ATITUDINILE:

FORMARE ŞI SCHIMBARE
 CUM DEFINIM ATITUDINILE?
 O reacţie de evaluare favorabilă sau
nefavorabilă a individului raportată la mediul
său de viaţă.
 O stare mentală şi nervoasă de pregătire,
organizată prin experienţă, exerctând o
infuenţă directă şi dinamică asupra
răspunsurilor individului la toate obiectele şi
situaţiile cu care se află în relaţie (G.W.
Allport,1935).
 - servesc la structurarea mediului nostru de
viaţă şi ne orientează rapid în societate.
 Definiţie:
 Reprezintă o organizare durabilă de
motive, emoţii, percepţii în raport cu un
anumit aspect al universului individual.
(Krech & Crutchfield, 1948).
 Atitudinile sunt tendinţe de durată
determinate şi formate prin experienţa
trecută (S. Asch, 1952).
 Evaluări de durată ale fdiferitelor aspecte
ale umii sociale (R. Baron, D. Byrne,
1997, 2001).
 OPINIE ATITUDINE:

Opinia – expresia verbală a atitudinii.

Atitudinea – predispoziţie a individului
faţă de aprecierea unui obiect,
persoane, idei, obiecte (pozitivă sau
negativă).
- se poate exprima şi în
comportamentul non-verbal.
 FORMARE:
1. –experienţă directă: eveniment neplăcut sau
expunerea directă (acţiuni comune);
2. - prin învăţare socială (prin observaţie şi
modelare): se achiziţionează în timpul vieţii prin
experienţe directe sau indirecte;
- stimul – răspuns: comportamentul pozitiv lăudat
iar cel confictual pedepsit: rezultă at. pozitive faţă
de cooperare şi at. negative faţă de conflict,
3. - prin comparaţie socială: ne comparăm pentru a
vedea dacă gândim la fel asupra realităţii, corect
sau incorect.
4. - simpla expunere sau repetată la stimuli poate
duce la formarea unei atitudini.
5. - factorul genetic: greu de afirmat că infuenţează
direct; mai degrabă indirect: ex. optimismul,
gusturile muzicale....
COMPONENTELE ATITUDINII:

 Componenta afectivă: sentimente şi

răspunsuri emoţionale la obiecte, situaţii;
 Componenta cognitivă: cunoştinţe despre
obiectul atitudinii, percepţiile obiectelor şi
evenimentelor, credinţele pe baza cărora se
fac evaluări;
 Componenta comportamentală sau
conativă: intenţii şi predicţii asupra
modurilor de acţiune sau raportare la un
obiect sau situaţie.
COMPONENTELE ATITUDINII- Eiser,1986(E.Zamfir, 2008-2009)
Variabile Variabile Variabile dependente,
independent intermediare măsurabile
e măsurabile
•Reacţii neurovegetative
Componenta
STIMULI
afectivă •Mărturii verbale despre
stări emoţionale

• Indivizi
•Percepţii
• Situaţii ATITUDINI
Componenta •Mărturii verbale
• Grupuri cognitivă despre
opinii şi convingeri
• Date
sociale •Acţiuni deschise

Componenta •Declaraţii verbale

comportamentală privind
comportamentul
 FUNCŢIILE ATITUDINILOR
(S. Chelcea, 2010):

 GENERALĂ: de legătură a eului cu lumea

exterioară şi de raportare la realitatea în
care trăim, de selectare a obiectelor care au
valoare pentru noi.
 1. – de evaluare a obiectelor şi
fenomenelor din mediul extern;
 2. – de adaptare socială;
 3. – de exteriorizare a sentimentelor ,
trăirilor psihice (B. Smith, J. Bruner, R.
White, 1956).
 Daniel Katz 1960 propune 4 funcţii:

 A. - instrumentală : de orientare, pe
baza atitudinilor existente, a oamenilor
spre obiecte ce duc a recompense şi
evitarea celor care conduc spre sancţiuni;
 B. – de apărare şi protejare a eului;
 C. – de exprimare a valorilor
interiorizate de subiecţi,
 D. – de cunoaştere, structurare a
stimulilor din mediul extern.
 MĂSURAREA ATITUDINII
 Este o orientare valorică, cristalizată în timp, de care nu
suntem conştienţi în totalitatea ei (cauze, motivaţie,
dinamică,structură, evoluţie)
 Nu o putem controla şi stăpâni raţional (adesea suntem
chiar fals conştienţi)
 Dificultăţi de măsurare, nu sunt direct observabile ci prin
componente.
- Testele de distanţă socială: E.E. Bogardus-1926;
- L. Thurstone-1929, R. Likert-1932: teste de
măsurare a componentei cognitive.
- Tehnica electrozilor fictivi sau falsa conductă către
suflet
Testele de distanţă socială, E.E. Bogardus-
1926, prima încercare de măsurare a at. prin
comportament
 Scala se bazează pe gradul de intimitate în funcţie
de care subiecţii se simt confortabil sau nu în
relaţie cu o serie de grupuri rasiale sau sociale.
 studierea prejudecăţilor rasiale sau etnice
 măsurarea “respingerii” prezentată sub formă de
opinii succesive ce situează pe “un altul” din ce în
ce mai “la distanţă”.
 Ca persoană-stimul, se alege membrul unui grup
etnic şi se verifică intensitatea angajamentului unui
subiect în relaţia de prietenie, colegialitate sau de
familie.
 PREJUDECĂŢILE ŞI DISCRIMINAREA
PREJUDECĂŢILE:
 - formularea unor opinii despre caracteristicile
oamenilor (de obicei negative)pe baza
identificării unor caracteristici.
 -răspunsurile emoţionale negative faţă de
anumite persoane at. Intolerante şi nedrepte.
DISCRIMINAREA : pe baza identificării făcute
subiectul este tratat diferit faţă de cineva care
nu a fost identificat.
- Apar stereotipurile care vizează atribuirea de
caracterstici negative unui grup ca întreg.
- Ex. Sexismul, rasismul, ageismul, disabilităţile
etc .
 Bibliografie
 Chelcea S., coord. (2010), “Ppsihosociologie. Teorii,
cercetari, aplicatii”, Iaşi, Ed. Polirom
 Doise W., Deschamp J.C., Mugny G. (1996),
“Psihologie socială experimentală”, Iaşi, Ed. Polirom
 Iluţ P., (2004), “Valori. Atitudini si comportamente
sociale. Teme actuale în psihosociologie”, Iaşi, Ed.
Polirom
 Malim Tony (2003), „Psihologie socială”, Bucureşti,
Editura Tehnică
 Neculau A.(1996), “Psihologie Socială. Aspecte
contemporane”, Iaşi, Ed. Polirom
 Zamfir E., , “Psihologie socială aplicata.”,suport de
curs, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Sociologie
si Asistenta Sociala, an universitar 2008-2009
Întrebări

Definiţi principalele caracteristici ale noţiunii

de “atitudine”.
Care sunt componentele atitudinii şi care
este relaţia dintre acestea.
Care sunt principalele informaţii pe care ni
le furnizează testele de măsurare a
atitudinilor.
Definiţi prejudecăţile şi discriminarea.
Analizaţi două exemple.