2.

Pentru cine este organizată

contabilitatea?

2.1 Utilizatori interni şi utilizatori externi de informaţie

2.2 Managerii între responsabilitatea întocmirii şi necesitatea
utilizării informaţiilor contabile
2.3 Investitorii actuali şi potenţiali
2.4 Creditorii financiari
2.5 Furnizorii şi alţi creditori comerciali
2.6 Clienţii
2.7 Statul şi instituţiile sale
2.8 Salariaţii
2.9 Publicul
2.10 Utilizatorii profesionişti

2. Pentru cine este organizată contabilitatea?

 Contabilitatea nu este un scop în sine, ci un sistem de organizare a
informaţiei financiare care cuantifică, prelucrează şi transmite informaţii utile
utilizatorilor în luarea deciziilor economice.

Ce informaţii oferă contabilitatea? O varietate de informaţii, aparent

eterogene, cum ar fi:
 mărimea profitului, cifra de afaceri, datoriile neachitate la furnizori, clienţi
neîncasaţi, mărimea disponibilităţilor, costul bunurilor vândute, impozitul
pe profit datorat, taxa pe valoarea adăugată de plată sau de recuperat,
mărimea investiţiilor, solvabilitatea întreprinderii, sursele de finanţare,
gradul de îndatorare, deprecierea activelor, viteza de rotaţie a diferitelor
categorii de active, rentabilitatea financiară, fluxurile de lichidităţi
încasate şi plătite într-o perioadă, lichiditatea întreprinderii, costul de
producţie al bunurilor obţinute, evoluţia stocurilor şi lista rămâne
deschisă.

2.1 Utilizatori interni şi utilizatori externi de informaţii contabile

Cine utilizează informaţia contabilă? Utilizatorii de informaţie contabilă

sunt numeroşi, aparţin unor grupuri diferite, având interese directe sau indirecte
în întreprindere, comune sau opuse acesteia, au acces regulat sau ocazional la
informaţiile oferite de aceasta.
O distincţie între grupurile de utilizatori în funcţie de responsabilitatea în
elaborarea informaţiei contabile şi accesul la consultarea acestor informaţii, ne
permite să punem în evidenţă două mari categorii:
 utilizatori interni;
 utilizatori externi.
Utilizatorii interni – sunt reprezentaţi de managerii întreprinderii, cărora le
revine responsabilitatea întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare ale
întreprinderii. Totodată, ei au acces la informaţii financiare şi de gestiune
suplimentare care îi ajută în planificarea, controlul şi luarea deciziilor. Sunt
utilizatori care apelează în mod regulat la informaţii contabile şi al cărui acces este
imediat, nefiind restricţionat.
 Utilizatorii externi – au interese financiare sau nefinanciare, directe sau
indirecte, comune sau diferite de cele ale întreprinderii. Informarea acestora are
loc periodic, iar principala modalitate de comunicare a informaţiilor contabile este
reprezentată de situaţiile financiare.
Printre categoriile de utilizatori externi amintim: acţionarii sau asociaţii
societăţii, auditorii financiari, analiştii financiari, Banca Naţională şi băncile
comerciale, clienţii, furnizorii, fiscul, investitorii potenţiali, inspectorii de muncă,
salariaţii, sindicatele, tribunalele, organizaţii de protecţie a mediului, colectivităţi
locale, asociaţii de protecţie a consumatorului, întreprinderi concurente etc.
Cadrul conceptual IASC1 reţine următoarele categorii de utilizatori externi:
 investitorii;
 angajaţii;
 creditorii financiari;
 furnizorii şi alţi creditori comerciali;
 clienţii;
 guvernul şi instituţiile sale;
 publicul.

Care sunt nevoile utilizatorilor?

2.2 Managerii între responsabilitatea întocmirii şi necesitatea

utilizării informaţiilor contabile

Managerii, în calitate de utilizatori interni, sunt pe o poziţie de asimetrie

informaţională în raport cu utilizatorii externi, ca urmare a accesului nelimitat şi
imediat la informaţiile contabile şi a statutului privilegiat dat de rolul dublu pe
care îl joacă în calitate de reprezentanţi legali ai întreprinderii:
 sunt responsabili de întocmirea şi difuzarea informaţiilor contabile;
 sunt utilizatori de informaţii contabile.

Managerii sunt responsabili de conducerea şi gestionarea unei organizaţii în

vederea atingerii obiectivelor asumate. Sunt responsabili, de asemenea, faţă de

1
Cadru de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare abordate de IASC, 1989.
proprietari, de modul în care au administrat resursele încredinţate şi de
performanţele realizate.
Managerii au nevoie de informaţii care să le permită să-şi fundamenteze
atât deciziile care privesc trasarea politicii generale şi a strategiilor pe termen lung
şi mediu, cât şi deciziile curente sau operaţionale de importanţă mai mică şi pe
termen mai scurt.
Într-un mediu economic competitiv, principalele obiective ale
managementului, pentru succesul întreprinderii pe care o conduce, sunt creşterea
performanţelor întreprinderii şi capacitatea acesteia de a genera numerar sau
echivalente de numerar, altfel spus, profitabilitatea şi lichiditatea întreprinderii.
Managerii au nevoie să ştie care este mărimea şi structura resurselor
economice controlate de întreprindere pentru a putea anticipa capacitatea
acestora de a genera avantaje economice în viitor şi pentru a previziona
veniturile, profitul şi fluxurile de trezorerie.
Informaţiile despre structura financiară a capitalurilor proprii şi capitalurilor
împrumutate sunt utile pentru a decide modul de repartizare a profitului şi
anticiparea nevoilor viitoare de finanţare ale întreprinderii.
Informaţiile despre performanţă: veniturile realizate, cheltuielile angajate,
mărimea profitului obţinut, precum şi variabilitatea acestora în timp, sunt utile
pentru a formula raţionamente despre capacitatea întreprinderii de a genera
fluxuri de trezorerie, despre eficienţa resurselor utilizate şi rentabilitatea
activităţilor desfăşurate.
Informaţii cu privire la poziţia financiară şi modificarea poziţiei financiare a
întreprinderii sunt necesare pentru a aprecia activităţile de exploatare, finanţare
şi investiţii în perioada analizată şi „pentru a evalua capacitatea întreprinderii de a
genera numerar sau echivalente ale numerarului şi nevoile întreprinderii de a
utiliza aceste fluxuri de trezorerie”2.
2.3 Investitorii actuali şi potenţiali

2
Cadru general IASC, par.18.
 Investitorii sunt ofertanţi de capital pentru întreprinderi în condiţii de risc,
din acest motiv situaţiile financiare sunt întocmite pentru a satisface în primul
rând necesităţile lor informaţionale3.
Ei sunt deţinători de active financiare şi doresc să ştie dacă investiţia lor e
profitabilă, pentru a putea decide dacă ar trebui să cumpere, să păstreze sau să
vândă titlurile pe care le deţin. Investitorii sunt interesaţi de dividendele
distribuite şi, deci, implicit, de profitul net al întreprinderii şi de capacitatea
acesteia de a le plăti. Pentru recuperarea capitalului investit ei sunt interesaţi de
evoluţia valorii acţiunilor în timp şi de capacitatea întreprinderii de a degaja
lichidităţi viitoare.

2.4 Creditorii financiari

Sunt titulari ai unui drept de creanţă faţă de întreprinderi ca urmare a

acordării cu titlu de împrumut a unei sume de bani, care va trebui rambursată de
întreprindere la scadenţă. Împrumutul acordat este purtător de dobândă, aceasta
reprezentând pentru întreprinderi o cheltuială, iar pentru creditori un venit.

Creditorii financiari au nevoie de informaţii care să le permită să aprecieze

dacă întreprinderea are capacitatea de a rambursa împrumutul la scadenţă şi de a
plăti dobânda. Informaţii precum gradul de lichiditate, gradul de solvabilitate, rata
îndatorării, profitabilitate şi capacitatea întreprinderii de a degaja lichidităţi
viitoare, le sunt utile.
Pentru a acoperi riscul de insolvabilitate al întreprinderii, creditorii
financiari sunt interesaţi şi de activele acesteia şi de garanţiile, ipotecile, gajurile
pe care le pot institui.

2.5 Furnizorii şi alţi creditori comerciali

Furnizorii sunt terţi care livrează bunuri, execută lucrări şi/sau prestează
servicii întreprinderii, şi faţă de care întreprinderea are o obligaţie care urmează
să fie decontată (plătită) ulterior. Intervalul de timp de la momentul livrării până
la momentul plăţii, poate varia între 30-90 de zile, uneori mai mult în funcţie de

3
Acesta este punctul de vedere al IASC.
clauzele contractuale dintre părţi. În acest interval se consideră că furnizorul
acordă un credit comercial întreprinderii.
Riscul pe care îl are un furnizor este de a nu a mai încasa creanţa pe care o
are asupra întreprinderii, din acest motiv ei sunt interesaţi de informaţii care să le
permită să determine dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă.
Lichiditatea şi solvabilitatea pe termen scurt a întreprinderii, ca şi
capacitatea acesteia de continuare a activităţii sunt informaţii utile în acest sens.

2.6 Clienţii

Sunt terţi faţă de care întreprinderea are un drept de creanţă generat de

vânzarea de bunuri, lucrări sau servicii care au fost efectuate de întreprindere, dar
care nu au fost decontate (plătite) de către aceştia. Vânzare cu plata ulterioară, la
scadenţă, reprezintă un credit comercial acordat de întreprindere clientului.
Clienţii sunt interesaţi de informaţii care să ateste continuitatea activităţii
întreprinderii, mai ales atunci când volumul achiziţiilor de bunuri şi servicii este
mare, continuitatea activităţii lor fiind dependentă de cea a întreprinderii
furnizoare.

2.7 Statul şi instituţiile sale

Administraţiile fiscale, Ministerul Finanţelor Publice, Institutul Naţional de

Statistică, Guvernul, colectivităţile locale – primăriile, consiliile judeţene, Casa
Naţională de Sănătate, Casa de Pensii şi alte instituţii ale statului sunt interesate de
activitatea întreprinderii.
Nevoile informaţionale ale diferitelor instituţii publice se justifică fie pentru
a reglementa activitatea întreprinderilor, pentru a colecta o serie de impozite şi
taxe, fie pentru a elabora politici fiscale sau pentru a determina o serie de
indicatori macroeconomici.

2.8 Salariaţii
 Angajaţii întreprinderii şi reprezentanţii lor (sindicatele) sunt interesanţi de
stabilirea locului de muncă, nivelul de salarizare, alte avantaje, condiţii de muncă,
posibilităţi de promovare şi de formare profesională, vărsămintele la organismele
publice de sănătate, de pensie şi de şomaj.
Informaţiile de care ei sunt interesaţi privesc stabilitatea şi profitabilitatea
întreprinderii, avantajele şi drepturile acordate de angajator salariaţilor, nivelul
veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor pentru a putea negocia contractele de
muncă în cunoştinţă de cauză.

2.9 Publicul

Organizaţii ecologiste şi organisme de protecţia consumatorului, fundaţii şi

diferite asociaţii, colectivităţi locale, societatea în general, sunt preocupaţi nu atât
de situaţia financiară şi performanţele financiare ale întreprinderii cât de influenţa
şi efectele activităţilor desfăşurate asupra mediului înconjurător, de calitatea
serviciilor oferite, de disponibilitatea şi capacitatea întreprinderii de a se implica
în acţiuni sociale.

2.10 Utilizatorii profesionişti

În opinia noastră există trei categorii de utilizatori profesionişti, care au un

statut şi joacă un rol special pe piaţa informaţiei contabile ,ne referim aici la:
auditorii financiari, analiştii financiari şi tribunalele.
Auditorii financiari au rolul de a verifica în ce măsură informaţiile contabile
răspunde anumitor caracteristici calitative, adică sunt inteligibile, pertinente,
fiabile, comparabile, formulând în acest sens o opinie cu privire la „imaginea
fidelă” pe care o oferă contabilitatea în raport cu realitatea economică din
întreprinderi.
În fapt, auditorii verifică modul în care s-au obţinut informaţiile contabile,
dacă s-au respectat principiile, politicile şi tratamentele contabile admise cu
ocazia întocmirii situaţiilor financiare. Se consideră că, în urma auditării
conturilor, utilizatorii au garanţia unei informaţii contabile de calitate şi
încrederea lor faţă de întreprindere creşte.
În România, auditarea conturilor este efectuată de auditorii externi, cenzori
şi auditorii interni.
Tribunale. Dacă întreprinderea îşi onorează obligaţia de a organiza şi
conduce contabilitatea proprie conform reglementărilor în vigoare, reversul
acestui fapt se concretizează în dreptul pe care-l are, ca propria sa contabilitate să
fie admisă ca probă în justiţie.
Documentele justificative şi documentele contabile, se constituie într-o
„memorie scrisă a tranzacţiilor unei firme”4 ce vor putea juca rolul de probă în
justiţie în cazul litigiilor dintre parteneri.
Analiştii financiari sunt specialişti în interpretarea şi analiza informaţiilor
contabile, folosindu-se cu profesionalism de acestea, le valorifică în domeniul
gestiunii şi diagnosticului financiar. Pot fi prezenţi în calitate de consultanţi,
alături de oricare din utilizatorii anterior prezentaţi, pentru a-i ajuta să-şi
fundamenteze deciziile.

4
Nicolae Feleagă, Ion Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară, vol. I, p. 56.