DIAGNOSTICUL JURIDIC

Obiectivul urmărit:
Aprecierea modalităţii de manifestare a situaţiei juridice şi a
caracteristicilor acesteia în raport cu mediul exterior al întreprinderii şi cu cel
organizatoric intern al acesteia.
Altfel spus, acest diagnostic urmăreşte relaţiile întreprinderii cu proprietarii,
salariaţii şi terţii sub aspectul conformităţii cu actele legislative. Verificarea se face
plecând de la textele juridice şi se urmăreşte modul lor de aplicare. Ţinând seama de
prevederile legale în vigoare (legea societăţilor comerciale, dreptul civil, dreptul
comercial, dreptul muncii, dreptul mediului, legile şi reglementările fiscale)
evaluatorii vor verifica, vor analiza şi vor face aprecieri cu privire la legalitatea
tuturor raporturilor de proprietate care iau naştere în procesul de procurare şi
gestionare a bunurilor întreprinderii.

I. Legiferări privind constituirea, organizarea şi funcţionarea

În acest domeniu se verifică şi analizează actele juridice generale:
 Actele constitutive (contractul de societate şi statut) – dacă corespund mărimii
şi intereselor întreprinderii. Analiza conduce la identificarea unor concordanţe între
prevederile acestora şi obiectivele pe termen scurt sau cele pe termen lung.
 Registrele AGA – cum s-au îndeplinit hotărârile acestora de către Consiliul de
administraţie;
 Registrele consiliului de administraţie – dacă s-a realizat ceea ce a hotărât
managerul;
 Registrul acţionarilor – dacă reflectă componenţa şi structura la zi;
 Registrul acţiunilor – dacă reflectă toate modificările în deţinerea proprietăţii
asupra acţiunilor privind cesiunea, succesiunea, etc. Structura identităţii acţiunilor şi a
proprietarilor poate determina un punct forte sau slab în procesul de negociere.
 Registrele obligatorii şi reglementate (registrul: inventar, jurnal, carte mare,
cumpărări, vânzări şi de control) – dacă există şi sunt completate.
 Regulamentul de organizare şi funcţionare – dacă activitatea este organizată
corespunzător şi este gestionată eficient.

II. Dreptul civil

Sub acest aspect se examinează legalitatea actelor prin care se atestă dreptul de
posesiune, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor întreprinderii, respectiv:
 situaţia juridică a clădirilor (existenţa şi validitatea actului de proprietate,
contractul de închiriere sau locaţie de gestiune)
 situaţia juridică a terenurilor (drept de proprietate sau contractul de
închiriere/concesiune);
 situaţia juridică a imobilizărilor necorporale (brevete, licenţe, mărci). Se
verifică dacă sunt înregistrate la organismele abilitate, cine este titularul dreptului de
inventator sau autor, existenţa certificatului de inventator, durata legală de protecţie a
brevetului.
 situaţia juridică a imobilizărilor financiare (titluri de participare şi creanţe
imobilizate).
Deţinerea unor titluri de participare presupune încheierea de contracte de
asociere pentru participarea în capitalul altor societăţi (se pune problema termenelor şi
modalităţilor de plată a acţiunilor neeliberate, valoarea negociată în caz de cesiune
etc.).
În cazul creanţelor imobilizate - garanţii depuse pentru utilizarea unui mijloc
de producţie pe termen lung - societatea are un drept de folosinţă a bunului.
 situaţia asigurării societăţii prin efectul legii (imobiliară şi de răspundere
civilă) şi în virtutea unor contracte de asigurare împotriva unor riscuri (calamitate,
furt, etc.), precum şi situaţia achitării primelor de asigurare.
 contractele de mandat (exprese sau tacite) încheiate cu administratorii,
cenzorii sau auditorii financiari.

III. Dreptul comercial

În cadrul acestuia se analizează drepturile şi obligaţiile izvorâte din raporturile
cu partenerii comerciali: clienţi, furnizori, bănci.
 Actele (contractele) de închiriere, locaţie de gestiune, leasing - dacă există şi
prezintă validitate;
 Contractele cu partenerii de afaceri (clienţi şi furnizori) – dacă se încalcă
practici în domeniul concurenţei, dacă sunt necesare, oportune ori s-au încheiat în
condiţii avantajoase pentru întreprinderi.
Analiza şi prevederile contractelor cu furnizorii şi clienţii, evidenţiază
continuitatea activităţii de aprovizionare/desfacere sau lipsa acesteia, restricţiile şi
limitele relaţiilor contractuale.
Detaliile privind comenzile plasate şi contractele ferme de viitor cu clienţii
permit stabilirea valorii viitoarelor profituri şi fluxuri de numerar.
Detaliile privind contractele pe TL cu furnizorii permit identificarea plăţilor
contractuale.
Contractele de distribuţie - pentru a calcula valoarea şi a determina
constrângerile ce ar putea afecta şi alte zone ale firmei.
 Contractele de credit pe termen lung, mediu şi scurt - dacă se justifică, dacă nu
afectează rentabilitatea economică, dacă există garanţii. În cazul garantării unor
contracte comerciale cu scrisori de garanţii, ipoteci sau gajuri constituite în favoarea
creditorilor este necesar să se stabilească şansele de restituire a acestor credite, iar în
cazul executării garanţiilor, ce implicaţii va avea asupra întreprinderii.

IV. Dreptul muncii.

În cadrul acestuia se urmăresc următoarele aspecte:
 Contractelor colective şi individuale de muncă – dacă există, dacă includ sau
nu participarea la beneficii, dacă includ clauze care pot fi afectate de transferul de
proprietate al întreprinderii;
 Contractul de management – dacă există, modalitatea de participare la
beneficii, menţinerea oamenilor cheie în firmă după schimbarea proprietăţii;
 Contractele de colaborare – dacă sunt respectate condiţiile legale pentru
încheierea unor astfel de contracte;
 Actele privind protecţia muncii – cum se respectă;
 Evidenţele privind personalul (foi colective sau condica de prezenţă, stat de
salarii, registrul de evidenţă a salariaţilor) – dacă sunt ţinute la zi;
 Acţiunile sindicatului – contract/protocol cu sindicatele, existenţa sau
inexistenţa unui dialog social şi a consecinţelor acestuia (conflicte de muncă);
  Relaţiile cu inspecţia muncii – proces verbal al ultimului control al
organismelor de asigurare şi protecţie socială – se verifică dacă s-au făcut sancţiuni,
recomandări, dacă s-au achitat obligaţiile scadente;
 Profilul angajaţilor (contracte, durata, condiţii) – pentru a determina costurile
unor potenţiale disponibilizări.

V. Dreptul fiscal
În acest context se verifică:
 Reglementările fiscale specifice sectorului de activitate al întreprinderii;
 Procesele verbale ale organelor de control (Garda Financiara, ANAF, etc.) –
data la care a avut loc inspectia, constatări, respectarea recomandărilor;
 Obligaţii restante - analiza cauzelor situării întreprinderii în poziţia de debitor
fiscal-bugetar şi modul de stabilire a majorărilor (penalităţi şi dobânzi) în situaţiile
contabile.

VI. Dreptul mediului.

Se verifică dacă activitatea firmei supusă evaluării se desfăşoară în cadrul
impus de legislaţia de mediu. Din perspectiva restricţiilor privind efectul activităţii
asupra mediului, evaluatorul este interesat dacă societatea are un studiu de impact,
dacă s-au obţinut autorizaţiile de mediu, dacă există litigii cu alte întreprinderi ori cu
autorităţile privind obligaţia firmei pentru decontaminare sau plata unor daune de
interese.
Studiul privind impactul amplasamentelor asupra mediului – pentru a
determina costul viitor.

VII. Litigii. Se verifică dacă firma este implicată în litigii aflate pe rolul
instanţelor judecătoreşti sau Arbitrajului de pe lângă Camera de comerţ şi Industrie;
se verifică natura acestora (civile, comerciale, de muncă) şi se va analiza posibilităţile
de rezolvarea a acestora.

Puncte forte:
 Asistenţă juridică acordată de un cabinet de specialitate;
 Acte de constituire corespunzătoare mărimii şi intereselor firmei;
 Relaţii contractuale cu terţii corecte şi de durată medie şi lungă;
 Finanţare bancară obţinută prompt şi satisfăcător;
 Absenţa litigiilor;
 Îndeplinirea la timp a obligaţiilor bugetare.
Oportunităţi:
 Legislaţie mai suplă privind organizarea şi funcţionarea formelor sociale ale
întreprinderii;
 Posibilităţi şi facilităţi de redresare a întreprinderilor în dificultate;
 Reglementări care să favorizeze tranzacţiile interne şi internaţionale.