatura de specialitate au fost dezvoltate pornind
de la eșantioane formate din perechi de întreprinderi: întreprinderi intrate în
insolvență, respectiv întreprinderi de mărimi comparabile care nu intră în
insolvență în orizontul de timp avut în vedere în studiu.
În această perspectivă, s-a urmărit dezvoltarea unor modele de evaluare a
riscului de insolvență asupra unui eșantion format din perechi de întreprinderi
cu date financiare aferente exercițiului financiar 2010. Ratele financiare au fost
corelate cu starea întreprinderii la 2 ani de la data situațiilor financiare de
referință.
Modelele dezvoltate au fost ulterior testate asupra unui eșantion construit în
condiții similare cu date financiare din exercițiile financiare 2007, 2008 și 2009.
Într-o ultimă etapă, modelele au fost testate la nivelul întregii populații țintă
(pentru perioada 2007 – 2010).
Eșantion format din perechi de firme
1000 858
800
600
318
400
188
200 60
0
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 11
Anul de referință reflectat în graficul nr. 11 reprezintă anul
corespunzător situațiilor financiare incluse în studiu. Au fost avute în vedere
situațiile financiare raportate cu doi ani înainte de apariția stării de insolvență.
Din totalul celor 1424 de firme incluse în eșantion, 712 au intrat în insolvență la
doi ani de la data situațiilor financiare de referință.
Eșantionul utilizat inițial pentru dezvoltarea modelului a inclus firmele cu
situații financiare aferente exercițiului financiar 2010 (858 de firme).
Din totalul firmelor incluse în eșantion care au depus situații financiare
în anul 2010, 429 au intrat în insolvență în anul 2012, celelalte 429
continuându-și activitatea în condiții normale.
71
Similar, din totalul firmelor incluse în eșantion care au depus situații financiare
în anul 2009, 159 au intrat în insolvență în anul 2011, celelalte 159
continuându-și activitatea în condiții normale dincolo de această perioadă.
Cele 566 întreprinderi incluse în eșantion pentru care au fost luate drept
referință situațiile financiare din exercițiile financiare 2007, 2008 sau 2009 au
fost utilizate în scopul unei prime testări a performanței modelelor propuse.
Dintre acestea, 283 au intrat în starea de insolvență la doi ani de la data
situațiilor financiare de referință, respectiv 283 și-au continuat activitatea în
condiții normale.
În studiu au fost avute în vedere toate cele 26 de rate financiare calculate
pe seama situațiilor financiare sintetice publicate de către Ministerul Finanțelor
Publice.
Studiile univariate efectuate în prealabil au pus în evidență existența capacității
de discriminare în cazul majorității ratelor. Scopul unui model multivariat este
acela de a cumula capacitatea de discriminare a ratelor incluse. Totuși, puterea
de discriminare a modelului nu va putea reprezenta o sumă a puterilor
individuale de discriminare a ratelor incluse, în condițiile în care multe dintre
ratele financiare sunt corelate din punct de vedere statistic.
Pe aceste considerente, o analiză a corelațiilor dintre rate a fost efectuată
anterior încercării de asociere a acestora în cadrul unor modele multivariate.
Scopul a fost aceala de a testa cu prioritate în activitatea de modelare combinații
de rate care nu prezintă intercorelații semnificative din punct de vedere statistic.
Graficele 12-32 reflectă coeficienții de corelație Pearson ce
caracterizează relațiile dintre ratele financiare. Pentru fiecare rată au fost
reflectate exclusiv legăturile considerate semnificative din punct de vedere
statistic.
Indicatori corelați cu numărul de rotații ale activului total.
Eșantion = 1.424 întreprinderi.
1
0,8
0,878
0,6
0,4
0,2
0,142
0
-0,2 nrAi Rafg Rig Frp/AC
-0,4 -0,074
-0,6
-0,8 -0,878
-1
Grafic nr. 12
72
Numărul de rotații ale activului total prin cifra de afaceri prezintă corelații
pozitive cu numărul de rotații ale activelor imobilizate și cu rata îndatorării
globale, respectiv corelații negative cu rata autonomiei financiare globale și cu
raportul fond de rulment / active circulante.
Indicatori corelați cu numărul de rotații ale activelor
imobilizate. Eșantion = 1.424 întreprinderi.
0,2
0,142 0,154
0,15
0,094
0,1
0,05
0
-0,05 nrAt Rai Rac Rafg Rig
-0,1
-0,094
-0,15
-0,151
-0,2
Grafic nr. 13
Numărul de rotații ale activelor imobilizate prin cifra de afaceri prezintă
corelații pozitive cu numărul de rotații ale activului total, rata activelor
circulante și cu rata îndatorării globale, respectiv corelații negative cu rata
activelor imobilizate și cu rata autonomiei financiare globale.
Indicatori corelați cu durata de rotație a stocurilor.
0,4 0,366
0,3
0,2
0,099
0,1
0
DzCr FRp Rpc Rdisp Frp/CA Ip/CA
-0,1 -0,063
-0,102
-0,2
-0,211
-0,3 -0,251
Grafic nr. 14
Durata de rotație a stocurilor prezintă corelații pozitive cu durata de rotație a
creanțelor și raportul Impozit pe profit / Cifra de afaceri, respectiv corelații
73
negative cu fondul de rulment propriu, rata profitabilității comerciale, rata

disponibilităților și raportul Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri.
În contextul în care durate de rotație a stocurilor ridicate impun menținerea unui
volum ridicat de stocuri în raport cu volumul de activitate, a fost presupusă
existența unei corelații pozitive între durata de rotație a stocurilor și raportul
Fond de rulment propriu / Cifra de afaceri. Corelația negativă dintre cele două
variabile ar putea reprezenta o consecință a frecvenței ridicate a firmelor
insolvente în cadrul eșantionului.
Indicatori corelați cu durata de rotație a creanțelor.
0,2
0,163
0,15
0,099 0,088 0,089
0,1
0,05
0
DzSt Rsg FRp Rpc AC/Dt Frp/CA Ip/CA
-0,05
-0,1
-0,089
-0,15 -0,129 -0,127
Grafic nr. 15
Durata de rotație a creanțelor prezintă corelații pozitive cu durata de rotație a
stocurilor, rata solvabilității generale, raportul Active circulante/Datorii totale și
raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri, respectiv corelații negative cu fondul
de rulment propriu, rata profitabilității comerciale și raportul Fond de rulment
propriu/Cifra de afaceri.
Indicatori corelați cu Rata activelor imobilizate.
0,2
-0,2
-0,4
-0,6
-0,8
-1
-1,2
Grafic nr. 16
74
Rata activelor imobilizate prezintă o corelație pozitivă cu rata autonomiei

financiare globale, respectiv corelații negative cu numărul de rotații ale
activelor imobilizate, rata activelor circulante, rata îndatorării globale, fondul de
rulment propriu, rata profitabilității comerciale, raportul Restanțe/Cifra de
afaceri, rata disponibilităților, raportul Disponibilități/Datorii totale, raportul
Active circulante/Datorii totale, raportul Fond de rulment propriu/ Active
circulante, raportul Fond de rulment propriu/Cifra de afaceri, productivitatea
muncii cu baza de calcul în cifra de afaceri, productivitatea muncii cu baza de
calcul în rezultatul brut, raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri.
Indicatori corelați cu Rata activelor circulante.
0,4
0,2
0
-0,2
-0,4
-0,6
-0,8
-1
-1,2
Grafic nr. 17
Rata activelor circulante prezintă corelații pozitive cu numărul de rotații ale
activelor imobilizate, rata îndatorării globale, fondul de rulment propriu, rata
profitabilității comerciale, raportul Restanțe/Cifra de afaceri, rata
disponibilităților, raportul Disponibilități/Datorii totale, raportul Active
circulante/Datorii totale, raportul Fond de rulment propriu/ Active circulante,
raportul Fond de rulment propriu/Cifra de afaceri, productivitatea muncii cu
baza de calcul în cifra de afaceri, productivitatea muncii cu baza de calcul în
rezultatul brut, raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri, respectiv corelații
negative cu rata activelor imobilizate și rata autonomiei financiare globale.
75
Indicatori corelați cu Rata autonomiei financiare globale.

0,2 0,065 0,078
0
nrAt nrAi Rai Rac Rig Cpr/Ai
-0,2
-0,094 -0,068
-0,4
-0,6
-0,8
-1 -0,878
-1
-1,2
Grafic nr. 18
Rata autonomiei financiare globale prezintă corelații pozitive cu rata activelor
imobilizate și cu rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu,
respectiv corelații negative cu numărul de rotații ale activului total, numărul de
rotații ale activelor imobilizate, rata activelor circulante și rata îndatorării
globale.
Indicatori corelați cu Rata îndatorării globale.
1 0,878
0,5
0,094 0,068
0
nrAt nrAi Rai Rac Rafg Cpr/Ai
-0,5 -0,065 -0,078
-1
-1
-1,5
Grafic nr. 19
Rata îndatorării globale prezintă corelații pozitive cu numărul de rotații ale
activului total, numărul de rotații ale activelor imobilizate, și rata activelor
circulante, respectiv corelații negative cu rata activelor imobilizate și cu rata
finanțării activelor imobilizate din capital propriu.
76
Indicatori corelați cu Rata solvabilității generale.

1,2
1
1
0,8
0,6
0,451
0,4
0,172
0,2 0,088
0
DzCr Disp/Dt AC/Dt Ip/CA
Grafic nr. 20
Rata solvabilității generale prezintă corelații pozitive cu durata de rotație a
creanțelor, raportul Disponibilități/Datorii totale, raportul Active
circulante/Datorii totale și raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri.
Indicatori corelați cu fondul de rulment propriu.
0,6 0,509
0,5
0,385 0,396
0,4 0,304
0,3 0,252
0,2
0,098 0,071
0,1 ,037
0
-0,1
-0,2 -0,129
-0,063
-0,3 -0,085
-0,263
-0,4
Grafic nr. 21
Fondul de rulment propriu prezintă corelații pozitive cu rata activelor
circulante, rata profitabilității comerciale, rata disponibilităților, raportul
Disponibilități/Datorii totale, raportul Fond de rulment/Cifra de afaceri, rata
finanțării activelor imobilizate din capital propriu, productivitatea muncii cu
bază de calcul în rezultatul brut al exercițiului și raportul Impozit pe profit/Cifra
de afaceri, respectiv corelații negative cu durata de rotație a stocurilor, durata de
rotație a creanțelor, rata activelor imobilizate și raportul Disponibilități/Cifra de
afaceri.
77
Indicatori corelați cu rata profitabilității comerciale.

0,8 0,689
0,6
0,385
0,4 0,325
0,2 0,121 0,095 0,099

0,071
0
-0,2 -0,129
-0,089 -0,07
-0,251
-0,4 -0,293
Grafic nr. 22
Rata profitabilității comerciale prezintă corelații pozitive cu rata activelor
circulante, fondul de rulment propriu, rata disponibilităților, raportul Fond de
rulment/Cifra de afaceri, rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu,
productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri și cu productivitatea
muncii cu bază de calcul în rezultatul brut al exercițiului, respectiv corelații
negative cu durata de rotație a stocurilor, durata de rotație a creanțelor, rata
activelor imobilizate, raportul Disponibilități/Cifra de afaceri și raportul Impozit
pe profit/Cifra de afaceri.
Indicatori corelați cu raportul restanțe/cifra de afaceri.
0,2 0,185
0,15
0,089 0,093
0,1 0,074
0,05
0
Rai Rac Restante / Dt Rdisp Restante/Disp
-0,05
-0,1 -0,081
Grafic nr. 23
Raportul Restanțe/Cifra de afaceri prezintă corelații pozitive cu rata activelor
circulante, raportul Restanțe/Datorii totale, rata disponibilităților și cu raportul
78
Restanțe/Disponibilități, respectiv corelație negativă cu rata activelor

imobilizate.
Indicatori corelați cu rata disponibilităților.
0,4
0,293
0,3 0,254
0,202
0,2
0,098 0,095 0,112 0,089 0,104
0,083
0,1
0
-0,1
-0,2 -0,102
-0,3
-0,282
-0,4
Grafic nr. 24
Rata disponibilităților prezintă corelații pozitive cu rata activelor circulante,
fondul de rulment propriu, rata profitabilității comerciale, raportul
Restanțe/Datorii totale, raportul Restanțe/Cifra de afaceri, raportul
Disponibilități/Datorii totale, raportul Disponibilități/Cifra de afaceri,
productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut al exercițiului și cu
raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri, respectiv corelații negative cu durata
de rotație a stocurilor și rata activelor imobilizate.
Indicatori corelați cu raportul Disponibilități/Datorii totale.
0,5 0,451 0,446
0,4
0,3 0,254
0,2
0,102 0,099 0,095 0,1
0,1
0
Rai Rac Rsg Restante / Dt Rdisp Disp/CA AC/Dt Ip/CA
-0,1
-0,096
-0,2
Grafic nr. 25
Raportul Disponibilități/datorii totale prezintă corelații pozitive cu rata activelor
circulante, rata solvabilității generale, raportul restanțe/Datorii totale, rata
79
disponibilităților, raportul Disponibilități/Cifra de afaceri, raportul Active

circulante/Datorii totale, raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri, respectiv
corelație negativă cu rata activelor imobilizate.
Indicatori corelați cu raportul Disponibilități/Cifra de afaceri.
0,25
0,202
0,2
0,15
0,095 0,094
0,1
0,05
-0,05 FRp Rpc Rdisp Disp/Dt Frp/CA Ip/CA
-0,1 -0,07
-0,085 -0,093
-0,15
Grafic nr. 26
Raportul Disponibilități/Cifra de afaceri prezintă corelații pozitive cu rata
disponibilităților, raportul Disponibilități/Datorii totale, raportul Impozit pe
profit/Cifra de afaceri, respectiv corelații negative cu fondul de rulment propriu,
rata profitabilității comerciale și cu raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri.
Indicatori corelați cu raportul Fond de rulment propriu/Cifra de
afaceri. Eșantion = 1.424 întreprinderi.
0,8 0,689
0,7
0,6 0,509
0,5
0,4 0,321
0,3 0,23
0,2 0,161
0,1 0,058
0
-0,1
-0,2 -0,127
-0,171 -0,093
-0,3 -0,211 -0,12
Grafic nr. 27
Raportul Fond de rulment propriu/Cifra de afaceri prezintă corelații pozitive cu
rata activelor circulante, fondul de rulment propriu, rata profitabilității
comerciale, raportul Active circulante/Datorii totale, rata finanțării activelor
imobilizate din capital propriu și cu productivitatea muncii cu bază de calcul în
80
rezultatul brut al exercițiului, respectiv corelații negative cu durata de rotație a

stocurilor, durata de rotație a creanțelor, rata activelor imobilizate, raportul
Disponibilități/Cifra de afaceri și cu raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri.
Indicatori corelați cu rata finanțării activelor imobilizate din capital
propriu. Eșantion = 1.424 întreprinderi.
0,35 0,321
0,304
0,3
0,25
0,2
0,15 0,134
0,1 0,078 0,071

0,05
0
-0,05 Rafg Rig FRp Rpc Frp/CA Rb/Angajati
-0,1 -0,078
Grafic nr. 28
Rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu prezintă corelații
pozitive cu rata autonomiei financiare globale, fondul de rulment propriu, rata
profitabilității comerciale, raportul Fond de rulment propriu/Cifra de afaceri și
cu productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut al exercițiului,
respectiv corelație negativă cu rata îndatorării globale.
Indicatori corelați cu productivitatea muncii cu bază de
calcul în cifra de afaceri. Eșantion = 1.424 întreprinderi.
0,25 0,22
0,2
0,15
0,099 0,099
0,1
0,05
0
-0,05 Rai Rac Rpc Rb/Angajati Ip/CA
-0,1
-0,099
-0,15
-0,2 -0,155
Grafic nr. 29
Productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri prezintă corelații
pozitive cu rata activelor circulante, rata profitabilității comerciale și cu
productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut al exercițiului,
81
respectiv corelații negative cu rata activelor imobilizate și cu raportul Impozit

pe profit/Cifra de afaceri.
Indicatori corelați cu productivitatea muncii cu bază de
calcul în rezultatul brut. Eșantion = 1.424 întreprinderi.
0,5
0,396
0,4
0,325
0,3 0,23 0,22
0,2 0,134
0,098 0,083 0,097
0,1
-0,1
-0,097
-0,2
Grafic nr. 30
Productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut al exercițiului
prezintă corelații pozitive cu rata activelor circulante, fondul de rulment
propriu, rata profitabilității comerciale, rata disponibilităților, raportul Fond de
rulment propriu/Cifra de afaceri, rata finanțării activelor imobilizate din capital
propriu, productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de afaceri și cu
raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri, respectiv corelație negativă cu rata
activelor imobilizate.
Indicatori corelați cu raportul Impozit pe profit/Cifra de
afaceri. Eșantion = 1.424 întreprinderi.
0,4 0,366
0,3
0,2 0,163 0,172 0,171
0,087 0,104 0,1 0,094 0,097
0,1 0,071
0
-0,1
-0,078 -0,068
-0,2
-0,3 -0,12 -0,155
-0,293
-0,4
Grafic nr. 31
Raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri prezintă corelații pozitive cu durata
de rotație a stocurilor, durata de rotație a creanțelor, rata activelor circulante,
82
rata solvabilității generale, fondul de rulment propriu, rata disponibilităților,

raportul Disponibilități/Datorii totale, raportul Disponibilități/Cifra de afaceri,
raportul Active circulante/Datorii totale și cu productivitatea muncii cu bază de
calcul în rezultatul brut al exercițiului, respectiv corelații negative cu rata
activelor imobilizate, rata rentabilității financiare, raportul Fond de rulment
propriu/Cifra de afaceri, productivitatea muncii cu bază de calcul în cifra de
afaceri și cu productivitatea muncii cu bază de calcul în rezultatul brut al
exercițiului.
Rata rentabilității financiare prezintă corelații negative cu raportul Impozit pe
profit/Cifra de afaceri. Raportul Restanțe/Datorii totale prezintă corelații
pozitive cu raportul Restanțe/Cifra de afaceri, rata disponibilităților și raportul
Disponibilități/Datorii totale.
Raportul Fond de rulment propriu/Active circulante este corelat pozitiv cu rata
activelor circulante, respectiv prezintă corelații negative cu numărul de rotații
ale activului total și cu rata activelor imobilizate.
Raportul Restanțe/Disponibilități este corelat pozitiv cu raportul Restanțe/Cifra
de afaceri. Raportul Impozit pe profit/Rezultatul brut al exercițiului nu prezintă
corelații cu niciunul dintre ceilalți indicatori financiari incluși în studiu.
În ceea ce privește metodologia statistică de modelare, au fost utilizate
regresia logistică și analiza discriminantă, cele mai frecvent folosite metode în
domeniu. Prin aplicarea ambelor metode s-a urmărit atât obținerea celui mai
performant model posibil, cât și compararea performanțelor metodelor în
domeniul vizat, la nivelul populației de interes.
5.2.1. Regresie logistică

În vederea cumulării puterii de discriminare a ratelor financiare, a fost
vizată dezvoltarea unui model multivariat prin utilizarea regresiei logistice. În
concordanță cu majoritatea abordărilor din literatura de specialitate, modelul a
fost configurat pornind de la un eșantion de întreprinderi grupate pe perechi.
Inițial, perechile de date aferente exercițiului financiar 2010 au fost utilizate
drept bază pentru dezvoltarea modelului. Ulterior, modelul a fost testat asupra
exercițiilor financiare anterioare (2007 – 2009) la nivel de eșantion. Într-o
ultimă etapă, modelul a fost testat la nivelul întregii populații țintă pentru
perioada 2007 – 2010.
Datele au fost procesate în cadrul aplicației SPSS. Variabila dependentă
a fost reprezentată de starea întreprinderii la 2 ani de la data situațiilor
financiare de referință. Această variabilă a fost de tip binar, putând înregistra
două valori:
83
o 1, pentru firmele care intră în starea de insolvență la doi ani de la data

situațiilor financiare incluse în analiză;
o 0, pentru firmele care nu intră în starea de insolvență într-un orizont de
timp de doi ani de la data situațiilor financiare incluse în analiză.
Pentru simplificarea exprimării, întreprinderile care nu au intrat în insolvență la
doi ani de la data situațiilor financiare de referință au fost definite drept
”sănătoase”, respectiv întreprinderile care au intrat în insolvență la doi ani de la
data situațiilor financiare de referință au fost definite drept ”insolvente”.
La stabilirea populației țintă au fost excluse firme care își încetează
activitatea din alte motive decât ca urmare a evoluției stării de insolvență.
Valoarea variabilei ”Stare” pentru firmele care au intrat în insolvență în anul
2011 au fost considerată ”1” în anul 2011, fiind corelată cu valorile ratelor
financiare din anul 2009. O astfel de firmă nu a fost inclusă în analiză în
exercițiile ulterioare (2010 pentru ratele financiare, respectiv 2012 pentru
valoarea variabilei ”Stare”), chiar dacă nu a fost radiată. Interesul a fost
focalizat astfel asupra momentului intrării în insolvență.
Cele 26 de rate financiare disponibile au fost testate ca variabile
independente. Ratele au fost introduse succesiv în model, urmărindu-se
impactul introducerii acestora asupra acurateței clasării la nivelul eșantionului,
dar și semnificația corelației cu probabilitatea estimată de intrare în insolvență.
Astfel, ratele financiare caracteristice situațiilor financiar-patrimoniale ale
firmelor de la finalul exercițiului financiar 2010 au fost testate în rolul de
variabile explicative în raport cu starea întreprinderii (sănătoasă sau insolventă)
la finalul exercițiului financiar 2012.
În mod similar, ratele financiare specifice exercițiului financiar 2009 au fost
corelate cu starea întreprinderii aferentă exercițiului financiar 2011, ratele
financiare specifice exercițiului financiar 2008 cu starea întreprinderii aferentă
exercițiului financiar 2010, respectiv ratele financiare specifice exercițiului
financiar 2007 cu starea întreprinderii aferentă exercițiului financiar 2009.
Funcția logistică are următoarea formă:
e Z1 1
P(Stare = 1 Z1 ) = =
1+ e Z1
1 + e − Z1
Unde:
- Z1 = scorul asociat unei întreprinderi. Scorul constă într-o regresie
liniară simplă în care variabilele explicative sunt reprezentate de ratele
financiare: Z1 = a + b1X1 + b 2 X 2 + ... + b m X m .
84
- P (Stare = 1 Z1 ) = probabilitatea de intrare în insolvență a unei firme,

estimată în funcție de scorul Z1 .
Valoarea scorului Z1 nu prezintă limite superioare sau inferioare. Funcția P
(Stare = 1 Z1 ) poate lua însă valori cuprinse în intervalul [0;1]. În estimarea
probabilității de apariție a stării de insolvență în anul N+2, variabilele X1 , X 2 ,…
X m reprezintă rate financiare ce caracterizează situația financiar-patrimonială a
firmei în anul N.
Cu cât valoarea scorului Z1 este mai mare, cu atât valoarea funcției P
(Stare = 1 Z1 ) va fi mai apropiată de 1, sugerând o probabilitate ridicată de intrare
în insolvență. Probabilitatea de intrare în insolvență la doi ani de la data
situațiilor financiare de referință ar fi estimată la 0,5 în situația în care valoarea
scorului Z1 ar fi nulă.
Pentru valori ale scorului Z1 inferioare pragului de 0, probabilitatea de intrare în
insolvență la doi ani de la data situațiilor financiare de referință ar fi estimată la
mai puțin de 0,5, tinzând spre 0 odată cu diminuarea scorului Z1 .
Modelele multivariate oferite de literatura de specialitate nu permit o
acuratețe în clasare superioară acurateței naturale. În condițiile în care frecvența
cazurilor de insolvență la nivelul populației vizate ar fi de 2%, analistul ar putea
considera în lipsa oricăror altor informații că întreprinderea analizată are
asociată o probabilitate de 0,98 de a nu intra în insolvență.
Considerând că niciuna dintre firmele analizate nu va intra în insolvență,
analistul și-ar asigura o acuratețe de 98%. Alternativ, bazându-se în luarea
deciziei exclusiv pe utilizarea unui model multivariat oferit de literatură, acest
nivel de acuratețe nu ar fi atins.
În prezentul studiu s-a considerat că utilitatea unui astfel de model nu se
regăsește în capacitatea de a clasa cu certitudine o întreprindere în una dintre
cele două categorii (”insolventă” sau ”sănătoasă”), ci în gruparea
întreprinderilor pe clase de risc.
În utilizarea modelului, analistul va considera că firma analizată nu va intra
probabil în insolvență (probabilitate mai mică de 0,5), dar va putea încadra
firma într-o clasă cu riscuri de intrare în insolvență mai mici decât media sau
mai mari decât media.
Elaborarea și testarea modelului asupra eșantionului format din perechi de date
facilitează evaluarea acurateței, în condițiile în care la nivel de eșantion
probabilitatea de intrare în insolvență este de 0,5.
85
Astfel, acuratețea naturală la nivel de eșantion este de 50% (clasând

aleator întreprinderile, s-ar obține o acuratețe de aproximativ 50%). Un model
va fi considerat util în clasarea firmelor din cadrul unui eșantion format din
perechi de date în măsura în care poate asigura o acuratețe suplimentară în
raport cu cea naturală de cel puțin 25%.
Acuratețea minimală așteptată în clasare este astfel de 𝑎𝑎 = 50% × 125% =
62,5%.
Evaluarea capacității individuale de clasare a ratelor financiare (în cadrul unor
analize univariate) a relevat un nivel maxim de acuratețe de 64,5% aferent unui
eșantion format din perechi de firme.
În aceste condiții, utilizarea unui model s-ar dovedi justificată numai în măsura
în care astfel ar putea fi obținută o acuratețe superioară. Acuratețea asociată
utilizării ratelor individuale nu va putea fi cumulată matematic în cadrul unui
model multivariat, datorită corelațiilor puternice existente între unele rate.
Ratele reținute în cadrul modelului au fost:
o Durata în zile a rotației creanțelor prin cifra de afaceri (DzCr);
o Rata profitabilității comerciale (Rpc);
o Raportul Disponibilități / Datorii totale (Disp / Dt);
o Rata activelor imobilizate (Rai);
o Fondul de rulment propriu (Frp).
Ratele au fost selectate în funcție de aportul adus la acuratețea modelului și de
semnificația corelației.
Tabel nr. 3 Coeficienți ai funcției de regresie și teste efectuate

Nr.crt. Rată B Wald Sig. Exp(B)
1 DzCr 0,000635 14,557 0,000 1,001
2 Rpc -0,343 11,600 0,001 0,709
3 DispDt -0,243 12,283 0,000 0,784
4 Rai -1,185 27,958 0,000 0,306
5 FRp -0,000000544 21,322 0,000 1,000
Toate variabilele independente păstrate sunt semnificative din punct de vedere
statistic la un prag de semnificație de 0,001.
Durata de rotație a creanțelor prezintă o corelație pozitivă cu Scorul Z1 .
Valori ridicate ale duratei de rotație a creanțelor vor influența Scorul Z1 în sens
pozitiv din punct de vedere matematic, susținând pe această cale nivele ridicate
ale probabilității de intrare în insolvență estimate.
86
Rata profitabilității comerciale, raportul Disponibilități/Datorii totale,

rata activelor imobilizate și fondul de rulment propriu prezintă corelații
negative cu Scorul Z1 . Valori ridicate ale acestor indicatori vor influența
Scorul Z1 în sens negativ din punct de vedere matematic, susținând pe această
cale nivele reduse ale probabilității de intrare în insolvență estimate.
Scorul Z1 a prezentat următoarea formă:
Z1 = 0,635 DzCr × 10−3 − 0,343 Rpc − 0,243Disp/Dt − 1,185 Rai − 0,544 Frp
× 10−6
Probabilitatea de intrare în insolvență poate fi estimată pe seama funcției:
1
P(Stare = 1 Z1 ) =
− ( 0,635 DzCr ×10 -3 - 0,343 Rpc - 0,243Disp/Dt -1,185 Rai - 0,544 Frp×10 -6
1+ e
Forma regresiei logistice

1,2
1,0
1
P(Stare = 1 Z1 ) = 0,8
1 + e − Z1
P(Z)
0,6
0,4
0,2
0,0
Z
Z1 = 0,635 DzCr × 10−3 − 0,343 Rpc − 0,243Disp/Dt − 1,185 Rai − 0,544 Frp × 10−6
Grafic nr. 32
Utilizând drept prag de decizie valoarea de 0,5 a funcției de regresie,
acuratețea obținută în clasarea firmelor din cadrul eșantionului original
(perechile de date aferente exercițiului financiar 2010) este de 66,7%. Astfel,
clasând drept insolvente toate firmele a căror probabilitate de intrare în
insolvență estimată în baza funcției de regresie a fost mai mare de 0,5, sunt
clasate corect 267 dintre cele 429 de firme insolvente din cadrul eșantionului
aferent anului 2010.
Similar, clasând drept sănătoase toate firmele a căror probabilitate de
intrare în insolvență estimată în baza funcției de regresie a fost mai mică de 0,5,
sunt clasate corect 305 dintre cele 429 de firme sănătoase din cadrul
eșantionului aferent anului 2010.
87
Acuratețea în clasare în baza scorului Z1. Eșantion = 1424 firme din

perioada 2007-2010. Prag de decizie = 0,5 (Z1=0).
66,7% 66,7%
68,0%
66,0%
64,0%
60,6%
62,0% 60,0%
60,0%
58,0%
56,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 33
Acuratețea obținută în clasare prin utilizarea funcției propuse depășește în
perioada 2009 – 2010 atât pragul de utilitate în raport cu acuratețea naturală
(62,5%), cât și acuratețea oferită de cea mai performantă rată financiară utilizată
individual (64,5%).
Totuși, se manifestă diferențe semnificative în ceea ce privește nivelurile de
eroare între grupul întreprinderilor insolvente și grupul întreprinderilor
sănătoase.
Comparație privind acuratețea în clasare. Eșantion = 1424 firme din
perioada 2007-2010. Prag de decizie = 0,5 (Z1=0).
90,0% 78,7% 81,1%
80,0% 73,3% 71,1%
70,0%
60,0% 52,2% 62,2%
46,7%
acuratețe
50,0% 42,6%
insolvente
40,0%
30,0% sănătoase
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 34
Cu toate că acuratețea reprezintă un criteriu simplu de evaluare a
performanței unui model, relevanța acesteia este diminuată odată cu scăderea
frecvenței de apariție a fenomenului urmărit (Metz, 1978). Acuratețea în
clasarea întreprinderilor (ca sănătoase sau insolvente) permite realizarea de
comparații între modele în cazul aplicării asupra unor populații cu frecvențe
egale ale celor două stări. Aceasta poate fi definită prin ponderea
întreprinderilor clasate corect în totalul întreprinderilor supuse analizei.
88
La nivelul unei populații cu frecvențe reduse ale cazurilor de insolvență

(sub 3% în cazul întreprinderilor din România), orice model propus poate
asigura un nivel de acuratețe egal cu cel natural (peste 97% în cazul
întreprinderilor din România).
Comparația între modele pe seama nivelului de acuratețe este îngreunată
de faptul că nivele egale de acuratețe pot avea la bază nivele diferite ale
senzitivității și specificității.
Senzitivitatea reprezintă ponderea firmelor insolvente diagnosticate
corect în totalul firmelor insolvente (rata cazurilor real pozitive). Rata firmelor
insolvente clasate greșit (drept sănătoase) în totalul firmelor insolvente
reprezintă eroarea de tip I.
În corespondență, specificitatea reprezintă ponderea întreprinderilor
sănătoase diagnosticate corect în totalul întreprinderilor sănătoase (rata
cazurilor real negative). Rata firmelor sănătoase clasate greșit (drept insolvente)
în totalul firmelor sănătoase reprezintă eroarea de tip II.
Senzitivitatea reflectă astfel acuratețea în clasarea firmelor insolvente, în
timp de specificitatea reflectă acuratețea în clasarea fimelor sănătoase.
Acuratețea generală poate fi calculată ponderând cei doi indicatori cu greutățile
specifice ale celor două grupuri de firme în totalul populației:
acuretețe generală
= senzitivitate × gsinsolvente + specificitate × gssănătoase
Prin modificarea valorii de decizie, valorile senzitivității și specificității se
modifică.
În vederea identificării unei valori de decizie de natură a permite
egalizarea preciziei în clasare la nivelul celor două grupuri, dar și în scopul
determinării valorii de decizie care asigură maximizarea acurateței generale, s-a
procedat la inspecția coordonatelor curbei ROC.
Curba ROC reflectă grafic relația dintre senzitivitate și specificitate pentru toate
valorile de decizie posibile (van Erkel, Pattynama, 1998).
Curba ROC surprinde astfel performanța în clasare a funcției de regresie
logistică în raport cu pragul de decizie ales.
89
Grafic nr. 35
Valorile funcției de regresie logistică sunt cuprinse în intervalul (0;1).
Alegerea unei valori apropiate de 1 a funcției de regresie logistică drept prag de
decizie va reduce senzitivitatea, dar va spori specificitatea. Majoritatea
întreprinderilor insolvente vor fi în aceste condiții clasate greșit, dar majoritatea
întreprinderilor sănătoase vor fi clasate corect. Decidentul ar reduce astfel rata
cazurilor fals pozitive, acceptând o sporire a ratei cazurilor fals negative.
Dimpotrivă, alegerea unei valori apropiate de 0 a funcției de regresie
logistică drept prag de decizie va spori senzitivitatea, dar va reduce
specificitatea. Majoritatea întreprinderilor insolvente vor fi în aceste condiții
clasate corect, dar majoritatea întreprinderilor sănătoase vor fi clasate greșit.
Sporește astfel rata cazurilor fals pozitive, respectiv are loc o reducere a ratei
cazurilor fals negative.
număr de firme diagnosticate greșit drept insolvente
rata cazurilor fals pozitive =
număr de firme sănătoase
90
număr de firme diagnosticate greșit drept sănătoase
rata cazurilor fals negative =
număr de firme insolvente
La nivelul întregii populații țintă, greutatea specifică a firmelor

sănătoase este mult superioară greutății specifice a firmelor insolvente. În aceste
condiții, acuratețea generală poate fi maximizată facil prin sporirea specificității
pe seama creșterii valorii de decizie.
În alegerea valorii de decizie se impune astfel compararea efectelor asociate
erorilor de gradul I cu efectele asociate erorilor de gradul II.
Una dintre cele mai viabile soluții de evaluare a eficienței în clasare unui
model, respectiv de comparare a modelelor este reprezentată de indicatorul
”Area under the curve” (Hanely, McNeil, 1982, Faragi și Reiser, 2002).
Indicatorul AUC poate lua valori cuprinse între 0 și 1 (Skalska și Freylich,
2006). Modelul propus prezintă o valoare de 0,726 a AUC la nivelul
eșantionului.
În literatura de specialitate, evaluarea modelelor în baza AUC are în general în
vedere următoarea grilă (Tazhibi, Bashardoost și Ahmadi, 2011):
o 0,5 – 0,6: performanță nesatisfăcătoare;
o 0,6 – 0,7: performanță slabă;
o 0,7 – 0,8: performanță acceptabilă;
o 0,8 – 0,9: performanță bună;
o 0,9 – 1: performanță excelentă.
O valoare a AUC egală cu 0,5 corespunde unei performanțe în clasare egale cu
cea naturală, în timp ce o valoare egală cu 1 corespunde unui model perfect.
Valoarea funcției de regresie care asigură egalitatea la un nivel maxim între
specificitate și senzitivitate estea cea de 0,48.
Valoarea funcției de regresie care asigură maximizarea acurateței generale la
nivelul eșantionului cu date aferente exercițiului financiar 2010 a fost cea de
0,505 (acuratețe de 67,1%).
La nivelul întregii populații țintă, acuratețea generală este cu atât mai
mare cu cât acuratețea clasării firmelor sănătoase este mai ridicată (în condițiile
în care firmele sănătoase dețin ponderi de peste 97% în fiecare an). În aceste
condiții, acuratețea ar putea fi maximizată sporind pragul de decizie. Astfel,
utilizând valoarea 1 a funcției de regresie logistică drept prag de decizie, toate
firmele ar fi clasate drept sănătoase, obținându-se o acuratețe de peste 97% în
fiecare an. Acest nivel de acuratețe nu ar prezenta însă relevanță pentru
performanța în clasare a modelului, reprezentând în realitate acuratețea naturală.
Se apreciază în aceste condiții că, la nivelul unei populații cu frecvențe
diferite ale celor 2 grupuri, performanța în clasare poate fi măsurată prin luarea
91
în considerare a acurateței la nivelul la care aceasta este egală pentru cele 2

grupuri.
Acuratețea predicției la nivelul populației țintă.
Prag de decizie (P(Z1)) = 0,49.
78,5%
78,5%
73,9%
73,7%
71,1%
70,9%
67,4%
67,4%
80,0%
65,5%
70,0%
56,0%
60,0% 50,0% 46,8%
50,0% Insolvente
40,0%
Sănătoase
30,0%
Total
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 36
Pentru anul 2010, valoarea de 0,49 a funcției de regresie aproximează
egalitatea acurateței în clasarea firmelor din cele 2 grupuri. Valoarea de decizie
care asigură egalitatea acurateței în clasarea celor 2 grupuri variază între 0,46 și
0,49 la nivelul perioadei 2007 – 2010.
Valoarea de decizie
0,495 0,49
0,49
0,485 0,48
0,48
0,475
0,47
0,465 0,46 0,46
0,46
0,455
0,45
0,445
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 37
În condițiile în care acuratețea naturală nu poate fi depășită pe seama
unei valori de decizie singulare, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc
pe intervale ale funcției de regresie logistică propuse.
Valorile însușite de funcția de regresie logistică au fost grupate în 10 intervale.
Indicii de risc prezentați în tabelul nr. 4 au fost calculați prin raportarea
incidenței cazurilor de insolvență aferente unui anumit interval la incidența
92
medie a cazurilor de insolvență aferentă întregii populații țintă pentru un

exercițiu financiar.
Tabel nr. 4 Indici de risc - funcția de regresie logistică

Nr.crt. Probabilitate (Z1) 2007 2008 2009 2010
1 Probabilitate (Z1) < 0,1 87% 0% 14% 6%
2 0,1 <= Probabilitate (Z1) < 0,2 0% 0% 22% 0%
3 0,2 <= Probabilitate (Z1) < 0,3 49% 26% 46% 9%
4 0,3 <= Probabilitate (Z1) < 0,4 36% 82% 38% 54%
5 0,4 <= Probabilitate (Z1) < 0,5 96% 100% 98% 75%
6 0,5<= Probabilitate (Z1) < 0,6 157% 165% 135% 140%
7 0,6 <= Probabilitate (Z1) < 0,7 0% 194% 476% 283%
8 0,7 <= Probabilitate (Z1) < 0,8 381% 231% 494% 546%
9 0,8 <= Probabilitate (Z1) < 0,9 1132% 438% 356% 464%
10 Probabilitate (Z1) >= 0,9 1529% 445% 212% 421%

stabilite în funcție de valoarea funcției:
o risc ridicat, pentru valori ale funcției superioare pragului de 0,5;
o risc mediu, pentru valori ale funcției cuprinse între 0,3 și 0,5;
o risc redus, pentru valori ale funcției inferioare pragului de 0,3.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc, pe intervale ale P(Z1).
300,0% 272,6%
250,0% 209,8% 216,4%

195,4%
Indici de risc
200,0%
150,0%
91,8%
100,0% 69,2% 73,2% 66,9%
50,0% 16,7% 34,2%
49,2% 7,1%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc redus: Probabilitate (Z1) < 0,3 Risc mediu: 0,3 <= Probabilitate (Z1) < 0,5
Risc ridicat: Probabilitate (Z1) >= 0,5
Grafic nr. 38
93

o fără a ține cont de valoarea funcției, din 1.000 de firme supuse
observării, 29 vor intra în insolvență în 2 ani.
Conform graficului nr. 39, aproximativ 25% dintre întreprinderile incluse în
populația țintă sunt asociate clasei de risc ridicat în baza modelului propus.
Distribuția firmelor pe clase de risc în funcție de P(Z1).
100,0%
17,1% 21,8% 24,9% 28,8%
80,0%
Risc ridicat
60,0%
62,5% 59,1% Risc mediu
56,7% 54,7%
40,0%
Risc redus
20,0%
20,3% 19,1% 18,4% 16,5%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 39
Nu este recomandată încercarea explicării stării întreprinderii în funcție
de valorile ratelor individuale cuprinse ca variabile independente în model (în
cadrul unei analize efectuate post-factum). Utilizarea modelului se impune a fi
realizată strict în scopuri predictive. Necesitatea unui model multivariat este
dată tocmai de incapacitatea unei singure rate de a explica cu suficientă
acuratețe apariția unei anumite stări.
94
5.2.2. Analiză discriminantă

Prin analiza discriminantă a fost vizată configurarea unei funcții de scor
Z2 capabile să asigure clasarea firmelor drept ”insolvente” sau ”sănătoase” cu
un nivel cât mai ridicat de acuratețe.
Scorul Z2 se prezintă sub forma unei regresii liniare multiple, în cadrul căreia
variabilele independente sunt reprezentate de ratele financiare. Pentru clasarea
unei firme va fi necesară cunoașterea parametrilor funcției Z2, a valorilor
ratelor financiare specifice firmei respective și a pragului de decizie.
Funcția Z2 a fost configurată la nivelul eșantionului din anul 2010, care
a inclus 429 de firme sănătoase și 429 de firme insolvente, fiind ulterior testată
la nivelul eșantionului din perioada 2007-2009 și, într-o ultimă etapă, asupra
întregii populații țintă.
Intervalele de referință au fost stabilite în baza analizei efectuate la nivelul
întregii populații țintă (perioada 2007-2010).
Pornind de la rezultatele obținute prin utilizarea la nivel de eșantion a regresiei
logistice, ratele evaluate inițial au fost:
o Durata în zile a rotației creanțelor prin cifra de afaceri (DzCr);
o Rata profitabilității comerciale (Rpc);
o Raportul Disponibilități / Datorii totale (Disp / Dt);
o Rata activelor imobilizate (Rai);
o Fondul de rulment propriu (Frp).
Z2 = −0,051 − 0,523DzCr × 10−4 + 0,189Rpc + 0,069Disp/Dt + 0,931Rai + 0,241Frp ×
10−6
Modelul obținut asigură o valoare a AUC la nivelul eșantionului (2007-
2010) de 0,694, inferioară valorii asigurate de modelul dezvoltat prin regresie
logistică.
În aceste condiții, a fost urmărită maximizarea performanțelor în clasare prin
includerea în model a unor rate suplimentare. În acest sens, au fost testate
combinații ale celor 26 de rate disponibile, evitând asocierea ratelor puternic
corelate.
Fiecare combinație de rate a fost constituită sub forma unui model. Pentru
fiecare astfel de model a fost construită curba ROC la nivelul eșantionului din
anul 2010. Modelele au fost comparate pe seama indicatorului AUC.
Modelele cu cele mai ridicate valori ale AUC sunt incluse în graficul nr. 40.
Valoarea maximă a AUC a fost cea de 0,717.
Ratele financiare incluse în modele drept variabile independente au fost:
o Model 1: durata de rotație a creanțelor, rata profitabilității comerciale,
raportul Disponibilități/Datorii totale, rata activelor imobilizate, fond de
rulment propriu;
95
o Model 2: durata de rotație a creanțelor, productivitatea muncii cu baza

de calcul în rezultatul brut al exercițiului;
de calcul în rezultatul brut al exercițiului, durata de rotație a stocurilor;
de calcul în rezultatul brut al exercițiului, durata de rotație a stocurilor,
rata autonomiei financiare globale;
de calcul în rezultatul brut al exercițiului, rata autonomiei financiare
globale;
globale, fond de rulment propriu;
globale, fond de rulment propriu, rata profitabilității comerciale;
o Model 8: durata de rotație a creanțelor, rata autonomiei financiare
globale, fond de rulment propriu, rata profitabilității comerciale;
globale, fond de rulment propriu, rata profitabilității comerciale, raportul
Disponibilități/Datorii totale;
raportul Disponibilități/Datorii totale;
raportul Disponibilități/Datorii totale, productivitatea muncii cu baza de
calcul în rezultatul brut al exercițiului.
Configurare Z2. Comparație după AUC.
0,72 0,717 0,717
0,714 0,714 0,713 0,714
0,715 0,712
0,71 0,707
0,705
0,7 0,697
0,694 0,695
0,695
0,69
0,685
0,68
Model 1 Model 2 Model 3 Model 4 Model 5 Model 6 Model 7 Model 8 Model 9 Model 10 Model 11
Grafic nr. 40
96
În urma evaluărilor efectuate, a fost selectat modelul 6, care a prezentat

valoarea maximă a AUC (0,717, egală cu cea aferentă modelului 9). Alegerea
modelului 6 în detrimentul modelului 9 a avut la bază numărul inferior de
variabile independente specific modelului 6.
Grafic nr. 41
Scorul Z2 are următoarea formă:
Z2 = 0,248 − 0,695 DzCr × 10−4 + 0,246 × Frp × 10−6 + 0,345WLrb × 10−5 + 0,105Rafg × 10−1
unde:
o DzCr - durata de rotație a creanțelor;
o Frp - fond de rulment propriu;
o WLrb - productivitatea muncii cu baza de calcul în rezultatul brut al
exercițiului;
o Rafg - rata autonomiei financiare globale.
Valoarea de decizie care maximizează acuratețea la nivelul eșantionului format
din perechi de firme cu date aferente exercițiului financiar 2010 este Z2 =0,136.
Clasând toate firmele cu valori ale Z2 mai mari de 0,136 drept sănătoase,
respectiv firmele cu valori ale Z2 mai mici de 0,136 drept insolvente, se obține
la nivelul eșantionului de firme din 2010 o acuratețe de 68,1%, cu o
senzitivitate de 60,6% și o specificitate de 75%.
97

perioada 2007-2010. Prag de decizie (Z2) = 0,136.
100,0%
86,7%
90,0% 81,9% 81,8%
75,5%
80,0%
70,0%
60,0% 53,5%
acuratețe
60,6%
50,0% 43,3%
36,2% insolvente
40,0%
sănătoase
30,0%
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 42
Folosind valoarea Z2 =0,166 drept prag de decizie la nivelul întregului eșantion
aferent perioadei 2007 – 2010, se obține o acuratețe generală în clasare de
66,6%.
perioada 2007-2010. Prag de decizie (Z2) = 0,136.
67,6% 68,1%
70,0%
68,0% 65,0%
66,0%
64,0%
62,0% 59,0%
60,0%
58,0%
56,0%
54,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 43
Prag de decizie (Z2) = 0,187.
80,7%
80,7%
76,7%
76,4%
100,0%
70,6%
70,6%
69,0%
69,0%
80,0% 66,7% 68,8%
60,0% 46,7% Insolvente

42,6%
Sănătoase
40,0%
Total
20,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 44
98
La nivelul întregii populații țintă, pentru anul 2010, valoarea de 0,187 a

scorului Z2 aproximează egalitatea acurateței în clasarea firmelor din cele 2
grupuri. Valoarea de decizie care asigură egalitatea acurateței în clasarea celor 2
grupuri variază între 0,187 și 0,225 la nivelul perioadei 2007 – 2010.
Valoarea de decizie
0,25 0,225 0,225
0,193 0,187
0,2
0,15
0,1
0,05
0
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 45
pe intervale ale scorului Z2.
Valorile însușite de scorul Z2 au fost grupate în 10 intervale. Indicii de risc
prezentați în tabelul nr. 5 au fost calculați prin raportarea incidenței cazurilor de
insolvență aferente unui anumit interval la incidența medie a cazurilor de
insolvență aferentă întregii populații țintă pentru un exercițiu financiar.
Tabel nr. 5 Indici de risc – scorul Z2

Nr.crt. Z2 2007 2008 2009 2010
1 Z2 < 0,1 479% 257% 291% 327%
2 0,1 <= Z2 < 0,2 68% 128% 138% 92%
3 0,2 <= Z2 < 0,22 209% 93% 74% 74%
4 0,22 <= Z2 < 0,24 57% 114% 63% 51%
5 0,24 <= Z2 < 0,27 16% 79% 45% 46%
6 0,27<= Z2 < 0,28 0% 24% 80% 40%
7 0,28 <= Z2 < 0,3 0% 48% 43% 25%
8 0,3 <= Z2 < 0,4 72% 39% 35% 37%
9 0,4 <= Z2 < 0,5 217% 76% 14% 29%
10 Z2 >= 0,5 53% 65% 21% 53%
99
În baza analizei datelor aferente perioadei 2007 – 2010 se recomandă

categorii de risc, stabilite în funcție de valoarea scorului Z2:
o risc ridicat, pentru valori ale scorului Z2 inferioare pragului de 0,20;
o risc mediu, pentru valori ale scorului Z2 cuprinse între 0,20 și 0,27;
o risc redus, pentru valori ale scorului Z2 superioare pragului de 0,27.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc, pe intervale ale Z2.
250,0% 216,4%
204,6% 197,3%
200,0% 178,5%
Indici de risc
150,0%
91,3%
100,0% 65,5% 56,6% 53,8%
50,0%
64,4%
48,2% 36,3% 36,3%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc ridicat: Z2 < 0,2 Risc mediu: 0,2 <= Z2 < 0,27 Risc redus: Z2 >= 0,27
Grafic nr. 46
Conform graficului nr. 47, aproximativ 25%-35% dintre întreprinderile incluse
în populația țintă sunt asociate clasei de risc ridicat în baza modelului propus.
Distribuția firmelor pe clase de risc în funcție de Z2.
100,0%
36,2% 35,3% 32,9% 31,5%
80,0%
60,0% 32,5%
37,3% 33,3%
40,7%
40,0%
20,0% 27,4% 33,8% 36,0%
23,1%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc ridicat Risc mediu Risc redus
Grafic nr. 47
100

o fără a ține cont de valoarea scorului Z2, din 1.000 de firme supuse
101
5.3. Analiză la nivelul întregii populații țintă

Primele 2 modele au fost dezvoltate pe seama studiilor statistice
efectuate la nivel de eșantion, fiind ulterior testate asupra întregii populații țintă.
Elaborarea de modele de evaluare a riscului de insolvență pe seama unor
eșantioane formate din perechi de firme reprezintă practica cea mai frecvent
întâlnită la nivel internațional. Cu toate acestea, abordarea este contestată
tocmai datorită diferențelor între frecvența cazurilor de insolvență la nivel de
eșantion (50%) și frecvența cazurilor de insolvență în cadrul populației asupra
căreia concluziile sunt extinse.
În ceea ce privește prezentul studiu, cele 2 modele dezvoltate în baza
eșantionului au fost testate asupra întregii populații țintă, dovedindu-și
utilitatea. Mai mult, intervalele de referință au fost stabilite în baza testării
modelelor asupra întregii populații țintă.
Totuși, a fost considerată utilă evaluarea metodologiei de elaborare a modelelor,
prin compararea celor două abordări. În acest sens, a fost urmărită dezvoltarea a
două modele (primul prin regresie logistică, al doilea pe baza analizei
discriminante) pe seama studiilor efectuate la nivelul întregii populații țintă.
Cele două modele vor fi comparate în termeni de performanță cu
modelele propuse prin analiza efectuată la nivel de eșantion.
În configurarea modelelor au fost utilizate informațiile financiare specifice
populației țintă din anul 2010. Ulterior, modelele au fost testate asupra
populației țintă din perioada 2007 – 2009.
5.3.1. Regresie logistică

În vederea configurării modelului, datele corespunzătoare celor 15.071
de firme din anul 2010 au fost procesate în cadrul aplicației SPSS. Variabila
dependentă a fost reprezentată de starea întreprinderii la 2 ani de la data
situațiilor financiare de referință (2012). Această variabilă a fost de tip binar,
putând înregistra două valori:
o 1, pentru firmele care intră în starea de insolvență la doi ani de la data
situațiilor financiare incluse în analiză (în cursul anului 2012);
o 0, pentru firmele care nu intră în starea de insolvență într-un orizont de
timp de doi ani de la data situațiilor financiare incluse în analiză (până la
finalul anului 2012).
Au fost testate combinații ale celor 26 de rate financiare disponibile, evitând
asocierea ratelor puternic corelate.
Fiecare combinație de rate a fost constituită sub forma unui model. La nivelul
fiecărui model astfel constituit a fost testată semnificația corelației fiecărei rate
financiare cu probabilitatea estimată de intrare în insolvență.
102
Pentru modelele valide prin prisma semnificației corelațiilor tuturor ratelor

financiare cu probabilitatea estimată de intrare în insolvență a fost construită
curba ROC. Modelele au fost comparate pe seama indicatorului AUC.
Forma funcției logistice aflate la baza fiecărui model a fost:
e Z3 1
P(Stare = 1 Z3 ) = =
Unde: 1+ e Z3
1 + e − Z3
- Z3 = scorul asociat unei întreprinderi. Scorul constă într-o regresie
liniară simplă în care variabilele explicative sunt reprezentate de ratele
financiare: Z1 = a + b1X1 + b 2 X 2 + ... + b m X m .
- P (Stare = 1 Z3 ) = probabilitatea de intrare în insolvență a unei firme,
estimată în funcție de scorul Z3 .
Funcția P (Stare = 1 Z3 ) poate lua însă valori cuprinse în intervalul [0;1]. În
estimarea probabilității de apariție a stării de insolvență în anul N+2, variabilele
X1 , X 2 ,… X m reprezintă rate financiare ce caracterizează situația financiar-
patrimonială a firmei în anul N.
Cu cât valoarea scorului Z3 este mai mare, cu atât valoarea funcției P
(Stare = 1 Z3 ) va fi mai apropiată de 1, sugerând o probabilitate ridicată de
intrare în insolvență.
Modelele cu cele mai ridicate valori ale AUC sunt incluse graficul nr. 48.
0,700 0,700
0,7 0,695
0,693 0,693
0,695
0,69 0,685
0,685 0,681 0,682
0,68 0,677
0,675
0,675
0,67
0,665
0,66
Model 1 Model 2 Model 3 Model 4 Model 5 Model 6 Model 7 Model 8 Model 9 Model 10
Grafic nr. 48
103

o Model 1: rata activelor imobilizate, durata de rotație a stocurilor, rata
activelor circulante, rata autonomiei financiare globale, rata îndatorării
globale, fondul de rulment propriu, rata profitabilității comerciale, rata
disponibilităților;
disponibilităților, rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu;
disponibilităților, rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu,
productivitatea muncii cu baza de calcul în rezultatul brut al exercițiului;
o Model 4: durata de rotație a stocurilor, rata autonomiei financiare
globale, rata îndatorării globale, rata profitabilității comerciale, rata
globale, rata îndatorării globale, rata profitabilității comerciale, rata
o Model 6: durata de rotație a creanțelor, rata disponibilităților, rata
finanțării activelor imobilizate din capital propriu, productivitatea
muncii cu baza de calcul în rezultatul brut al exercițiului, raportul
Impozit pe profit/Cifra de afaceri;
muncii cu baza de calcul în rezultatul brut al exercițiului;
muncii cu baza de calcul în rezultatul brut al exercițiului, durata de
rotație a stocurilor;
rotație a stocurilor, raportul Restanțe/Datorii totale, raportul Impozit pe
profit/Cifra de afaceri;
104

rotație a stocurilor, raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri.
valoarea maximă a AUC (0,700, egală cu cea aferentă modelului 9). Alegerea
modelului 10 în detrimentul modelului 9 a avut la bază numărul inferior de
variabile independente.
Tabel nr. 6 Coeficienți ai funcției de regresie și teste efectuate
Nr.crt. Rate B Wald Sig. Exp(B)
1 Rdisp -1,883 39,656 0,000 0,152
2 CprAi -0,00000266 15,306 0,000 1,000
3 RbAngajati -0,00000235 38,607 0,000 1,000
4 DzCr 0,0000375 6,563 0,010 1,000
5 DzSt -0,00000913 4,744 0,029 1,000
6 IpCA -1,964 3,098 0,048 0,140
7 Constantă -3,222 2032,117 0,000 0,040
Toate variabilele independente păstrate sunt semnificative din punct de vedere
statistic la un prag de semnificație de cel mult 0,05.
Grafic nr. 49
105
Durata de rotație a creanțelor prezintă o corelație pozitivă cu Scorul Z3 .

Valori ridicate ale duratei de rotație a creanțelor vor influența Scorul Z3 în sens
pozitiv din punct de vedere matematic, susținând pe această cale nivele ridicate
ale probabilității estimate de intrare în insolvență.
Rata disponibilităților, rata finanțării activelor imobilizate din capital
propriu, productivitatea muncii cu baza de calcul în rezultatul brut al
exercițiului, durata de rotație a stocurilor, raportul Impozit pe profit/Cifra de
afaceri prezintă corelații negative cu Scorul Z3 . Valori ridicate ale acestor
indicatori vor influența Scorul Z3 în sens negativ din punct de vedere
matematic, susținând pe această cale nivele reduse ale probabilității de intrare în
insolvență estimate. Scorul Z3 a prezentat următoarea formă:
Z3 = −3,222 − 1,883Rdisp − 0,266CprAi × 10−5 − 0,235WLrb × 10−5 + 0,375DzCr × 10−4 − 0,913DzSt × 10−5
− 1,964IpCA
Probabilitatea de intrare în insolvență poate fi estimată pe seama funcției:
P(Stare = 1 ⋮ Z3 )
1
= −5 −5 −4 −5
e−(−3,222−1,883Rdisp −0,266CprAi ×10 −0,235WL rb ×10 +0,375DzCr ×10 −0,913DzSt ×10 −1,964IpCA )
Forma funcției
1,5
logistice
1,0
P(Z)
0,5
0,0
Z 1
P(Stare = 1 ⋮ Z3 ) = −5 −0,235 WL −5 +0,375 DzCr ×10 −4 −0,913DzSt ×10 −5 −1,964IpC A )
e−(−3,222 −1,883 Rdisp −0,266 CprA i×10 rb ×10
Grafic nr. 50
unde:
o Rdisp - rata disponibilităților;
o CprAi - rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu;
exercițiului;
o DzSt - durata de rotație a stocurilor;
o IpCA - raportul Impozit pe profit/Cifra de afaceri.
Valoarea de decizie de 0,034 asigură egalitatea aproximativă între senzitivitate
și specificitate la nivelul eșantionului format din perechi de firme cu date
106
aferente exercițiului financiar 2010. Clasând toate firmele cu valori ale funcției
mai mari de 0,034 drept insolvente, respectiv firmele cu valori ale funcției mai
mici de 0,034 drept sănătoase se obține la nivelul eșantionului de firme din
2010 o acuratețe de 63,2%, cu o senzitivitate de 63,6% și o specificitate de
62,7%.

perioada 2007-2010. Prag de decizie = 0,034( Z3).
70,0% 64,9% 62,9% 62,7%
55,3% 54,7% 63,6%
60,0%
50,0%
50,0% 43,3%
acuratețe
40,0%
insolvente
30,0%
sănătoase
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 51
61,1%.
perioada 2007-2010. Prag de decizie = 0,034 (Z3).
60,1% 63,2%
70,0% 58,8%
60,0% 46,7%
50,0%
40,0%
30,0%
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 52
La nivelul întregii populații țintă din anul 2010, valoarea de 0,0337 a funcției
de regresie logistică aproximează egalitatea acurateței în clasarea firmelor din
cele 2 grupuri.
107

Prag de decizie = 0,0337 (Z3).
64,3%
64,3%
63,4%
63,4%
62,7%
62,7%
57,3%
57,3%
64,8% 64,3%
70,0%
56,4%
60,0% 50,0%
50,0%
40,0% Insolvente
30,0% Sănătoase
20,0% Total
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 53
Valoarea de decizie care asigură egalitatea acurateței în clasarea celor 2 grupuri
variază între 0,0315 și 0,0338 la nivelul perioadei 2007 – 2010.
Valoarea de decizie (Z3)
0,034 0,0338 0,0337
0,0335
0,0335
0,033
0,0325
0,032
0,0315
0,0315
0,031
0,0305
0,03
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 54
pe intervale ale funcției de regresie logistică.
Valorile însușite de funcția de regresie logistică au fost grupate în 10 intervale.
108
Tabel nr. 7 Indici de risc – Probabilitate (Z3)

Nr.crt. Probabilitate (Z3) 2007 2008 2009 2010
1 Probabilitate (Z3) < 0,01 31% 42% 42% 40%
2 0,01 <= Probabilitate (Z3) < 0,02 63% 76% 39% 47%
3 0,02 <= Probabilitate (Z3) < 0,024 46% 97% 74% 52%
4 0,024 <= Probabilitate (Z3) < 0,03 180% 62% 50% 73%
5 0,03 <= Probabilitate (Z3) < 0,033 61% 136% 80% 53%
6 0,033<= Probabilitate (Z3) < 0,035 35% 34% 120% 84%
7 0,035 <= Probabilitate (Z3) < 0,036 0% 141% 101% 101%
8 0,036 <= Probabilitate (Z3) < 0,037 148% 94% 80% 106%
9 0,037 <= Probabilitate (Z3) < 0,04 121% 115% 253% 201%
10 Probabilitate (Z3) >= 0,04 529% 243% 316% 455%

stabilite în raport cu valoarea funcției de regresie logistică:
o risc ridicat, pentru valori ale funcției superioare pragului de 0,036;
o risc mediu, pentru valori ale funcției cuprinse între 0,024 și 0,036;
o risc redus, pentru valori ale funcției inferioare pragului de 0,024.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc, pe intervale ale P(Z3).
250,0% 231,3%
209,8%
192,4%
200,0%
147,5%
Indici de risc
150,0%
87,6% 87,2% 83,2%
100,0% 74,2%
47,6% 45,9%
50,0%
49,1% 69,4%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc redus: Probabilitate (Z3) < 0,024 Risc mediu: 0,024 <= Probabilitate (Z3) < 0,036
Risc ridicat: Probabilitate (Z3) >= 0,036
Grafic nr. 55
109

o fără a ține cont de valoarea funcției de regresie logistică, din 1.000 de
Distribuția firmelor pe clase de risc în funcție de P(Z3).
100,0%
24,3% 30,3% 22,2% 22,3%
80,0%
Risc ridicat
60,0% 41,8% 46,1% 45,2%
39,1% Risc mediu
40,0%
Risc redus
20,0% 34,0% 30,7% 31,7% 32,5%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 56
5.3.2.Analiză discriminantă
În vederea configurării unui model prin analiză discriminantă, datele
corespunzătoare celor 15.071 de firme din anul 2010 au fost procesate în cadrul
aplicației SPSS. În acest sens, au fost testate combinații ale celor 26 de rate
disponibile, evitând asocierea ratelor puternic corelate.
Fiecare combinație de rate a fost constituită sub forma unui model distinct.
Pentru fiecare astfel de model a fost construită curba ROC la nivelul populației
țintă din anul 2010. Modelele au fost comparate pe seama indicatorului AUC.
Modelele cu cele mai ridicate valori ale AUC sunt incluse în graficul nr. 57.
0,76 0,744
0,737 0,741
0,732 0,731
0,74 0,723 0,723
0,72
0,7
0,679 0,677 0,679
0,68
0,66
0,64
Model 1 Model 2 Model 3 Model 4 Model 5 Model 6 Model 7 Model 8 Model 9 Model 10
Grafic nr. 57
110

o Model 1: numărul de rotații ale activului total, rata autonomiei
financiare globale;
o Model 2: numărul de rotații ale activului total, rata profitabilității
comerciale;
o Model 3: rata autonomiei financiare globale, rata profitabilității
comerciale;
o Model 4: rata autonomiei financiare globale, rata profitabilității
comerciale, fond de rulment propriu;
o Model 5: rata profitabilității comerciale, fond de rulment propriu;
o Model 6: rata profitabilității comerciale, fond de rulment propriu, durata
de rotație a creanțelor;
de rotație a creanțelor, rata activelor imobilizate;
o Model 8: fond de rulment propriu, durata de rotație a creanțelor, raportul
Disponibilități/Datorii totale;
de rotație a creanțelor, productivitatea muncii cu baza de calcul în
rezultatul brut al exercițiului;
o Model 10: rata profitabilității comerciale, fond de rulment propriu,
durata de rotație a creanțelor, productivitatea muncii cu baza de calcul în
rezultatul brut al exercițiului, rata finanțării activelor imobilizate din
capital propriu.
valoarea maximă a AUC (0,744).
Grafic nr. 58
111
Scorul Z4 are următoarea formă:

Z4 = 0,085 + 0,503WLrb × 10−5 − 0,239 DzCr × 10−3 + 0,224Cpr/Ai × 10−5 + 0,202 × Frp × 10−6 − 0,398Rpc
× 10−1
unde:
o 0,085 – constantă;
exercițiului;
o Cpr/Ai - rata finanțării activelor imobilizate din capital propriu;
o Frp - fond de rulment propriu;
o Rpc - rata profitabilității comerciale.
Pentru anul 2010, valoarea de 0,0184 a scorului Z4 aproximează egalitatea
acurateței în clasarea firmelor din cele 2 grupuri.
Prag de decizie = 0,0184 (Z4).
79,6%
79,5%
74,0%
73,8%
70,4%
70,4%
68,3%
68,3%
80,0% 69,2% 68,3%
70,0%
56,7%
60,0% 52,1%
50,0% Insolvente
40,0%
Să nă toase
30,0%
Tota l
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 59
Valoarea de decizie care asigură egalitatea acurateței în clasarea celor 2 grupuri
variază între 0,0184 și 0,055 la nivelul perioadei 2007 – 2010.
Valoarea de decizie (Z4)
0,06 0,055 0,055
0,05
0,04
0,03
0,0199 0,0184
0,02
0,01
0
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 60
La nivelul eșantionului format din perechi de firme cu date aferente exercițiului
financiar 2010, clasând toate firmele cu valori ale Z4 mai mari de 0,0184 drept
112
sănătoase, respectiv firmele cu valori ale Z4 mai mici de 0,0184 drept

insolvente, se obține o acuratețe de 65,9%, cu o senzitivitate de 68,3% și o
specificitate de 63,4%.
perioada 2007-2010. Prag de decizie = 0,0184( Z4).
90,0%
76,7%
80,0% 71,3% 69,2%
70,0% 64,2% 63,4%
56,7% 68,3%
60,0% 52,1%
acuratețe
50,0%
insolvente
40,0%
30,0% sănătoase
20,0%
10,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 61
65,5%.
perioada 2007-2010. Prag de decizie = 0,0184 (Z4).
66,7% 66,7%
67,0% 65,9%
66,0%
65,0%
64,0%
63,0% 61,7%
62,0%
61,0%
60,0%
59,0%
2007 2008 2009 2010
Grafic nr. 62
În continuare, a fost avută în vedere evaluarea gradului de risc pe intervale ale
scorului Z4.
113
Tabel nr. 8 Indici de risc – scorul Z4

Nr.crt. Z4 2007 2008 2009 2010
1 Z4 < -0,1 421% 274% 306% 324%
2 -0,1 <= Z4 < 0 227% 221% 179% 118%
3 0 <= Z4 < 0,05 96% 73% 100% 81%
4 0,05 <= Z4 < 0,08 57% 77% 61% 55%
5 0,08 <= Z4 < 0,1 0% 72% 29% 46%
6 0,1<= Z4 < 0,13 64% 45% 35% 38%
7 0,13 <= Z4 < 0,18 0% 52% 40% 24%
8 0,18 <= Z4 < 0,25 55% 37% 23% 27%
9 0,25 <= Z4 < 0,4 172% 102% 25% 43%
10 Z4 >= 0,4 50% 48% 19% 38%

stabilite în funcție de valoarea scorului Z4:
o risc ridicat, pentru valori ale scorului Z4 inferioare pragului de 0;
o risc mediu, pentru valori ale scorului Z4 cuprinse între 0 și 0,08;
o risc redus, pentru valori ale scorului Z4 superioare pragului de 0,08.
Dinamica indicilor de risc pe clase de risc, pe intervale ale Z4.
350,0% 318,9%
300,0%
247,2% 245,3%
250,0% 227,8%
Indici de risc
200,0%
150,0%
74,0% 75,1% 80,8% 68,6%
100,0%
50,0%
45,0% 58,8% 29,5% 37,0%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc ridicat: Z4 < 0 Risc mediu: 0 <= Z4 < 0,08 Risc redus: Z4 >= 0,08
Grafic nr. 63
114

o fără a ține cont de valoarea scorului Z4, din 1.000 de firme supuse
Distribuția firmelor pe clase de risc în funcție de Z4.
100,0%
80,0% 51,8% 47,1% 44,8% 42,9%
60,0%
29,6% 28,9%
40,0% 31,5% 34,0%
20,0% 25,6% 28,2%
16,7% 18,9%
0,0%
2007 2008 2009 2010
Risc ridicat Risc mediu Risc redus
Grafic nr. 64
115
5.4. Analiza comparativă a modelelor propuse

Cele patru modele multivariate au fost comparate folosind drept criterii:
o aria descrisă de curba ROC;
o acuratețea în clasare la nivelul unui eșantion format din perechi de
firme;
o acuratețea maximă la nivelul populației țintă în condiții de egalitate între
senzitivitate și specificitate;
o raportul dintre incidența cazurilor de insolvență aferentă grupului de risc
ridicat și incidența cazurilor de insolvență aferentă grupului de risc
redus.
Inițial, comparațiile au fost realizate la nivelul populației țintă din anul
2010, populație asupra căreia modelele au fost dezvoltate. Ulterior, comparația
a fost reluată la nivelul populației țintă din anul 2009, considerându-se că
performanța modelelor la nivelul anului 2009 prezintă relevanța maximă în
raport cu performanța acestora în procesarea datelor din anul 2011 (în vederea
evaluării riscului de insolvență aferent anului 2013).
Modelele dezvoltate prin analiză discriminantă au prezentat cele mai
ridicate valori ale indicatorului AUC la nivelul întregii populații țintă aferente
anului 2010. Modelele dezvoltate asupra eșantionului format din perechi de date
au prezentat la nivelul întregii populații țintă din anul 2010 valori ale
indicatoului AUC superioare în comparație cu modelele (3 și 4) dezvoltate
asupra populației țintă din anul 2010.
Cu toate că această comparație nu permite concluzia că dezvoltarea de
modele de evaluare a riscului de insolvență asigură un nivel superior de
performanță în discriminare atunci când este realizată pornind de la eșantioane
formate din perechi de firme, este susținută cel puțin ipoteza că dezvoltarea de
modele la nivelul întregii populații țintă nu asigură în mod obligatoriu rezultate
superioare.
Comparație modele după AUC - populație țintă 2010 (15.071 firme)
0,750
0,742 0,745 0,744
0,750
0,740
0,730
0,720
0,710 0,700
0,700
0,690
0,680
0,670
Model 1 Model 2 Model 3 Model 4 Model 5
Grafic nr. 65
116
Cel mai performant model din punctul de vedere al indicatorului AUC a

fost modelul dezvoltat prin analiză discriminantă la nivel de eșantion.
Performanța acestui model poate fi sensibil depășită prin gruparea celor două
funcții de regresie logistică și a celor două funcții – scor dezvoltate prin analiză
discriminantă într-un singur model (modelul 5).
Modelul 5 a fost dezvoltat prin analiza discriminantă, având următoarea formă:
Z5 = −2,403 + 4,742f(Z1 ) + 0,068Z2 + 11,880f(Z3 ) − 0,191Z4
În testele efectuate asupra populației țintă din anul 2009, modelele dezvoltate
prin analiză discriminantă (modelele 2 și 4) și-au menținut superioritatea.
Comparație modele după AUC - populație țintă 2009 (12.574 firme)
0,746
0,750
0,730
0,740
0,730 0,713
0,720
0,710
0,700 0,686
0,690
0,680
0,670
0,660
0,650
Model 1 Model 2 Model 3 Model 4
Grafic nr. 66
Modelul 4 este apreciat a fi cel mai stabil, prezentând o valoare a AUC de 0,744
în 2010 și 0,746 în anul 2009.
Având în vedere ponderea majoritară a întreprinderilor sănătoase în
totalul populației țintă, acuratețea generală în clasare poate fi maximizată prin
maximizarea specificității, în detrimentul senzitivității (cu acceptarea unor
nivele ridicate ale erorilor de gradul I).
Comparație modele în baza acurateței la nivelul populației
țintă din anul 2010
70,00%
68,90%
69,00% 68,3%
68,00%
67,00% 66,20%
66,00%
65,00% 64,3%
64,00%
63,00%
62,00%
Grafic nr. 67
117
Pentru e evita problemele de relevanță ale unui nivel maximal de

acuratețe aferent întregii populații țintă, comparația în materie de acuratețe la
nivelul întregii populații țintă a vizat nivelul de acuratețe care corespunde
egalității dintre senzitivitate și specificitate.
În această perspectivă, modelele dezvoltate prin analiză discriminantă (modelul
2 și modelul 4) s-au dovedit a fi cele mai performante.
Comparație modele în baza acurateței la nivelul populației
țintă din anul 2009
71,00% 69,9%
70,00%
69,00% 68,60%
68,00%
67,00%
66,00% 65,60%
65,00% 64,2%
64,00%
63,00%
62,00%
61,00%
Grafic nr. 68
Acuratețea maximă prezintă relevanță în compararea modelelor la nivelul
eșantionului format din perechi de firme, în condițiile în care frecvența firmelor
insolvente este egală cu frecvența firmelor sănătoase.
Acuratețe maximă la nivelul eșantionului din 2010
68,10%
69,00%
67,10%
68,00%
67,00% 66,00%
66,00%
65,00%
63,20%
64,00%
63,00%
62,00%
61,00%
60,00%
Grafic nr. 69
118
Modelul 2 (dezvoltat prin analiză discriminantă) prezintă nivelul maxim de

acuratețe, atât aferent eșantionului din anul 2010 (eșantionul folosit pentru
dezvoltarea modelului), cât și aferent eșantionului din anul 2009.
Acuratețe maximă la nivelul eșantionului din 2009
67,60%
66,70% 66,40%
68,00%
66,00%
64,00%
62,00%
58,80%
60,00%
58,00%
56,00%
54,00%
Grafic nr. 70
Metodologia de analiză recomandată prevede 3 intervale de referință
pentru fiecare model. A fost avută în vedere compararea frecvenței cazurilor de
insolvență specifice intervalelor de la extremități ale fiecărui model. În acest
sens, pentru fiecare model a fost calculat raportul între frecvența cazurilor de
insolvență aferentă grupului caracterizat prin riscuri ridicate și frecvența
cazurilor de insolvență aferentă grupului caracterizat prin riscuri reduse.
Raportul dintre incidența cazurilor de insolvență: grup de risc
ridicat / grup de risc redus, 2010
35,0 30,5
30,0
25,0
20,0
15,0
5,4 5,0 6,2
10,0
5,0
0,0
Grafic nr. 71
119
Aferent exercițiului financiar 2010, modelul 1 prezintă cel mai ridicat

raport, în condițiile în care grupează în clasa cu riscuri ridicate peste 16% din
întreprinderi.
Aferent exercițiului financiar 2009, modelul care maximizează diferența de
incidență a cazurilor de insolvență specifice clasei de risc ridicat, respectiv
clasei de risc redus este modelul 4.
Raportul dintre incidența cazurilor de insolvență: grup de
risc ridicat / grup de risc redus, 2009
10,0 8,3
8,0 6,1
5,6
6,0 4,4
4,0
2,0
0,0
Grafic nr. 72
În baza premisei că modelele dezvoltate asupra populației din anul 2010
vor prezenta performanțe similare pentru exercițiul financiar 2011 cu
performanțele aferente exercițiului financiar 2009, se apreciază că modelul 4
este cel care prezintă cele mai înalte nivele de performanță în clasare (dar și de
stabilitate în timp).
120
6. Analiza previzională bazată pe tablouri de fluxuri de numerar
Starea de insolvență are la bază insolvabilitatea întreprinderii, definită prin

incapacitatea acesteia de a-și onora datoriile scadente.
În baza informațiilor deținute în prezent, analistul este pus în ipostaza de a
aprecia capacitatea întreprinderii de a-și onora obligațiile în viitor. Rezolvarea
ideală a acestei sarcini ar presupune elaborarea în prezent de către analist a unui
tablou de fluxuri de numerar identic cu cel pe care întreprinderea îl va raporta în
viitor.
Un astfel de tablou ar reflecta cu exactitate încasările care se vor materializa
pentru întreprindere, respectiv plățile pe care aceasta va fi capabilă să le
efectueze. Deținerea unui astfel de tablou de fluxuri de numerar ar oferi
stakeholderului informații clare privind capacitatea de plată a întreprinderii
analizate și ar simplifica procesul decizional privind angajarea de relații cu
aceasta.
Știința economică nu este însă capabilă să ofere analistului economist un glob
de cristal cu suportul căruia acesta să poată prevedea cu claritate fluxurile de
numerar ale întreprinderii analizate. Îi oferă însă în schimb metodologii de
estimare a fluxurilor de numerar ale întreprinderii.
Diferența între varianta ideală (cea a globului de cristal inexistent) și realitate
(metodologiile de estimare oferite de știința economică) poate fi definită drept
risc. Astfel, estimările realizate de analist nu vor fi niciodată sigure, în condițiile
în care starea întreprinderii va fi afectată în perioada de previziune de mii de
factori pe care aceasta nu îi poate controla.
În urma unor investigații complexe, analistul ar putea ajunge să înțeleagă
caracteristicile din prezent ale unor factori determinanți ai stării actuale a
întreprinderii, cum ar fi consumurile specifice de materii prime, materiale
consumabile sau energie, prețurile de aprovizionare, productivitatea muncii,
randamentul utilajelor, cererea manifestată de către piață pentru produsele
firmei, prețurile actuale de vânzare, etc.
Presupunerea că acești factori vor înregistra anumite valori în viitor (cele din
prezent sau nu) este însoțită de o singură certitudine: aceea că valorile factorilor
nu vor fi cele estimate.
În primul rând, analistul (din interiorul sau din exteriorul întreprinderii) nu va
putea ține niciodată cont de totalitatea factorilor cu acțiune directă sau indirectă
asupra stării întreprinderii.
În al doilea rând, majoritatea factorilor identificați de analist nu se vor afla sub
controlul complet al întreprinderii (și cu atât mai puțin al unui eventual analist
din exteriorul întreprinderii).
121
În mod evident, o întreprindere importatoare sau exportatoare nu va putea

estima niciodată cu exactitate cursul de schimb valutar pentru următorul
exercițiu financiar (chiar dacă ar dispune de mecanisme de limitare parțială a
riscurilor). În mod similar, va fi imposibilă estimarea exactă a nivelului
inflației, salariului minim pe economie, sau ratelor dobânzii.
Chiar dacă întreprinderea ar putea dispune de un control superior asupra unor
factor factori cu acțiune la nivel microeconomic, acest control nu va fi niciodată
perfect.
Nu vor exista niciodată garanții absolute cu privire la cantitățile de produse
vândute, prețurile de vânzare, termenele de încasare, consumurile specifice de
materii prime, calitatea materiilor prime, prețurile de aprovizonare,
productivitatea muncii, salarii, costul energiei, etc.
Astfel, pentru o întreprindere nou-înființată, fără experiență, care deschide un
magazin în vederea derulării de activități de comerț, riscurile nerealizării cu
precizie a planului de vânzări sunt extrem de ridicate. O întreprindere cu active
similare, dar cu experiență și dispunând de contracte de vânzare pentru întreaga
cantitate planificată a fi vândută beneficiază de o siguranță mult mai ridicată a
estimărilor. Existența contractelor și relațiile tradiționale cu partenerii sociali nu
pot garanta însă în mod absolut realizarea planului. Chiar într-o astfel de situație
(rar întâlnită în practică), planul nu se va materializa cu exactitate, datorită
numeroșilor factori care rămân necontrolați de către întreprindere.
În abordarea curentă, accentul nu pus pe metodologia de previziune a situațiilor
financiare ale întreprinderii. A fost vizată însă în schimb propunerea unor
modalități utile de construcție din punct de vedere contabil a tablourilor de
fluxuri de numerar previzionate, identificarea factorilor în raport cu care fluxul
de numerar net operațional prezintă din punct de vedere statistic nivele ridicate
de senzitivitate și evaluarea modului în care abaterile acestor factori
denaturează tabloul fluxurilor de numerar în comparație cu previziunile inițiale.
În baza situațiilor financiare previzionate analizate, se exprimă totuși opinia că
metodologia de previziune se impune a fi adaptată la poziția analistului. Astfel,
un analist poziționat în exteriorul întreprinderii (fără o putere semnificativă de a
influența deciziile acesteia), este obligat să apeleze la metode statistice de
previziune. Proiecțiiile situațiilor financiare vor fi elaborate în acest caz în baza
informațiilor din trecut, dar și a trendurilor observate în trecut la întreprinderi
aflate în situații similare.
În cazul proiecțiilor financiare elaborate în interiorul întreprinderii cu scopul de
ghidare a activității acesteia, utilizarea preponderentă a metodelor statistice este
considerată a corespunde unei absențe a deciziei manageriale. Cu toate că un
număr mare de factori nu pot fi controlați de către managementul întreprinderii
122
(sau pot fi controlați doar parțial), rămân factori prin intermediul cărora acesta
poate acționa în vederea maximizării performanței.
În aceste condiții, în elaborarea previziunilor financiare, întreprinderea va putea
folosi metode statistice pentru estimarea factorilor imposibil de controlat, dar va
proceda la planificarea factorilor asupra cărora deține control (în cadrul funcției
de planificare, ca atribut al managementului).
În ceea ce privește construcția contabilă a tablourilor de fluxuri de numerar,
metodele recunoscute în teoria și practica contabilă sunt grupate în 2 categorii:
- abordarea directă;
- abordarea indirectă.
6.1. Tablouri construite prin metoda directă

Post-factum sau previzional, trezoreria de activ este reflectată în activul
bilanțului contabil, astfel încât variația trezoreriei de activ de la o perioadă la
alta poate fi calculată cu ușurință. Explicații ale acestei variații prezintă un
interes deosebit în evaluarea riscului de insolvență (și, în general, de
incapacitate de plată), acestea impunându-se a fi oferite în cadrul tabloului de
fluxuri de numerar.
Contabilitatea bazată pe angajamente face în multe situații dificilă construirea
unor tablouri de fluxuri de numerar capabile să ofere nivelul necesar de
relevanță.
Astfel, se estimează că, la nivel mondial, în aproximativ 95% din situații,
tablourile de fluxuri de numerar sunt construite prin abordarea indirectă.
Această abordare permite construcția unor forme de tablouri de fluxuri de
numerar pornind de la documentele de sinteză specifice contabilității financiare,
dar nu asigură aceeași claritate a informațiilor privind intrările și ieșirile de
numerar în comparație cu abordarea directă.
Metoda directă de construcție a tabloului de fluxuri de numerar are ca finalitate
elaborarea unui tabel cuprinzând toate intrările și ieșirile de numerar aferente
unei perioade. Fluxurile de numerar (intrările și ieșirile) sunt grupate pe trei
activități:
- activitatea de exploatare;
- activitatea de investiții;
- activitatea de finanțare.
În modelele propuse, denumirea de ”activitate de exploatare” a fost înlocuită cu
cea de ”activitate operațională”, pentru a evita confuzia cu activitatea de
exploatare în perspectiva contului de profit și pierdere.
În general, acuratețea informațiilor furnizate de un tablou de fluxuri de numerar
construit prin metoda directă crește pe măsura creșterii gradului de detaliere a
123
intrărilor și ieșirilor de numerar aferente perioadei descrise. În situația

construirii post-factum a tabloului, valoarea fluxului net de numerar nu
reprezintă o finalitate a demersului de construcție, aceasta fiind cunoscută pe
seama informațiilor cuprinse în bilanțul contabil (variația trezoreriei de activ).
Diferențe în definirea noțiunii de numerar induc diferențe în conținutul
tabloului de fluxuri de numerar. În sens restrâns, noțiunea de numerar include
resursele deținute în casierie sau în conturi bancare. În general însă, noțiunea
este utilizată cu un înțeles mai larg, incluzând și cvasi-lichiditățile (resurse care
pot fi transformate rapid în numerar, fără pierderi semnificative de valoare).
Numerarul definit în sens larg este înregistrat în bilanțul contabil în posturile
”Casa și conturi la bănci” și ”Investiții pe termen scurt”, soldurile și mișcările
numerarului fiind reflectate prin următoarele conturi:
o 5112 Cecuri de încasat;
o 512 Conturi curente la bănci;
o 531 Casa;
o 532 Alte valori;
o 541 Acreditive;
o 542 Avansuri de trezorerie;
o 501 Acțiuni deținute la entitățile afiliate;
o 505 Obligațiuni emise și răscumpărate;
o 506 Obligațiuni;
o 508 Alte investiții pe termen scurt și creanțe asimilate;
o 5113 Efecte de încasat;
o 5114 Efecte remise spre scontare.
Metoda directă de construcție a tabloului de fluxuri de numerar nu poate fi
aplicată pornind de la informațiile oferite de contabilitatea financiară prin
intermediul balanței de verificare, a bilanțului contabil sau a contului de profit
și pierdere. Un tablou complet al fluxurilor de numerar aferente unei perioade
va trebui să cuprindă toate categoriile de operațiuni care au afectat în perioada
respectivă conturile care reflectă soldurile și mișcările numerarului.
Balanța de verificare oferă informații cu privire la soldurile și rulajele totale ale
conturilor, fără a conține însă informații privind structura rulajelor.
Informațiile necesare pentru construcția tabloului de fluxuri de numerar prin
metoda directă se regăsesc în contabilitatea primară, în documente precum
extrasele de conturi bancare și registrele de casă. În general, lipsa de cunoștințe,
accesul dificil la aceste documente și volumul ridicat de muncă duc la evitarea
în practică a metodei directe de construcție, în special în abordările post-factum.
Metoda directă rămâne utilizabilă cu sprijinul sistemelor informatice.
Aplicațiile informatice de evidență contabilă pot fi construite astfel încât să
124
asigure preluarea în tabloul fluxurilor de numerar a tuturor operațiunilor

contabile care afectează conturile de lichidități și cvasi-lichidități.
În continuare sunt propuse două modele de tablouri de fluxuri de numerar.
Primul a fost construit prin metoda directă, respectiv al doilea prin metoda
indirectă. Ambele modele au fost construite în cadrul unei aplicații informatice,
dezvoltate în Visual Basic for Aplications cu scopul realizării de simulări.
Aplicația informatică dezvoltată a inclus:
o modul de simulare a planului de amortizare a imobilizărilor corporale și
necorporale.
o modul de simulare a politicilor de management al stocurilor, cu
posibilități de optare între metodele FIFO, LIFO și CMP.
o Modul de simulare a cheltuielilor de personal.
o Modul de simulare creditelor bancare și a contractelor de leasing
financiar, cu posibilități de permutare între metoda de eșalonare cu
anuități constante și metoda de eșalonare cu anuități degresive.
o Modul de înregistrare a operațiunilor contabile (inclusiv cele rezultate în
urma simulărilor). Au fost prevăzute 175 de tipuri de operațiuni,
considerate cele mai semnificative. Pornind de la înregistrarea
operațiunilor, aplicația asigură elaborarea fișelor de cont (grupate pe
cele 5 clase bilanțiere, clasa conturilor de cheltuieli și clasa conturilor de
venituri), construcția balanței de verificare, a bilanțului contabil,
bilanțului financiar, contului de profit și pierdere și a 2 tablouri de
fluxuri de numerar (unul proiectat prin metoda directă, altul prin metoda
indirectă).
o Informațiile înregistrate în rapoartele financiare sunt preluate într-un
modul de analiză financiară, care asigură calcularea ratelor financiare și
a indicilor de variație ai acestora pe criterii de analiză: structură
financiar-patrimonială, bonitate, echilibru financiar, gestiunea surselor
de finanțare, rentabilitate și profitabilitate, riscuri.
125
Tabel nr. 9 Tabloul fluxurilor de numerar - metoda directă

Nr.rd. Specificare \ perioada Valori
FLUXURI DE NUMERAR AFERENTE ACTIVITATII OPERATIONALE
INTRARI DE NUMERAR
1 Incasare contravaloare produse finite vandute - inclusiv TVA
2 Incasare contravaloare produse reziduale vandute - inclusiv TVA
3 Incasare contravaloare lucrari executate si servicii prestate - inclusiv TVA
4 Incasari curente din chirii - inclusiv TVA
5 Incasare chirii facturate in avans - inclusiv TVA
6 Vanzare marfuri (cu amanuntul) - inclusiv TVA
7 Efecte comerciale incasate de la clienti - inclusiv TVA
8 Total intrari de numerar din activitatea operationala
IESIRI DE NUMERAR
9 Plata contravaloare materii prime - fără TVA
10 Plata contravaloare materii prime - TVA
11 Plata contravaloare materiale auxiliare - fără TVA
12 Plata contravaloare materiale auxiliare - TVA
13 Plata contravaloare combustibil - fără TVA
14 Plata contravaloare combustibil - TVA
15 Plata contravaloare piese de schimb - fără TVA
16 Plata contravaloare piese de schimb - TVA
17 Plata contravaloare obiecte de inventar - fără TVA
18 Plata contravaloare obiecte de inventar - TVA
19 Plata contravaloare marfuri din casierie - fără TVA
20 Plata contravaloare marfuri din casierie - TVA
21 Plata pe baza de efecte comerciale
22 Avansuri acordate furnizorilor pentru cumparari de bunuri de natura stocurilor
23 Avansuri acordate furnizorilor pentru prestari de servicii sau executie de lucrari
24 Achitare salarii nete
25 Achitare drepturi de personal neridicate la termen - din cont bancar
26 Achitare drepturi de personal neridicate la termen - din casierie
27 Plata contribuţie personal la asigurările sociale
28 Plata contribuţie personal la asigurările sociale de sanatate
29 Plata contribuţie personal la fondul de şomaj
30 Plata impozit salarii
31 Plata alte obligatii personal
32 Plata "Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate"
33 Plata energie si apa - inclusiv TVA
34 Plata servicii de intretinere si reparatii - inclusiv TVA
126

35 Plata chirii - inclusiv TVA
36 Plata servicii colaboratori - inclusiv TVA
37 Plata comisioane si onorarii - inclusiv TVA
38 Plata protocol, reclama si publicitate - inclusiv TVA
39 Plata servicii transport - inclusiv TVA
40 Plata servicii deplasari, detasari, transferuri - inclusiv TVA
41 Plata servicii postale si taxe de telecomunicatii - inclusiv TVA
42 Plata servicii bancare si asimilate - inclusiv TVA
43 Plata alte servicii prestate de terti - inclusiv TVA
44 Plata datorie cu contribuţia angajatorului la asigurările sociale
45 Plata datorie cu contribuţia angajatorului la constit. fondului de somaj
46 Plata datorie cu contribuţia angajatorului la asigurările soc. de sanatate
47 Plata impozit pe profit
48 Plata impozit pe venit
49 Achitare participare personal la profit - din cont bancar
50 Achitare participare personal la profit - din casierie
51 Plata prime de asigurare pentru anul urmator
52 Plata despagubiri / amenzi / penalitati datorate tertilor
53 Total iesiri de numerar din activitatea operationala
54 Flux de numerar net aferent activitatii operationale
FLUXURI DE NUMERAR AFERENTE ACTIVITATII DE INVESTIȚII
INTRARI DE NUMERAR
55 Incasare contravaloare terenuri vandute - fără TVA
56 Incasare contravaloare terenuri vandute - TVA
57 Incasare contravaloare constructii vandute - fără TVA
58 Incasare contravaloare constructii vandute - TVA
59 Incasare contravaloare echipamente tehnologice vandute - fără TVA
60 Incasare contravaloare echipamente tehnologice vandute - TVA
61 Incasare contravaloare mobilier vandut - fără TVA
62 Incasare contravaloare mobilier vandut - TVA
Vanzare de obligatiuni detinute in vederea obtinerii de venituri pe termen scurt la pret < valoarea
63 contabila
64 Total intrari de numerar din activitatea de investitii
IESIRI DE NUMERAR
65 Plata programe informatice - fără TVA
66 Plata programe informatice - TVA
67 Plata contravaloare terenuri - fără TVA
68 Plata contravaloare terenuri - TVA
69 Plata contravaloare constructii - fără TVA
127

70 Plata contravaloare constructii - TVA
71 Plata contravaloare autovehicule - fără TVA
72 Plata contravaloare autovehicule - TVA
73 Plata contravaloare echipamente tehnologice - fără TVA
74 Plata contravaloare echipamente tehnologice - TVA
75 Plata contravaloare mobilier - fără TVA
76 Plata contravaloare mobilier - TVA
77 Achizitie titluri de participare la societati din afara grupului
78 Cheltuieli infiintare / dezvoltare firma
79 Total iesiri de numerar din activitatea de investitii
80 Flux de numerar net aferent activitatii de investitii
FLUXURI DE NUMERAR AFERENTE ACTIVITATII DE FINANȚARE
INTRARI DE NUMERAR
81 Varsare capital social in numerar - cont bancar
82 Varsare capital social in numerar - casierie
83 Creditare din partea asociatilor
84 Contractare credit bancar pe termen lung
85 Obtinere de credite bancare pe termen scurt, pentru nevoi temporare, in conturi distincte
86 Obtinerea de subventii pentru investitii
87 Incasarea dobanzilor aferente disponibilitatilor din conturile curente
88 Total intrari de numerar din activitatea de finantare
IESIRI DE NUMERAR
89 Rambursare credite bancar pe termen lung
90 Rambursare de credite bancare pe t. scurt, pentru nevoi temporare, in conturi distincte
91 Restituire credit asociati
92 Plata factura leasing - principal
93 Plata factura leasing - dobanda
94 Plata factura leasing - TVA
95 Plata dobanzi aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente
96 Plata dobanda aferenta creditelor bancare pe termen scurt (in conturi distincte)
97 Total iesiri de numerar din activitatea de finantare
98 Flux de numerar net aferent activitatii de finantare
99 TOTAL INTRARI DE NUMERAR

100 TOTAL IESIRI DE NUMERAR
101 FLUX DE NUMERAR NET
102 DISPONIBIL IN CASIERIE SI IN CONTURILE BANCARE CURENTE
128
Principalele intrări de numerar aferente activității operaționale sunt

reprezentate de încasările aferente vânzării de produse finite sau mărfuri,
prestării de servicii și execuției de lucrări, în concordanță cu obiectul de
activitate al întreprinderii.
Această afirmație este susținută de faptul că, în cazul majorității
întreprinderilor, veniturile din vânzările aferente obiectului de activitate (cifra
de afaceri) dețin o pondere de peste 99% în totalul veniturilor.
La nivelul județului Timiș, în perioada 2001 – 2011 au fost depuse la
autoritățile fiscale 247.037 situații financiare anuale. La nivelul acestora,
ponderea cifrei de afaceri în totalul veniturilor a fost de 90,2%.
Venituri totale. Populație = 247.037 situatii financiare
141.069
150.000
105.968
100.000
50.000
0
Vt = 0 Vt > 0
Grafic nr. 73
Din totalul celor 247.037 de situații financiare cuprinse în analiză, 105.968 au
raportat venituri.
Ponderea cifrei de afaceri în total venituri. Eșantion = 105.968 situații
financiare
80,0% 59,5%
60,0%
40,0%
13,9% 8,1%
20,0% 1,6% 5,1% 4,2% 2,3% 1,4% 1,1% 2,9%
0,0%
100 % >= CA /
CA / Vt > 100 %
CA / Vt = 0 %
99 % >= CA / Vt
95 % >= CA / Vt
90 % >= CA / Vt
80 % >= CA / Vt
70 % >= CA / Vt
60 % >= CA / Vt
50 % >= CA / Vt
Vt > 99 %
> 95 %
> 90 %
> 80 %
> 70 %
> 60 %
> 50 %
>0%
Grafic nr. 74
129
La nivelul totalului de 105.968 de situații financiare în care au fost raportate

venituri, în 75% dintre cazuri cifra de afaceri a deținut o pondere de cel puțin
95% în totalul veniturilor.
În același timp, 8,1% dintre întreprinderile care au înregistrat venituri nu au
înregistrat venituri de natura cifrei de afaceri.
În 1,6% dintre cazurile în care au fost raportate venituri, valoarea totală
a acestora a fost devansată de cifra de afaceri. Aceste situații au fost posibile în
condițiile înregistrării de variații negative ale stocurilor (sold debitor al
conturilor 711 sau 712).
Încasările aferente vânzărilor de natura cifrei de afaceri sunt dependente de
factori precum volumul de produse finite, semifabricate, produse reziduale sau
mărfuri vândute, volumul de lucrări executate sau servicii prestate, prețurile
unitare de vânzare, duratele de creditare comercială. Volumul producției este
marcat de capacitatatea de producție (tehnico-umană), dar și de capacitatea
întreprinderii de a acoperi necesarul de fond de rulment asociat unei anumite
mărimi a ciclului de exploatare. Necesarul de fond de rulment se află sub
influența duratei de rotație a stocurilor, creanțelor și a datoriilor de exploatare
pe termen scurt, a volumului de producție și vânzări și a consumurilor specifice.
O abordare analitică permite evidențierea dependenței încasărilor
aferente vânzărilor de natura cifrei de afaceri de un număr foarte ridicat de
factori (care pot fi descompuși într-un număr nelimitat de componente).
Controlul întreprinderii asupra majorității acestor factori este redus sau
inexistent. În condițiile în care o analiză detaliată a tuturor factorilor care
marchează direct sau indirect încasările aferente vânzărilor de natura cifrei de
afaceri nu poate reprezenta un obiectiv practic, analiza tablourilor fluxurilor de
numerar previzionate trebuie să vizeze identificarea factorilor cu potențial
ridicat în generarea de abateri ale valorii încasărilor de la scenariul de bază.
În această categorie se impun a fi incluși factorii în raport cu care
încasările prezintă o senzitivitate ridicată. În continuare, este necesar ca
ierarhizarea factorilor în funcție de senzitivitatea încasărilor să fie însoțită de o
analiză a probabilității de variație. Atenția va fi focalizată asupra factorilor la a
căror variație încasările prezintă o senzitivitate ridicată și a căror variație are
asociată o probabilitate mare de materializare.
Modelul de tablou de fluxuri de numerar propus are în vedere
înregistrarea cu TVA a încasărilor aferente vânzărilor de natura cifrei de
afaceri, a plăților aferente consumurilor intermediare, dar și a plăților și
încasărilor aferente achiziției și vânzării de imobilizări necorporale și corporale
(înregistrate în cadrul activității de investiții).
130
La finalul fiecărei perioade, taxa pe valoarea adăugată colectată este confruntată

cu taxa pe valoarea adăugată deductibilă, regularizarea putând crea post-factum
impresia irelevanței circuitului TVA-ului din punctul de vedere al fluxurilor de
numerar. Din acest motiv (dar și din tendința de a simplifica), multe modele
utilizate în practică ignoră fluxurile de numerar de natura taxei pe valoarea
adăugată.
Cu toate acestea, plata taxei pe valoarea adăugată aferente consumurilor
intermediare sau investițiilor în imobilizări necorporale și corporale sporește
presiunea asupra disponibilităților bănești. Înregistrarea la achiziție (la
facturarea din partea furnizorului) a taxei pe valoarea adăugată deductibile duce
la sporirea creanțelor (sold debitor ct. 4426) și, implicit, se reflectă în baza
contabilității de angajamente într-o sporire a nevoilor de finanțare ciclice. Până
în momentul plății facturii, întreprinderea dispune de surse de finanțare ciclice
sub forma datoriilor față de furnizori, care asigură finanțarea creanței. Impactul
real al taxei pe valoarea adăugată deductibile asupra necesarului de fond de
rulment se manifestă astfel din momentul plății datoriei față de furnizori.
În cazurile în care durata de recuperare a taxei pe valoarea adăugată
deductibile este superioară duratei de creditare obținute din partea furnizorilor,
circuitul taxei pe valoarea adăugată duce la o creștere a necesarului de fond de
rulment.
Majoritatea cercetărilor au identificat sporirea necesarului de fond de rulment
drept o cauză majoră a apariției insolvenței.
Fiind bazat pe metoda directă, modelul de tablou de fluxuri de numerar propus
poate fi construit numai prin preluarea informațiilor direct din contabilitatea
primară. Post – factum, utilizarea acestuia este practică exclusiv în cazul
integrării ca modul în programul informatic de evidență contabilă.
Previzional, în cazul unor proiecții financiare realizate analitic, utilizarea unui
model de tablou al fluxurilor de numerar dezvoltat prin metoda directă devine
mai facilă.
6.2. Tablouri construite prin metoda indirectă

Metoda indirectă de construcție a tablourilor fluxurilor de numerar vine
în întâmpinarea dificultăților întâlnite în general în construcția unui tablou prin
metoda directă, oferind soluții de reflectare a fluxurilor de numerar pe baza
informațiilor furnizate de bilanțul contabil și contul de profit și pierdere.
În realitate, în aceste condiții, tabloul construit prin metoda indirectă nu
reflectă explicit fluxurile de numerar, putând asigura cel mult explicarea
matematică a variației trezoreriei de activ și reconstituirea aproximativă a unora
dintre fluxuri.
131
Modelul propus a fost elaborat pronind de la egalitatea bilanțieră:

total resurse = total surse de finanțare
 (active imobilizate + active circulante + cheltuieli în avans) = (datorii pe
termen scurt + datorii pe termen mediu și lung + provizioane + venituri
în avans + capitaluri proprii).
 (active imobilizate + stocuri + creanțe + diponibilități + cheltuieli în
avans) = (datorii pe termen scurt + datorii pe termen mediu și lung +
provizioane + venituri în avans + capitaluri proprii).
 diponibilități = (datorii pe termen scurt + datorii pe termen mediu și
lung + provizioane + venituri în avans + capitaluri proprii) - (active
imobilizate + stocuri + creanțe + cheltuieli în avans).
 variația diponibilităților = (variația datoriilor pe termen scurt +
variația datoriilor pe termen mediu și lung + variația provizioanelor +
variația veniturilor în avans + variația capitalurilor proprii) - (variația
activelor imobilizate + variația stocurilor + variația creanțelor + variația
cheltuielilor în avans).
Prin noțiunea de disponibilități au fost definite resursele înregistrate din punct
de vedere contabil în posturile bilanțiere ”Casa și conturi la bănci” și ”Investiții
pe termen scurt”. Variația disponibilităților survenită pe parcursul unei perioade
de analiză corespunde fluxului net de numerar aferent perioadei respective.
Pe aceste considerente, fluxul net de numerar aferent unei perioade poate fi
explicat prin variațiile posturilor bilanțiere între începutul și finalul perioadei,
conform tabloului prezentat în continuare (tabel nr. 10).
Tabloul prezentat în tabelul nr. 10 explică perfect din punct de vedere
matematic variația trezoreriei de activ. Totuși, într-o abordare post-factum,
scopul unui tablou al fluxurilor de numerar nu este acela de a calcula variația
disponibilităților (aceasta este deja cunoscută), ci este cel de a explica această
variație pe seama fluxurilor de natura intrărilor și ieșirilor de numerar.
Previzional, calcularea variației trezoreriei de activ devine un obiectiv
important atribuit tabloului fluxurilor de numerar. În condițiile în care tabloul
simplificat prezentat în continuare nu izolează fluxuri reale de numerar, se
132
apreciază că utilitatea sa este extrem de redusă într-o analiză efectuată post –

factum.
Tabloul este în schimb util în elaborarea de proiecții ale situației financiar-
patrimoniale a întreprinderii. În astfel de activități, utilizarea unor modele de
tablouri ale fluxurilor de numerar construite prin metoda directă devine o
posibilitate, iar aportul informațional al unor astfel de modele este net superior.
Există numeroase situații în care nu este însă urmărită o proiecție analitică a
situației financiar – patrimoniale, minimizarea efortului și a timpului consumat
fiind importante. În astfel de situații, tabloul simplificat prezentat în continuare
este indicat.
Tabel nr. 10 Tablou sintetic al fluxurilor de numerar - metoda indirectă
Nr.rd. Semn Specificare Valori
1 - Variația imobilizărilor necorporale
2 - Variația imobilizărilor corporale
3 - Variația imobilizărilor financiare
4 - Variatia stocurilor
5 - Variatia creantelor
6 - Variatia cheltuielilor in avans
7 + Variația datoriilor pe termen scurt
8 + Variația datoriilor pe termen mediu și lung
9 + Variația provizioanelor
10 + Variația veniturilor în avans
11 + Variația capitalului social
12 + Variația primelor de capital
13 + Variația rezervelor din reevaluare
14 + Variația rezervelor
15 - Repartizarea profitului
16 + Variația rezultatului reportat
17 + Rezultatul net al exercițiului
18 = Flux net de numerar
19 Disponibilități bănești la începutul perioadei
20 Disponibilități bănești la sfârșitul perioadei
Tabloul anterior (tabel nr. 10) nu prezintă o utilitate semnificativă în

evaluarea riscului de incapacitate de plată și, în particular, de insolvență. Pentru
creșterea relevanței analizei previzionale, pot fi avute în vedere ajustări menite
să asigure reconstituirea celor mai importante fluxuri de numerar (tabel nr. 11).
133
Tabel nr. 11 Tabloul fluxurilor de numerar - metoda indirectă

Nr.rd. Semn Specificare \ perioada Valori
1 + Rezultatul net al exercițiului
2 + Cheltuieli cu ajustarea valorii IC și IN
3 + Creșterea provizioanelor
4 - Diminuarea provizioanelor
5 + Creșterea veniturilor în avans
6 - Diminuarea veniturilor în avans
7 + Creșterea rezervelor
9 + Creșterea rezultatului reportat
10 + Diminuarea stocurilor
11 + Diminuarea creanțelor
12 + Diminuarea cheltuielilor în avans
13 + Creșterea datoriilor non-financiare pe termen scurt
14 + Creșterea datoriilor non-financiare pe termen M/L
15 = InNAO Intrări de numerar din activitatea operațională
16 + Diminuarea rezervelor
17 + Diminuarea rezultatului reportat
18 + Creșterea stocurilor
19 + Creșterea creanțelor
20 + Creșterea cheltuielilor în avans
21 + Diminuarea datoriilor non-financiare pe termen scurt
22 + Diminuarea datoriilor non-financiare pe termen M/L
23 = IeNAO Ieșiri de numerar din activitatea operațională
24 = 15 - 23 Flux net de numerar din activitatea operațională
25 + Diminuarea imobilizărilor necorporale
26 + Diminuarea imobilizărilor corporale
27 + Diminuarea imobilizărilor financiare
28 - Diminuarea rezervelor din reevaluare
29 - Cheltuieli cu ajustarea valorii IC și IN
30 = InNAI Intrări de numerar din activitatea de investiții
31 + Creșterea imobilizărilor necorporale
32 + Creșterea imobilizărilor corporale
33 + Creșterea imobilizărilor financiare
34 - Creșterea rezervelor din reevaluare
35 = IeNAI Ieșiri de numerar din activitatea de investiții
36 = 30 - 35 Flux net de numerar din activitatea de investiții
134

37 + Creșterea datoriilor financiare pe termen scurt
38 + Creșterea datoriilor financiare pe termen M / L
39 + Creșterea capitalului social
40 + Creșterea primelor de capital
41 - Diminuarea primelor de capital
42 = InNAF Intrări de numerar din activitatea de finanțare
43 + Diminuarea datoriilor financiare pe termen scurt
44 + Diminuarea datoriilor financiare pe termen M / L
45 + Diminuarea capitalului social
46 = IeNAF Ieșiri de numerar din activitatea de finanțare
47 = 42 - 46 Flux net de numerar din activitatea de finanțare
48 = 15 + 30 + 42 Total intrări de numerar
49 = 23 + 35 + 46 Total ieșiri de numerar
50 = 48 - 49 FLUX DE NUMERAR NET
52 = 50 + 51 Disponibilități bănești la sfârșitul perioadei
Capitalul propriu a fost descompus, în limitele detalierii oferite de

bilanțul contabil în forma simplificată. În această bază, a fost evidențiat
rezultatul net al exercițiului, unul dintre principalii factori de variație a
capitalului propriu. Înregistrarea unui rezultat net al exercițiului pozitiv susține
sporirea capitalului propriu și, pe această cale, asigură o creștere a activului,
ducând la posibilitatea (dar nu certitudinea) înregistrării unui flux de numerar
pozitiv.
Înregistrarea unui rezultat net al exercițiului pozitiv implică obținerea de
venituri totale superioare cheltuielilor totale (inclusiv cheltuielile cu impozitul
pe profit sau pe venit). Așa cum a fost demonstrat, veniturile totale sunt
constituite în marea lor majoritate pe seama veniturilor de exploatare (cu
precădere a cifrei de afaceri). În mod similar, cheltuielile totale sunt constituite
cu preponderență pe seama cheltuielilor de exploatare. Acoperirea cheltuielilor
de exploatare pe baza veniturilor de natura cifrei de afaceri permite recuperarea
costurilor (a cheltuielilor productive), suportarea cheltuielilor neproductive și
obținerea unui profit de exploatare, ca bază pentru creșterea capitalului propriu.
În timp ce cheltuielile de exploatare productive reflectă consumuri de
resurse a căror valoare a fost transferată asupra produselor, serviciilor sau
lucrărilor realizate, cheltuielile neproductive apar în general ca urmare a unor
deviații de la planul de derulare a ciclului de exploatare. Acestea din urmă
reflectă fie consumuri variabile care nu au adus din diferite motive valoare
135
producției realizate, fie consumuri cu comportament fix aferente gradului de

neutilizare a capacității de producție sau cu caracter excepțional (regăsite
înainte de OMF 95/2001 în cadrul activității excepționale).
În situația în care veniturile totale ar fi egale cu încasările operaționale,
iar cheltuielile totale ar fi sinonime cu plățile operaționale aferente unei
perioade, fluxul de numerar net operațional ar fi egal cu rezultatul net al
exercițiului. Corespondența menționată nu se regăsește în practica economică,
motivele fiind prezentate sintetic în continuare.
1) Cheltuielile cu deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale nu au
caracter monetar. Aceste cheltuieli sunt constituite în general exclusiv pe seama
cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor. Plata pentru imobilizările corporale
sau necorporale este în general realizată în momentul intrării acestora în
patrimoniul întreprinderii. Din punct de vedere economic, valoarea acestor
active este dată de beneficiile pe care le pot genera în exploatare. Această
afirmație este valabilă în cazul tuturor activelor. Particularitatea imobilizărilor
corporale și necorporale constă în faptul că exploatarea acestora se derulează la
nivelul unei perioade mai îndelungate, valoarea lor (capacitatea de a genera
beneficii economice) diminuându-se în timp, sub impactul uzurii fizice și
morale. Cheltuielile cu deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale
reflectă consumul acestor active (diminuarea capacității de a genera beneficii
economice), fără a avea un corespondent în ieșirile de numerar ale perioadei.
În aceste condiții, deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale
diminuează rezultatul net al exercițiului, fără a afecta în sens negativ fluxul net
de numerar. Pentru a reconstitui fluxul de numerar net operațional pornind de la
valoarea rezultatului net al exercițiului, se impune adunarea cheltuielilor cu
deprecierea imobilizărilor corporale și necorporale.
În modelul propus, la rezultatul net al exercițiului (1) au fost adunate
cheltuielile cu ajustarea valorii imobilizărilor corporale și necorporale (2).
2) Cheltuielile cu constituirea provizioanelor nu au caracter monetar.
Constituirea de provizioane permite suportarea din veniturile curente a unor
cheltuieli viitoare.
Transferarea unor cheltuieli viitoare în prezent se realizează prin constituirea
provizioanelor, respectiv înregistrarea acestora asupra cheltuielilor perioadei
(681 = 151). Cheltuielile cu constituirea provizioanelor nu implică realizarea de
plăți, astfel încât acestea reduc valoarea rezultatului net al exercițiului fără a
diminua fluxul de numerar net operațional.
În modelul propus, la rezultatul net al exercițiului (1) au fost adunată variația
pozitivă a provizioanelor (3).
136
3) Veniturile rezultate din anularea provizioanelor nu au caracter monetar.

Materializarea riscurilor sau înregistrarea cheltuielilor pentru care provizioanele
au fost constituite în trecut duce la utilizarea acestora, prin suplimentarea
veniturilor. Impactul evenimentului vizat asupra rezultatului net al exercițiului
este anulat, prin dublarea cheltuielilor survenite de veniturile aferente anulării
provizioanelor.
Neavând un caracter monetar, veniturile din anularea provizioanelor nu
anulează efectul evenimentului asupra fluxului de numerar net operațional. În
aceste condiții, este necesară deducerea acestora din rezultatul net al
exercițiului.
În modelul propus, din rezultatul net al exercițiului (1) a fost dedusă variația
negativă a provizioanelor (4).
4) Veniturile înregistrate în avans nu afectează rezultatul net al exercițiului în
momentul în care sunt înregistrate. În schimb, acestea au impact direct asupra
fluxului de numerar net operațional (în cazul încasării la înregistrare) sau asupra
creanțelor (în cazul încasării ulterioare momentului înregistrării).
Creșterea veniturilor în avans (5) a fost adăugată la rezultatul net al exercițiului.
În situațiile în care veniturile în avans implică încasarea în momentul
înregistrării, ajustarea prevăzută suplimentează corespunzător încasările
înregistrate în tabloul fluxurilor de numerar.
În situațiile în care veniturile în avans nu implică încasarea în momentul
înregistrării, acestea duc la sporirea creanțelor. Sporirea creanțelor a fost dedusă
din rezultatul net al exercițiului în încercarea de reconstituire a fluxului de
numerar net operațional, considerându-se într-o abordare standard că această
sporire diminuează încasările din vânzări. Adunând în aceste situații variația
pozitivă a veniturilor în avans la rezultatul net al exercițiului, acest efect este
anulat.
5) Reducerea veniturilor în avans (inclusiv subvențiile pentru venituri
înregistrate ca venituri în avans) ca urmare a înregistrării acestora asupra
veniturilor perioadei curente, duce la sporirea rezultatului net al exercițiului,
fără a se regăsi într-o creștere a fluxului de numerar net operațional.
Pe aceste considerente, în reconstituirea fluxului de numerar net operațional,
reducerea veniturilor în avans (echivalentă cu trecerea veniturilor în avans
asupra veniturilor perioadei curente) este dedusă din rezultatul net al
exercițiului (1 – 6).
Din punct de vedere contabil, reducerea veniturilor înregistrate în avans poate
avea la bază inclusiv returnarea subvențiilor pentru venituri încasate anterior și
înregistrate inițial în categoria veniturilor înregistrate în avans. În această
situație, reducerea veniturilor în avans are asociat un flux de numerar de ieșire
137
real, ceea ce justifică înregistrarea acesteia cu semn negativ în tabloul fluxurilor

de numerar (operațiunea nu afectează rezultatul net al exercițiului).
6) Creșterea rezervelor pe seama rezultatului reportat (prin decizia adunării
generale a acționarilor) nu implică fluxuri de numerar pozitive sau negative, dar
operațiunea se impune a fi reflectată în tablou în vederea corectării variației
rezultatului reportat. Din rațiuni similare, reflectarea creșterii rezervelor permite
corectarea în termeni de numerar a operațiunilor de transfer la rezerve (ct.106) a
primelor de capital (ct.104) sau a rezervelor din reevaluare (ct.105).
Repartizarea la rezerve (129 = 106) a unei fracțiuni a rezultatului exercițiului
curent în baza unor dispoziții legale nu afectează rezultatul net al exercițiului,
dar nici nu implică o intrare de numerar. Din acest motiv, creșterea rezervelor
se impune a fi corectată în tabloul fluxurilor de numerar prin deducerea
rulajului debitor al contului 129 ”Repartizarea profitului”.
7) Creșterea rezultatului reportat (ct.117) nu reprezintă o intrare reală de
numerar. Aceasta compensează însă descărcarea contului 121 ”Profit și
pierdere” la începutul exercițiului financiar, descărcare care nu reflectă o ieșire
de numerar în cazul deciziei adunării generale a acținarilor de reportare a
rezultatului.
8) Diminuarea stocurilor de materii prime la nivelul unei perioade reflectă un
consum de materii prime la nivelul perioadei de referință superior achizițiilor.
Din punctul de vedere al tabloului fluxurilor de numerar, nu prezintă interes nici
achizițiile de materii prime și nici consumurile, ci plățile efectuate aferent
achiziționării materiilor prime.
Consumurile de materii prime survenite la nivelul perioadei sunt reflectate în
expresie valorică prin intermediul cheltuielilor cu materiile prime. Cheltuielile
cu materiile prime nu sunt prezentate explicit în modelul anterior, ci diminuează
rezultatul net al exercițiului de la care procedurile de reconstituire a fluxului de
numerar net operațional au pornit.
În cazurile în care stocurile de materii prime au înregistrat o variație negativă,
achizițiile de materii prime au fost inferioare consumurilor.
Scăzând variația negativă a stocurilor de materii prime (în valoare
absolută) din cheltuielile cu materiile prime se obține valoarea achizițiilor
realizate pe parcursul perioadei. În această logică, variația negativă a stocurilor
de materii prime (în valoare absolută) a fost adunată la rezultatul net al
exercițiului (1 + 9).
Valoarea achizițiilor de materii prime de la furnizori va fi egală cu
valoarea plăților pentru materii prime efectuate către furnizori în situațiile în
care datoriile pentru materii prime față de furnizori rămând nemodificate între
începutul și sfârșitul perioadei. O variație pozitivă a datoriilor față de furnizorii
138
de materii prime (12) la nivelul perioadei (diferența între soldul final și soldul
inițial) corespunde situației în care plățile față de furnizorii de materii prime
sunt inferioare achizițiilor de materii prime.
O variație negativă a stocurilor de produse finite corespunde în general
situației în care vânzările realizate la nivelul perioadei au fost superioare
producției. Cu toate că scenariul de bază ce poate fi presupus în cazul
înregistrării oricăror rulaje debitoare ale contului 345 este acela al vânzării (701
= 345), rulajele pot avea la bază și înregistrarea ca mărfuri a produselor finite
transferate în magazinele proprii (371 = 345) sau reținerea produselor în cadrul
întreprinderii în vederea consumului (301 = 345).
O destocare de produse finite în baza unui volum al vânzărilor superior
volumului producției nu se va regăsi în rezultatul net al exercițiului decât
parțial. Astfel, la vânzarea produselor realizate în exercițiul anterior, în paralel
cu înregistrarea veniturilor din vânzări (4111 = 701) se înregistrează o variație
negativă a veniturilor de natura producției stocate (711 = 345), impactul
operațiunii asupra rezultatului net al exercițiului fiind limitat la diferența dintre
prețul de vânzare și prețul de înregistrare. Adunând în aceste condiții variația
negativă a stocurilor de produse finite (valoarea absolută) la rezultatul net al
exercițiului, intrările de numerar din activitatea operațională sunt corectate cu
valoarea la prețul de înregistrare a destocării. Pentru izolarea corectă a
încasărilor din vânzări, se impun în continuare corecții legate de variația
creanțelor comerciale.
În situațiile în care diminuarea stocurilor de produse finite are la bază un
transfer parțial al produselor în magazinele proprii, diminuarea stocurilor de
produse finite este compensată de o sporire a stocurilor de mărfuri.
În situația reținerii produselor finite în vederea consumului, diminuarea
stocului de produse finite este compensată de o creștere a consumului de materii
prime fără înregistrarea de plăți pentru achiziția materiilor prime.
Creșterea stocurilor de materii prime între începutul și finalul perioadei
de analiză pune în evidență superioritatea achizițiilor de materii prime în raport
cu consumurile (reflectate prin cheltuieli). Indiferent de motivele sporirii
stocurilor (creșterea volumului de activitate, creșterea consumurilor specifice,
creșterea duratei de stocare), aceasta se impune a fi adăugată la cheltuielile cu
materiile prime în efortul de reconstituire a fluxului de numerar net operațional.
Creșterea stocurilor de produse finite sugerează în primul rând o
superioritate a volumului producției în raport cu vânzările. Cheltuielile aferente
producției suplimentare stocate diminuează rezultatul net al exercițiului, partea
monetară a acestora afectând și fluxul de numerar net operațional al perioadei.
La sfârșitul fiecărei luni, producția obținută este încărcată asupra veniturilor
139
(345 = 711). Veniturile de natura variației stocurilor anulează impactul

cheltuielilor de producție asupra rezultatului net al exercițiului, neavând însă un
caracter monetar. În condițiile precizate, aceste venituri se impun a fi eliminate
în procesul de reconstituire a fluxului de numerar net operațional. Se
procedează astfel la deducerea variației pozitive a valorii stocurilor de produse
finite sau de produse în curs de execuție din rezultatul net al exercițiului.
Într-o abordare simplificată, orice creștere a unui element de pasiv duce
la o creștere a resurselor (a activelor). La un volum dat al surselor de finanțare
(al pasivelor), o creștere a activelor cu natură non-monetară se transpune într-o
scădere a disponibilităților. În aceste situații, sursele de finanțare păstrare sub
formă de numerar sunt utilizate parțial sau integral pentru realizarea de investiții
în active non-monetare.
Dimpotrivă, la un volum dat al surselor de finanțare (al pasivelor), o
diminuare a activelor cu natură non-monetară se transpune într-o eliberare de
disponibilități.
9) O diminuare a creanțelor față de clienți sugerează înregistrarea la nivelul
perioadei de analiză a unor încasări de la clienți superioare vânzărilor către
clienți. Creanțele față de clienți sunt marcate de volumul vânzărilor, respectiv
de durata de creditare comercială.
Pentru reconstituirea fluxului de numerar net operațional, la rezultatul
net al exercițiului se impune adunarea valorii absolute a variației negative a
creanțelor.
Rulajele debitoare ale creanțelor față de clienți pot fi antrenate inclusiv de
anularea unor creanțe (ct. 658) sau de scoaterea din evidență a clienților incerți
(ct. 654). Astfel de rulaje nu reflectă intrări de numerar, dar introducerea lor în
calculul fluxului de numerar net operațional anulează efectele considerării
cheltuielilor cu anularea creanțelor (ct. 658) sau de scoaterea din evidență a
clienților incerți (ct. 654), cheltuieli nemonetare care dininuează rezultatul net
al exercițiului.
Reduceri ale creanțelor față de angajați de natura avansurilor acordate au
la bază reținerea avansurilor pe statele de salarii (421 = 425). În aceste condiții,
reducerea acestor creanțe nu se regăsește în încasări suplimentare, ci într-o
diminuare a plăților efectuate către personal (în raport cu cheltuielile de
personal, incluse în calculul rezultatului net al exercițiului).
Reduceri ale creanțelor de natura taxei pe valoarea adăugată de
recuperat (sold debitor ct. 4424) pot fi înregistrate pe seama încasării
contravalorii acesteia de la autoritățile fiscale, caz în care duc la sporirea
intrărilor de numerar operaționale. Ca alternativă, aceste creanțe pot fi
diminuate de compensări cu taxa pe valoarea adăugată de plată aferentă unor
140
perioade următoare, caz în care reducerea lor se transpune într-o reducere a

plăților operaționale.
În ambele scenarii, reducerea creanțelor de natura taxei pe valoarea adăugată de
recuperat generează o sporire a fluxului de numerar net operațional.
Creșterea creanțelor față de clienți pune în evidență superioritatea
vânzărilor către clienți în raport cu încasările. În condițiile în care o
întreprindere acordă credite comerciale la vânzare, încasările din vânzări
aferente unei perioade sunt egale cu vânzările aferente perioadei respective
reduse cu partea de vânzări deținută sub formă de creanțe la sfârșitul perioadei
și suplimentate cu creanțele deținute la începutul perioadei. Acestea din urmă se
formează în baza vânzărilor din perioada anterioară, dar se încasează în
perioada curentă. În aceste condiții, creanțele existente la începutul perioadei
care se încasează în cursul perioadei de analiză nu afectează rezultatul net al
exercițiului de referință, afectând însă în schimb fluxul de numerar net
operațional.
10) Diminuarea cheltuielilor înregistrate în avans implică repartizarea acestora
asupra cheltuielilor perioadei curente (ct. 605, 611 – 628, 652, 658, 666).
Înregistrarea cheltuielilor aferent perioadei curente prin repartizarea
cheltuielilor în avans nu implică realizarea concomitentă de plăți. Cheltuielile
curente astfel înregistrare afectează rezultatul net al exercițiului, fără a avea un
impact asupra fluxului de numerar net operațional. Din aceste motive, valoarea
absolută a reducerii cheltuielilor în avans se impune a fi adăugată la rezultatul
net al exercițiului în eforturile de reconstituire a fluxului de numerar net
operațional.
În corespondență, creșterea cheltuielilor în avans prin înregistrarea de
noi astfel de cheltuieli însoțite de plăți duce la diminuarea fluxului de numerar
net operațional și se impune prin urmare a fi dedusă din rezultatul net al
exercițiului. Înregistrarea de noi cheltuieli în avans fără efectuarea de plăți (prin
înregistrarea de datorii față de furnizori) nu implică o diminuare directă a
fluxului de numerar net operațional, dar se impune a fi dedusă din rezultatul net
al exercițiului în vederea ajustării corecțiilor aplicate cheltuielilor de exploatare
pe seama creșterii datoriilor față de furnizori. Mai exact, o creștere a datoriilor
față de furnizori indică plăți aferente achiziției unei resurse inferioare valorii
achiziției. Deducerea variației pozitive a cheltuielilor în avans permite o
reducere a sporului de datorii față de furnizori cu care cheltuielile de exploatare
sunt ajustate în vederea reconstituirii plăților.
11) Creșterea datoriilor non-financiare pe termen scurt, mediu sau lung reflectă
o creștere a achizițiilor sau chiar consumurilor de resurse pentru care plățile nu
au fost încă realizate. Valoarea acestei creșteri se impune a fi dedusă din
141
valoarea achizițiilor, în efortul de reconstituire a fluxului de numerar net

operațional. Dimpotrivă, reducerea datoriilor non-financiare pe termen scurt,
mediu sau lung reflectă superioritatea valorii plăților operaționale în raport cu
achizițiile. Valoarea absolută a unei astfel de reduceri se impune a fi dedusă în
procesul de reconstituire a fluxului de numerar net operațional (reflectând în
realitate o componentă a plăților operaționale).
În ceea ce privește fluxurile de numerar aferente activității de investiții,
în categoria acestora au fost introduse încasările și plățile cu privire la activele
imobilizate. În demersurile de reconstituire a acestor fluxuri s-a pornit de la
presupunerea că o sporire a activelor imobilizate implică o plată, în timp ce o
reducere a acestora va genera o încasare. Excepțiile evidente de la această
presupunere sunt reprezentate de reducerea valorii imobilizărilor pe seama
înregistrării cheltuielilor cu amortizarea sau a unor diferențe negative din
reevaluare, respectiv de creșterea valorii imobilizărilor pe seama înregistrării
unor diferențe pozitive din reevaluare.
Din punct de vedere matematic, presupunerile menționate asigură
calcularea corectă a valorii fluxului de numerar net. În practică, apariția unor
abateri este însă probabilă. În timp ce aceste abateri nu vor duce la evaluări
greșite a valorii fluxului de numerar net, ele vor genera denaturări ale valorilor
reale ale încasărilor și plăților din activitatea de investiții.
Astfel, creșterea valorii imobilizărilor corporale pe seama sporirii valorii
terenurilor implică o ieșire echivalentă de numerar atunci când terenurile sunt
achiziționate. În situația intrării terenului sub formă de aport la capitalul social,
ieșirea de numerar este absentă. Matematic, absența ieșirii de numerar este
compensată de absența unei intrări de numerar presupuse pe seama sporirii
capitalului social. În această situație, tabloul reflectă în mod denaturat ieșirile de
numerar din activitatea de investiții, respectiv intrările de numerar din
activitatea de finanțare. Cele două erori se compensează, negenerând efecte
asupra fluxului de numerar net.
În categoria fluxurilor de numerar aferente activității de finanțare au fost
incluse încasările și plățile cu privire la datoriile financiare, capitalul social și
primele legate de capital.
Datoriile financiare cuprind credite bancare pe termen lung (ct. 162),
împrumuturi din emisiunea de obligațiuni (ct. 161), împrumuturi obținute de la
entități afiliate (ct. 166), contracte de leasing financiar (ct. 167), credite din
partea asociaților (ct. 455), credite pe termen scurt (ct. 519, ct. 512).
O creștere a primelor de capital a fost privită sub forma unor intrări de
numerar pe seama diferenței pozitive dintre valoarea de emisiune a acțiunilor și
valoarea nominală. O eventuală diminuare a primelor de capital a fost utilizată
142
drept corecție a intrărilor de numerar, întrucât diminuarea primelor de capital

survine în general prin încorporarea în capitalul social. Într-o astfel de situație,
sporirea capitalului social nu ar reflecta în mod real o intrare de numerar,
producându-se un transfer nemonetar la nivelul pasivului bilanțier.
În anumite situații, reducerea primelor de capital se poate produce pe
seama transferului acestora la rezerve. În modelul de tablouri de fluxuri de
numerar propus, variațiile rezervelor au fost asociate activității operaționale.
Motivul care a stat la baza acestei decizii a fost reprezentat de frecvența mai
ridicată a majorării rezervelor pe seama rezultatului exercițiului (inclus în
activitatea operațională).
Includerea rezultatului net al exercițiului în cadrul activității
operaționale a avut la bază în primul rând cutuma existentă la nivel
internațional. Componentele principale ale activității operaționale în cadrul
tablourilor fluxurilor de numerar sunt considerate în mod clasic a fi rezultatul
net al exercițiului și variația necesarului de fond de rulment. Această abordare
clasică apropie tabloul de fluxuri de numerar dezvoltat prin metoda indirectă de
un tablou de variație a trezoreriei nete, depărtându-l de standardul oferit de
tabloul dezvoltat prin metoda directă.
Astfel, pentru sporirea acurateții informațiilor, izolarea fluxurilor de
numerar operaționale ar putea fi realizată prin reflectarea rezultatului net al
exercițiului ca diferență între veniturile totale și cheltuielile totale. Veniturile
totale pot reprezenta astfel baza de pornire în reconstituirea fluxurilor de intrări
aferente activității operaționale. Similar, cheltuielile totale vor reprezenta baza
de pornire reconstituirea fluxurilor de ieșiri aferente activității operaționale.
Cheltuielile cu dobânda pot fi reflectate în cadrul activității de finanțare.
Celelalte venituri și cheltuieli se recomandă a fi menținute la nivelul activității
operaționale. Pe acest considerent, se consideră preferabilă folosirea ca puncte
de pornire a veniturilor și cheltuielilor totale, în detrimentul veniturilor și
cheltuielilor operaționale.
Un model de tablou al fluxurilor de numerar ajustat pe seama
precizărilor anterioare este reflectat în tabelul nr. 12.
Tabel nr. 12 Tabloul fluxurilor de numerar - metoda indirectă
1 + Venituri totale
2 - Diminuarea provizioanelor
3 + Creșterea veniturilor în avans
4 - Diminuarea veniturilor în avans
5 + Creșterea rezervelor
143

7 + Creșterea rezultatului reportat
8 - Creșterea creanțelor
9 + Diminuarea creanțelor
10 = InNAO Intrări de numerar din activitatea operațională
11 + Cheltuieli totale
13 - Creșterea provizioanelor
14 + Diminuarea rezervelor
15 + Diminuarea rezultatului reportat
16 + Creșterea stocurilor
17 - Diminuarea stocurilor
18 - Diminuarea cheltuielilor în avans
19 + Creșterea cheltuielilor în avans
20 - Cheltuieli privind dobânda
21 - Creșterea datoriilor non-financiare pe termen scurt
22 - Creșterea datoriilor non-financiare pe termen M/L
23 + Diminuarea datoriilor non-financiare pe termen scurt
24 + Diminuarea datoriilor non-financiare pe termen M/L
25 = IeNAO Ieșiri de numerar din activitatea operațională
26 = 10 - 25 Flux net de numerar din activitatea operațională
27 + Diminuarea imobilizărilor necorporale
28 + Diminuarea imobilizărilor corporale
29 + Diminuarea imobilizărilor financiare
30 - Diminuarea rezervelor din reevaluare
32 = InNAI Intrări de numerar din activitatea de investiții
33 + Creșterea imobilizărilor necorporale
34 + Creșterea imobilizărilor corporale
35 + Creșterea imobilizărilor financiare
36 - Creșterea rezervelor din reevaluare
37 = IeNAI Ieșiri de numerar din activitatea de investiții
38 = 32 - 37 Flux net de numerar din activitatea de investiții
39 + Creșterea datoriilor financiare pe termen scurt
40 + Creșterea datoriilor financiare pe termen M / L
41 + Creșterea capitalului social
42 + Creșterea primelor de capital
43 - Diminuarea primelor de capital
144

44 = InNAF Intrări de numerar din activitatea de finanțare
45 + Diminuarea datoriilor financiare pe termen scurt
46 + Diminuarea datoriilor financiare pe termen M / L
47 + Diminuarea capitalului social
48 + Cheltuieli privind dobânda
49 = IeNAF Ieșiri de numerar din activitatea de finanțare
50 = 44 - 49 Flux net de numerar din activitatea de finanțare
51 = 10 + 32 + 44 Total intrări de numerar
52 = 25 + 37 + 49 Total ieșiri de numerar
53 = 51 - 52 FLUX DE NUMERAR NET
55 = 53 + 54 Disponibilități bănești la sfârșitul perioadei
Modelul prezentat a fost conceput astfel încât să poată fi construit

exclusiv pe seama informațiilor preluate din bilanțul contabil și contul de profit
și pierdere. Excepție fac informațiile cu privire la variația datoriilor financiare.
Valoarea acestor datorii nu este prezentată distinct în forma simplificată a
bilanțului contabil, însă se apreciază că separarea variației datoriilor financiare
de variația datoriilor non-financiare nu poate fi evitată în construcția tabloului
de fluxuri de numerar.
Variațiile elementelor bilanțiere sunt preluate în forma netă. Utilizarea
rulajelor debitoare și creditoare ale conturilor corespunzătoare ar asigura un
nivel superior de acuratețe a informațiilor, însă ar face necesară utilizarea
balanței de verificare. Complexitatea procesului de construcție ar spori la un
nivel la care includerea unui modul de construcție a tabloului în aplicația de
evidență contabilă ar deveni obligatorie. Cum în aplicația de evidență contabilă
poate fi inclus cu eforturi comparabile un modul de construcție a tabloului de
fluxuri de numerar prin metoda directă, utilizarea unui tablou de fluxuri de
numerar bazat pe rulaje preluate din balanța de verificare nu este considerată
practică.
În vederea evaluării capacității de plată a întreprinderii pe seama
fluxurilor de numerar previzionate, analiza se impune a fi focalizată asupra
senzitivității fluxului de numerar net operațional în raport cu cei mai importanți
factori de risc.
145
6.3. Analiza senzitivității fluxului net de numerar estimat

Un studiu realizat asupra unui eșantion de 50 de întreprinderi din județul
Timiș a vizat evaluarea structurii plăților operaționale, identificarea celor mai
frecvenți factori care marchează valoarea încasărilor și plăților operaționale,
testarea senzitivității fluxului de numerar net operațional în raport cu încasările
operaționale și cu principalele componente ale plăților operaționale.
Rezultatele studiului nu sunt reprezentative pentru toate întreprinderile
din România, concluziile limitându-și valabilitatea la nivelul eșantionului. Lipsa
de reprezentativitate a eșantionului este generată de numărul redus de
întreprinderi incluse în studiu în raport cu volumul total de întreprinderi din
România, dar mai ales de absența întreprinderilor din unele domenii de
activitate. S-a apreciat totuși că studiul realizat permite trasarea unor linii
directoare privind analiza senzitivității fluxurilor de numerar previzonate.
Stabilirea unor nivele de referință în domeniul senzitivității fluxurilor de
numerar previzionate prezintă interes deosebit atât în evaluarea capacității de
plată a întreprinderii, cât și în evaluarea fezabilității investițiilor. În general
însă, cercetările de acest tip lipsesc la nivel internațional, datorită dificultății
colectării informațiilor privind fluxurile de numerar previzionate și factorii care
marchează valoarea acestora.
Metode de construcție a tablourilor de fluxuri de numerar.
Eșantion = 50 de întreprinderi
30%
70%
metoda directă metoda indirectă
Grafic nr. 75
Din totalul celor 50 de întreprinderi incluse în eșantion, 35 au utilizat
metoda directă în construcția tablourilor de fluxuri de numerar, 15 apelând la
metoda indirectă. Se precizează deasemenea că 30 de întreprinderi au utilizat
modele de tablouri proprii, în timp ce celelalte 20 au utilizat modele impuse de
finanțatori (bănci sau organisme responsabile de gestiunea unor programe de
finanțare prin fonduri nerambursabile).
146
Perioadele de previziune au variat în funcție de scopul previziunii, dar și

de durata de viață a eventualelor investiții realizate. La nivelul întregului
eșantion au fost cuprinse în studiu 391 de tablouri de fluxuri de numerar anuale
previzionate. Includerea în studiu a impus o tratare prealabilă a datelor, în
vederea asigurării comparabilității. Modelele de tablouri utilizate de către
diversele întreprinderi fiind diferite, s-a procedat la reconstrucția acestora într-o
structură unică. Fluxurile de numerar operaționale au fost astfel reflectate
sintetic, cu detaliere limitată la nivelul următoarelor categorii:
o Încasări operaționale (ÎO);
o Plăți pentru materii prime și materiale consumabile (Pmmc);
o Plăți pentru alte materiale (Pam);
o Plăți cu energie si apa (Pea);
o Plăți pentru mărfuri (Pm);
o Plăți pentru prestatii externe (Ppe);
o Plăți cu personalul (Pp);
o Plăți impozite (Pi);
o Plăți TVA (Ptva);
o Alte plăti operaționale (Apo).
Fluxurile de numerar au inclus taxa pe valoarea adăugată. Excepții în acest sens
au apărut în cazul firmelor neplătitoare de TVA, ale căror încasări au fost
implicit previzionate fără TVA. Suma fluxurilor de numerar estimate pe
categorii aferent celor 391 de tablouri sunt prezentate în cadrul tabelului nr. 13.
Tabel nr. 13 Fluxuri de numerar totale la nivel de eșantion
Nr.crt. Categorie Valoare (lei)
1 Încasări operaționale 2.643.967.410
2 Plăți pentru materii prime și materiale consumabile 700.574.086
3 Plăți pentru alte materiale 43.946.669
4 Plăți cu energie si apa 67.590.088
5 Plăți pentru mărfuri 222.190.900
6 Plăți pentru prestatii externe 512.704.105
7 Plăți cu personalul 265.003.834
8 Plăți impozite 89.577.719
9 Alte plăti operaționale 205.497
10 Plăți TVA 194.680.882
11 Plăți operaționale 2.096.473.779
12 Flux de numerar net operațional 547.493.631
147
Structura plăților Plăți pentru materii prime și

materialele consumabile
Plăți pentru alte materiale
9%
0%
4% Plăți pentru materii Plăți pentru energie și apa
prime și
Plăți cu personalul; materialele Plăți pentru mărfuri
13% consumabile; 33% Plăți pentru prestații externe
Plăți cu personalul
Plăți pentru 2% Plăți impozite
prestații externe; 3%
25% 11% Alte plăți aferente exploatării
Plăți TVA
Grafic nr. 76
Plățile operaționale au fost reflectate defalcat pentru 9 categorii
distincte. La nivelul întregului eșantion, ponderea cea mai ridicată în totalul
plăților a fost deținută de plățile pentru materii prime și materiale consumabile.
Structura plăților a fost relativ constantă de la o perioadă la alta pentru
aceeași întreprindere, prezentând în schimb diferențe majore de la un domeniu
de activitate la altul. Plățile pentru materii prime au deținut ponderi importante
în totalul plăților operaționale pentru întreprinderile care au derulat activități de
natura producției de bunuri. În cazul firmelor prestatoare de servicii, plățile
pentru materii prime au fost absente, fiind înlocuite de plățile pentru materiale
consumabile.
Domeniile de activitate ale firmelor din eșantion au inclus:
o Elaborare aplicații web și mobile (1);
o Stomatologie (4);
o Chirurgie urologică (1);
o Servicii de pază și protecție (1);
o Producție de materiale pentru construcții (2);
o Servicii de ambalare a mierii de albine (1);
o Servicii de ridicări auto (1);
o Servicii de tip after-school (1);
o Producție agricolă animalieră (2);
o Producție de cazane termice (1);
o Comerț cu amănuntul (5);
o Producție de mobilier (1);
o Producție legumicolă (1);
o Servicii hoteliere (2);
o Gestiune deșeuri (3);
148
o Fast-food (1);
o Service echipamente frigorifice (1);
o Închiriere spații (4);
o Activității de fitness (1);
o Telefonie mobilă (1);
o Comerț cu ridicata (1);
o Producție energie termică (1);
o Acvacultură (1);
o Procesare produse piscicole (1);
o Parcuri de distracții (1);
o Gestiune piețe de fructe și legume (1);
o Producție în indistria metalurgică (1);
o Tehnică dentară;
o Șlefuire matrițe (1);
o Execuție lucrări de construcții – montaj (1);
o Servicii de medicină generală (3);
o Producție de cherestea (1).
149
6.3.1. Indicatori recomandați

În scopul evaluării riscului de incapacitate de plată, a fost avută în vedere
testarea senzitivității a 3 indicatori în raport cu variația încasărilor operaționale
și cea a plăților operaționale:
- Gradul de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale (Gapo);
- Rata fluxului de numerar operațional net (𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 );
- Fluxul de numerar operațional net (FNO).
Î𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛ă𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜ț𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖
𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 = × 100%
𝑃𝑃𝑃𝑃ăț𝑖𝑖 𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜ț𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖
𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 𝑑𝑑𝑑𝑑 𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛 𝑛𝑛𝑒𝑒𝑒𝑒 𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜ț𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖
𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 = × 100%
Î𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛ă𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜ț𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖
𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 = Î𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛𝑛ă𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜ț𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖 − 𝑃𝑃𝑃𝑃ăț𝑖𝑖 𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜𝑜ț𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖𝑖
PO = Pmmc + Pam + Pea + Pm + Ppe + Pp + Pi + Ptva + Apo
𝑃𝑃𝑃𝑃 = 𝑃𝑃𝑃𝑃 × (𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃
+ 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 )
Unde: gs = greutatea specifică a unei categorii de plăți în totalul plăților
operaționale.
La nivelul întregului eșantion, gradul de acoperire a plăților operaționale pe
seama încasărilor operaționale a fost de 126%.
Tabel nr. 14 Grad de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale
Nr.crt. Interval Volum Frecvență
1 0% <= Grad de acoperire a plăților < 100% 0 0,0%
10 Grad de acoperire a plăților >= 180% 22 5,6%
Ratele de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale cele mai reduse au fost înregistrate de către firmele cu activități de
150
comerț cu amănuntul sau cu ridicata, construcții-montaj, producție de cherestea.

Nivele sub medie ale indicatorului au fost deasemenea înregistrate de firmele cu
activități de acvacultură, procesare a produselor piscicole, producție în industria
metalurgică, producție agricolă animalieră, servicii de șlefuire matrițe, servicii
de medicină generală.
Firmele cu grade previzionate de acoperire a plăților operaționale pe
seama încasărilor operaționale de valori medii (apropiate de 126%) activează în
domenii precum ambalarea mierii de albine, elaborare aplicații web și mobile,
servicii de pază și protecție, producție de materiale pentru construcții, servicii
de tip after-school, producție de mobilier.
În categoria firmelor cu grade previzionate de acoperire a plăților
operaționale pe seama încasărilor operaționale ridicate s-au poziționat entități
din domeniul serviciilor medicale, al producției agricole vegetale sau al
închirierii de spații.
La nivelul întregului eșantion nu a existat niciun tablou anual al
fluxurilor de numerar cu valori subunitare ale gradului de acoperire a plăților
operaționale pe seama încasărilor operaționale.
Pe termen lung, continuitatea efectuării plăților operaționale este
asigurată pe seama încasărilor operaționale, astfel încât un grad de acoperire
supraunitar reprezintă în perspectivă îndelungată o condiție obligatorie a
supraviețuirii firmei. Pe termen scurt, un grad de acoperire a plăților
operaționale pe seama încasărilor operaționale subunitar nu se transpune cu
certitudine în blocaje ale activității sau insolvență, în condițiile în care există
alternative teoretice de compensare.
Astfel, deficitul de numerar rezultat din comparația între încasările
operaționale previzionate și plățile operaționale previzionate poate fi acoperit pe
seama soldului de numerar disponibil la începutul perioadei, pe seama
fluxurilor de numerar din activitatea de finanțare (prin aporturi de capital social
în numerar, prin contractarea de credite bancare pe termen scurt sau obținerea
de credite din partea asociaților), sau pe seama fluxurilor de numerar din
activitatea de investiții (prin lichidarea forțată a unor active imobilizate).
Niciuna dintre aceste alternative nu reprezintă o soluție aplicabilă pe
termen lung. Abateri de la această afirmație pot fi întâlnite în cadrul unui număr
considerabil de întreprinderi mici, cu număr redus de asociați. Multe astfel de
întreprinderi înregistrează pierderi în fiecare an, consumându-și capitalul
propriu. Continuitatea plăților în aceste cazuri este asigurată prin infuzie de
capital din partea asociaților, sub formă de creditare. Conform cercetării
efectuate asupra firmelor din județul Timiș, anual, peste 50% dintre situațiile
financiare înaintate către autoritățile fiscale raportează capitaluri proprii
151
negative. Pentru un număr considerabil de întreprinderi înregistrarea de pierderi

se perpetuează pe parcursul multor exerciții financiare. În evaluările efectuate în
practică, perpetuarea pierderilor însoțită de realizarea de investiții indică
analistului o lipsă de acuratețe a situațiilor financiare, bazată probabil pe
evaziune fiscală.
Așa cum un grad subunitar de acoperire a plăților operaționale pe seama
încasărilor operaționale nu se transpune cu certitudine în incapacitate de plată,
un grad de acoperire supraunitar nu oferă garanția efectuării la termen a plăților.
Astfel, chiar dacă la nivelul unui exercițiu financiar, încasările
operaționale depășesc plățile operaționale (rezultând un flux de numerar
operațional net pozitiv), există posibilitatea manifestării unei insuficiențe
temporare a numerarului pentru efectuarea la termen a unor plăți, datorită
neconcordanței între momentul înregistrării încasărilor și momentul la care
plățile sunt programate.
Indiferent de nivelul previzionat al gradului de acoperire a plăților
operaționale pe seama încasărilor operaționale, acesta rămâne o estimare.
Manifestarea unor factori de risc poate duce la nerealizarea nivelului
previzionat și, pe această cale, la incapacitate de plată.
Tabel nr. 15 Rata fluxului net de numerar din activitatea operațională
1 0% <= Rata fluxului net de numerar din activitatea operațională < 5% 23 5,9%
10 Rata fluxului net de numerar din activitatea operațională >= 45% 20 5,1%
Rata fluxului net de numerar din activitatea operațională a fost calculată
ca raport între fluxul de numerar operațional net anual și încasările operaționale
anuale. Nivelul mediu înregistrat aferent celor 391 de tablouri de fluxuri de
numerar a fost de 21%.
O valoare pozitivă a ratei are la bază un flux net de numerar din
activitatea operațională pozitiv, respectiv grad supraunitar de acoperire a
plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale.
152
Pentru testarea senzitivității fluxului net de numerar din activitatea

operațională, a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale, respectiv a ratei fluxului net de numerar din activitatea
operațională, a fost avută în vedere simularea unor abateri alternative de 1% ale
fluxurilor de numerar reflectate distinct în modelul de tablou sintetic utilizat.
Senzitivitatea este exprimată prin intermediul ritmului de creștere
înregistrat de fluxul net de numerar din activitatea operațională, gradul de
acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale, respectiv
rata fluxului net de numerar din activitatea operațională la o variație cu un ritm
de creștere de 1% a unei categorii de plăți operaționale sau a încasărilor
operaționale.
6.3.2. Variația plăților pentru materii prime și materiale consumabile

În cadrul scenariilor de bază, plățile pentru materii prime și materiale
consumabile dețin o pondere medie de 33,4% la nivelul celor 391 de situații
financiare previzionate.
Tabel nr. 16 Rata plăților pentru materii prime și materiale consumabile
Nr.crt. Interval Frecvență
1 0% <= Rata plăților pentru materii prime și materiale consumabile < 1% 29,2%
10 Rata plăților pentru materii prime și materiale consumabile >= 40% 16,9%
În concordanță cu profilul întreprinderilor incluse în eșantion, materiile
prime și materialele consumabile au inclus materiale sanitare pentru firmele din
domeniul medical, fructe proaspete în cazul firmei producătoare de suc natural,
folie (producție de tavane extensibile), combustibil (servicii de ridicare a
autovehiculelor, servicii de gestiune a deșeurilor), alimente (servicii after-
school, fast-food), animale vii și furaje (producție agricolă animalieră), tablă de
inox (producție cazane termice), bușteni (producția de cherestea), semințe,
pesticide și fertilizatori (producție agricolă vegetală), piese de schimb (service
aparatură frigorifică), papetărie (servicii închiriere spații), paie (producție
153
energie termică), material piscicol (acvacultură), minereu de fier (producție în

indistria metalurgică), lemn de foc (producția de cărămidă), condimente
alimentare (procesare produse piscicole), materiale de construcții (execuție
lucrări de construcții-montaj).
O abatere a plăților privind materiile prime și materialele consumabile
de la nivelul planificat în scenariul de bază cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 va
genera o variație a totalului plăților operaționale cu un ritm de creștere
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ).
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) =
𝑃𝑃𝑃𝑃 ×(𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ×𝐼𝐼𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃 𝑎𝑎𝑎𝑎 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 )
𝑃𝑃𝑃𝑃 ×(𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔 𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 )
-1
⇔ 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 )
(𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝐼𝐼𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑠𝑠𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 )
= −1
(𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 )
Unde: �𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑎𝑎 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 � = 1
(𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝐼𝐼𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 )
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) =
1
−1
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 )
(𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 1) + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴 )
= −1
1
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 )
𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 +𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 𝑔𝑔𝑔𝑔𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴𝐴
= −1
1
𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 1
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −1
1
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților cu materiile prime și materialele
consumabile asupra totalului plăților operaționale este direct proporțional cu
ponderea planificată a plăților cu materiile prime și materialele consumabile în
totalul plăților operaționale și cu ritmul de creștere al plăților cu materiile prime
și materialele consumabile. Acest impact este cuantificat prin intermediul
ritmului de creștere al plăților operaționale totale.
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile cu materiile prime
și materialele consumabile este evidențiată prin intermediul ritmului de creștere
al plăților operaționale totale generat de o variație relativă (ritm de creștere) de
1% al plăților cu materiile prime și materialele consumabile. Prin intermediul
plăților totale, variația plăților cu materiile prime și materialele consumabile își
transmite influența asupra fluxului de numerar net operațional. Impactul plăților
cu materiile prime și materialele consumabile asupra fluxului de numerar net
operațional este cuantificat prin intermediul ritmului de creștere al fluxului de
numerar net operațional (𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 )).
154
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝

𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹
Variația plăților cu materiile prime și materialele consumabile generează
un impact de sens opus asupra fluxului de numerar net operațional, proporțional
cu valoarea totală planificată a plăților operaționale și greutatea specifică
planificată a plăților cu materiile prime și materialele consumabile în totalul
plăților operaționale și invers proporțional cu fluxul de numerar net operațional
planificat.
Grafic nr. 77
Simularea efectuată la nivelul eșantionului format din cele 391 situații
financiare arată că la o reducere a plăților privind materiile prime și materialele
consumabile cu 1%, fluxul de numerar net operațional (însumat pentru întregul
eșantion) se reduce cu 1,28%. În contrapartidă, o sporire a plăților cu 1% peste
nivelul previzionat duce la o reducere a fluxul de numerar net operațional
(însumat pentru întregul eșantion) cu 1,28%.
Senzitivitatea medie la nivelul eșantionului a corespuns în consecință
unei variații relative a fluxului de numerar net operațional de 1,28% la o
variație relativă de 1% a plăților privind materiile prime și materialele
consumabile.
Fluxul de numerar net operațional însumat la nivelul întregului eșantion
a devenit negativ la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind
materiile prime și materialele consumabile de 78,1% (respectiv un indice de
creștere de 178,1%).
În cazul a 188 de tablouri de fluxuri de numerar previzionate (48,1% din
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților privind materiile prime și materialele
155
consumabile a indus o sporire a fluxului de numerar net operațional de până la

0,1%.
Din totalul celor 391 de situații financiare previzionate, 75,4% au prezentat
nivele de senzitivitate inferioare mediei (ponderate) de 1,28%. Această
constatare nu permite automat înaintarea concluziei că cele 75,4% dintre
tablourile previzionate reflectă riscuri de incapacitate de acoperire a plăților
operaționale din încasările operaționale inferioare mediei.
O senzitivitate ridicată a fluxului net de numerar oparațional în raport cu
plățile cu materiile prime și materiale consumabile poate fi compensată de o
probabilitate redusă de variație a cheltuielilor cu materiile prime și materialele
consumabile sau de o marjă inițială (planificată) mare a încasărilor operaționale
în raport cu plățile operaționale. Celelalte situații financiare (24,6% din
eșantion) au prezentat nivele de senzitivitate a fluxurilor de numerar nete
operaționale superioare mediei.
În toate situațiile, cheltuielile cu materiile prime au prezentat un
comportament perfect variabil în raport cu volumul de activitate. Această
constatare rămâne valabilă în cazul oricărei întreprinderi din afara eșantionului,
prin natura consumului de materii prime.
În baza unei bune corelări între momentul plății contravalorii materiilor
prime și momentul recuperării capitalului investit în acestea prin încasarea
contravalorii produselor finite, o creștere a plăților cu materiile prime însoțește
o creștere a încasărilor operaționale, iar efectele negative asupra fluxului de
numerar net operațional sunt evitate, chiar dacă totalul plăților operaționale
prezintă un nivel ridicat de senzitivitate la variația plăților privind materiile
prime datorită unei greutăți specifice ridicate ale acestora.
Există însă numeroase motive (care devin factori de risc) care pot deteriora
corelația dintre încasările operaționale și plățile privind materiile prime și
materialele consumabile.
Apare astfel posibilitatea manifestării unor necorelări între momentul
înregistrării cheltuielilor privind materiile prime (momentul dării în consum) și
momentul efectuării plății, dar și între momentul derulării procesului de
producție (momentul consumului de materii prime) și momentul încasării
contravalorii produselor finite.
Necorelările temporale între momentul consumului de materii prime și
momentul plății contravalorii acestora sunt datorate duratei de rotație a
stocurilor de materii prime, a stocurilor de produse în curs de execuție a
produselor finite, a creanțelor față de clienți și a datoriilor față de furnizorii de
materii prime (deci diferențelor între durata ciclului de exploatare și durata
creditului-furnizor).
156
Perioade prelungite de stocare a materiilor prime anterior dării în

consum, durate lungi ale ciclului de producție, dar și durate ridicate de creditare
comercială a clienților pot crea necorelări pe termen scurt între plățile privind
materiile prime și încasările. Aceste necorelări se transpun în valori ridicate ale
necesarului de fond de rulment. Dealtfel încasarea cu întârziere a creanțelor față
de clienți (în contextul în care întreprinderea a investit deja sursele de finanțare
disponibile la nivelul ciclului de exploatare) este raportată de literatura
internațională drept cauza principală a apariției insolvenței.
La nivelul eșantionului, plățile privind materialele consumabile prezintă
în cele mai multe cazuri un comportament variabil în raport cu volumul de
activitate, asemenea plăților privind materiile prime. Având în vedere natura
materialelor consumabile și modalitățile de consum al acestora, este așteptat ca
acest comportament variabil să fie regăsit inclusiv în afara eșantionului, în
majoritatea situațiilor.
Există totuși abateri mai frecvente comparativ cu cazul materiilor prime.
Dacă în cazul materiilor prime, întotdeauna consumul (respectiv cheltuielile)
prezintă comportament variabil în raport cu volumul de activitate, în cazul
materialelor consumabile există excepții precum cea a carburantului consumat
în scop administrativ sau a pieselor de schimb aferente unor echipamente
neimplicate direct în activitatea de producție.
Variația plăților privind materiile prime în raport cu nivelul planificat poate fi
generată de modificări ale următorilor factori:
o volumul de activitate;
o consumul specific;
o consumurile neproductive;
o prețul de aprovizionare;
o durata creditului-furnizor;
o durata medie de stocare a materiilor prime și a materialelor
consumabile.
O creștere a volumului de activitate în condițiile menținerii celorlalți
factori nemodificați duce la o sporire direct proporțională a consumului de
materii prime și materiale consumabile. Susținerea unui volum superior de
activitate impune în aceste condiții sporirea cantităților de materii prime și
materiale consumabile achiziționate. Pe termen foarte scurt, sporirea achizițiilor
poate fi evitată prin acceptarea unei reduceri a stocurilor, dar, în perspectivă,
achizițiile se vor adapta în mod obligatoriu la noile dimensiuni ale afacerii.
În cadrul eșantionului supus analizei, există întreprinderi care, datorită
consumului lent, nu reușesc să asigure o gestiune eficientă a stocurilor de
materii prime și materiale consumabile. Este cazul firmelor prestatoare de
157
servicii stomatologice, care sunt obligate să păstreze pe stoc materiale de valori

ridicate, cu toate că frecvența intervențiilor pentru care aceste materiale sunt
necesare este destul de redusă. O creștere a numărului de intervenții ar spori
predictibilitatea consumului, asigurând bazele pentru un management mai
eficient al stocurilor.
O creștere a consumurilor specifice poate fi generată de uzura sporită a
echipamentelor sau de reducerea calității materiilor prime și materialelor. În
cazul întreprinderilor implicate în activități agricole (producție vegetală sau
animală), reduceri ale temperaturii exterioare vor impune o creștere a
consumurilor specifice de combustibil pentru încălzirea fermelor sau serelor,
infestarea cu plante dăunătoare impune creșterea consumului specific de
ierbicide. În producția de cherestea, variații ale gradului de umiditate ale
buștenilor la achiziție (care nu pot fi în general controlate) pot duce la creșterea
consumului specific de lemn.
Consumurile neproductive pot spori prin efectuarea frecventă de teste cu
ocazia reparării utilajelor, prin scăderea calității materiilor prime sau
materialelor (care poate duce la creșterea frecvenței rebuturilor), scăderea
calificării personalului, sporirea frecvenței furturilor, înrăutățirea condițiilor de
păstrare a stocurilor care duce la creșterea riscurilor de deteriorare.
Prețurile de aprovizionare pot spori pe seama modificării raportului
cerere / ofertă pe piață, caz frecvent întâlnit pentru întreprinderile cu producție
agricolă animalieră, care se confruntă cu fluctuații frecvente și de mare
amplitudine a prețurilor la furaje. În astfel de cazuri în care fluctuațiile
prețurilor sunt marcate de sezonalitate, sporirea duratei de stocare reprezintă o
posibilă măsură de evitare a suportării creșterilor de preț. În acest sens,
întreprinderile consumatoare de produse agricole vegetale investesc în silozuri
destinate stocării.
Suprastocarea sporește în general perioada dintre momentul plății și momentul
recuperării la încasarea contravalorii produselor finite.
Schimbarea furnizorului poate avea deasemenea ca efect o sporire a
prețurilor de achiziție. În general, este de așteptat ca firma să se orienteze către
furnizori cu prețuri inferioare. Decizia de achiziție nu este marcată însă exclusiv
de preț. Firmele care activează în sectorul construcțiilor sunt supuse
sezonalității specifice sectorului. În perioadele de sezon, sporirea volumului de
activitate creează presiuni puternice asupra surselor de finanțare, prin variația
pozitivă a necesarului de fond de rulment. Firmele de mici diemensiuni preferă
adesea evitarea relațiilor comerciale cu furnizorii-producători de mari
dimensiuni în favoarea intermediarilor mici, care oferă produsele la prețuri mai
158
mari, dar acceptă durate de creditare comercială lungi (durate care permit
reducerea necesarului de fond de rulment pentru firma - client).
Schimbarea furnizorului are la bază însă o decizie a managementului
întreprinderii. În analiza de risc prezintă interes factorii care nu pot fi controlați
de către întreprindere, respectiv care pot acționa independent de voința acesteia,
generând abateri de la scenariul planificat. Totuși, modificări ale condițiilor
pieței independente de controlul întreprinderii pot înclina balanța în favoarea
altor furnizori, forțând acceptarea unor prețuri mai ridicate.
O reducere a duratei creditului-furnizor determină pe termen scurt o
creștere a plăților cu materiile prime și materialele consumabile (reflectându-se
într-un tablou al fluxurilor de numerar construit prin metoda indirectă printr-o
variație pozitivă a necesarului de fond de rulment).
În condițiile menținerii volumului producției, o sporire a duratei de
stocare a materiei prime și materialelor consumabile implică o creștere
temporară a volumului de achiziții și implicit a capitalului imobilizat sub formă
de stocuri. Dacă materiile prime și materialele sunt achiziționate cu plata la
termen, capitalul investit va fi inițial de natura datoriilor față de furnizori.
Ajungerea la scadență a datoriilor față de furnizori aferente stocurilor
suplimentare duce la creșterea necesarului de fond de rulment. La finalul
perioadei de creditare comercială, datoriile față de furnizori vor fi înlocuite cu
alte surse de finanțare, prin plată (această plată va spori totalul plăților pentru
materii prime și materiale consumabile aferente perioadei). Similar, o reducere
neplanificată a duratei de stocare a materiilor prime și materialelor consumabile
se transpune într-o reducere a plăților operaționale.
Variația plăților cu materiile prime și materialele consumabile generează
un impact de sens opus asupra gradului de acoperire a plăților operaționale pe
seama încasărilor operaționale, proporțional cu greutatea specifică planificată a
plăților cu materiile prime și materialele consumabile în totalul plăților
operaționale.
Î𝑂𝑂
𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑃𝑃𝑃𝑃 1
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −1= −1= −1
Î𝑂𝑂 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 1
𝑃𝑃𝑃𝑃
financiare arată că la o creștere a plăților privind materiile prime și materialele
consumabile cu 1%, gradul de acoperire a plăților operaționale pe seama
încasărilor operaționale (media ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu
0,33%. În contrapartidă, o reducere a plăților privind materiile prime și
materialele consumabile cu 1% față de nivelul previzionat duce la o creștere a
159
gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale

cu 0,34%.
unei variații relative a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama
încasărilor operaționale de 0,33% la o variație relativă de 1% a plăților privind
materiile prime și materialele consumabile.
Gradul de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale (media ponderată pentru întregul eșantion) a devenit subunitar la o
variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind materiile prime și materialele
consumabile de 78,1% (respectiv un indice de creștere de 178,1%).
Grafic nr. 78
În cazul a 219 de tablouri de fluxuri de numerar previzionate (56% din
consumabile a indus o sporire a gradului de acoperire a plăților operaționale pe
seama încasărilor operaționale de până la doar 0,1%.
La diminuarea cu 1% a plăților privind materiile prime și materialele
consumabile, din totalul celor 391 de situații financiare previzionate, 71,9% au
prezentat nivele de senzitivitate inferioare mediei (ponderate) de 0,34%.
În ceea ce privește rata fluxului net de numerar, variația plăților cu
materiile prime și materialele consumabile generează un impact de sens opus
asupra acesteia, proporțional cu valoarea totală planificată a plăților
operaționale și greutatea specifică planificată a plăților cu materiile prime și
materialele consumabile în totalul plăților operaționale și invers proporțional cu
fluxul de numerar net operațional planificat.
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑟𝑟𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
160
Grafic nr. 79
financiare arată că la o creștere a plăților privind materiile prime și materialele
consumabile cu 1%, rata fluxului net de numerar (media ponderată pentru
întregul eșantion) se reduce cu 1,28%. În contrapartidă, o reducere a plăților
privind materiile prime și materialele consumabile cu 1% față de nivelul
previzionat duce la o creștere a mediei ratei fluxului net de numerar cu 1,28%.
unei variații relative a ratei fluxului net de numerar ale de 1,28% la o variație
relativă de 1% a plăților privind materiile prime și materialele consumabile.
Rata fluxului net de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion)
a devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind materiile
prime și materialele consumabile de 78,1% (respectiv un indice de creștere de
178,1%).
consumabile a indus o sporire a ratei fluxului net de numerar de până la doar
0,1%.
161
6.3.3. Variația plăților pentru alte materiale

Categoria ”alte materiale” include obiecte de inventar, materiale
nestocate, animale și păsări, respectiv ambalaje. În cadrul scenariilor de bază,
plățile pentru materii alte materiale dețin o pondere medie de 2,1% la nivelul
celor 391 de situații financiare previzionate. În concordanță cu profilul
întreprinderilor incluse în eșantion, categoria ”alte materiale” a cuprins
ambalaje de natura borcanelor sau caserolelor (ambalare de miere de albine),
ambalaje de tip bag-in-box (producția de suc de fructe), instrumentar medical
(servicii medicale), unelte (execuție lucrări de construcții-montaj), prosoape,
aparate TV (servicii hoteliere), telefoane mobile și aparatură de transmisie a
datelor prin satelit (servicii de întreținere a echipamentelor frigorifice), animale
vii (producție agricolă animalieră).
Tabel nr. 17 Rata plăților pentru Alte materiale
1 0% <= Rata plăților pentru Alte materiale < 0,1% 258 66,0%
2 0,1% <= Rata plăților pentru Alte materiale < 1% 33 8,4%
3 1% <= Rata plăților pentru Alte materiale < 2% 26 6,6%
10 Rata plăților pentru Alte materiale >= 8% 11 2,8%
O abatere a plăților privind ”alte materiale” de la nivelul planificat în scenariul
de bază cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 va genera o variație a totalului plăților
operaționale cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ).
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților privind ”alte materiale” asupra
totalului plăților operaționale este direct proporțional cu ponderea planificată a
plăților privind ”alte materiale” în totalul plăților operaționale și cu ritmul de
creștere al plăților privind ”alte materiale”. Acest impact este cuantificat prin
intermediul ritmului de creștere al plăților operaționale totale.
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile privind ”alte
materiale” este evidențiată prin intermediul ritmului de creștere al plăților
162
operaționale totale generat de o variație relativă (ritm de creștere) de 1% al

plăților privind ”alte materiale”. Prin intermediul plăților totale, variația plăților
privind ”alte materiale” își transmite influența asupra fluxului de numerar net
operațional. Impactul plăților privind ”alte materiale” asupra fluxului de
numerar net operațional este cuantificat prin intermediul ritmului de creștere al
fluxului de numerar net operațional (𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 )).
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝𝑝
𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
Variația plăților privind ”alte materiale” generează un impact de sens
opus asupra fluxului de numerar net operațional, proporțional cu valoarea totală
planificată a plăților operaționale și greutatea specifică planificată a plăților
privind ”alte materiale” în totalul plăților operaționale și invers proporțional cu
Senzitivitatea fluxului de numerar net operațional
79,0%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0% 15,9%
20,0%
10,0% 1,5% 0,8% 1,0% 1,8% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,3% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,3% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
interval de variație
Grafic nr. 80
financiare arată că la o reducere a plăților privind ”alte materiale” cu 1%, fluxul
de numerar net operațional (însumat pentru întregul eșantion) se reduce cu
0,08%. În contrapartidă, o sporire a plăților cu 1% peste nivelul previzionat
duce la o reducere a fluxul de numerar net operațional (însumat pentru întregul
eșantion) cu 0,08%.
Senzitivitatea medie la nivelul eșantionului a corespuns în consecință unei
variații relative a fluxului de numerar net operațional de 0,08% la o variație
relativă de 1% a plăților privind ”alte materiale”.
Fluxul de numerar net operațional însumat la nivelul întregului eșantion
a devenit negativ la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind ”alte
materiale” de 1.246% (respectiv un indice de creștere de 1.346%).
163
În cazul a 309 tablouri de fluxuri de numerar previzionate (79% din

eșantion), diminuarea cu 1% a plăților privind ”alte materiale” a indus o sporire
a fluxului de numerar net operațional de până la 0,1%.
nivele de senzitivitate inferioare mediei (ponderate) de 0,08%.
Variația plăților privind ”alte materiale” generează un impact de sens
opus asupra gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale, proporțional cu greutatea specifică planificată a plăților privind
”alte materiale” în totalul plăților operaționale.
Î𝑂𝑂
𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑃𝑃𝑃𝑃 1
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑎𝑎𝑎𝑎 ) = −1= −1= −1
Î𝑂𝑂 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 1
𝑃𝑃𝑃𝑃
financiare arată că la o creștere a plăților privind ”alte materiale” cu 1%, gradul
de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale (media
ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu 0,02%. În contrapartidă, o
reducere a plăților privind ”alte materiale” cu 1% față de nivelul previzionat
duce la o creștere a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama
încasărilor operaționale cu 0,02%.
”alte materiale”.
Senzitivitatea gradului de acoperire a plăților operaționale pe
seama încasărilor operaționale
120,0%
97,4%
100,0%
80,0%
frecvență
60,0%
40,0%
20,0%
0,0% 1,3% 0,0% 0,0% 0,0% 0,3% 1,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% 0,1% - 0,2% - 0,3% - 0,4% - 0,5% - 0,6% - 0,7% - 0,8% - 0,9% -
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
interval variație relativă
Grafic nr. 81
164
Gradul de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale

(media ponderată pentru întregul eșantion) a devenit subunitar la o variație
relativă (în sens pozitiv) a plăților privind ”alte materiale” de 1.246% (respectiv
un indice de creștere de 1.346%).
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților privind ”alte materiale” a indus o sporire
a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale
de până la doar 0,1%.
La diminuarea cu 1% a plăților privind ”alte materiale”, din totalul celor
391 de situații financiare previzionate, 81,1% au prezentat nivele de
senzitivitate inferioare mediei (ponderate) de 0,02%.
În ceea ce privește rata fluxului net de numerar, variația plăților privind
”alte materiale” generează un impact de sens opus asupra acesteia, proporțional
planificată a plăților privind ”alte materiale” în totalul plăților operaționale și
invers proporțional cu fluxul de numerar net operațional planificat.
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑎𝑎𝑎𝑎 × 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
𝑟𝑟𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
Senzitivitatea ratei fluxului de numerar net operațional

79,0%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0% 15,9%
20,0%
10,0% 1,5% 0,8% 1,0% 1,8% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,5% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,5% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 82
financiare arată că la o creștere a plăților privind ”alte materiale” cu 1%, rata
fluxului net de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu
0,08%. În contrapartidă, o reducere a plăților privind ”alte materiale” cu 1%
față de nivelul previzionat duce la o creștere a mediei ratei fluxului net de
numerar cu 0,08%.
165

unei variații relative a ratei fluxului net de numerar ale de 0,08% la o variație
relativă de 1% a plăților privind ”alte materiale”.
Rata fluxului net de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion) a
devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind ”alte
materiale” de 1.246% (respectiv un indice de creștere de 1.346%).
În cazul a 309 de tablouri de fluxuri de numerar previzionate (79% din
consumabile a indus o sporire a ratei fluxului net de numerar de până la doar
0,1%.
166
6.3.4. Variația plăților pentru energie și apă

În cadrul scenariilor de bază, plățile pentru energie și apă dețin o pondere
medie de 3,2% la nivelul celor 391 de situații financiare previzionate. ”Energia
și apa” au inclus energie electrică, energie termică, apă rece, servicii de
canalizare, gaz.
Tabel nr. 18 Rata plăților pentru energie și apă
1 0% <= Rata plăților pentru energie și apă < 0,1% 18 4,6%
2 0,1% <= Rata plăților pentru energie și apă < 1% 120 30,7%
3 1% <= Rata plăților pentru energie și apă < 2% 90 23,0%
10 Rata plăților pentru energie și apă >= 8% 77 19,7%
O abatere a plăților pentru energie și apă de la nivelul planificat în scenariul de

bază cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 va genera o variație a totalului plăților
operaționale cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ).
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților pentru energie și apă asupra
plăților pentru energie și apă în totalul plăților operaționale și cu ritmul de
creștere al plăților pentru energie și apă. Acest impact este cuantificat prin
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile pentru energie și
apă este evidențiată prin intermediul ritmului de creștere al plăților operaționale
totale generat de o variație relativă (ritm de creștere) de 1% al plăților pentru
energie și apă. Prin intermediul plăților totale, variația plăților pentru energie și
apă își transmite influența asupra fluxului de numerar net operațional. Impactul
plăților pentru energie și apă asupra fluxului de numerar net operațional este
cuantificat prin intermediul ritmului de creștere al fluxului de numerar net
operațional (𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 )).
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
167
Variația plăților pentru energie și apă generează un impact de sens opus

asupra fluxului de numerar net operațional, proporțional cu valoarea totală
pentru energie și apă în totalul plăților operaționale și invers proporțional cu
57,3%
60,0%
50,0%
40,0%
frecvență
30,0% 22,5%
18,4%
20,0%
10,0% 0,5% 0,8% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,5%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,3% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,3% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 83
financiare arată că la o reducere a plăților pentru energie și apă cu 1%, fluxul de
numerar net operațional (însumat pentru întregul eșantion) se reduce cu 0,12%.
În contrapartidă, o sporire a plăților cu 1% peste nivelul previzionat duce la o
reducere a fluxul de numerar net operațional (însumat pentru întregul eșantion)
cu 0,12%.
variație relativă de 1% a plăților pentru energie și apă.
Fluxul de numerar net operațional însumat la nivelul întregului eșantion a
devenit negativ la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților pentru energie și
apă de 810% (respectiv un indice de creștere de 910%).
În cazul a 224 tablouri de fluxuri de numerar previzionate (57,3% din eșantion),
diminuarea cu 1% a plăților pentru energie și apă a indus o sporire a fluxului de
numerar net operațional de până la 0,1%.
Variația plăților pentru energie și apă generează un impact de sens opus
asupra gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale, proporțional cu greutatea specifică planificată a plăților pentru
energie și apă în totalul plăților operaționale.
168
Î𝑂𝑂
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −1= −1= −1
𝑃𝑃𝑃𝑃
financiare arată că la o creștere a plăților pentru energie și apă cu 1%, gradul de
acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale (media
reducere a plăților pentru energie și apă cu 1% față de nivelul previzionat duce
la o creștere a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale cu 0,03%.
variații relative a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama
încasărilor operaționale de 0,03% la o variație relativă de 1% a plăților pentru
energie și apă.
variație relativă (în sens pozitiv) a plăților pentru energie și apă de 810%
(respectiv un indice de creștere de 910%).
85,4%
90,0%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0%
20,0%
10,0% 3,8% 5,1% 2,8% 2,3%
0,0% 0,5% 0,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% 0,1% - 0,2% - 0,3% - 0,4% - 0,5% - 0,6% - 0,7% - 0,8% - 0,9% -
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
Grafic nr. 84
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților pentru energie și apă a indus o sporire a
La diminuarea cu 1% a plăților pentru energie și apă, din totalul celor 391 de
situații financiare previzionate, 68% au prezentat nivele de senzitivitate
inferioare mediei (ponderate) de 0,03%.
169
În ceea ce privește rata fluxului net de numerar, variația plăților pentru

energie și apă generează un impact de sens opus asupra acesteia, proporțional
planificată a plăților pentru energie și apă în totalul plăților operaționale și
invers proporțional cu fluxul de numerar net operațional planificat.
57,3%
60,0%
50,0%
40,0%
frecvență
30,0% 22,5%
18,4%
20,0%
10,0% 0,8% 0,5% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,5%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,5% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,5% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 85
financiare arată că la o creștere a plăților pentru energie și apă cu 1%, rata
0,12%. În contrapartidă, o reducere a plăților pentru energie și apă cu 1% față
de nivelul previzionat duce la o creștere a mediei ratei fluxului net de numerar
cu 0,12%.
variații relative a ratei fluxului net de numerar ale de 0,12% la o variație relativă
de 1% a plăților pentru energie și apă.
a devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților pentru energie și
apă de 810% (respectiv un indice de creștere de 910%).
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților pentru energie și apă a indus o sporire a
ratei fluxului net de numerar de până la doar 0,1%.
La diminuarea cu 1% a plăților pentru energie și apă, din totalul celor 391 de
situații financiare previzionate, 61,1% au prezentat nivele de senzitivitate
170
6.3.5. Variația plăților pentru mărfuri

În cadrul scenariilor de bază, plățile privind mărfurile dețin o pondere
medie de 10,6% la nivelul celor 391 de situații financiare previzionate.
Tabel nr. 19 Rata plăților privind mărfurile
1 0% <= Rata plăților privind mărfurile < 0,1% 288 73,7%
2 0,1% <= Rata plăților privind mărfurile < 5% 34 8,7%
3 5% <= Rata plăților privind mărfurile < 10% 6 1,5%
10 Rata plăților privind mărfurile >= 40% 39 10,0%
O abatere a plăților privind mărfurile de la nivelul planificat în scenariul de

bază cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 va genera o variație a totalului plăților
operaționale cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ).
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților privind mărfurile asupra totalului
plăților operaționale este direct proporțional cu ponderea planificată a plăților
privind mărfurile în totalul plăților operaționale și cu ritmul de creștere al
plăților privind mărfurile. Acest impact este cuantificat prin intermediul
ritmului de creștere al plăților operaționale totale.
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile privind mărfurile
este evidențiată prin intermediul ritmului de creștere al plăților operaționale
totale generat de o variație relativă (ritm de creștere) de 1% al plăților privind
mărfurile. Prin intermediul plăților totale, variația plăților privind mărfurile își
transmite influența asupra fluxului de numerar net operațional. Impactul plăților
privind mărfurile asupra fluxului de numerar net operațional este cuantificat
prin intermediul ritmului de creștere al fluxului de numerar net operațional
(𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 )).
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃
𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
171
Variația plăților privind mărfurile generează un impact de sens opus asupra

fluxului de numerar net operațional, proporțional cu valoarea totală planificată a
plăților operaționale și greutatea specifică planificată a plăților privind mărfurile
în totalul plăților operaționale și invers proporțional cu fluxul de numerar net
operațional planificat.
74,9%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0%
20,0% 7,2% 10,2%
6,1%
10,0% 1,0% 0,5% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,3% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,3% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 86
financiare arată că la o reducere a plăților privind mărfurile cu 1%, fluxul de
În contrapartidă, o sporire a plăților privind mărfurile cu 1% peste nivelul
previzionat duce la o reducere a fluxului de numerar net operațional (însumat
pentru întregul eșantion) cu 0,41%.
relativă de 1% a plăților privind mărfurile.
devenit negativ la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind mărfurile
de 246,5% (respectiv un indice de creștere de 346,5%).
diminuarea cu 1% a plăților privind mărfurile a indus o sporire a fluxului de
numerar net operațional de până la 0,1%.
Variația plăților privind mărfurile generează un impact de sens opus
mărfurile în totalul plăților operaționale.
172
Î𝑂𝑂
𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑃𝑃𝑃𝑃 1
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −1= −1= −1
Î𝑂𝑂 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃 + 1
𝑃𝑃𝑃𝑃
financiare arată că la o creștere a plăților privind mărfurile cu 1%, gradul de
reducere a plăților privind mărfurile cu 1% față de nivelul previzionat duce la o
creștere a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
mărfurile.
variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind mărfurile de 246,5%
(respectiv un indice de creștere de 346,5%).
90,0% 83,9%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0%
20,0%
10,0% 3,3% 0,0% 2,8% 0,0% 0,8% 1,3% 3,1% 3,6% 1,3%
0,0%
0% - 0,1% 0,1% - 0,2% - 0,3% - 0,4% - 0,5% - 0,6% - 0,7% - 0,8% - 0,9% -
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
Grafic nr. 87
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților privind mărfurile a indus o sporire a
La diminuarea cu 1% a plăților privind mărfurile, din totalul celor 391 de
173

mărfurile generează un impact de sens opus asupra acesteia, proporțional cu
valoarea totală planificată a plăților operaționale și greutatea specifică
planificată a plăților privind mărfurile în totalul plăților operaționale și invers
proporțional cu fluxul de numerar net operațional planificat.
74,9%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0%
20,0% 7,2% 10,2%
6,1%
10,0% 1,0% 0,5% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,5% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,5% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 88
financiare arată că la o creștere a plăților privind mărfurile cu 1%, rata fluxului
net de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu 0,41%.
În contrapartidă, o reducere a plăților privind mărfurile cu 1% față de nivelul
de 1% a plăților privind mărfurile.
devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind mărfurile de
246,5% (respectiv un indice de creștere de 346,5%).
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților privind mărfurile a indus o sporire a ratei
fluxului net de numerar de până la doar 0,1%.
La diminuarea cu 1% a plăților privind mărfurile, din totalul celor 391 de
174
6.3.6. Variația plăților privind prestațiile externe

În cadrul scenariilor de bază, plățile privind prestațiile externe dețin o pondere
medie de 24,5% la nivelul celor 391 de situații financiare previzionate.
Tabel nr. 20 Rata plăților privind prestațiile externe
1 0% <= Rata plăților privind prestațiile externe < 0,1% 25 6,4%
2 0,1% <= Rata plăților privind prestațiile externe < 10% 122 31,2%
3 10% <= Rata plăților privind prestațiile externe < 20% 84 21,5%
10 Rata plăților privind prestațiile externe >= 80% 8 2,0%
O abatere a plăților privind prestațiile externe de la nivelul planificat în

scenariul de bază cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 va genera o variație a totalului
plăților operaționale cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 �.
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 � = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților privind prestațiile externe asupra
plăților privind prestațiile externe în totalul plăților operaționale și cu ritmul de
creștere al plăților privind prestațiile externe. Acest impact este cuantificat prin
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile privind prestațiile
externe este evidențiată prin intermediul ritmului de creștere al plăților
operaționale totale generat de o variație relativă (ritm de creștere) de 1% al
plăților privind prestațiile externe. Prin intermediul plăților totale, variația
plăților privind prestațiile externe își transmite influența asupra fluxului de
numerar net operațional. Impactul plăților privind prestațiile externe asupra
fluxului de numerar net operațional este cuantificat prin intermediul ritmului de
creștere al fluxului de numerar net operațional (𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 �).
𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 � = −
Variația plăților privind prestațiile externe generează un impact de sens opus
asupra fluxului de numerar net operațional, proporțional cu valoarea totală
175

privind prestațiile externe în totalul plăților operaționale și invers proporțional
cu fluxul de numerar net operațional planificat.
30,0% 26,1%
23,3%
25,0%
20,0% 16,1%
frecvență
13,8%
15,0% 11,8%
10,0% 4,9%
3,1%
5,0% 0,8% 0,3% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,3% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,3% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 89
financiare arată că la o reducere a plăților privind prestațiile externe cu 1%,
fluxul de numerar net operațional (însumat pentru întregul eșantion) se reduce
cu 0,94%. În contrapartidă, o sporire a plăților privind prestațiile externe cu 1%
peste nivelul previzionat duce la o reducere a fluxului de numerar net
operațional (însumat pentru întregul eșantion) cu 0,94%.
relativă de 1% a plăților privind prestațiile externe.
devenit negativ la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind
prestațiile externe de 106,8% (respectiv un indice de creștere de 206,8%).
În cazul a 219 tablouri de fluxuri de numerar previzionate (56% din eșantion),
diminuarea cu 1% a plăților privind prestațiile externe a indus o sporire a
fluxului de numerar net operațional de până la 1%.
Variația plăților privind prestațiile externe generează un impact de sens
opus asupra gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
prestațiile externe în totalul plăților operaționale.
176
Î𝑂𝑂
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 � = −1= −1= −1
𝑃𝑃𝑃𝑃
financiare arată că la o creștere a plăților privind prestațiile externe cu 1%,
gradul de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale
(media ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu 0,24%. În
contrapartidă, o reducere a plăților privind prestațiile externe cu 1% față de
nivelul previzionat duce la o creștere a gradului de acoperire a plăților
operaționale pe seama încasărilor operaționale cu 0,25%.
prestațiile externe.
relativă (în sens pozitiv) a plăților privind prestațiile externe de 106,8%
40,0% 37,6%
35,0%
30,0%
21,5%
frecvență
25,0% 20,5%
20,0%
15,0% 10,7%
10,0%
3,6% 3,3%
5,0% 1,5% 1,3% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% 0,1% - 0,2% - 0,3% - 0,4% - 0,5% - 0,6% - 0,7% - 0,8% - 0,9% -
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
Grafic nr. 90
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților privind prestațiile externe a indus o
sporire a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale de până la doar 0,1%.
177
La diminuarea cu 1% a plăților privind prestațiile externe, din totalul celor 391

de situații financiare previzionate, 61,4% au prezentat nivele de senzitivitate
prestațiile externe generează un impact de sens opus asupra acesteia,
proporțional cu valoarea totală planificată a plăților operaționale și greutatea
specifică planificată a plăților privind prestațiile externe în totalul plăților
operaționale și invers proporțional cu fluxul de numerar net operațional
planificat.
𝑟𝑟𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 � = 𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 � = −
30,0% 26,1%
23,0%
25,0%
20,0% 16,1%
frecvență
13,8%
15,0% 12,0%
10,0% 4,9%
3,1%
5,0% 0,8% 0,3% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,5% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,5% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 91
financiare arată că la o creștere a plăților privind prestațiile externe cu 1%, rata
0,94%. În contrapartidă, o reducere a plăților privind prestațiile externe cu 1%
față de nivelul previzionat duce la o creștere a mediei ratei fluxului net de
numerar cu 0,94%.
de 1% a plăților privind prestațiile externe.
devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind prestațiile
externe de 106,8% (respectiv un indice de creștere de 206,8%).
178
În cazul a 219 tablouri de fluxuri de numerar previzionate (56% din eșantion),

diminuarea cu 1% a plăților privind prestațiile externe a indus o sporire a ratei
fluxului net de numerar de până la 1%.
La diminuarea cu 1% a plăților privind prestațiile externe, din totalul celor 391
de situații financiare previzionate, 55,2% au prezentat nivele de senzitivitate
6.3.7. Variația plăților cu personalul

În cadrul scenariilor de bază, plățile cu personalul dețin o pondere medie de
12,6% la nivelul celor 391 de situații financiare previzionate.
Tabel nr. 21 Rata plăților cu personalul

1 0% <= Rata plăților cu personalul < 0,1% 90 23,0%
2 0,1% <= Rata plăților cu personalul < 5% 34 8,7%
3 5% <= Rata plăților cu personalul < 10% 26 6,6%
10 Rata plăților cu personalul >= 40% 48 12,3%
O abatere a plăților cu personalul de la nivelul planificat în scenariul de bază cu

un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 va genera o variație a totalului plăților operaționale cu
un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 �.
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 � = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților cu personalul asupra totalului
cu personalul în totalul plăților operaționale și cu ritmul de creștere al plăților
cu personalul. Acest impact este cuantificat prin intermediul ritmului de creștere
al plăților operaționale totale.
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile cu personalul este
evidențiată prin intermediul ritmului de creștere al plăților operaționale totale
generat de o variație relativă (ritm de creștere) de 1% al plăților cu personalul.
Prin intermediul plăților totale, variația plăților cu personalul își transmite
179
influența asupra fluxului de numerar net operațional. Impactul plăților cu

personalul asupra fluxului de numerar net operațional este cuantificat prin
intermediul ritmului de creștere al fluxului de numerar net operațional
(𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 �).
𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 � = −
Variația plăților cu personalul generează un impact de sens opus asupra fluxului
de numerar net operațional, proporțional cu valoarea totală planificată a plăților
operaționale și greutatea specifică planificată a plăților cu personalul în totalul
planificat.
30,0% 25,3% 25,8%

25,0%
18,7%
20,0%
frecvență
15,0%
9,2%
10,0% 7,4%
5,1% 4,9%
5,0% 2,0% 1,0%
0,5%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,3% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,3% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 92
financiare arată că la o reducere a plăților cu personalul cu 1%, fluxul de
În contrapartidă, o sporire a plăților cu personalul cu 1% peste nivelul
relativă de 1% a plăților cu personalul.
devenit negativ la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților cu personalul de
180

eșantion), diminuarea cu 1% a plăților cu personalul a indus o sporire a fluxului
de numerar net operațional de până la 1%.
Variația plăților cu personalul generează un impact de sens opus asupra
gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale,
proporțional cu greutatea specifică planificată a plăților cu personalul în totalul
Î𝑂𝑂
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 � = −1= −1= −1
𝑃𝑃𝑃𝑃
financiare arată că la o creștere a plăților cu personalul cu 1%, gradul de
reducere a plăților cu personalul cu 1% față de nivelul previzionat duce la o
încasărilor operaționale de 0,13% la o variație relativă de 1% a plăților cu
personalul.
45,0% 38,4%
40,0%
35,0%
30,0% 25,1%
frecvență
25,0% 18,9%
20,0%
15,0%
10,0% 5,4% 6,4%
4,1%
5,0% 1,5% 0,3% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% 0,1% - 0,2% - 0,3% - 0,4% - 0,5% - 0,6% - 0,7% - 0,8% - 0,9% -
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
Grafic nr. 93
181

variație relativă (în sens pozitiv) a plăților cu personalul de 206,6% (respectiv
un indice de creștere de 306,6%).
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților cu personalul a indus o sporire a gradului
de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale de până la
doar 0,1%.
La diminuarea cu 1% a plăților cu personalul, din totalul celor 391 de situații
financiare previzionate, 42,5% au prezentat nivele de senzitivitate inferioare
mediei (ponderate) de 0,13%.
30,0% 25,3% 25,8%

25,0%
18,7%
20,0%
frecvență
15,0% 11,8%
10,0% 4,9% 5,1% 4,9%
5,0% 2,0% 1,0%
0,5%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,5% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,5% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 94
În ceea ce privește rata fluxului net de numerar, variația plăților cu
personalul generează un impact de sens opus asupra acesteia, proporțional cu
valoarea totală planificată a plăților operaționale și greutatea specifică
planificată a plăților cu personalul în totalul plăților operaționale și invers
𝑟𝑟𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 � = 𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 �𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 � = −

financiare arată că la o creștere a plăților cu personalul cu 1%, rata fluxului net
de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu 0,48%. În
contrapartidă, o reducere a plăților cu personalul cu 1% față de nivelul
182

de 1% a plăților cu personalul.
a devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților cu personalul de
diminuarea cu 1% a plăților cu personalul a indus o sporire a ratei fluxului net
de numerar de până la 1%.
La diminuarea cu 1% a plăților cu personalul, din totalul celor 391 de situații
6.3.8. Variația plăților cu impozitele

În cadrul scenariilor de bază, plățile cu impozitele dețin o pondere medie de
4,3% la nivelul celor 391 de situații financiare previzionate.
Tabel nr. 22 Rata plăților cu impozitele
1 0% <= Rată plăți impozite < 0,1% 8 2,0%
2 0,1% <= Rată plăți impozite < 1% 17 4,3%
3 1% <= Rată plăți impozite < 2% 59 15,1%
10 Rată plăți impozite >= 8% 68 17,4%
O abatere a plăților cu impozitele de la nivelul planificat în scenariul de bază cu

un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 va genera o variație a totalului plăților operaționale cu un
ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ).
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților cu impozitele asupra totalului
cu impozitele în totalul plăților operaționale și cu ritmul de creștere al plăților
183
cu impozitele. Acest impact este cuantificat prin intermediul ritmului de

creștere al plăților operaționale totale.
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile cu impozitele este
evidențiată prin intermediul ritmului de creștere al plăților operaționale totale
generat de o variație relativă (ritm de creștere) de 1% al plăților cu impozitele.
Prin intermediul plăților totale, variația plăților cu impozitele își transmite
influența asupra fluxului de numerar net operațional. Impactul plăților cu
impozitele asupra fluxului de numerar net operațional este cuantificat prin
(𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 )).
𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
Variația plăților cu impozitele generează un impact de sens opus asupra fluxului
de numerar net operațional, proporțional cu valoarea totală planificată a plăților
operaționale și greutatea specifică planificată a plăților cu impozitele în totalul
planificat.
79,8%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0%
15,1%
20,0%
3,8% 0,3% 0,8% 0,3% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
10,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,3% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,3% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 95
financiare arată că la o reducere a plăților cu impozitele cu 1%, fluxul de
În contrapartidă, o sporire a plăților cu impozitele cu 1% peste nivelul
variație relativă de 1% a plăților cu impozitele. Fluxul de numerar net
184
operațional însumat la nivelul întregului eșantion a devenit negativ la o variație

relativă (în sens pozitiv) a plăților cu impozitele de 612% (respectiv un indice
de creștere de 712%).
diminuarea cu 1% a plăților cu impozitele a indus o sporire a fluxului de
numerar net operațional de până la 1%.
Variația plăților cu impozitele generează un impact de sens opus asupra
gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale,
proporțional cu greutatea specifică planificată a plăților cu impozitele în totalul
Î𝑂𝑂
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −1= −1= −1
𝑃𝑃𝑃𝑃

100,0% 89,8%
80,0%
frecvență
60,0%
40,0%
20,0% 7,4%
1,8% 1,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% 0,1% - 0,2% - 0,3% - 0,4% - 0,5% - 0,6% - 0,7% - 0,8% - 0,9% -
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
Grafic nr. 96
financiare arată că la o creștere a plăților cu impozitele cu 1%, gradul de
reducere a plăților cu impozitele cu 1% față de nivelul previzionat duce la o
185

încasărilor operaționale de 0,04% la o variație relativă de 1% a plăților cu
impozitele.
relativă (în sens pozitiv) a plăților cu impozitele de 612% (respectiv un indice
de creștere de 712%).
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților cu impozitele a indus o sporire a gradului
de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale de până la
doar 0,1%.
La diminuarea cu 1% a plăților cu impozitele, din totalul celor 391 de
inferioare mediei (ponderate) de 0,04%. În ceea ce privește rata fluxului net de
numerar, variația plăților cu impozitele generează un impact de sens opus
asupra acesteia, proporțional cu valoarea totală planificată a plăților
operaționale și greutatea specifică planificată a plăților cu impozitele în totalul
planificat.
𝑟𝑟𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
79,8%
80,0%
70,0%
60,0%
frecvență
50,0%
40,0%
30,0%
15,1%
20,0%
3,8% 0,5% 0,5% 0,3% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
10,0%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,5% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,5% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 97
financiare arată că la o creștere a plăților cu impozitele cu 1%, rata fluxului net
de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu 0,16%. În
186
contrapartidă, o reducere a plăților cu impozitele cu 1% față de nivelul

de 1% a plăților cu impozitele.
a devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților cu impozitele de
612% (respectiv un indice de creștere de 712%). În cazul a 386 tablouri de
fluxuri de numerar previzionate (98,7% din eșantion), diminuarea cu 1% a
plăților cu impozitele a indus o sporire a ratei fluxului net de numerar de până la
1%.
La diminuarea cu 1% a plăților cu impozitele, din totalul celor 391 de situații
6.3.9. Variația plăților privind taxa pe valoarea adăugată

În cadrul scenariilor de bază, plățile privind taxa pe valoarea adăugată dețin o
pondere medie de 9,3% la nivelul celor 391 de situații financiare previzionate.
Tabel nr. 23 Rata plăților privind taxa pe valoarea adăugată
1 0% <= Rată plăți TVA < 0,1% 34 8,7%
2 0,1% <= Rată plăți TVA < 3% 23 5,9%
3 3% <= Rată plăți TVA < 6% 35 9,0%
4 6% <= Rată plăți TVA < 9% 38 9,7%
5 9% <= Rată plăți TVA < 12% 35 9,0%
6 12% <= Rată plăți TVA < 15% 100 25,6%
7 15% <= Rată plăți TVA < 18% 71 18,2%
8 18% <= Rată plăți TVA < 21% 32 8,2%
9 21% <= Rată plăți TVA < 24% 11 2,8%
10 Rată plăți TVA >= 24% 12 3,1%
O abatere a plăților privind taxa pe valoarea adăugată de la nivelul planificat în

scenariul de bază cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 va genera o variație a totalului
plăților operaționale cu un ritm de creștere 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ).
𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
Impactul transmis de abaterea plăților privind taxa pe valoarea adăugată
asupra totalului plăților operaționale este direct proporțional cu ponderea
187
planificată a plăților privind taxa pe valoarea adăugată în totalul plăților

operaționale și cu ritmul de creștere al plăților privind taxa pe valoarea
adăugată. Acest impact este cuantificat prin intermediul ritmului de creștere al
plăților operaționale totale.
Senzitivitatea plăților operaționale în raport cu plățile privind taxa pe
valoarea adăugată este evidențiată prin intermediul ritmului de creștere al
plăților operaționale totale generat de o variație relativă (ritm de creștere) de 1%
al plăților privind taxa pe valoarea adăugată. Prin intermediul plăților totale,
variația plăților privind taxa pe valoarea adăugată își transmite influența asupra
fluxului de numerar net operațional. Impactul plăților privind taxa pe valoarea
adăugată asupra fluxului de numerar net operațional este cuantificat prin
(𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 )).
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
Variația plăților privind taxa pe valoarea adăugată generează un impact de sens
opus asupra fluxului de numerar net operațional, proporțional cu valoarea totală
privind taxa pe valoarea adăugată în totalul plăților operaționale și invers
70,0% 61,4%
60,0%
50,0%
frecvență
40,0%
30,0% 23,8%
20,0% 8,7%
10,0% 2,0% 2,0% 0,5% 0,5% 0,3% 0,3% 0,5%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,3% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,3% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 98
financiare arată că la o reducere a plăților privind taxa pe valoarea adăugată cu
1%, fluxul de numerar net operațional (însumat pentru întregul eșantion) se
reduce cu 0,36%. În contrapartidă, o sporire a plăților privind taxa pe valoarea
188
adăugată cu 1% peste nivelul previzionat duce la o reducere a fluxului de

numerar net operațional (însumat pentru întregul eșantion) cu 0,36%.
variație relativă de 1% a plăților privind taxa pe valoarea adăugată.
devenit negativ la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind taxa pe
valoarea adăugată de 281,3% (respectiv un indice de creștere de 381,3%).
diminuarea cu 1% a plăților privind taxa pe valoarea adăugată a indus o sporire
a fluxului de numerar net operațional de până la 1%.
Variația plăților privind taxa pe valoarea adăugată generează un impact
de sens opus asupra gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama
încasărilor operaționale, proporțional cu greutatea specifică planificată a plăților
privind taxa pe valoarea adăugată în totalul plăților operaționale.
Î𝑂𝑂
𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑃𝑃𝑃𝑃 1
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −1= −1= −1
Î𝑂𝑂 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑟𝑟 𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 + 1
𝑃𝑃𝑃𝑃
financiare arată că la o creștere a plăților privind taxa pe valoarea adăugată cu
1%, gradul de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale (media ponderată pentru întregul eșantion) se reduce cu 0,06%. În
contrapartidă, o reducere a plăților privind taxa pe valoarea adăugată cu 1% față
de nivelul previzionat duce la o creștere a gradului de acoperire a plăților
operaționale pe seama încasărilor operaționale cu 0,09%.
taxa pe valoarea adăugată.
relativă (în sens pozitiv) a plăților privind taxa pe valoarea adăugată de 281,3%
189

60,0% 55,0%
50,0%
36,8%
40,0%
frecvență
30,0%
20,0%
10,0% 5,9%
2,3% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% 0,1% - 0,2% - 0,3% - 0,4% - 0,5% - 0,6% - 0,7% - 0,8% - 0,9% -
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% 0,9%
Grafic nr. 99
eșantion), diminuarea cu 1% a plăților privind taxa pe valoarea adăugată a indus
o sporire a gradului de acoperire a plăților operaționale pe seama încasărilor
operaționale de până la doar 0,1%.
La diminuarea cu 1% a plăților privind taxa pe valoarea adăugată, din totalul
celor 391 de situații financiare previzionate, 34,8% au prezentat nivele de
taxa pe valoarea adăugată generează un impact de sens opus asupra acesteia,
proporțional cu valoarea totală planificată a plăților operaționale și greutatea
specifică planificată a plăților privind taxa pe valoarea adăugată în totalul
planificat.
𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑔𝑔𝑔𝑔𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 × 𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃
𝑟𝑟𝑅𝑅𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = 𝑟𝑟𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹𝐹 (𝑟𝑟𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃𝑃 ) = −
financiare arată că la o creștere a plăților privind taxa pe valoarea adăugată cu
1%, rata fluxului net de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion) se
reduce cu 0,36%. În contrapartidă, o reducere a plăților privind taxa pe valoarea
adăugată cu 1% față de nivelul previzionat duce la o creștere a mediei ratei
fluxului net de numerar cu 0,36%.
de 1% a plăților privind taxa pe valoarea adăugată.
190
70,0% 61,4%
60,0%
50,0%
frecvență
40,0%
30,0% 23,8%
20,0% 8,7%
10,0% 2,6% 1,5% 0,5% 0,5% 0,3% 0,3% 0,5%
0,0%
0% - 0,1% - 0,5% - 1% - 1,5% - 2% - 2,5% - 3% - 3,5% - 4% -
0,1% 0,5% 1% 1,5% 2% 2,5% 3% 3,5% 4%
Grafic nr. 100

a devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a plăților privind taxa pe
valoarea adăugată de 281,3% (respectiv un indice de creștere de 381,3%).
diminuarea cu 1% a plăților privind taxa pe valoarea adăugată a indus o sporire
a ratei fluxului net de numerar de până la 1%.
La diminuarea cu 1% a plăților privind taxa pe valoarea adăugată, din totalul
celor 391 de situații financiare previzionate, 53,2% au prezentat nivele de
191
6.3.10. Variația încasărilor operaționale

Variația încasărilor operaționale generează un impact de același sens asupra
fluxului de numerar net operațional.
35,0% 31,2%
30,0% 25,3%
25,0% 22,0%
frecvență
20,0%
15,0%
10,0% 5,9% 5,6% 4,6%
2,3% 3,1%
5,0% 0,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 1% - 2% 2% - 3% 3% - 4% 4% - 5% 5% - 6% 6% - 7% 7% - 8% 8% -
0,1% 1%
Grafic nr. 101

financiare arată că la o reducere a încasărilor operaționale cu 1%, fluxul de
În contrapartidă, o sporire a încasărilor operaționale cu 1% peste nivelul
relativă de 1% a încasărilor operaționale.
devenit negativ la o variație relativă (în sens negativ) a încasărilor operaționale
de 20,8% (respectiv un indice de creștere de 120,8%).
creșterea cu 1% a încasărilor operaționale a indus o sporire a fluxului de
numerar net operațional cu peste 3%, respectiv reducerea cu 1% a încasărilor
operaționale a indus o reducere a fluxului de numerar net operațional cu peste
3%.
Variația încasărilor operaționale generează un impact de același sens
operaționale, egal ca valoare.
192
𝑟𝑟𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 (𝑟𝑟Î𝑂𝑂 ) = 𝑟𝑟Î𝑂𝑂

Astfel, la o creștere a încasărilor operaționale cu 1%, gradul de acoperire a
plăților operaționale pe seama încasărilor operaționale sporește deasemenea cu
1%.
În ceea ce privește rata fluxului net de numerar, variația încasărilor operaționale
generează un impact de același sens asupra acesteia.
35,0% 31,7%
30,0%
25,0% 21,5% 21,0%
frecvență
20,0%
15,0%
10,0% 6,1% 6,1%
3,1% 4,3% 3,8%
2,3%
5,0% 0,0%
0,0%
0% - 0,1% - 1% - 2% 2% - 3% 3% - 4% 4% - 5% 5% - 6% 6% - 7% 7% - 8% 8% -
0,1% 1%
Grafic nr. 102

financiare arată că la o creștere a încasărilor operaționale cu 1%, rata fluxului
net de numerar (media ponderată pentru întregul eșantion) sporește cu 3,79%.
În contrapartidă, o reducere a încasărilor operaționale cu 1% față de nivelul
previzionat duce la o diminuare a mediei ratei fluxului net de numerar cu
3,87%.
variații relative a ratei fluxului net de numerar de 3,87% la o variație relativă de
1% a încasărilor operaționale.
a devenit nulă la o variație relativă (în sens pozitiv) a încasărilor operaționale de
eșantion), creșterea cu 1% a încasărilor operaționale a indus o sporire a ratei
fluxului net de numerar de peste 3%.
La creșterea cu 1% a încasărilor operaționale, din totalul celor 391 de situații
193
Bibliografie
1. Abbas Qaiser, Rashid Abdul (2011). Predicting Bankruptcy in Pakistan. Theoretical and
Applied Economics, 18 (9), pp. 103-128.
2. Alin Artene; Aura Domil; Cristian Elian PEREŞ; Ion Peres - The impact of the short-term
operating activities on cash and net working capital, Annals. Economic Science Series (Anale.
Seria Stiinte Economice), issue: XV / 2009.
3. Altman, E. (1968). Financial ratios, discriminant analysis and the prediction of corporate
bankruptcy. The Journal of Finance, Vol. XXIII, nr. 4.
4. Altman E., McGought T. (1974). Evaluation of a company as a going-concern. Journal of
Accountancy, pp. 50-57.
5. Altman, E., Haldeman, R., și Narayanan, P. (1977). ZETA analysis. Journal of banking and
finance, 1, pp. 29-54.Amor S. Ben, Khoury N., Savor M., Modele prévisionnel de la défaillance
financiere des PME québécoises emprunteuses, 2009.
6. Anjum, S. (2012). Business bankruptcy prediction models: A significant study of the
Altman’s Z-score model. Assian Journal of Management Research, 3 (1).
7. Andreica, M. (2013). Modele de avertizare timpurie a firmelor neproductive. Studiul de caz
al firmelor românești listate pe RASDAQ. Economie teoretică şi aplicată, 20 (5), pp. 4-12.
8. Anghel, I. Falimentul – radiografie și predicție (2002). București: Editura Economică.
9. Aquino, S. (2010). Accounting indicators for credit risk analysis of firms: a historical
perspective. International Business Review, 2, pp.145-154.
10. Armeanu, D. și colaboratorii (2012). Utilizarea tehnicilor de analiză cantitativă a datelor
pentru estimarea riscului de faliment al corporațiilor. Economie teoretică și aplicată, 19 (1), pp.
86-102.
11. Back, B. și coautorii (1995). Choosing Bankruptcy Predictors Using Discriminant Analysis,
Logit Analysis, and Genetic Algorithms. Proceedings of the Ist International Meeting on
Artificial Intelligence in Accounting, Finance and Tax, pp.337-356.
12. Bătrâncea, L. (2011). Measuring the risk of bankruptcy in the commercial sector in
Romania. Analele Universității din Oradea, 1 (2), pp. 393-399.
13. Beaver, W. (1966). Financial ratios as predictors of failure. Journal of Accounting Research,
4, pp. 71-111.
194
Bibliografie
14. Bellovary, J., Giacomino, D., Akers, M. (2007). A review of banckruptcy prediction
studies: 1930 to present. Journal of financial education, 33, pp.1-42.
15. Blum, M. (1974). Failing company discriminant analysis. Journal of accounting research, 12
(1), pp. 1-25.
16. Brîndescu – Olariu, D. (2014). Studii monofactoriale privind potențialul ratelor financiare în
evaluare riscului de insolvență. Timișoara: Editura Politehnica.
17. Brîndescu – Olariu, D. (2014). MODEL DE PREZENTARE A FLUXURILOR DE
NUMERAR DEZVOLTAT PRIN METODA INDIRECTĂ. Management Intercultural.
18. Brîndescu – Olariu, D. (2013). MODEL DE PREZENTARE A FLUXURILOR DE
NUMERAR DEZVOLTAT PRIN METODA DIRECTĂ. Management Intercultural, 15 (29),
pp. 30-39.
19. Brîndescu – Olariu, D., Goleț, I. (2013). PREDICTION OF CORPORATE BANKRUPTCY
IN ROMANIA THROUGH THE USE OF LOGISTIC REGRESSION. The Annals of the
University of Oradea. Economic Sciences, 22, pp. 976-986.
20. Brîndescu – Olariu, D., Goleț, I. (2013). BANKRUPTCY PREDICTION AHEAD OF
GLOBAL RECESSION: DISCRIMINANT ANALYSIS APPLIED ON ROMANIAN
COMPANIES IN TIMIŞ COUNTY. Timisoara Journal of Economics and Business, 6 (19), pp.
70-94.
21. Caracota, R., Dumitru, M., Dinu, M. (2010). Construirea unui model de scoring pentru
întreprinderile mici și mijlocii. Economie teoretică și aplicată, 17 (9), pp. 103-114.
22. Căprariu, O. (2010). The bankrupt risk in feed distributionbranch in Dolj District – FDR
model. Management and Marketing Journal, 8, pp. 156-169.
23. Chung, K., Tan, S., Holdsworth, D. (2008). Insolvency prediction model using multivariate
discriminant analysis and artificila neural network for the finance industry in New Zealand.
International journal of business and management, 39 (1), pp.19-29.
24. Cîrciumaru, D. (2010). A model for evaluating the bankruptcy risk of the Romanian
companies. Revista tinerilor economiști, pp. 35-40.
25. Cristea, H., Aniș, C. (2012). Sectoral Study of the Correlation Risk – Return for Romanian
Companies. International Conference “Risk in Contemporary Economy”, 13, pp. 289-292.
26. Crăciun M. și colaboratorii (2013). Actuality of bankruptcy prediction models used in
decision support systems. International Journal of Computers Comunications & Control, 8 (3),
pp. 375-383.
195
Bibliografie
27. Darush Yazdanfar (2011). Predicting bankruptcy among SMEs: evidence from Swedish
firm-level data. International Journal of Entrepreneurship and Small Business, 14 (4), pp. 551-
565.
28. Deakin, E. (1972). A discriminant analysis of predictors of business failure. Journal of
accounting research, 10 (1), pp. 167-179.
29. Dionysiou, D. și colaboratorii (2009). An alternative model to forecast default based on
Black-Scholes-Merton model and a liquidity proxy, disponibil online la
adresa: http://www.efmaefm.org/0EFMAMEETINGS/EFMA%20ANNUAL%20MEETINGS/2
009-milan/204.pdf
30. Don B. Bradley, Chris Cowdery - SMALL BUSINESS: CAUSES OF BANKRUPTCY.
31. Eros Stark Lorant - Analiza situației financiare – sursă de informații pentru managementul
financiar, 2002.
32. Faragei, D, Reiser, B (2002). Estimation of the area under the ROC curve. Statistics in
medicine, 21, pp. 3093-3106.
33. Fijorek, K., Grotowski, M. (2012). Bankruptcy Prediction: Some Results from a Large
Sample of Polish Companies. International Business Research, 5 (9), pp.70-77.
34. Gerantonis, N., Konstantinos V. si Apostolos C. (2009). Can Altman Z-score models predict
business failures in Greece? Research Journal of International Studies, 12, pp. 21-28.
35. Grammatikos, T., Gloubos, G. (1984). Predicting bankruptcy of industrial firms in Greece.
Spoudai Journal of Economics and Business, 34 (3-4), pp. 421-443.
36. Grünberg, M., Lukason, O. (2014). Predicting Bankruptcy of Manufacturing Firms.
International Journal of Trade, Economics and Finance, 5 (1), pp. 93-97.
37. Hajdu, O., Virág, M. (2001). HUNGARIAN MODEL FOR PREDICTING FINANCIAL
BANKRUPTCY. Society and Economy in Central and Eastern Europe, 23 (1/2).
38. Halpern, P., Weston, J.F., Brigham, E.F. (1998). Finanțe manageriale. București: Editura
Economică.
39. Hanley, JA, McNeil, BJ (1982). The meaning and use of the area under a receiver operating
characteristic (ROC) curve. Radiology, 143 (1), pp.29-36.
40. Hatem Ben Ameur, Bouafi Hind, Pierre Rostan, Raymond Theoret, Samir Trabelsi (2008).
Assessing bankrupt probability on american firms: a logistic approach. Journal of Theoretical
Accounting Research, 3, pp.1–11.
196
Bibliografie
41. Horrigan, J. (1965). Some empirical basis of financial ratio analysis. The Accounting review,
4 (3), pp.558-568.
42. Horrigan, J. (1968). A short history of financial ratio analysis. The Accounting review, 43
(2), pp.284-294.
43. Jakubik, P., Teply, P. (2008). The Prediction of Corporate Bankruptcy and Czech
Economy’s Financial Stability through Logit Analysis. Working Papers IES, 2008/19,
disponibil la adresa: http://ies.fsv.cuni.cz/default/file/download/id/8918.
44. John Argenti (1976). Corporate collapse: the causes and symptons.
45. Kainulainen, L. și colaboratorii (2011). Ensembles of Local Linear Models for Bankruptcy
Analysis and Prediction. Case Studies in Business, Industry and Government Statistics 4(2), pp.
116-133.
46. Keith Ward – Corporate financial strategy, Ed. Bath Press, Bath, 2001.
47. Kouki, M., Elkhaldi, A. (2011). Toward a Predicting Model of Firm Bankruptcy: Evidence
from the Tunisian Context. Middle Eastern Finance and Economics, 14, pp. 26-43.
48. Lala Popa, I., Buglea, A. Aniș, C. (2011), Comparative study of the companies’ return and
risk in Romania. Recent Researches in Tourism and Economic Development, pp. 303-308.
49. Lennox, C. (1999). Identifying Failing Companies: A Re-evaluation of the Logit, Probit and
MDA approaches." Journal of Economics and Business, 51 (4), pp. 347-364.
50. Liesz, T. (2002). Really modified Du Pont analysis: five ways to improve return on equity,
lucrare prezentată la Small Business Institute Directors Association Meeting, San Diego,
publicată la adresa: http://www.sbaer.uca.edu/research/sbida/2002/Papers/19.pdf.
51. Lough, W.H. (1917). Business finance: a practical study of financial management in private
business concerns. New York: The Ronald Press Company.
52. Makaeeva, E., Naretina, E. (2013). A Binary Model versus Discriminant Analysis Relating
to Corporate Bankruptcies: The Case of Russian Construction Industry. Journal of Accounting,
Finance and Economics, 3(1), pp. 65 – 76.
53. Matoussi, H., Mouelhi, R., Salah, S. (1999). LA PREDICTION DE FAILLITE DES
ENTREPRISES TUNISIENNES PAR LA REGRESSION LOGISTIQUE. 20-EME CONGRES
DE L'AFC, France.
54. Matias, A., Lima, F., Filho, A. (2011). Insolvency prediction of Brazilian companies during
the real estate crisis. International Academy of Business and Economics, 11 (2), disponibil la
adresa:http://www.freepatentsonline.com/article/Review-Business-Research/272616357.html.
197
Bibliografie
55. Metz, C. (1978). Basic principals of ROC analysis, Seminars in nuclear medicine, 8 (4), pp.
283-298.
56. Mine Ugurlu și Hakan Aksoy - Prediction of corporate financial distress in an emerging
market: the case of Turkey, Cross Cultural Management: An International Journal Vol. 13, Nr.
4, 2006.
57. Mironiuc, M., Robu, M., Robu I. (2012). Estimating the probability of bankruptcy risk
occurence in an emerging capital market.
58. Mordant G. (1998). Metodologie d’analyse financiere, disponibil la
adresa: http://www.insee.fr/fr/themes/document.asp?ref_id=E9907.
59. Ohlson, J. (1980). Financial ratios and the probabilistic prediction of bankruptcy. Journal of
accounting research, 18 (1), pp. 109-131.
60. Osteryoung, J., Constand, R., Nast, D. (1992). Financial Ratios in Large Public and Small
Private Firms. Journal of Small Business Management, 30 (3).
61. Paul Halpern, J. Fred Weston, EugeneF. Brigham – Finanţe Manageriale (versiune în limba
română),Ed. Economică, Bucureşti, 1998.
62. Pervan, I., Pervan, M., Vukoja, B. (2011). PREDICTION OF COMPANY BANKRUPTCY
USING STATISTICAL TECHNIQUES – CASE OF CROATIA. Croatian Operational
Research Review (CRORR), Vol. 2, pp.158-167.
63. Poor, H.V. (1860). History of Railroads and canals of the United States of America. New
York: John H. Schultz & Co.
64. Purvinis, O., Virbickaite, R., Sukys, P. (2008). Interpretable Nonlinear Model for Enterprise
Bankruptcy Prediction. Nonlinear Analysis: Modelling and Control, 13 (1), pp. 61–70.
65. Quaiser Abbas, Abdul Rashid - Modeling Bankruptcy Prediction for Non-Financial Firms:
The Case of Pakistan, MPRA Paper No. 28161, posted 14. January 2011
66. Rezvan Hejazi, Malektaj Maleki Oskouei - The information content of Cash Value Added
(CVA) and P/E ratio: Evidence on association with Stock Returns for industrial companies in
the Tehran Stock Exchange, 2007.
67. Risk Management Association (2011). Financial Ratio Benchmarks, 2011-2012,
Philadelphia: RMA.
68. S. Ben Amor, N. Khoury, M. Savor - Modčle prévisionnel de la défaillance financičre des
PME québécoises emprunteuses, Journal of Small Business and Entrepreneurship 22, no. 4
(2009).
198
Bibliografie
69. Seay, S. et al. (2004). Analysis of the ratio adjustment process and the contribution of firm-
specific factors: a preliminary review. Proceedings of the Academy of Accounting and
Financial Studies, 9(1), pp.95-100.
70. Shkurti, R.; Duraj, B. (2010). USING MULTIPLE DISCRIMINANT ANALYSIS IN THE
BANKRUPTCY PREDICTION IN ALBANIA - A STUDY WITH THE STATE-OWNED
ENTERPRISES. Journal of Academic Research in Economics, 2 (1), pp. 36-64.
71. Skalska, H, Freylich, V (2006). Web-Bootstrap Estimate of Area Under ROC Curve.
Australian Journal of Statistics, 35 (2&3), pp. 325-330.
72. Stanišić, N., Mizdraković, V., Knežević, G. (2013). Corporate Bankruptcy Prediction in the
Republic of Serbia. Industrija, 41 (4), pp. 145-159.
73. Ștefan Daniel Armneanu (2012) - Using Quantitative Data Analysis Techniques for
Bankruptcy Risk Estimation for Corporations, Theoretical and Applied Economics, Volume
XIX.
74. Subramanyam, K.R., Wild, J.J. (2009). Financial statement analysis. Singapore: McGraw-
Hill International Edition.
75. Subaciene, L., Villis, L. (2010). A system of analysis of the total liabilities to total assets
ratio. Ekonomika, 89 (2), pp. 120-129.
76. Tamari, M. (1966). Financial ratios as a means of forecasting bankruptcy. Management
International Review, 6 (4), pp. 15-21.
77. Tyler Schumway (2001). Forecasting bankruptcy more accurately. A simple hazard model.
78. El Ouakdi, J., Saint-Pierre, J. (2006). Le système d'incitation basé sur la valeur économique
ajoutée : un remède à la manipulation comptable ? Québec : Faculté des sciences de
l'administration, Université Laval.
79. Vintilă, G., Toroapă, G. (2012). Forecasting the bankruptcy risk on the example of
Romanian enterprises. Revista Română de Statistică, pp. 377-388.
80. Wang Ying, Campbell Michael (2010). Financial ratios and the prediction of bankruptcy:
the Ohlson model applied to chinese publicly traded companies. Proceedings of ASBBS, 17 (1),
pp. 334-338.
81. Yadav, R.A. (1986). Financial ratios and the prediction of corporate failure. New Delhi:
Concept Publishing Company.
82. Yli-Olli, P., Virtanen, I. (1989). On long-term stability and cross-country invariance of
financial ratio patterns. European Journal of Operational research, 39 (1).
199
Bibliografie
83. Yihong He și Ravindra Kamath – Business failure prediction in retail industry: an empirical
evaluation of generic banckruptcy prediction models, Academy of Accounting and Financial
Studies Journal; 2006
84. Xu, M., Zhang, Z. (2009). Bankruptcy prediction: the case of Japanese listed companies.
Review of Accounting Studies, 14 (4), pp. 534-558.
85. Zulkarnain, M.S., Hasbullah, A. J. (2009). Financial Ratios, Discriminant Analysis and the
Prediction of Corporate Distress. Journal of Money, Investment and Banking, 11, pp.5-15.
200

Metode de Evaluare A Riscului de Insolventa Bazate Pe Rate Financiare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Metode de Evaluare A Riscului de Insolventa Bazate Pe Rate Financiare PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Brîndescu-Olariu Daniel

Metode de evaluare a riscului de insolvență bazate pe rate

Autor: Brîndescu-Olariu Daniel, www.levier.ro

©Toate drepturile sunt rezervate autorului

Analiza bazată pe rate financiare (numită începând din anii 1950

utilitatea acesteia prin evidențierea unor corelații semnificative între valorile

concluzii va avea în general asociat un anumit grad de risc, dar, în condițiile în

2.1.Capacitatea de plată a întreprinderii

• organizarea de greve, care afectează în mod direct fondul de timp

b) Deficienţele în efectuarea plăţilor curente către furnizorii de bunuri de

c) Consecinţe ale deficienţelor în efectuarea plăţilor către instituţiile

La nivelul întreprinderii client, achiziţia de materii prime pe bază de

Cu toate că cheltuielile cu provizioanele nu au un caracter monetar, constituirea

bilanțier nu se poate materializa decât prin decizia întreprinderii. Mobilizarea de

2.2. Investițiile în activitatea de exploatare

Categoria resurselor nestocabile cuprinde:

Nevoia de finanţare este generată în procesul de stocare a resurselor.

2.3. Procesul de recuperare a capitalului investit

Cu ocazia vânzării produselor, sursele de finanțare iau forma creanțelor

desfășurării activității, astfel încât va fi inclus în costul de producție și recuperat

2.4. Conceptul de ”insolvență”

3. comercianții debitori care îndeplinesc una din următoarele condiții:

După deschiderea procedurii insolvenței, debitorul are obligația de a

Se apreciază în aceste condiții drept utilă prezentarea definiției insolvenței

2.4.2. Conceptul de insolvență în abordările internaționale

De obicei, echipa de management a companiei continuă să administreze

27 de firme comparabile ca mărime care și-au continuat activitatea fără astfel de

- În Japonia există 3 legi distincte prin care o companie poate intra în

În Canada, ”Banckrupcy and Insolvency Act” definește insolvența drept o

2.5. Cauze ale insolvenței

• Structura financiară: grad de îndatorare ridicat, pierderea accesului la

• Cercetări realizate în Canada indică lipsa de cunoștințe manageriale și

suplimentare => în locul unei politici de reducere a riscurilor, este

2.6. Incidența procedurilor de insolvență în România

incidența cazurilor de insolvență a prezentat un trend ascendent, depășind în

Dinamica ratei creditelor neperformante - total firme

Întreprinderile mici și mijlocii înregistrează riscuri de incapacitate de

Tema evaluării riscului de insolvență pe seama ratelor financiare nu este

Punctul de delimitare este considerat a fi reprezentat de apariția în anul

Suplimentar, este definit conceptul de ”insolvență tehnică” (sau financiară), o

FitzPatrick a concluzionat că ratele financiare reprezintă instrumente

Studiul efectuat de Charles Merwin în anul 1942 se numără deasemenea

capacității de plată a datoriilor pe termen scurt, rata autonomiei financiare

Studiul realizat de Beaver a fost structurat pe principii similare cu cele

Nr.crt. Țară populație Eșantion Autor principal An

neadaptate la specificul firmelor românești (în general modelul Altman din

Primele cercetări în domeniul predicției stării de insolvenței pe baza

Nr.crt. Indicator financiar Simbol

Acuratețea în clasare la nivel de eșantion

Includerea firmelor cu rate ale autonomiei financiare globale mai mici

Comparând raportul dintre rentabilitatea financiară și riscul de insolvență la

2) Rata îndatorării globale

3) Rata activelor imobilizate

este considerată a fi verificată. Cu toate că imobilizarea capitalului în active

4) Rata activelor circulante

5) Rata disponibilităților bănești

Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de rentabilitate – risc

6) Raportul Disponibilități / Datorii totale

Din punctul de vedere al combinației ”potențial în materie de

7) Raportul Disponibilități / Cifra de afaceri

8) Raportul Active circulante / Datorii totale

Astfel, informația care îi este oferită analistului este aceea că:

9) Rata solvabilitatii generale