 In toate statisticile criminalitatii, delictele de furt, viol, frauda, escrocherie, vandalism,

tulburarea linistei si ordinii publice, drogurile, atacurile stradale etc. ocupa primul loc si ceea ce
este mai ingrijorator, au tendinta sa creasca vertiginos, mai ales in randul adolescentilor si
tinerilor. Din ce in ce mai multi copii intre 8 si 15 ani sunt incorporati prin seductie, in aceasta
forma protestatara de inadaptare socio-morala. *Agresivitate si conditia umana*
 Prima si cea mai importanta trasatura a delincventei, atat juvenile, cat si adulte, este
inadaptarea sociala, manifestata sub forma unor comportamente agresive, indreptate fie spre
colectivitate, in special spre legile morale, fie spre rezultatele muncii – distrugeri de bunuri, de
opere de arta, furturi, vandalisme etc. *Agresivitate si conditia umana*
 Cuvantul delincventa are origine etimologica latina, venind de la „delinquere”, a fi de vina, a
gresi. Etiologia delincventi se inscrie in pluricauzalitatea agresivitatii morbide. *Agresivitate si
conditia umana*

Eficacitatea preîntâmpinării anumitor infracţiuni depinde de cunoaşterea optimă a personalităţii

criminalului, deoarece personalitatea reprezintă catalizatorul cauzelor săvârşirii infracţiunilor-
Kyдpявцев B.H., “Kpиминология”, Moscova, 1995, стр. 79.

Dinamismul societăţii româneşti după decembrie 1989, perioadă cu profunde transformări politice,
economice, sociale, culturale a determinat apariţia unui mediu social favorabil menţinerii şi creşterii
procentului infracţionalităţii. Infracţionalitatea constituie o problemă foarte gravă pentru majoritatea
statelor lumii, fie că sunt state puternic dezvoltate economic, fie că sunt state din Estul Europei, relansate
în direcţia accelerării procesului de integrare europeană.

Această perioadă de tranziţie la un nou sistem de ordine socială şi politică este propice răspândirii la un
nivel fără precedent a fenomenului de devianţă şi patologie socială.

De aceea, tratarea şi prevenirea infracţionalităţii, implică în mod direct responsabilităţi la toate nivelele
ierarhiei sociale, chiar la nivelul legislativului şi executivului, pentru că, lipsa de coordonare şi control, cât
şi contradicţiile ce apar în diverse tronsoane ale acestui mecanism de prevenire şi control social, duc la
agravarea fenomenului infracţional.

Desigur, sărăcia, crizele economice şi sociale nu generează de la sine asemenea fenomene, criminalitatea
(totalitatea infracţiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu şi într-o anumită perioadă ) având o etiologie
mult mai complexă, dar ele creează condiţiile sociale ale amplificării acestui fenomen. Totodată are loc şi
procesul de influenţare inversă a criminalităţii asupra proceselor economice şi sociale ale perioadei de
tranziţie, alterând sau blocând unele din manifestările specifice acestor procese.
Vidul politic şi juridic, neexistenţa unui control operativ şi eficient al respectării normelor şi valorilor
societăţii postdecembriste de către organele abilitate cu astfel de atribuţiuni, descătuşarea îngrădirilor
sociale negative existente înainte de 1989, libertatea prost înţeleasă, dorinţa de afirmare prin orice
mijloace, chiar prin manifestări agresive, eliberarea unui număr mare de infractori prin acte de clemenţă
din anii 1988; 1989 şi 1990 etc. (toţi aceşti factori favorizând criminalitatea), au dus la o adevărată
escaladare a acestui fenomen confirmat de creşterea în fiecare an a numărului total de infracţiuni şi
infractori.

Schimbările apărute în societatea românească după decembrie 1989 au condus şi la modificări de

comportament şi de gândire în rândul populaţiei. Sunt în schimbare chiar şi conceptele despre normal şi
patologic, despre moral şi imoral, care implică şi modificări în obişnuinţele populaţiei.

Mai rău decât atât, fenomenul agresivităţii s-a răspândit tot mai mult în rândul tinerei generaţii, anihilând-
o şi supunând-o la cele mai oribile fapte, care au consecinţe nefaste asupra celor din jur.

Totuşi, nu este de mirare acest fapt, dacă ne gândim şi la cauzele care conduc la agresivitate şi infracţiune,
cauze care ar trebui să pună semne de întrebare atât autorităţilor, cât şi psihologilor, sociologilor şi a celor
care se ocupă de acest fenomen.

Criminalitatea minorilor este o parte importantă a criminologiei generale. De aceea, fiind un subiect de
actualitate, s-au concretizat numeroase cercetări criminologice în acest domeniu, exprimate în lucrări
despre criminalitatea juvenilă sau delincvenţa juvenilă.

Una din perspectivele importante de care au ţinut cont cercetătorii, a fost reprezentată de studii privind
cauzele care duc la creşterea agresivităţii şi implicit la creşterea infracţionalităţii printre minori.

Studiile s-au axat pe identificarea acestor cauze şi pe caracterizarea lor ca factori favorizanţi în creşterea
agresivităţii. Astfel, au fost recunoscuţi ca şi factori: mediul social restrâns în care interacţionează copilul,
reprezentat de familie, grupul de prieteni sau anturaj, mediul social mai vast, reprezentat de mass-media,
cinematograf şi literatură, alţi factori, reprezentaţi de jocurile pe calculator, consumul de alcool, droguri
şi nu în ultimul rând factorii biologici.

Fiecare din aceste cauze a fost descrisă în amănunt şi a fost confirmată prin studii experimentale sau
nonexperimentale, cantitative sau calitative pe care le voi detalia în cuprinsul acestei lucrări.

Cu toate că fiecare cauză este importantă şi fiecare exercită o influenţă covârşitoare asupra acestei
manifestări negative a comportamentului, trebuie să existe una sau mai multe care să fie mai evidentă
sau care să influenţeze mai mult agresivitatea. Prima parte a lucrării prezente vizează identificarea unora
dintre factorii care apar cel mai des în creşterea agresivităţii, acest aspect având o relevanţă deosebită şi
în munca asistentului social de reabilitare/reintegrare a deţinutului minor sau tânăr.

Pornind de la aspectele teoretice privind conceptul de delincvenţă juvenilă, deoarece avem în vedere
minorii care înfăptuiesc acte violente, ce anume înseamnă, cu ce se ocupă acest domeniu din cadrul
criminologiei, am dorit să subliniez principalele transformări care apar şi posibilele pericole din perioada
adolescenţei, perioadă considerată a fi cheia dezvoltării viitoare a tânărului.

Etiologia infracţionalităţii şi a conduitelor agresive este coplexă ţine atât de factori sociali cum ar fi mediul
familial, şcolaritatea, grupul de prieteni cît şi de factori psihologici comportamentali.

Utilizând ca metode de lucru interviul şi studiul de caz, în partea practică a lucrării, am încercat să
identific modalităţi concrete de asistenţă socială a minorilor şi tinerilor din cadrul Penitenciarului
din Tichileşti, scopul final fiind acela de-a surprinde din perspectivă teoretică şi practică, imaginea
asistentului social în instituţia penitenciară română, la momentul prezent.