Beneficiar: Secretariatul General al Guvernului

Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din

România - II

Analiza Funcțională a Sectorului Muncă şi Protecţie

Socială în România – Vol. 2

Cod SMIS: 37608

Cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional

Dezvoltarea Capacității Administrative în perioada 15 septembrie 2011 –
14 mai 2012

Banca Mondială
Regiunea Europa și Asia Centrală  
Cuprins

Contextul şi scopul recenziei v 

CAPITOLUL I: PRINCIPALE CARACTERISTICI ALE SECTORULUI ŞI
CARTOGRAFIEREA INSTITUŢIONALĂ 1 
CAPITOLUL II: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE 8 
CAPITOLUL III: PIAŢA MUNCII 19 
CAPITOLUL IV: PENSIILE 38 
CAPITOLUL V: ASISTENŢĂ SOCIALĂ (TRANSFERURI DE LICHIDITĂŢI BĂNEŞTI) .. 52 
CAPITOLUL VI: SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ 88 
CAPITOLUL VII: MANAGEMENTUL INFORMAŢIONAL (PROBLEMĂ
TRANSVERSALĂ) 98 
ANEXE 109 

ii
ABREVIERI

PAPM - Programe active pentru piaţa muncii

RMÎ - Rata medie de înlocuire
BCAH - Bugetul complementar pentru adulţi cu handicap
AFC - Alocaţie familială complementară
UCA - Unitatea centrală de armonizare
ACC - Ajutor pentru creşterea copiilor
EAC - Europa şi Asia Centrală
CE - Comisia Europeană
EFC - Eroare, fraudă şi corupţie
DEG - Direcţia economică generală
UE - Uniunea Europeană
FSE - Fondul Social European
AF - Alocaţie familială
PIB - Produsul intern brut
DGASPC - Direcţiile generale pentru Asistenţă socială şi Protecţia copilului
VMG - Venitul minim garantat
GR - Guvernul României
SGG - Secretariatul general al Guvernului
RU - Resursa umană
AC - Ajutor pentru căldură
ICC - Indemnizaţie pentru creşterea copilului
IAH - Indemnizaţia adulţilor cu handicap
MI - Managementul informaţiei
FMI - Fondul Monetar Internaţional
SICSP - Standardele internaţionale de contabilitate ale sectorului public
INEMRCM - Institutul naţional de Expertiză medicală şi Recuperarea capacităţii capacităţii de muncă
MPS - Muncă şi protecţie socială
IM - Inspecţia muncii
PPM - Politicile privind piaţa muncii
MPS - Muncă şi protecţie socială
ÎTL - Îngrijire pe termen lung
MMFPS- Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
MECTS - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
ME - Monitorizare şi evaluare
MFP - Ministrul Finanţelor Publice
ANOFM- Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă
ANAF - Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală
ANR - Agenţia Naţională pentru Romi
ANPS - Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale
CNPAS - Casa Naţională de Pensii Publice (şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale)
ONG - Organizaţii non-guvernamentale
ODCE - Organizaţii pentru dezvoltare şi cooperare economică
DP - Domeniu prioritar
SPA - Servicii publice de angajare
PD - Persoane cu dizabilităţi
DGMCIP - Direcţia generală de metodologie contabilă a instituţiilor publice
UMP - Unitatea de management de proiect
SPAS - Serviciul public pentru asistenţă socială
CRIA - Centrul regional de instruire pentru adulţi

iii
ORI - Organismul regional intermediar
AS - Asistenţă socială
SIMI - Sistemul integrat de management al informaţiei
ASC - Alocaţia de stat pentru copii
IS - Inspecţia socială
POS DRU- Programul operaţional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane
APU - Alocaţia pentru părinte unic
AT - Asistenţă tehnică
TR - Termeni de referinţă
CNUDH - Convenţia Naţiunilor Unite pentru drepturile persoanelor cu handicap
RUB - Registratura/înregistrarea unificată a beneficiarilor
BM - Banca Mondială

Notă: Pentru scopul prezentului raport, grupul EU-10 de ţări care contează, se compune din: Republica
Cehă, Bulgaria, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia şi România

Echipa funcţională de recenzie şi principalii corespondenţi

Recenzia funcţională a fost îndeplinită de către Richard Florescu (Ofiţer senior de operaţiuni—
conducător de echipă), Ufuk Guven (Specialist senior în protecţie socială), Emil Tesliuc (Economist
senior) şi Mihai Şeitan (Consultant MPS). Rienk Prins (Consultant în disabilităţi), Alberto Serra
(Consultant IT), Arvo Kudo (Economist senior în domeniul muncii) (Ionel Lumezianu (Specialist IT),
Bogdan Constantinescu (Specialist în management financiar).

Colegi recenzori au fost: Sorin Ioniţă (Director de cercetare, Societatea Academică din România), Cem
Mete (Economist senior)

Principalii corespondenţi de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) şi agenţiile

înrudite au fost Nicolae Ivăşchescu (Secretar de stat), Domnica Pâcălabu, Preşedinte al Casei Naţionale
pentru Pensii Publice (CNPAS), Silviu Bian, Preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de
Muncă (ANOFM), şi Loredana Georgiana Ţînţăreanu, Preşedinte al Agenţia Naţională pentru Prestaţii
Sociale (ANPS).

Orientarea generală a echipei a fost furnizată de William Dorotinsky (Manager de sector), Kathy Lindert
(Manager de sector), Bernard Myers (Conducator de echipă pe sarcină pentru întregul Proiect de recenzie
funcţională), şi Francois Rantrua (Manager la nivel de ţară).

Serban Cerkhez a fost principalul corespondent pentru Recenzia Funcţională a MMFPS în cadrul
Secretariatului general al Guvernului.

Principalul corespondent al Comisiei Europene (CE) au fost Silvia Viceconte (SG), Diana Spiridon,
Septimia Dobrescu şi Oana Ciurea.

iv
Contextul şi scopul recenziei

Guvernul României (GR), în acord cu Comisia Europeană (EC), a cerut o recenzie

funcţională a Administraţiei publice romaneşti, printr-un serviciu de consultanţă
independent, cu Banca Mondială. Recenziile sunt specificate în Memorandumul de Înţelegere
al GR cu CE semnat pe 23 iunie 2009, şi în Contractul de servicii de consultanţă, datat cu 26
noiembrie 2010. GR a iniţiat asemenea recenzii pentru a susţine obiectivul său de a moderniza
administraţia publică şi a îmbunătăţi capacitatea sa de a îşi îndeplini angajamentele faţă de
Uniunea Europeană, în conformitate cu documentele programatice în curs de desfăşurare. GR a
solicitat Băncii Mondiale să conducă recenziile în numele său, în baza unui contract de servicii
de consultanţă.

Obiectivul general al acestui serviciu de consultanţă este de a analiza situaţia actuală a

sectorului Muncii şi Protecţiei Sociale (MPS), de a evalua funcţionarea acestuia şi de a
dezvolta un plan de acţiune pe care GR îl poate folosi pe termen scurt şi mediu pentru a
consolida eficienţa în zonele mai sus menţionate ale administraţiei publice, în conformitate cu
termenii Memorandumului de înţelegere şi condiţiile convenite de către GR şi CE.

În atingerea acestui obiectiv, Banca Mondială a examinat: (i) dacă scopurile si obiectivele
politicilor de Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale (MMFPS) şi agenţiile sale sunt
clar definite în termeni măsurabili şi realizabili; (ii) dacă sistemele de management, politicile,
personalul, şi structura organizatorică sunt adecvate pentru ca acestea să îşi îndeplinească
obiectivele; şi (iii) dacă există factori externi instituţiilor care ar putea împiedica capacitatea lor
de a îndeplini obiectivele.

Revizuirea sectorului MPS a cuprins următoarele etape:

• Raportul iniţial a fost depus la Secretariatul General al Guvernului la 24 februarie

2011, rezumând discuţiile iniţiale cu înalţi oficiali în domeniul de aplicare al recenziei,
preocupările majore s-au concentrat asupra cadrului strategic, instituţional şi sistemelor
de management ale Ministerului de Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) şi
ale agenţiilor înrudite;
• Evaluarea aprofundată a sectorului, cu accent pe starea fiecărui domeniu de activitate,
dezvoltarea politicilor, structurile organizatorice şi responsabilităţile aferente,
identificarea, canalele de finanţare şi cheltuieli pentru diverse programe (beneficii şi
servicii), precum şi identificarea problemelor care împiedică buna funcţionare a
sectorului;
• Formularea de recomandări şi pregătirea unui plan asociat de implementare (pe
termen scurt şi mediu) în atenţia GR (cuprinse în raportul de faţă, Volumele 1 şi 2).

v
Raportul este organizat în două volume. Volumul 1 rezumă principalele constatări şi mesaje,
prezintă priorităţile de reformă, şi sugerează un plan de acţiune pentru a efectua aceste reforme
prioritare. Volumul 2 (acest volum), oferă un cadru pentru diagnosticare, evaluare şi constatări în
profunzime, care acoperă:

• CAPITOLUL I: Principalele caracteristici ale sectorului şi cartografierea instituţională

• CAPITOLUL II: Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
• CAPITOLUL III: Piaţa forţei de muncă
• CAPITOLUL IV: Pensii
• CAPITOLUL V: Asistenţă socială (transferuri de numerar)
• CAPITOLUL VI: Servicii de asistenţă socială
• CAPITOLUL VII: Managementul informaţiilor (transversal)

vi
CAPITOLUL I: PRINCIPALE CARACTERISTICI ALE SECTORULUI ŞI
CARTOGRAFIEREA INSTITUŢIONALĂ

Principalele caracteristici Industriei

1. Sectorul Muncii si Protecţiei Sociale (MPS) este mare, complex şi extrem de

sensibil, care reglementează zonele pieţei forţei de muncă, pensiilor şi asistenţei sociale
(atât furnizarea de beneficii cât şi furnizarea de servicii sociale) zone. Cota sa totală
din PIB este de 14.16 procente. Aproape 84 la sută din populaţia ţării este acoperită de cel
puţin un program de protecţie socială (transfer de numerar, servicii sociale sau în natură).
Prin urmare, funcţionarea corectă şi eficientă a instituţiilor MPS este extrem de importantă
pentru administraţia publică ca întreg şi pentru diferitele grupuri de beneficiari.

2. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) se confruntă cu

provocări cuprinzătoare şi substanţiale. Domenii de interes major includ flexibilitatea
pieţei forţei de muncă, sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii, precum şi
accesul echitabil la asistenţă socială. Aceste provocări au fost amplificate de reducerea
semnificativă a personalului şi tăierea în fondul public de salarii pentru 2010. Cu toate
acestea, acest context, a oferit, de asemenea, oportunităţi unice pentru a aprofunda şi a
accelera reformele în aproape toate domeniile de muncă şi protecţie socială. MMFPS a
utilizat oportunităţile şi a promovat reforme importante ţintind:

• Îmbunătăţirea sustenabilitatăţii financiare a sistemului public de pensii, prin

creşterea veniturilor şi reducerea cheltuielilor. O nouă lege a pensiilor a fost
aprobată (Legea 263/ decembrie2010). Această lege prevede, printre altele, pentru
creşterea treptată a vârstei de pensionare pentru femei (de la 60 la 63 de ani), o
schimbare a indexării pensiilor de un salariu- la o formulă preţ-creştere, şi
consolidarea sectorului foarte special al schemelor de pensionare cu schemele
publice de pensii în general;

• Punerea în aplicare a unui sistem unitar, coerent şi echitabil salariilor pentru

angajaţii din sectorul public. Două legi au fost aprobate: (i) (Legea 284/ decembrie
2010, o lege-cadru salariilor publice, şi (ii) şi Legea 285/decembrie 2010, care
prevede nivelurile de salarizare aplicabile pentru funcţionarii publici în anul 2011, în
cadrul pachetului financiar alocat de către buget.

• Îmbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii sistemului de asistenţă socială. Un

program cuprinzător de reformă a fost lansat cu aprobarea, în martie 2011, a
Strategiei de Reformă a Asistenţei Sociale, care se axează pe ajutoarele de asistenţă
socială ca sprijin de ultimă instanţă pentru grupurile vulnerabile lovit puternic
afectate de criza financiară

• Revizuirea şi să punerea în aplicare o unei relaţii cadru a pieţei muncii mai

flexibile. Revizuirea Codului Muncii cuprinse în Legea 40/martie 2011 ar permite
companiilor să răspundă rapid şi coerent la schimbările de pe piaţă.

1
Cartografierea instituţională

3. Sectorul MPS este coordonat de către MMFPS, care este principala structură
instituţională a GR responsabilă pentru supravegherea politicilor şi relaţiilor de pe piaţa
forţei de muncă, a asigurărilor sociale (pensii şi şomaj) şi a incluziunii sociale (ajutoare de
asistenţă socială şi servicii şi programe sociale). În ceea ce priveşte UE, MMFPS este
responsabil pentru administrarea fondurilor UE în cadrul Programului Operaţional Sectorial
pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), 2007-2013.

4. Ministerul a trecut prin mai multe reorganizări în perioada de tranziţie la

economia de piaţă, adaptându-şi structura, responsabilităţile şi personalul pentru a
reforma continuu sectorul MPS. Astfel, în ultimii 12 ani Ministerul a evoluat de la o
structură instituţională extrem de centralizată, cu ramuri (Direcţiile pentru Muncă şi
Protecţie Socială) la nivel de judeţ, care au acoperit toate domeniile sectorului de MPS, într-
o structură mai simplă, care păstrează controlul asupra dezvoltării politicilor, de
monitorizare şi evaluare a îndrumărilor metodologice şi funcţiilor de control limitate.
Deoarece reformele sectoriale au avut loc şi descentralizarea a avansat, au fost stabilite noi
instituţii specializate şi structuri deconcentrate înrudite, preluând de la Minister funcţiile
administrative şi executive pentru diverse domenii sectoriale, cum ar fi: Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă (1999), Departamentul Inspecţiei Muncii (1999), Casa
Naţională de Pensii (2000), Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse (2002), Agenţia
Naţională pentru Persoanele cu Handicap (2003), Agenţia Naţională pentru Protecţia
Familiei (2003), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului (2004), Direcţia Inspecţiei
Sociale (2006) şi Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (2008).

5. În iunie 2010, ca parte a eforturilor Guvernul României de a reduce cheltuielile

publice şi de a îmbunătăţi guvernarea sectorului, administrarea sectorului MPS
(muncă) a fost restructurat în mod dramatic, după cum urmează:

• Mărimea personalului MMFPS a fost redusă şi Agenţia Naţională pentru Persoane

cu Handicap, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului,
Agenţia Naţională pentru Egalitate de Şanse şi Inspecţia Socială au devenit
departamente din cadrul MMFPS;

• Departamentul de Inspecţia Muncii (IM), Casa Naţională de Pensii, Agenţia

Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi Agenţia Naţională pentru
Prestaţii Sociale (ANPS) au fost reorganizate prin reduceri de personal.

6. Ca urmare a acestei restructurări, întregul peisaj instituţional al sectorul muncii şi

protecţiei sociale supravegheat de către MMFPS s-a schimbat, după cum este prezentat mai
jos (Figura 1.1.)

2
 Figura 1.1. Cadrul instituţional din România al sectorului Muncii şi Protecţiei Sociale

MINISTER

DIRECŢIA GENERALĂ DIRECŢIA GENERALĂ

POSDRU (fonduri UE) A INSPECŢIEI SOCIALE

DIRECŢIA PENTRU EGALITATE DIRECŢIA RELAŢII

DE ŞANSE EXTERNE

SECRETAR DE STAT SECRETAR DE STAT SECRETAR GENERAL

DIRECŢIA GENERALĂ pt.

DIRECŢIA GENERALĂ pt.

pt. ASIGURĂRI SOCIALE
SALARII ŞI LEGISLAŢIE

PROTECŢIA COPILULUI
DIRECŢIA GENERALĂ

DIRECŢIA GENERALĂ
PENTRU ANGAJARE,

DIRECŢIA RESURSE
PERSOANE CU

MANAGEMENT DE
DIRECŢIA PENTRU
DIALOG SOCIAL

ASIGURĂRILOR

HANDICAP

UNITATEA DE
COMUNICĂRII ŞI

ECONOMICĂ
DIRECŢIA

DIRECŢIA
SOCIALE

PROIECT
UMANE
POLITICILOR
DIRECŢIA

PUBLICE
CASA NAŢIONALĂ DE INSPECŢIA AGENŢIA NAŢIONALĂ pt. AGENŢIA NAŢIONALĂ pt.
PENSII PUBLICE MUNCII PRESTAŢII SOCIALE OCUPAREA FORŢEI DE
MUNCĂ

CASA JUDEŢEANĂ INSPECTORATUL CASA JUDEŢEANĂ AGENŢIA JUDEŢEANĂ

DE PENSII TERITORIAL DE DE PRESTAŢII pt. OCUPAREA FORŢEI
PUBLICE MUNCĂ SOCIALE DE MUNCĂ

CASE
AGENŢIE
LOCALE
LOCALĂ

7. Organizarea teritorială a MMFPS este complex şi se bazează pe un model de

business care necesită o acoperire densă de puncte de livrare fizică în întreaga ţară.
CNPAS, ANOFM, ANPS şi IM au sucursale regionale în toate cele 41 de judeţe şi şase
sectoare numai în Bucureşti. În plus, există aproximativ 255 de birouri locale. Birourile
judeţene şi locale realizează predominant muncă de birou, inclusiv de procesare a plăţilor.

8. Restructurarea a dus la o reducere de personal, atât la nivel naţional cât şi la

nivel judeţean a agenţiilor specializate. Personalul actual al MMFPS şi al agenţiilor
subordonate este prezentat mai jos (Tabelul 1.1).

3
 Tabel 1.1. Nivelele de personal în MMFPS şi în Agenţiile specializate, Decembrie 2011
INSTITUŢIA TOTALUL DISTRIBUŢIA
POZIŢIILOR POZIŢIILOR
AUTORIZATE CENTRAL LOCAL
MMFPS 1010 660 350
Agenţia Naţională pentru Ocuparea 2067 154 1913
Forţei de Muncă
Casa Naţională de Pensii Publice 3476 280 3196
Agenţia Naţională pentru Prestaţii 1032 47 985
Sociale
Inspecţia Muncii 3236 178 3058
TOTAL 10821 1319 9502

Legătura cu administraţia publică locală.

9. Pe lângă structurile instituţionale de mai sus, peisajul muncii şi protecţiei sociale, în

cadrul procesului intens de descentralizare, este completat de alte structuri instituţionale
specializate pentru servicii de asistenţă socială, sub supravegherea şi coordonarea diferitelor
entităţi ale administraţiei publice locale, cum ar fi:
(i) Direcţiile Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), în
subordinea Consiliilor judeţene (organismele alese); şi

(ii) Serviciile Publice de Asistenţă Socială (SPAS), care intră în consiliile locale
(organismele alese) la nivel de oraş şi comună.

10. Aceste structuri supraveghează serviciile de asistenţă socială (de exemplu, de

îngrijire pentru copii, vârstnici, persoane cu handicap, victime ale violenţei în familie,
tineret la risc, etc.) Aceste servicii sunt oferite de: (i) instituţii specializate de îngrijire pe
termen lung sau scurt, în cea mai mare parte deţinute de autorităţile locale, sau (ii) servicii
sociale în cadrul comunităţii şi servicii de îngrijire la domiciliu contractate de către
autorităţile locale. Ambele tipuri de servicii sunt finanţate de la bugetele locale (utilizarea
veniturilor proprii sau prin redistribuire- egalizarea subvenţiilor).

11. Având în vedere faptul că aceste instituţii şi structuri aparţin şi raportează

autorităţilor locale, este dificil pentru a obţine o imagine clară a întregului sistem de
asistenţă socială şi resursele financiare publice totale cheltuite pe acesta. Cu toate acestea,
având în vedere că România are 41 de judeţe, în plus faţă de cele 6 sectoare ale
Bucureştiului, precum şi 325 oraşe şi comune 2855, personalul administrativ a structurilor
menţionate mai sus în (i) şi (ii) este un număr destul de mare. Numărul total de posturi de
funcţionari aprobat pentru doar pentru DGASPC la nivel judeţean în 2011 este de 11,529.
Dintre acestea, 8200 posturi sunt ocupate (poziţiile rămase sunt îngheţate, în conformitate cu
măsurile incluse în pachetul anti-criză, aprobat de GR în iunie 2010).

Finanţarea întregului sector.

12. Finanţările sectorului MPS este atrasă din mai multe surse: (i) contribuţiile la

4
asigurările sociale pentru pensii şi ajutor de şomaj; (ii) fonduri de la stat pentru ajutoarele de
asistenţă socială; (iii) fonduri locale (din venituri proprii şi din subvenţii de egalizare de la
bugetul de stat); (iv) fondurile de stat pentru Programe de importanţă naţională (cheltuieli de
funcţionare) şi pentru programe de investiţii şi (v) alţi donatori. În plus, fondul de stat se
referă la ajutoarele pentru pensiile non-contributive (sociale) şi la deficitele realizate de
pensii şi fondurile de şomaj, după cum este necesar. Figura 1.2 de mai jos arată fluxul de
fonduri din sectorul MPS.
Taxe şi impozite generale BUGET DE
STAT GUVERNARE LOCALĂ

contrib. pensii grant.echilibr.

Consiliul
Trez. judeţean
MMFPS MFP

contrib. şomaj
Cote din
granturi de
echilibrare Servicii/
DGASPC beneficii

Primăria Servicii/
ANOFM CNPP ANBS municipiului beneficii
Taxe locale
Servicii/
Primăria
beneficii
AJOFM CJPP Agenţia jud. oraşului
beneficii Taxe locale
sociale
Servicii/
Primăria beneficii
Beneficiari Beneficiari Fonduri Beneficii SA Taxe locale comunală
şomaj pensii private de beneficiari
ben/servicii pensii

În ceea ce priveşte cheltuielile, cheltuielile totale din România cu privire la conturile de

protecţie socială pentru 14,3% din PIB (2010), este peste media UE 10 noi state membre
(NSM), şi sub media UE-27. Acest nivel de cheltuieli reflectă o creştere semnificativă
începând cu anul 2008, crescând de la 10,75% din PIB (a se vedea Figura 1.3 de mai jos).

5
Figura 1.3. Cheltuieli pe protecţia socială ca procent din PIB, 2008 şi România
2010.

Sursa: Eurostat (cod de date online: spr exp sum)—Cheltuieli deduse pentru Boală/Sănătate.

6
Accesarea fondurilor UE.

13. Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU),
ridicate la 3.47 miliarde de euro, oferă un sprijin financiar suplimentar pentru sectorul MPS
(precum şi pentru sectorul educaţiei). Obiectivul general al POS DRU este dezvoltarea
capitalului uman şi creşterea competitivităţii, prin corelarea educaţiei şi învăţării pe tot parcursul
vieţii, pentru a spori participarea pe piaţa forţei de muncă şi asigurarea unei pieţe a muncii
modernă, flexibilă şi incluzivă, pentru 1.650.000 de persoane.

14. MMFPS este responsabil pentru întreaga implementare a HRS POS prin intermediul
Autorităţii de Management (AM) pentru POS DRU, stabilit ca o Direcţie Generală în subordinea
directă a ministrului. Pentru a sprijini punerea în aplicare în anumite axe prioritare specifice şi
domenii majore de intervenţie, trei Organismelor Intermediare (OI) au fost stabilite: (i) Agenţia
Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, (ii) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi
Sportului (MECTS) şi (iii) Centrul Naţional pentru Dezvoltarea Învăţământului Profesional şi
Tehnic (CNDÎPT). De asemenea, opt Organisme Intermediare Regionale (coaste) au fost stabilite
pentru următoarele regiuni: nord-est, sud-est, Sud-Muntenia, sud-vest, Oltenia, Vest, nord-vest,
Centru şi Bucureşti-Ilfov.

15. După patru ani de implementare, programul POS DRU în România este o chestiune de
interes pentru GR, CE, precum şi pentru beneficiari. În cazul în care rata de angajare totală de
79.44% (2.76 miliarde de euro) poate fi considerată satisfăcătoare, rata de rambursare de
1,85% (64.53 mil. EUR) este extrem de slabă (date din 30 decembrie 2010, furnizate de către
Autoritatea Management). Aceste preocupări sunt sporite de faptul că, în contextul actual al
crizei economice, impactul negativ al constrângerilor bugetare (rece) a fost atenuat, într-o
anumită măsură, de accesul la sprijin financiar gratuit semnificativ în zonele acoperite de POS
DRU. Comparativ cu performanţa de celelalte programe operaţionale în România, POS DRU
este aliniat la rata de absorbţie generală slabă a fondurilor UE, care este în intervalul de 1,6% -
6,2% fiind clasat pe locul următor la cel mai mic executant (POS pentru Mediu).

16. MMFPS a elaborat recent o hartă pentru îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor UE, care a
fost inclusă în Planul de acţiune prioritar al GR şi transmise la CE.

7
CAPITOLUL II: MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ŞI PROTECŢIEI SOCIALE

Funcţii de bază

17. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) are, inter alia,
următoarele funcţii de bază, conform celor menţionate în documentele oficiale de
reglementare a instituţiei:

• să reglementeze protecţia muncii şi protecţia socială prin pregătirea şi promovarea

proiectelor de acte juridice necesare pentru punerea în aplicare a politicilor publice ale
Guvernului României în sectorul protecţiei muncii şi sociale;
• să elaboreze strategii sectoriale pentru dezvoltarea şi punerea în aplicare a politicilor
publice în domeniul protecţiei muncii şi a protecţiei sociale, să ofere îndrumare
metodologică a instituţiilor aflate sub autoritatea sau coordonarea sa
• Să monitorizeze şi să evalueze performanţa punerii în aplicare a politicilor publice
specifice sectoarelor;
• Să armonizeze cadrului juridic în sectorul său de activitate, cu reglementările Uniunii
Europene; să acţioneze ca autoritate de management pentru Programul Operaţional
Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane”;
• Să administreze active, să pregătească bugete şi să aloce fonduri pentru a susţine
implementarea acestui program sectorial;
• Să prezinte Guvernul României şi Statul Român în ţară şi în străinătate, în sectorul său de
activitate; şi
• Să exercite controlul unic asupra legislaţiei existente care guvernează cadrul juridic al
sectorului protecţiei muncii şi sociale.

Structura instituţională şi de personal

18. Ca urmare a ultimelor restructurări instituţionale din 2010, personalul MMFPS a crescut
şi structura organizaţională a devenit mai complexă. Noi entităţi instituţionale au fost incluse, în
principal în domeniul serviciilor de asistenţă socială, şi noi responsabilităţi au fost adăugate,
inclusiv controlul asupra întregului sistem de asistenţă socială / de incluziune socială (atât
beneficii cât şi servicii). Patru foste agenţii naţionale (Agenţia Naţională pentru Persoane cu
Handicap, Agenţia Naţională pentru Protecţia Familiei şi Copilului, Agenţia Naţională pentru
Egalitatea de Şanse, precum şi Agenţia pentru Incluziune Socială) au fost încorporate în cadrul
MMFPS şi au devenit Direcţii Generale.

19. Structura organizaţională a MMFPS a devenit puternic dezechilibrată în ceea ce

priveşte coordonarea diferitelor departamente. Astfel, şapte departamente cu 284 de angajaţi
(reprezentând 43 la sută din angajaţii ministerului) se află sub coordonarea directă a ministrului.
Ministrul, coordonează de asemenea direct activitatea a patru agenţii cu structura naţională şi
teritorială: CNPAS (3,476 angajaţi), ANOFM (2,162 angajaţi), ANBS (1,032 angajaţi) şi IM
(3,236 angajaţi). Imediat subordonate ministrului sunt doi secretari de stat, care coordonează
doar două departamente: unul cu 120 angajaţi, reprezentând 18 la sută din totalul angajaţilor; şi

8 
 
celălalt cu 146 de angajaţi, 22 la sută din totalul angajaţilor. În plus, Secretarul General
coordonează activitatea a 109 angajaţi, reprezentând aproximativ 17 la sută din numărul total de
angajaţi.

20. În timp ce reorganizarea până la acest moment, cu componenta sa de limitare a costurilor,

intenţiona să adauge coerenţă în procesele de dezvoltare de politici în cadrul sistemului de
incluziune socială, a crescut volumul de muncă al managerilor seniori (numiţi politic), ceea ce
poate reduce eficacitatea şi eficienţa factorilor de coordonare şi de luare a deciziilor din cadrul
MMFPS în întregimea sa. Având în vedere angajamentul luat de Guvernul României de a
consolida programele de beneficii în numerar pentru asistenţa socială, precum şi schimbarea
intenţionată a accentului de pe o asistenţă socială generală, pe servicii sociale (cum au fost
prezentate de proiectul de lege cadru al MMFPS cu privire la asistenţa socială, în prezent în curs
de elaborare), este necesar ca MMFPS să îşi consolideze capacitatea de a trata în mod
corespunzător aceste angajamente. Capitolul V: Asistenţa Socială (transferul de numerar)
prezintă mai pe larg aspectele de Resurse Umane în legătură cu asistenţa socială şi face
propuneri pentru dimensionarea adecvată a personalului.

21. În acelaşi timp, alte instituţii de la nivel central cu responsabilităţi în domeniul incluziunii
sociale, cum ar fi Agenţia Naţională pentru Romi (ANR) şi Oficiul Român pentru Adopţii,
funcţionează sub egida biroului Primului Ministru. La momentul în au fost fondate ar fi putut
exista o raţiune pentru plasarea lor aproape de biroul premierului. Cu toate acestea, odată ce
politicile lor sectoriale specifice sunt dezvoltate şi puse în aplicare, ar putea fi rezonabil să fie
apropiate mai mult de MMFPS , care este omologul principalul instituţional pentru incluziunea
socială în UE. Analiza funcţională a Guvernului Central efectuate în prima etapă a exerciţiului de
revizuire funcţională a ridicat anterior întrebări cu privire la oportunitatea de plasare celor două
instituţii în cadrul SGG.

22. Având în vedere constatările de mai sus, o structură organizatorică îmbunătăţit uşor
pentru MMFPS, aşa cum este prezentat în Figura 2.1. de mai jos poate fi considerată. În această
structură s-ar stabili o nouă poziţie a Secretarului de Stat (sau a Subsecretarului de Stat)
pentru a reechilibra coordonarea departamentelor existente.

9 
 
Figura 2.1. Opţiuni posibile pentru o structură organizaţională îmbunătăţită a MMFPS
MINISTRU

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ROMI- 30 OFICIUL ROMÂN PENTRU ADOPŢII -

20

DIRECŢIA GENERALĂ DE DIRECTORATUL PENTRU RELAŢII

INSPECŢIE SOCIALĂ - 136
EXTERNE - 24

SECRETAR DE STAT SECRETAR DES TAT SECRETAR DE STAT SECRETAR GENERAL

DIRECŢIA DE ASIGURĂRI

DIRECŢIA GENERALĂ DE

DIRECŢIA GENERALĂ DE
UNITATE MANAGEMENT

DIRECTORATUL PENTRU

DIR. RESURSE UMANE -

SOP – HRD (POSDRU)- 88

EGALITATEA DE ŞANSE -

ASISTENŢĂ SOCIALĂ. -

POLITICILOR PUBLICE-
OCUPAREA FORŢEI DE

DIR.ECONOMIC - 52
DIRECŢIA GENERALĂ
MUNCĂ, SALARII ŞI

DIALOG SOCIAL- 24

PERSOANELOR CU
DIRECŢIE PENTRU
DIR.GEN. PENTRU

DISABILITĂŢI - 41
pentru PROTECŢIA
LEGISLAŢIE - 69

COPILULUI. - 47

COMUNICAREA

19
PROTECŢIE A
PROIECTE- 13

DIR. PENTRU

SOCIALE
25
16

CASA NAŢIONLĂ DE INSPECŢIA MUNCII - 3236 AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU AGENŢIA NAŢIONALĂ DE
PENSII PUBLICE - 3476 BENEFICII SOCIALE - 1032 OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ
- 2162

Casa judeţeană Casa judeţeană INSPECT INSPECTOR AGENŢIA AGENŢIA JUD. Agenţia judeţeană Agenţia judeţeană
de pensii publice
... de pensii ORATUL . ATUL JUD. DE . DE BENEFICII de ocup. a forţei ... de ocup. a forţei de
1 publice 41 TERITORI TERITORIA BENEFICII SOCIALE de muncă muncă
AL DE L DE SOCIALE 41 1 41
MUNCĂ MUNCĂ 1
1 41
Case Case Agenţie
Agenţie
Locale ... Locale
locală ... locală

23. Alocarea personalului între funcţii tehnice şi administrative pot fi îmbunătăţite. În

prezent, 23,6 la sută din personalul ministerului (126 persoane) sunt dedicaţi sarcinilor
administrative (resurse umane, finanţe şi contabilitate, administraţie, etc.), în timp ce doar 76.4 la
sută (534 persoane) au drepturi şi responsabilităţi tehnice (ocuparea forţei de muncă, asigurări
sociale, asistenţă socială, inspecţie socială, dialog social, politici publice, structura programului,
etc.). Ca urmare a restructurării instituţiilor guvernamentale şi a consolidării acestora din anul
2010, raportul dintre salariaţi administrativi şi numărul total de salariaţi a scăzut de la nivelul
precedent de aproape 40 la sută. Cu toate acestea, în comparaţie cu alte ţări ale Uniunii
Europene, acest raport este în continuare peste media de 20 la suta. În plus, alocarea de personal
variază foarte mult între departamentele MMFPS (direcţii generale, direcţii, servicii,
compartimente). Aceste variaţii ar trebui reduse la nu mai mult de 25 la sută.

24. Dezvoltarea profesională este o altă zonă de interes. De obicei, angajaţii din cadrul
unităţilor subordonate ministerului sunt instruiţi după ce sunt angajaţi. Calificare personalului nu
se bazează pe un sistem organizat şi coerent de dezvoltare profesională, ci se face la locul de
muncă de către angajaţii mai în vârstă sau mai experimentaţi, care este posibil să nu dispună de
educaţie formală pentru specialitatea lor. În plus, nici un sistem de orientare formală sau
integrare în nivelul de muncă nu se adresează nevoilor angajaţilor noi sau a angajaţilor care sunt
mutaţi la un alt departament. În plus, există oportunităţi limitate pentru promovarea în carieră şi
dezvoltare pentru personalul calificat, date fiind constrângerile financiare care au existat în
ultimii doi ani.

10 
 
25. Profesionalizarea personalului de conducere ar trebui să fie consolidată. Numirea
managerilor tehnici ai diferitelor departamente din cadrul MMFPS şi agenţii subordonate ar
trebui să fie bazată pe performanţă. De asemenea, practica actuală curentă a delegării temporare
de responsabilităţi de management, cu posibilitatea de reînnoiri multiple, este contraproductivă şi
adesea duce la politizarea de un al doilea strat al personalului de conducere. Ambele practice
trebuie oprite, ele inducând de asemenea nesiguranţa locului de muncă. Alternativ, după o
perioadă iniţială de probă care corespunde cu legea (Codul Muncii), numirile temporare ar
trebui să fie transformate în numiri nelimitate.ListenRead fonetic

26. Întrucât reformele în sectorul muncii şi protecţiei sociale sunt adesea extrem de sensibile,
există o nevoie de a le comunica în mod corespunzător publicului şi de a le explica raţional şi
de a explica impactul acestora. Până în prezent MMFPS a eşuat în stabilirea unor mecanisme
adecvate pentru a susţine eficient campaniile de sensibilizare a publicului. Ca urmare, publicul şi
mass-media au reacţionat negativ la reformele recent puse în aplicare în sectoarele de pensii,
asistenţă socială şi relaţiile de muncă. Desigur, este adevărat că Guvernul României a fost
împiedicat din punct de vedere financiar, să încurajeze dezvoltarea şi punerea în aplicare a unor
astfel de campanii pe parcursul ultimilor doi ani. Cu toate acestea, se recomandă o strategie de
comunicare publică, care este implementată cu sprijinul unui personal profesionist.

27. Accesul în timp util la informaţii precise din diferite domenii ale sectorului muncii şi
protecţiei sociale este o premisă necesară pentru luarea de decizii informate. Deşi trei sisteme
informatice integrate de gestionare acoperă pensiile, piaţa forţei de muncă şi prestaţiile de
asistenţă socială, sediul ministerului nu are o platformă de gestionare a informaţiilor. Cele trei
sisteme informatice de management nu comunică între ele şi, în lipsa unei platforme de la sediul
central, Ministerul trebuie să solicite informaţii prin intermediul poştei electronice, mai degrabă
decât să fie transferate automat.

28. Există o nevoie clară pentru MMFPS de a crea o viziune generală asupra gestionării
informaţiilor, de a crea în viitor un sistem, care să integreze toate sistemele existente de
gestionare a informaţiilor, să asigure interoperabilitatea / integrarea, şi să sprijine pe deplin
funcţiile de afaceri ale MMFPS. Pentru a atinge acest obiectiv, colaborarea MMFPS cu agenţiile
subordonate acestuia trebuie să fie consolidată. Deţinătorii sistemelor menţionate de gestiune a
informaţiilor ar trebui să sprijine acest proces, cu înţelegerea că sistemele lor trebuie să fie parte
a unei platforme de e-guvernare mai mare. O structură instituţională specializată (cum ar fi un
Biroul Principal de Informare), pentru a ajuta cu dezvoltarea şi punerea în aplicare a unei astfel
de viziuni, ar trebui să fie stabilit în cadrul MMFPS. O astfel de structură ar raporta fie direct
ministrului fie secretarului general, şi ar fi responsabilă pentru:
(i) Planificarea, prioritizarea, coordonarea şi executarea iniţiativelor şi proiectelor
ITC.
(ii) Achiziţia şi alocarea resurselor ICT (buget, facilităţi, resurse umane);
(iii) Reiniţierea procesului de afaceri pentru utilizarea eficientă a informaţiilor şi
tehnologiei;
(iv) Adoptarea sau revizuirea reglementărilor pentru a afecta proiectele de
eGuvernare.

11 
 
MANAGEMENT FINANCIAR

Elaborarea bugetului şi managementul financiar

29. Principalele activităţi ale MMFPS în ceea ce priveşte elaborarea bugetului includ:
(i) planificarea financiară anulă şi emiterea de fonduri; (ii) procesare plăţi; (iii) contabilitate şi
raportare; (iv) control financiar intern; şi (v) auditare internă.

30. Direcţia Generală Economică (DGE) administrează emiterile de fonduri şi prin urmare
joacă un rol cheie în elaborarea bugetului şi planificarea fondurilor, în plus pe lângă funcţiile sale
privind cheltuielile cu implementarea programelor şi pregătirea bugetului.

31. DGE cuprinde trei departamente: a) Financiar-contabil; b) Buget; şi c) Achiziţii

(responsabil de achiziţii şi de problemele administrative). Funcţiile privind controlul financiar
intern sunt organizate în cadrul direcţiei. DGE este condusă de un director general care
raportează Ministrului MMFPS şi Secretarului de Stat responsabil de activităţile economice şi
bugetare. Structura personalului DGE este mai mult sau mai puţin adecvată, cu aproximativ 45
de angajaţi pe 52 de posturi. Totuşi, există o lipsă de personal în cadrul departamentului
Financiar-contabil (este nevoie de cel puţin încă 4 angajaţi) şi în departamentul Buget (este
nevoie de cel puţin încă 3 angajaţi). Nu este clar când anume aceste posturi vor fi anunţate pentru
ocupare având în vedere blocarea angajărilor, situaţie în care numai un singur post poate fi dat
publicităţii pentru ocupare, pentru fiecare şapte posturi rămase libere (angajaţi care ies la pensie
sau posturi care se elimină).

Planificare şi stabilire buget

32. La fel ca şi în cazul celorlalte Ministere evaluate, structura curentă a bugetului

reprezintă un mijloc adecvat pentru contabilitate şi în mare respectă cerinţele legislaţiei
privind finanţele publice. Cu toate acestea, atât structura bugetului cât şi configuraţia sa îi
limitează utilitatea de instrument pentru alocarea strategică a resurselor, management
eficient, evaluarea şi monitorizarea performanţei. Bugetul este în primul rând un buget
funcţional, conform legislaţiei şi cu cerinţele de raportare ale Ministerului Finanţelor Publice
(MFP), şi consecvent cu cadrul pe termen mediu emis de MFP. Utilizarea parametrilor de
performanţă este bazică şi orientată către randament şi nu către rezultate strategice. Aşadar,
bugetul prevede o responsabilitate foarte redusă şi un feedback redus în ceea ce priveşte
implementarea şi performanţa.

33. Deşi administraţia din România utilizează o structură funcţională a bugetului şi nu o

structură de buget destinată programului, o structură bazică a bugetului pentru programe este
anexată la documentul privind bugetul principal. Prin aceasta se doreşte facilitarea utilizării
bugetului ca o resursă strategică de alocare a fondurilor.

34. În ultimul rând, MMFPS ar beneficia de pe urma trecerii la o abordare axată pe

stabilirea bugetelor pentru programe. Aceasta, împreună cu un proces nou de formulare ar
12 
 
asigura o utilizare mai eficientă şi mai bună din punct de vedere strategic al resurselor precare
prin mărirea alocărilor strategice şi prin promovarea descentralizării puterilor responsabile de
luarea deciziilor. Ar determina totodată şi o mai mare responsabilitate, ar favoriza monitorizarea
financiară şi feedback-ul, şi ar ajuta la stabilirea bugetului pentru următorul ciclu. Stabilirea
bugetului pentru programe ar permite Ministerului să alinieze bugetul la priorităţile sale. În acest
mod s-ar defini obiective pentru fiecare program în parte şi bugetul alocat fiecărui program ar fi
consecvent cu obiectivele măsurabile. S-ar lua în considerare durata de timp necesară
implementării programului şi s-ar identifica departamentele şi agenţiile responsabile de
implementarea bugetului şi de rezultate.

35. Un format clar de alocare a bugetului pentru un program ar îmbunătăţii şi procesul de

formulare, deoarece ar fi mult mai uşor să se identifice schimburile comerciale strategice. În loc
să se primească solicitări din partea agenţiilor subordonate care se bazează pe nivelele de
cheltuieli din prezent şi să se încerce distribuirea „justă” a resurselor precare între acestea,
unitatea de management şi politică a Ministerul va stabili anual reguli clare de prioritate, creând
un cadru de cheltuieli pe termen mediu actualizat în mod continuu. Aceste reguli de prioritate vor
ajuta la rândul lor agenţiile şi direcţiile să-şi fixeze bugetele. Mecanismul de consultare va trebui
de asemenea îmbunătăţit prin stabilirea bugetului pentru programe şi autorizând fiecare unitate
să-şi distribuie propriul buget şi să fie responsabilă pentru el. O comisie de lucru a conducerii
Ministerului ar fi cea care ar lua deciziile finale cu privire la buget.

36. Unele probleme privind elaborarea şi stabilirea bugetului sunt în mod evident de
natură trans-sectorială şi ar necesita modificarea legilor sau a regulamentelor. Totuşi, când
vine vorba de elaborarea şi monitorizarea bugetului, Ministerul ar putea crea o serie de
instrumente interne pentru managementul bugetului, respectând cadrul legal actual. În loc să
aştepte modificarea legii finanţelor publice, Ministerul poate începe crearea unui instrument
intern de stabilire a bugetului pentru programe, care ar facilita elaborarea strategică a bugetului,
monitorizarea şi asumarea responsabilităţii pentru obiectivele programelor. În loc să stabilească
un buget pentru programe bazat pe bugetele oficiale funcţionale, Ministerul ar putea institui un
proces pentru stabilirea bugetelor pentru programe, care ar putea reprezenta baza unui buget
funcţional pentru MFP. Un astfel de buget ar include priorităţile strategice ale Ministerului,
indicatorii rezultatelor, un buget detaliat şi numărul de persoane din departamente, şi ar identifica
departamentul responsabil de implementarea fiecărei priorităţi. Ar trebui să permită actualizări
clare şi regulate, nu numai în ceea ce privesc indicatorii sectoriali, ci şi performanţa procesului.

Planificare financiară anuală şi emiterea de fonduri

Procedura de alocare

37. După aprobarea legii bugetului anual, principalii ordonatori elaborează planuri
trimestriale de implementare a bugetului. Aceste planuri sunt revizuite de DGE şi aprobate de
Ministrul MMFPS. Principalii ordonatori includ preşedinţii agenţiilor MMFPS, şefii celorlalte
autorităţi publice şi alte agenţiilor specializate. După aprobarea planului trimestrial de
implementare a bugetului, principalii ordonatori distribuie creditele pentru propriile lor bugete şi
pentru entităţile publice subordonate sau unităţilor ai căror manageri sunt ordonatori secundari
sau terţiari. Mai apoi, ordonatorii secundari distribuie creditele bugetare aprobate pentru bugetele
lor sau pentru cele ale autorităţilor subordonate terţiare.
13 
 
38. Pentru a asigura elaborarea prudentă a bugetului, principalii ordonatori trebuie să păstreze
10% din finanţările aprobate pentru toate cheltuielile, exceptând cheltuielile cu personalul şi
fondurile pentru obligaţiile externe. Rezerva va fi distribuită în a doua jumătate a anului.

Emiterea de fonduri

39. Fondurile sunt emise prin intermediul deschiderilor de credit lunare. Principalii ordonatori
prezintă în fiecare lună mai multe solicitări de emiteri de fonduri la DGE, care trebuie să fie
conforme cu limitele trimestriale ale cheltuielilor. Aceste solicitări sunt însoţite de note prin care
se prezintă operaţiunile ce urmează să fie finanţate. După revizuirea acestor solicitări,
deschiderile de credit sunt autorizate şi astfel fondurile sunt emise principalilor ordonatori.
Aceste deschideri de credit sunt înregistrate în sistemul de plăţi al trezoreriei. Mai apoi, emiterile
de fonduri sunt distribuite în cascadă principalilor ordonatori.

40. DGE exercită un control riguros al emiterilor de fonduri prin corelarea limitelor
trimestriale a emiterilor de fonduri cu deschiderile de credit lunare. Astfel de controale pot ajuta
la ţinerea sub control a fondurilor atunci când bugetul nu se bazează pe estimări realistice ale
câştigurilor. Totuşi, procesul necesită mult timp şi implică un număr mare de verificări şi
controale. În plus, managementul cheltuielilor la cel mai jos nivel administrativ este negativ
atunci când există întârzieri în distribuirea fondurilor în cadrul MMFPS. Procesul riscă să
genereze şi restanţe în cazul în care emiterile de fonduri nu iau în considerare orarul plăţilor
angajamentelor existente, sau dacă emiterile de fonduri sunt limitate datorită disponibilităţii
limitate a fondurilor în general.

Procesarea plăţilor

41. Există deja implementat un sistem eficient de Cont Unic de Trezorerie. Toate tranzacţiile
cu numerar sunt realizate prin contul de Trezorerie de la banca centrală, exceptând tranzacţiile în
valută străină care sunt procesate de băncile comerciale. Conturile MMFPS şi ale entităţilor
subordonate sunt păstrate la Trezorerie. Plăţile realizate în aceste conturi se efectuează prin
intermediul sistemului de informaţii al Trezoreriei în decurs de o zi. Entităţile subordonate nu
dispun de un sistem eficient de a putea vedea că le-au fost puse la dispoziţie anumite fonduri.
Acestea se bazează foarte mult pe verificări informale frecvente realizate prin telefon cu
personalul financiar al MMFPS şi cu Trezoreria pentru a determina dacă le-au fost puse la
dispoziţie fondurile.

42. Ordonatorii trebuie să aducă ordine de plată (ordonanţare) la sucursalele Trezoreriei.

Această procedură, necesară conform Legii Finanţelor Publice (500/2002), este greoaie, necesită
mult timp şi implică elaborarea mai multor documente şi multe semnături. Până în prezent,
problemele legate de autorizarea legală a semnăturilor electronice au împiedicat transmiterea
ordinelor de plată de la ordonatori la sucursalele Trezoreriei. La sucursalele Trezoreriei, ordinele
de plată sunt de obicei scanate (un ordin de plată cuprinde un cod de bare) sau sunt procesate
manual în vederea înregistrării în baza de date a Trezoreriei.

14 
 
Contabilitate şi Raportare

43. Ordonatorii principali, secundari şi terţiari care utilizează fondurile bugetului de stat şi alte
entităţi guvernamentale îşi ţin contabilitatea utilizând metode de contabilitate de angajamente
(ex. justifică deprecierea activelor imobilizate). Există un grafic unificat al conturilor unităţilor
guvernamentale centrale şi locale. Din 2003 până în 2010, guvernul a implementat 18 Standarde
Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS) standarde de contabilitate de
angajamente (dintr-un total de 31 de standarde). Consolidarea implementării acestor standarde şi
implementarea unor altor standarde IPSAS va necesita o formare suplimentară şi o supraveghere
atentă. Această problemă este abordată separat de către Bancă prin intermediul unei asistenţe
tehnice cu Ministerului Finanţelor Publice (MFP).

44. MMFPS şi principalii ordonatori vor elabora situaţii financiare trimestriale şi anuale, care
vor cuprinde:
• Un raport cu privire la utilizarea bugetului care indică: (i) autorizarea
angajamentului; (ii) creditul bugetar iniţial pentru realizarea plăţii; (iii) creditul bugetar
revizuit; (iv) angajamente bugetare (rezervarea creditului bugetar pentru o utilizare
specifică); (v) angajamente legale; (vi) plăţi; (vii) cheltuieli verificate inclusiv
cheltuieli neachitate; şi (viii) rapoarte lunare cu privire la cheltuielile salariale.
• Un bilanţ contabil care să prezinte activele şi obligaţiile.

45. MMFPS consolidează aceste situaţii financiare. Mai apoi, acestea sunt centralizate de
Direcţia Generală de Metodologie Contabilă Instituţii Publice (DGMCIP) din cadrul MFP cu
ajutorul unui software special. Rapoartele trimestriale sunt trimise la DGMCIP în decurs de 45 –
60 de zile de la sfârşitul trimestrului aflat sub analiză. În paralel, Sistemul de Informaţii
Trezorerie poate genera rapoarte cu privire la utilizarea fondurilor pe bază de numerar, aproape
în timp real. Durata de timp necesară obţinerii de informaţii cu privire la angajamente este foarte
mare. Angajamentele din prima lună a trimestrului sunt raportate 3,5 – 4 luni mai târziu. Acest
lucru determină următoarele probleme:

• Fondurile deja stabilite au fost uneori reduse pe durata revizuirii bugetului datorită
insuficienţelor privind raportarea angajamentelor. Acest lucru poate conduce la generarea
de restanţe. Raportarea angajamentul în timp util, împreună cu sancţiunile pentru supra-
angajamente şi angajamente în afara bugetului vor contribui la îmbunătăţirea disciplinei
fiscale. O planificare mai eficientă a fondurilor va necesita o perioadă de raportare mai
mică pentru angajamente şi pentru raportarea orarului de plăţi asociat angajamentelor.

• Sistemele software ale MMFPS cu privire la informaţiile financiare se axează în principal

pe contabilitate şi raportare, însă chiar şi aceste procese se bazează foarte mult pe
intervenţiile manuale. Transferul informaţiilor din software-ul MMFPS în formatul
solicitat de MFP al DGMCIP se realizează manual, pe baza bilanţului de probă al
MMFPS. Transferul manual al informaţiilor necesită mult timp şi poate genera erori.

15 
 
 • În plus, nu există o procedură sistematică de comparare a cheltuielilor prezentate în
cadrul rapoartelor de utilizare a bugetului de către ordonatori secundari şi terţiari, cu
tranzacţiile de plăţi înregistrate în Sistemul Trezoreriei.

Sistemele de contabilitate financiară şi raportare

46. MMFPS utilizează o aplicaţie software bazică pentru funcţiile sale de management
financiar. Sistemul principal este Sintec, un software de management financiar dezvoltat de o
firmă românească, care are câteva module standard inclusiv contabilitate, active imobilizate,
inventare şi altele. Modulul privind salariile nu a fost achiziţionat deoarece este dificil să se
transfere datele din vechea bază de date salariale. Unele entităţi MMFPS au avut contracte de
mentenanţă cu compania de software pentru furnizarea de suport tehnic şi pentru incorporarea în
timp util a actualizărilor legislative şi a celor de alte tipuri în cadrul software-ului. Totuşi, unele
entităţi subordonate, precum Casa de Pensii, nu au contracte de mentenanţă în derulare şi prin
urmare nu mai pot utiliza pe deplin software-ul. În schimb, acestea utilizează foi de calcul Excel.
Excel-ul este de asemenea foarte des utilizat şi pentru reportare şi analize de date.

47. În ceea ce priveşte hardware-ul, au fost raportate o serie de probleme de hardware,

inclusiv problema computerelor foarte vechi şi unele anomalii ale hardware-ului, în special în
perioadele aglomerate de raportare. Într-o primă instanţă, Casa de Pensii a pierdut multe
informaţii financiare corespunzătoare anului 2009 din cauza unui virus care i-a afectat serverul.
Efortul de reintroducere a tuturor datelor în sistem din înregistrările realizate pe hârtie a fost
extraordinar şi a necesitat ca unii angajaţi să lucreze non-stop timp de mai multe luni. Este
evident că vor fi necesare servere mai puternice, precum şi o proiecţie antivirus corespunzătoare.

48. În ultimii ani s-au depus eforturi importante în vederea modernizării sistemelor software
MMFPS, inclusiv prin intermediul fondurilor asigurate de un împrumut de la Banca Mondială.
Cu toate acestea, sistemul Oracle dezvoltat în acest sens nu este utilizat. După finalizarea
împrumutului, nu au mai existat fonduri necesare pentru păstrarea software-ului Oracle
actualizat, nici măcar pentru menţinerea sa. Este de regretat faptul că o investiţie atât de scumpă
nu a fost actualizată sau utilizată în întregime. Beneficiile utilizării unui sistem multilateral ar
depăşi cu mult costurile suplimentare.

49. MMFPS ar avea multe de câştigat de pe urma îmbunătăţirii sistemelor sale software şi ca
urmare a incorporării a unor alte funcţii critice, ex. planificare şi alocare buget (realizate în
prezent în Excel), planificarea achiziţiilor, bugetare programe, etc. În plus, erorile determinate de
transferul manual al informaţiilor din cadrul software-ului de contabilitate al MMFPS în formatul
solicitat de MFP, aşa cum am menţionat mai sus, ar putea fi eliminate prin intermediului unui
sistem multilateral. Mai mult decât atât, informaţiile referitoare la angajamente ar fi mult mai de
folos managementului MMFPS dacă acestea ar fi automate, eliminând efortul necesar în prezent
în vederea obţinerii lor şi pentru a se asigura că informaţiile sunt întotdeauna actualizate.

Controalele financiare privind utilizarea bugetului

50. Legea Nr. 500 cu privire la Finanţele Publice defineşte patru etape de utilizare a
bugetului (care respectă normele ALOP – angajament, verificare, ordin de plată şi plată) şi pune
accentul pe principiul separării sarcinilor. Procedurile scrise lipsesc în cazul unor activităţi şi
16 
 
funcţii. Procedurile scrise existente în prezent descriu în mare parte organizarea şi structura
Ministerului şi principalele procese funcţionale, precum şi fiecare post de lucru. Totuşi, MMFPS
ar trebui să stabilească în scris proceduri interne de control individualizate tuturor activităţilor
sale specifice. Se recomandă ca DGE să actualizeze şi finalizeze în scris toate procedurile interne
de control financiar până în data de 31 decembrie 2011. Sistemul de controale financiare
preventive (ex-ante) adoptat în cadrul MMFPS este după cum urmează:
• Inspectori financiari interni care efectuează controale financiare ex-ante cu privire
la toate cheltuielile (angajamente, deschideri de credit şi ordine de plată–
ordonanţare) sunt reglementaţi de propriile lor norme privind controalele financiare
preventive;

• MMFPS face obiectul unui control financiar preventiv ex-ante realizat de

inspectori financiari delegaţi de MFP, care aparţin personalului Unităţii Centrale de
Armonizare (UCA) MFP pentru Management şi Control Financiar. Aceştia
efectuează controale financiare în cazul tranzacţiilor ce depăşesc anumite valori, în
general în jurul sumei de 25.000 RON. Aceste tranzacţii fac obiectul sistemului
unei „duble-vizări”, constând în verificarea inspectorului responsabil de control
financiar „preventiv” din cadrul propriei unităţi şi verificarea inspectorului financiar
„delegat„ de MFP.

51. Sistemul de „dublă-vizare” măreşte numărul documentelor şi prezintă riscul de a face

ministerele de pe aceeaşi linie să creadă că sunt exonerate de cerinţele privind responsabilitatea
deoarece tranzacţiile lor sunt verificate ex-ante de un inspector MFP. MFP intenţionează să
elimine treptat inspectorii financiari delegaţi din cadrul ministerelor din acelaşi domeniu până în
decembrie 2012. După această dată, doar inspectorii financiari care raportează ministerelor din
acelaşi domeniu vor putea efectua controale preventive. Deşi această măsură este de preferat,
ministerele din acelaşi domeniu vor trebui să ia măsuri suplimentare pentru a-şi face controalele
interne mai stricte. Ministerele din acelaşi domeniu pregătesc un program de lucru în acest sens.
MFP UCA pentru Management şi Control Financiar va trebui să revizuiască şi să monitorizeze
aceste programe de lucru. În aprilie 2011, MMFPS se afla printre ministerele care încă erau
supuse verificării inspectorilor financiari delegaţi de MFP.

Audit Intern

52. Unitatea de Audit Intern din cadrul MMFPS a fost înfiinţată în conformitate cu Legea
privind Auditele Interne Publice (672/2002). Această unitate este monitorizată de către MFP
UCA pentru audit intern, care revizuieşte planul de lucru şi metodologia în cazul auditelor
interne, şi desfăşoară activităţi de training şi participă în cadrul auditelor sectoriale care includ
mai multe ministere.

53. Departamentul de audit intern din cadrul MMFPS se confruntă cu aceleaşi probleme ca şi
celelalte componente a MMFPS, ex. vizibilitatea redusă a auditului intern (este organizat în
prezent ca un departament, chiar dacă în trecut a fost o direcţie); influenţa negativă asupra
planificării activităţilor datorită modificărilor frecvente ale managementului ministerului; misiuni
ad-hoc excesive de audit intern care împiedică eficienţa unei strategii de audit intern bazat pe
riscuri şi a planului de lucru anual; număr foarte mic de personal (în prezent există numai patru

17 
 
auditori interni, reduşi de la zece câţi existau în trecut); fonduri de training reduse care împiedică
capacitatea de asigurare a unei dezvoltări profesionale continue; echipament insuficient (nici
măcar un laptop); este nevoie de foarte mult timp pentru implementarea recomandărilor
determinate de constatările auditelor interne; managementul MMFPS acordă un interes destul de
redus în utilizarea constatărilor auditelor interne în vederea îmbunătăţirii şi eficientizării
proceselor şi procedurilor de control intern.

18 
 
  

CAPITOLUL III: PIAŢA MUNCII

Acorduri Instituţionale

54. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este una din
principalele agenţii guvernamentale responsabilă de activităţi legate de implementarea politicilor
pieţei muncii. ANOFM este o instituţie publică autonomă, care funcţionează sub autoritatea
Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, fiind administrată de un Corp Guvernamental
tripartit.

55. La nivel local, există 42 de agenţii judeţe şi una în Bucureşti, în plus pe lângă cele opt
Centre Regionale de Training pentru Adulţi. Activitatea ANOFM a devenit în ultima perioadă
foarte descentralizată. Toate propunerile de activităţi viitoare vin de la nivel local, iar efectiva
implementare a Planului Naţional de Ocupare a Forţei de Muncă are loc la nivel local. Agenţiile
judeţene dispun de propriul lor buget, putând participa în cadrul unor parteneriate publice-private
la nivel local.

56. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a fost înfiinţată în anul 1999 cu
ajutorului unei asistenţe tehnice nemţeşti în contextul unor programe preaderare cu efecte
bilaterale (conectat cu Proiectul de ocupare a forţei de muncă şi Protecţie Socială finanţat de
Banca Mondială), prin preluarea birourilor de muncă din cadrul Direcţiilor Generale a Muncii şi
a departamentului Protecţiei Sociale din cadrul Ministerului Muncii. Având în vedere situaţia
locurilor de muncă din acel moment, principalele activităţi ale Agenţiei au fost orientate înspre
măsuri pasive (ajutoare de şomaj, plăţi compensatorii, etc.)

57. După intrarea în vigoare a Legii N0.76/2002 cu privire la sistemul asigurărilor pentru
şomaj şi la stimularea ocupării unui loc de muncă, Agenţia a început să adopte măsuri mai active
în vederea stimulării angajării. În timp, măsurile active au fost ajustate astfel încât să răspundă
mai bine la cerinţele pieţei muncii. Pentru a asigura calitatea serviciilor furnizate, în anul 2004,
Agenţia a introdus standardul Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO 9001) pentru
serviciul de management.

58. În aprilie 2007, Agenţia a preluat şi activităţile Oficiului pentru Migraţia Forţei de
Muncă. În prezent se ocupă şi de plasarea cetăţenilor români pe posturi din străinătate, precum şi
de protejarea drepturilor lor pe durata angajării în străinătate. Cadrul legal de reglementare şi
coordonare a activităţilor ANOFM este încorporat în cadrul a două legi: i) Legea nr. 202/2006
privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă; şi ii)
Legea nr. 76/2002 cu privire la sistemul asigurărilor pentru şomaj şi la stimularea ocupării unui
loc de muncă.

59. Structura instituţională a ANOFM precum şi a filialelor sale de la nivel judeţean şi local
corespunde cu responsabilităţile şi cerinţele comerciale ale Agenţiei. Totuşi, aşa cum se va indica

19 
 
în continuare în cadrul raportului, numărul de personal continuă să fie o problemă majoră din
cauza reducerilor de personal şi a reducerilor salariale din ultimul an.

60. În fiecare an, pe baza propunerilor de angajare primite de la agenţiile judeţene, se

elaborează un Plan Naţional de Ocupare a Forţei de Muncă, care este depus spre aprobare la
Corpul Guvernamental tripartit al Agenţiei. ANOFM încheie un contract de angajament în
funcţie de indicatorii de performanţă cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Programul Naţională pentru Dezvoltare stă mereu la baza oricărei planificări anuale a
activităţilor Agenţiei.

Situaţia generală a Pieţei Muncii

61. Recenta criză economică de la nivel global afectează grav majoritatea pieţelor muncii din
Europa. În unele ţări, ceea ce a început ca o criză a pieţelor financiare s-a transformat într-o
adevărată criză a locurilor de muncă. În timp ce există speranţa unei recuperări economice ca
urmare a îmbunătăţirii recente a rezultatelor, efectele crizei globale asupra pieţei munci sunt
departe de a fi finalizate.

62. Totuşi, Strategia Europa 2020 stabileşte o rată ţintă de ocupare a forţei de muncă
pentru populaţia cu vârstă între 20-64 de ani din 27 de ţări UE de 75 de procente. România
s-a angajat la un obiectiv de 70 de procente, în comparaţie cu rata din prezent de ocupare a
forţei de muncă de 63,3 %.

63. În 2010, şomajul încă era în creştere în toate cele 10 ţări UE. Conform anchetelor
realizate, cea mai mare rată a şomajului s-a înregistrat în ţările baltice, inclusiv Letonia (18,7
procente), şi cea mai mică în Republica Cehă, Slovenia şi România (7,3 procente). Rata
şomajului în 2010 a fost aproape triplă decât în rata din 2008 din aceeaşi perioadă în Lituania şi
Estonia, şi mai mult decât dublă în Letonia (Anexa 1 – Tabelul 1 şi Figura 3.1 de mai jos). În
plus, o parte importantă a forţei de muncă a fost obligată să accepte locuri de muncă cu jumătate
de normă, să ia concedii parţial plătite sau neplătite, sau s-a confruntat cu întârzieri în plata
salariilor.

Figura 3.1 Şomajul în 10 ţări UE, 2008–2010

20 
 
În comparaţie cu 15 ţări UE, România este una dintre ţările cu cea mai joasă rată a şomajului,
aproape de Germania, Danemarca, UK, Italia şi Finlanda (Figura 3.2. de mai jos).

Figura 3.2 Şomajul în 15 ţări şi în România

Datele naţionale recente pentru România indică faptul că la sfârşitul lunii februarie 2011,
şomajul a scăzut la 6,58 de procente (1.75 pp mai scăzut decât nivelul din februarie 2010).
Figura 3.3 de mai jos indică modificarea ratei şomajului în România în ultimii trei ani.

21 
 
Figura 3.3. Şomajul în Romania (2008- 2011)
Evolutia numarului de someri inregistrati in perioada 2008-2011
800.000

750.000

700.000

650.000

600.000

550.000

500.000

450.000

400.000

350.000

300.000
ian. feb. martie aprilie mai iunie iulie august sept. oct. nov. dec.
2008 383.989 379.779 374.050 352.466 338.298 337.084 340.462 345.510 352.912 364.183 376.971 403.441
2009 444.907 477.860 513.621 517.741 526.803 548.930 572.562 601.673 625.140 653.939 683.123 709.383
2010 740.982 762.375 765.285 738.187 701.854 680.782 679.495 675.790 670.247 645.453 633.476 626.960
2011 614.976 600.308

Sursă: ANOFM (2011)

Din punct de vedere geografic, rata şomajului variază destul de mult de la un judeţ la altul, deşi
respectă modelele generale din trecut observate până în prezent (vezi Figura 3.4). Cea mai joasă
rată a şomajului (sub 5 procente) s-a înregistrat în Ilfov (inclusiv Bucureşti), Timiş şi Cluj, în
timp ce ratele cele mai ridicate (între 20 şi 12 procente) s-au înregistrat în Teleorman şi Vaslui.

Figura 3.4. Harta privind Rata Şomajului în România (31 decembrie 2010)

22 
 
Sursa: ANOFM (2011)

Angajările informale

64. La fel ca în majoritatea ţărilor din întreaga lume, România are o economie
subterană, care în mod evident include o componentă informală de ocupare a forţei de
muncă. Chiar dacă definiţiile unei economii subterane şi a unei angajări informale variază în
funcţie de ce anume motivează întrebarea, următoarele definiţii (evidenţiate de câteva organizaţii
internaţionale-OCDE, ILO sau CE) pot fi luate în considerare în vederea unei comparaţii
internaţionale:
• Economie subterană, se referă la producerea în cadrul unei pieţe de bunuri şi servicii
care în esenţa lor sunt conforme cu legislaţia în vigoare, însă sunt ascunse pentru a evita
achitarea impozitelor pe venit, contribuţiile la asigurările sociale şi pentru a evita
regulamentele de pe piaţă;

• Forţa de muncă informală, se referă la persoane nespecializate care desfăşoară profesii

libere şi la angajatori care angajează salariaţi fără un contract de muncă scris, la angajaţii
neplătiţi din cadrul unei familii şi/sau la aceia care nu îşi achită contribuţiile sociale.

65. Angajarea informală în cadrul unei economii subterane este un fenomen care îi
îngrijorează pe cei cu decizii politice, aceasta devenind o problemă tot mai stringentă în special
în Europa. Forţele care însoţesc globalizarea pun preţ pe mobilitate şi pe îmbunătăţirea
competenţelor. Îmbătrânirea rapidă a populaţiei va determina necesitatea ca oamenii să lucreze

23 
 
mai mult şi să fie mult mai productivi. Pentru a realiza acest lucru, instituţiile sociale trebuie să
fie mai „pro-angajare”, încurajând o mai mare participare. Privind înspre viitor, resursele
financiare publice vor fi tot mai precare, ceea ce va determina aplicarea unor măsuri prin care se
vor majora în mod semnificativ şi durabil impozitele pe venit (Packard, 2011).

66. Acest fenomen contează şi are implicaţii negative asupra persoanelor şi familiilor lor,
asupra companiilor şi asupra societăţii ca un întreg. Aceste efecte pot fi observate cu uşurinţă în
veniturile reduse ale fondurilor de pensii şi şomaj, aşa cum prezenta evaluare funcţională va arăta
în cuprinsul său, afectând totodată şi nivelele de beneficii, precum şi disponibilitatea şi
furnizarea de servicii sociale.

67. Mărimea sectorului informal este deseori determinat de nivelul impozitelor, al

contribuţiilor sociale obligatorii şi de regulamentele pieţei muncii. Deşi este dificil de evaluat
mărimea şi structura sectorului informal având în vedere natura sa, ar putea fi utilizate câteva
metode ce pot fi separate în trei categorii: (i) metode directe, precum informaţiile obţinute prin
anchete voluntare sau rezultatele auditelor fiscale; (ii) metode indirecte sau abordarea din punctul
de vedere al „indicatorilor”, precum discrepanţa dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor: totalul
forţei de muncă şi angajărilor formale, sau metode monetare bazate pe componente inexplicabile
de cereri de bani (abordarea din punctul de vedere al tranzacţiilor sau a cererii de valută); şi (iii)
abordarea din punctul de vedere al modelului precum Indicator Multiplu – Cauză Multiplă
(IMCM) sau modelul ecuaţiei structurale.

68. Comparaţia internaţională, prin utilizarea criteriului contractului de muncă pentru

subordonaţi angajaţi (Ancheta Socială Europeană 2008/09), indică că în România, din totalul
forţei de muncă, aproape 15 procente este angajată informal (angajare subordonaţi fără contract +
liber profesionişti informali + angajarea membrilor familiali „neplătiţi”, formând un procent de
10-15 % (Estonia, Danemarca, Norvegia, Bulgaria, Rusia, Slovenia). Utilizând un alt criteriu
precum mărimea companiei sau contribuţia la asigurările sociale, rezultatele bineînţeles că pot
varia.

69. România şi-a modificat regulamentele privind piaţa muncii, mărind flexibilitatea şi
introducând penalizări mai mari pentru companiile care fac angajări la negru. Campania recentă
de control realizată de Inspecţia Muncii la solicitarea MMFPS, a scos la iveală un număr mare de
cazuri de angajări fără contracte de muncă. Drept urmare, pe parcursul lunii mai 2011 au fost
semnate 353.339 de contracte de muncă noi. Chiar dacă nu întreg numărul de contracte de muncă
noi poate fi atribuit acestui control (angajările sezoniere pot de asemenea avea un impact),
rezultatul per total este notabil.

70. Înregistrarea persoanelor care caută un loc de muncă. Numărul şi dinamica şomerilor
înregistraţi sunt importante pentru activităţile Serviciului Public de Ocupare a Forţei de Muncă
(SPOFM). În majoritatea celor 10 state UE, rata şomajului calculată pe baza acestor înregistrări a
depăşit pe cea calculată pe bază de anchete, deoarece înregistrarea şomajului poate reprezenta o
precondiţie pentru accesul liber la servicii medicale şi la asistenţa socială, chiar şi pentru aceia
care sunt inactivi sau angajaţi în mod informal. De exemplu, în Slovenia, numărul şomerilor
înregistraţi în 2009 a fost cu 42 de procente mai mare decât numărul celor care îşi căutau un loc
de muncă conform anchetelor realizate (Figura 3.5). Numai în ţările baltice şi în România

24 
 
numărul şomerilor înregistraţi a fost mai mic decât numărul de şomeri calculat pe baza
anchetelor.

Figura 3.5. Raportul dintre numărul de şomeri înregistraţi şi totalul şomerilor în 2009, conform
datelor obţinute din anchetele privind forţa de muncă ; %

Sursa: Kuddo 2010

71. Totalul şomerilor înregistraţi prezintă aceleaşi caracteristici ca şi persoanele fără un loc
de muncă în general: perioade mari fără un loc de muncă şi un număr mare de tineri printre
şomerii înregistraţi (Anexa 1 Tabelele 2-3; şomerii înregistraţi în 2004-2010 în România vezi
Anexa 1 Tabelul 4); Mai mult decât atât, raportul din cei care caută un loc de muncă şi posturile
disponibile este foarte nefavorabil în majoritatea celor 10 state UE. Diferenţa cea mai mare este
în Letonia unde 128 de şomeri concurează pentru un singur post vacant, urmată de România cu
95 de şomeri pe un post (decembrie 2009). Aceasta înseamnă de fapt că după înregistrarea la
SPOFM, şomerul rămâne înscris pe listă o perioadă lungă de timp. De exemplu, în decembrie
2009, numai 2 procente din cei care îşi căutau un loc de muncă în România şi Estonia şi 4
procente în restul ţărilor anchetat rămâneau pe listă numai o singură lună.

72. Administrarea Serviciului Public de Ocupare a Forţei de Muncă (SPOFM). În

majoritatea celor 10 state UE, serviciile publice de ocupare a forţei de muncă funcţionează ca
agenţii guvernamentale independente care asigură diverse servicii. Acestea funcţionează în mod
autonom conform cadrului legal şi bugetelor de funcţionare stabilite. De obicei ministerul din
domeniu este responsabil de aspectele politice, inclusiv de cadrul legal şi de bugetare. Sediul
principal al SPOFM este responsabil de stabilirea unor standarde speciale şi reguli privind
programele de angajare; sistemele de informaţii (inclusiv colectarea de statistici cu privire la
forţa de muncă); analize şi anchete cu privire la forţa de muncă; finanţarea diverselor programe,
inclusiv asigurările pentru şomaj; externalizarea la NGO-uri şi în sectorul privat anumite servicii;
controlul calităţii şi audit intern; cooperare internaţională şi relaţii publice; resurse umane
(personal de la SPOFM), şi îndeplineşte şi alte funcţii. Birourile locale ale SPOFM aflate sub
supravegherea generală a sediului principal, în strânsă colaborare cu administraţia locală, sunt
implicate în mod direct în interacţiunea cu şomerii şi cu persoanele care îşi caută un loc de
muncă.

25 
 
 Resursele Umane

73. Un factor important care contribuie la succesul programelor active de pe piaţa forţei de
muncă îl reprezintă capacitatea instituţională a serviciilor naţionale de ocupare a forţei de muncă,
inclusiv reţeaua de birouri, cadrul legal în care funcţionează şi în special un număr adecvat şi
un nivel profesional corespunzător al personalului din cadrul agenţiilor locale pentru
ocuparea forţei de muncă. Aceşti factori determină cât de activ colaborează agenţiile pentru
ocuparea forţei de muncă cu autorităţile locale, cu angajatorii şi sindicatele în vederea stabilirii
posturilor vacante disponibile sau competenţele necesare forţei de muncă calificate, şi prin
urmare cât de eficient stabilesc programe şi selectează furnizorii şi beneficiarii de servicii. Pentru
ca numărul de personal să fie cel corespunzător, trebuie luat în considerare volumul de lucru
(exprimat ca raport client/personal – personal sarcini de lucru) şi complexitatea activităţilor ce
trebuie desfăşurate.

74. Totuşi, este dificil să comparăm raportul client/personal fără a şti exact în ce constau
serviciile oferite. De exemplu, o agenţie publică pentru ocuparea forţei de muncă care plăteşte
ajutoare de şomaj sau care organizează programe pentru recalificarea adulţilor pot avea un raport
mai mare personal/client decât în cazul unui judeţ în care SPOFM contractează pur şi simplu
servicii de training pentru adulţi sau dacă ajutoarele de şomaj sunt administrate de o agenţie de
asigurări sociale. Diferenţele sunt explicate de tipul şi de calitatea serviciilor oferite.

75. Volumul de lucru al personalului – numărul de clienţi pe care personalul unei astfel de
agenţii trebuie să îl consilieze reprezintă un element critic pentru performanţa SPOFM în cele 10
state UE. Până la sfârşitul lui 2009, cel mai mare volum de lucru a fost înregistrat în România (o
medie de 269 de şomeri înregistraţi per un membru din personalul SPOFM), urmată de Letonia
(241 de şomeri înregistraţi per un membru din personal). La polul opus, cu numai 88 de şomeri
înregistraţi per un membru din personalul SPOFM se află Republica Cehă. (Anexa Tabelele 5-6).
În Uniunea Europeană, media acestui raport e de 1:150, în timp ce valoarea recomandată de ILO
este şi mai mică, doar 1:100.

76. În comparaţie cu 2008, unele dintre cele 10 ţări UE au găsit resurse pentru a creşte
numărul de personal din SPOFM. De exemplu, în Estonia numărul de personal din SPOFM a
crescut de la 352 la 455 în 2009. La polul opus, România şi-a redus numărul personalului
SPOFM de la 2.897 în 2008, la 1.904 în 2011 (vezi Tabelul 3.1 de mai jos)

Table 3.1. Personalul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă în România

2007 2008 2009 2010 2011

TOTAL (Naţional + Judeţean + Local) 3517 2882 2882 2162 2162
din care:
Numărul total al personalului SPOFM, 2897 2538 2538 1904 1904
din care:
Numărul personalului SPOFM în 2227 2048 1922 1388 1396
contact cu cei care îşi căutau un loc de
muncă şi cu angajatorii

26 
 
 Sursă: NEA

77. Îmbunătăţirea calificărilor personalului, a competenţei şi a motivaţiei reprezintă de

asemenea aspecte importante ale reformei. Problema unui training continuu este deosebit de
important în special în cazul consilierilor pentru ocuparea forţei de muncă, care trebuie să fie
bine calificaţi şi capabili de a lucra în diverse domenii specializate, printr-o rotaţie a posturilor, şi
de asemenea să fie capabili să câştige experienţă pe termen lung.

78. ANOFM a beneficiat în 2009 de un program complex de îmbunătăţire a capacităţii sale

de a administra şi dezvolta serviciile oferite resurselor umane, program furnizat de SPOFM din
Veneto, Italia şi finanţat de CE în cadrul acordului Twinning Light (RO 2006/IB//SO-01 TL).
Programul s-a axat pe performanţa Resurselor Umane: atât pe performanţa actuală cât şi pe
competenţele necesare pentru a oferi cetăţenilor şi companiilor servicii eficiente. Rezultatele
acestui program trebuie implementate treptat şi adoptate în cadrul culturii instituţionale a
ANOFM, nu numai pe termen scurt, ci şi mediu şi lung. Totuşi, implementarea pare să se
deruleze într-un ritm foarte lent.

Finanţarea activităţilor SPOFM

79. Eficienţa politicii de stat privind ocuparea forţei de muncă este condiţionată în mare parte
de cantitatea resurselor disponibile pentru finanţarea programelor destinate pieţei de forţei de
muncă. În general ţările finanţează aceste politici privind piaţa forţei de muncă prin câştiguri
generale, impozite salariale sau o combinaţie a acestor două.

80. Majoritatea statelor din cele 10 ţări UE se bazează pe impozitele salariale pentru
finanţarea politicilor şi programelor destinate pieţei muncii. În Bulgaria, Institutul pentru
Asigurări Sociale colectează impozite salariale ce reprezintă 31 de procente din costurile muncii,
o parte din acestea fiind apoi realocate finanţării programelor de acest tip în conformitate cu
bugetul aprobat pentru agenţiile de ocupare a forţei de muncă. În Slovenia, impozitul salarial nu
a fost impus decât din 2009, iar programele sunt în mare parte finanţate de la buget (plus
finanţare din partea donatorilor internaţionali). Republica Cehă, Polonia, Estoni şi România au
finanţat în mare parte programe destine ocupării forţei de muncă cu ajutorul contribuţiilor
salariale, însă deficitele sunt acoperite din bugetul de stat. În perioada de vârf a crizei, în 2009
Estonia şi-a majorat impozitul de la 0,9 procente la începutul anului până la 4,2 procente până în
august 2009 (Tabelul 3.2).

Table 3.2. Ratele de impozitare a salariilor în 2008, 2009 şi 2010 (% din statul de plată/salariu)

  Contribuţia angajatorilor   Contribuţia angajaţilor  

  2008  2009  2010  2008  2009  2010 
R. Cehă   1.2  1.2  1.2  0.4  0  0 
Polonia  0  0  0  2.45  2.45  2.45 
Estonia  0.3  0.3*1.0**1.4***  1.4  0.6  0.6*2.0**2.8***  2.8 
Romania  1.0  0.5  0.5  0.5  0.5  0.5 
*- 01.01–31.05.2009; **- 01.06–31.07.2009; ***- 01.08.2009...
Sursă: Kuddo 2010

27 
 
81. În cazul României, contribuţia totală de 0,1 procente generează câştiguri foarte mici
Fondului de Şomaj, astfel încât statul trebuie să subvenţioneze 68,8 procente din fond în 2011. În
aceste circumstanţe, sistemul nu prea poate fi considerat că funcţionează conform
principiilor asigurărilor social. În această situaţie, finanţarea SPOFM trebuie negociată cu
MFP, care prin definiţie trebuie să fie zgârcit pentru a face faţă constrângerilor bugetare.

82. Totuşi, problema nu este numai una de finanţare, ci şi una privind o eficienţă mai mare.
Deşi finanţarea este limitată în cele 10 state UE, atenţia trebuie să se îndrepte asupra
îmbunătăţirii designului şi eficienţei PAPM şi nu asupra măririi nivelelor cheltuielilor.1

83. Ţările cu venituri mari cheltuiesc resurse importante cu intervenţiile asupra pieţei muncii.
La nivelul UE s-au cheltuit un total de 201 miliarde de Euro, sau 1,6 procente din PIB-ul a 27 de
state UE, pe politici privind piaţa muncii (PPM) în 2008. Au existat însă variaţii importante în
statele membre, unele cheltuind 3,3 procente din PIB în cazul Belgiei sau doar un sfert dintr-un
procent în cazul României şi Estoniei. O mare parte din cheltuielile corespunzătoare PPM (60
procente) sunt folosite pentru plata ajutoarelor de şomaj. Cheltuielile cu serviciile PPM în 2008
au reprezentat aproximativ 12 procente din totalul cheltuielilor PPM sau 0,19 procente din PIB-
ul celor 27 state UE, cu numai patru state cheltuind mai mult de un sfert dintr-un procent din PIB
(Olanda, Suedia, Germania şi Regatele Unite). Regatele Unite este unica ţară în care mai mult de
jumătate din Cheltuielile PPM (52 de procente) sunt realizate pentru serviciile PPM. (Cheltuielile
publice şi proporţia participanţilor în cadrul programelor destinate pieţei muncii în OCDE, şi în
Australia, Olanda şi în Regatele Unite 2007-08, sunt prezentate în Anexa Tabel 7 Piaţa Muncii).
Acesta reflectă abordarea politică de concentrare a asistenţei asupra căutărilor active ale unui
post de muncă şi rezervarea aplicării unor măsuri complete doar în cazul celor mai nefavorizaţi
(Gagel 2010). 2

84. Totuşi, cea mai mare parte a cheltuielilor PPM în UE, aproape 60 de procente din total,
au reprezentat un suport PPM pasiv (categoriile 8-9: ajutoarele de şomaj pentru întreţinere,
suport şi pensionare timpurie). Cheltuielile cu ajutoarele de şomaj pentru întreţinere au
reprezentat cea mai mare parte din cheltuielile PPM din cadrul a 23 de state membre şi au depăşit
70 de procente din totalul cheltuielilor în cinci cazuri (Cipru, Grecia, Estonia, Spania şi Letonia).
În funcţie de rata şomajului sau de generozitatea beneficiilor şi programelor, finanţarea PPM în
10 state UE este inegală. În mare însă, fondurile destinate finanţării PPM sunt destul de reduse:
de la 0,90 procente din PIB în Polonia la 0,27 procente în România şi Estonia (2008; Tabelul

1
Cheltuielile publice cu AMLP în ţările OECD accesaţi: http://www.oecd-ilibrary.org/employment/public-
expenditure-on-active-labour-market-policies_20752342-table9.
2
Măsurile de pe piaţa muncii sunt împărţite în următoarele categorii: (1) servicii generale pentru persoanele care îşi
caută un loc de muncă asigurate prin serviciile publice pentru ocuparea forţei de muncă; (2) programe de training;
(3) programe care să faciliteze angajarea şomerilor sau a altor grupuri ţintă prin substituirea orelor lucrate de un
angajat deja existent; (4) programe care facilitează recrutarea şomerilor sau a altor grupuri de persoane sau ajutarea
asigurării unei angajări continue în cazul persoanelor care riscă să-şi piardă locurile de muncă; (5) programe care
vizează promovarea integrării persoanelor cu dezabilităţi pe piaţa muncii; (6) programe care creează locuri de
muncă suplimentare; (7) programe care promovează antreprenoriatul prin încurajarea şomerilor şi a grupurilor ţintă
să-şi deschidă propria afacere sau să devină liber profesionişti; (8) beneficii în bani pentru a compensa pierderea
salariului; şi (9) programe care facilitează pensionarea timpurie completă sau parţială a persoanelor vârstnice
(EC/Eurostat 2006).

28 
 
3.3). Această situaţie se explică prin faptul că, cheltuielile totale legate de protecţia socială din
aceste ţări sunt destul de mici ca şi procent din PIB, în comparaţie de celelalte 15 ţări UE.
Diferenţele dintre rata şomajului înregistrat poate de asemenea explica diferenţele privind nivelul
cheltuielilor.

85. Cheltuielile bugetare cu serviciile publice destinate ocupării forţei de muncă în multe ţări
din Europa şi Asia Centrală (EAC) sunt destul de reduse dacă comparăm cheltuielile SPOFM în
total şi cele cu PAPM în particular, per fiecare şomer înregistrat. Conform datelor Eurostat,
cheltuielile relevante cu PPM per şomer înregistrat în 2008 au fost de 2.600 Euro în Slovenia şi
2.200 Euro în Lituania. În schimb însă, în Bulgaria aceste cheltuieli au fost sub 700 Euro, iar în
România in jurul a 1.000 Euro. (Tabelul 3.3). Cheltuielile cu măsurile destinate pieţei forţei de
muncă (categoriile 2-7) au fost şi mai diferite: de la 1.100 Euro per şomer înregistrat în Polonia
la 230 Euro în România. În plus, cheltuielile reduse legate de costurile administrative au
împiedicat, inter alia, introducerea şi consolidarea unor soluţii ICT mai eficiente din punctul de
vedere al costurilor.

86. Constrângerile generate de criza financiară asupra finanţelor publice au limitat scopul
intervenţiilor de pe piaţa muncii. În 2009, mai multe ţări, în special Estonia, Letonia şi Slovenia
au majorat în mod semnificativ finanţarea programelor „tradiţionale” destinate pieţei forţei de
muncă asigurată prin SPOFM, utilizând resurse primite din Fondul Social European. Din păcate,
absorbţia de fonduri UE de către România este încă redusă, prin urmare SPOFM din România
nu a putut să-şi îmbunătăţească resursele financiare necesare susţinerii programelor sale.

Tabel 3.3. Cheltuieli cu politicile pieţei muncii (PPM) în cele 10 state UE în 2008 şi 2009
(milioane Euro)
Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Cheltuieli Partea de Număr Cheltuieli Inclusiv:
PPM PPM PPM % PPM % cheltuieli mediu de PPM per un pt. măsuri
2009 2008 din PIB din PIB in PPM şomeri şomer PPM
in 2009 2008 (categ. înregistraţi înregistrat in (categ 2–
2–7) din în 2008, 2008, (Euro) 7) in
total în (1000’) 2008,
2008 (%) (Euro)
R. Cehă.  908.8 624.7 0.66 0.42 24.7 324.5 1925 476
Ungaria   ... 703.3 ... 0.66 31.3 442.5 1589 497
Polonia   ... 3285.8 ... 0.90 51.7 1525.8 2153 1114
Slovacia  ... 446.9 ... 0.69 21.7 230.4 1940 421
Slovenia  340.6 166.1 0.96 0.45 20.8 63.2 2628 546
Estonia  207.4 44.0 1.49 0.27 12.7 19.9 2211 281
Letonia  248.9 110.4 1.35 0.48 16.3 57.7 1913 312
Lituania  ... 120.8 ... 0.37 37.3 73.4 1646 613
Bulgaria  227.6 160.9 0.65 0.45 55.6 233.6 689 383
Romania  534.5 373.8 0.46 0.27 22.3 362.4 1031 230
Sursă: Eurostat on-line

87. Beneficiarii PAPM. Situaţia actuală a pieţei muncii reflectă multe influenţe, majoritatea
fiind dincolo de raza de acţiune a intervenţiilor de pe piaţa muncii. Totuşi, aceste intervenţii au
potenţialul de a îmbunătăţi în mod semnificativ performanţa pieţei muncii. În special, PAPM-
urile sunt create pentru a îmbunătăţi oferta de muncă (ex. training), pentru a creşte cererea de
muncă (ex. salariu/remuneraţii angajare şi lucrări publice) şi pentru a îmbunătăţi funcţionarea

29 
 
pieţei forţei de muncă (ex. servicii de angajare). Materializarea acestor obiective depinde însă de
un număr de factori şi de nenumărate variabile care intervin în rezultatul final al implementării
lor. De asemenea, în timp ce pentru unele persoane măsurile de pe piaţa muncii nu sunt
necesare, acestea sunt esenţiale pentru a dobândi competenţa necesară sau experienţa de lucru
necesară integrării durabile pe piaţa forţei de muncă.

88. Cele 10 state UE au priorităţi diferite în ceea ce priveşte crearea de PAPM. Conform
structurii alocărilor bugetare, în 2008 Bulgaria a utilizat 66 de procente din cheltuieli pe măsuri
active de creare de locuri de muncă; Republica Cehă 65,7 procente pe susţinerea angajării şi pe
recalificare; Estonia a cheltuit 86,8 % din buget destinat PAPM pe training. Letonia a cheltuit
32,8 procente şi România 59,8 procente pe măsuri activi sau pe stimulente privind ocuparea
forţei de muncă (Anexa 1 Tabelul 8).

89. Având în vedere numărul de beneficiari, cele mai populare programe tind să fie cele de
consiliere în carieră şi de orientare profesională (însă şi studenţii beneficiază de aceste
programe), asistenţă în căutarea unor loc de muncă, training, şi lucrări publice (Anexa I, Tabelul
9-10). În comparaţie cu 2009, numărul de participanţi la programele de training a crescut de la
8.600 în la 29.200 în Letonia şi de la 5.800 la 18.100 în Estonia. Acest lucru indică modificarea
abordării de la „mai întâi muncă” la abordarea „mai întâi training” prin programe de training şi
experienţă în muncă. Totuşi, numărul beneficiarilor PAPM (exceptând consilierea) rămâne destul
de mic în majoritatea cazurilor. (Programe active pentru piaţa muncii din România (Anexa 1,
Tabelele 11–12).

Managementul performanţei

90. Eficienţa operaţiunilor PES (Servicii publice pentru forţa de muncă) poate fi îmbunătăţită
prin stabilirea de obiective de performanţă monitorizabile folosind datele administrative generate
de activităţile PES (e.g. numărul de indivizi deserviţi, tipurile de intervenţii, acţiuni ulterioare,
etc.) la diverse niveluri. Indicatorii de performanţă cheie pot include indicatori cantitativi:
numărul de vizitatori la oficiile locale pentru ocuparea forţei de muncă, căutători de locuri de
muncă înregistraţi, participanţi la ALMP (Programe Active privind Piaţa de Muncă), plasări şi
locuri de muncă disponibile ocupate într-un anumit timp; sporirea cotei de piaţă a PES a locurilor
de muncă libere anunţate; reducerea incidenţei şomajului pe termen lung (mai mult de un an) şi
termen foarte lung (doi ani şi mai mult). Indicatorii de performanţă cheie pot include şi indicatori
calitativi: satisfacţia clientului (căutători de locuri de muncă şi angajatori) privind serviciile PES;
stabilirea unei baze de date a angajatorilor şi aşa mai departe. 3

91. Prin folosirea de asemenea informaţii în mod comparativ, se poate realiza o măsură
internă a eficienţei operaţiunilor PES. Prin măsurarea performanţei comparativ cu aceste

3
Pentru o privire generală asupra celor mai bune practici privind finanţarea pe baza performanţelor a oficiilor
regionale de ocupare a forţelor de muncă în ţările OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare),
vedeţi, de pildă, Ivory şi Thomas 2007.

30 
 
obiective, se pot aplica instrumente de management, de la alocări discreţionare de buget la
aranjamente mai formale privind răsplata/penalizările, pentru a spori eficienţa (Banca Mondială
2003).

92. În România, managementul performanţei este bazat pe obiectivele stabilite în Programul

Anual pentru Ocuparea Forţei de Muncă, iar un angajament contractual este semnat de NAE
(Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă) şi MoLFSP (Ministerul Muncii, Familiei
şi Protecţiei Sociale). Apoi contracte similare sunt semnate de către NAE cu fiecare din cele 42
de agenţii judeţene şi cu Centrele Regionale pentru Formarea Profesională a Adulţilor (RATC-
uri), conţinând indicatori specifici de performanţă. Îndeplinirea unor asemenea indicatori este
apoi controlată prin rapoarte trimestriale şi întâlniri cu conducerea agenţiilor teritoriale şi cu
Centrele Regionale pentru Formarea Profesională a Adulţilor. Totuşi, indicatorii nu au fost
diferenţiaţi în funcţie de situaţia pieţei de muncă locale, sau de capacitatea instituţională de a
pune în aplicare programele, iar variaţia la nivel de ţară privind indicatorii de performanţă este
enormă. Începând cu 2011, unul dintre indicatori - participarea tineretului şomer la cursuri de
formare profesională vocaţională - a fost diferenţiat în funcţie de ţară. (Anexa 1, Tabelele 14-15).

93. Există mai multe exemple internaţionale de bună practică în zona managementului
performanţei, din care Marea Britanie şi Austria sunt prezentate mai jos având drept cele mai
bune practici.

94. Piaţa de muncă din Marea Britanie este supravegheată şi manageriată cu o abordare
orientată spre obiective (Management după Obiective - MBO), sub care sunt specificate
obiective anuale în termeni operaţionali şi pe bază cantitativă. Scopurile şi finanţarea sunt
definite de către guvern (DWP) şi Trezorerie şi consfinţite într-un Acord de Servicii Publice. Un
sistem diferenţiat de monitorizare continuă a rezultatelor şi a feedback-ului legat de scopuri
privind rezultatele permite entităţilor de supraveghere să intervină devreme atunci când este
nevoie, astfel încât să întreprindă acţiuni corective sau de contracarare. Informaţiile despre
dezvoltările şi evenimentele regionale şi naţionale sunt actualizate săptămânal. Rapoartele
oficiale sunt pregătite lunar. Rapoartele despre stadiul de îndeplinire a scopurilor sunt depuse la
DWP trimestrial. Indicatorii de rezultate includ plasarea persoanelor şomere (creare locuri de
muncă)/consilier plasare pe săptămână sau persoane plasate(creare locuri de muncă)/locuri de
muncă disponibile înregistrate. A. Instrumentul de Diagnosticare este conceput să indice nivelul
curent de performanţă de plasare al unui oficiu de forţe de muncă relativ la media de performanţă
a oficiilor similare din anul anterior. Acest instrument permite Centrelor de Forţe de Muncă din
Marea Britanie să determine clar stadiul în care se află.

95. Probabil că cel mai elaborat sistem de management al performanţei a fost dezvoltat de
PES din Austria (Arbeitsmarktservice—AMS). Sistemul de punctaj AMS integrează scopurile
politicii pieţei de muncă cu managementul resurselor şi procesului, satisfacţia clientului şi
personalului, şi dimensiunile managementului şi oportunităţilor egale în cadrul AMS. Au fost
creaţi 24 de indicatori în zonele serviciului de căutare locuri de muncă, serviciu de afaceri, piaţa
de muncă şi informaţii despre cariere, management şi suport. Se iau măsurători la nivelul
Oficiilor Locale, care sunt grupate în şase grupuri (oraşe mari, oraşe medii, oraşe medii

31 
 
dinamice, oraşe mici, oraşe mici dinamice, şi oraşe de interes turistic)4. (Pentru indicatorii
managementului performanţei în PES din Ungaria, Austria şi Suedia, vezi Anexa 1, Tabel 13).

Intermediere şi Acces la Locuri de Muncă Vacante

96. Pentru a fi eficiente, Programele Active pentru Piaţa Muncii au nevoie de o rezervă
rezonabilă de locuri de muncă vacante. Datele despre locurile de muncă disponibile sunt critice
pentru evaluarea cererii de muncă şi a lipsei unor abilităţi. Astfel, înregistrarea şi anunţarea
locurilor disponibile este una dintre activităţile principale ale PES. Chiar şi în majoritatea ţărilor
OECD, numai între 10% şi 50% din toate angajările noi în economie sunt precedate de
înregistrarea la PES a unui loc de muncă vacant (OECD 2000).

97. În UE, numai în jur de o treime din ţări au o legislaţie care stipulează că angajatorii
trebuie să înregistreze orice loc de muncă vacant care apare în cadrul activităţii lor la Serviciul
Public pentru Ocuparea Forţei de Muncă. Aceste ţări sunt Belgia, Cehia, Finlanda, Ungaria,
Luxemburg, Romania, Slovenia şi Suedia.

98. În România, potrivit Legii Nr. 76/2002 pentru sistemul de asigurare de şomaj şi
stimularea ocupării forţelor de muncă, toţi angajatorii sunt obligaţi să anunţe agenţiile teritoriale
pentru ocuparea forţei de muncă în termen de cinci zile cu privire la orice locuri vacante
disponibile. Totuşi, ca regulă, angajatorii vor căuta asistenţă din partea PES în ocuparea locurilor
vacante dacă se aşteaptă să găsească doritori de muncă cu abilităţile sau experienţa preferate.
Chiar dacă există o cerinţă legală de a înregistra locurile vacante, această obligaţia va fi
respectată numai dacă costurile pentru a face acest lucru sunt mai mici decât beneficiile obţinute,
inclusiv orice sancţiuni în cazul în care ne-conformarea este descoperită şi se iau măsuri în acest
sens.

99. Rapoartele obligatorii despre locurile vacante nu s-au dovedit foarte folositoare în
Europa. Locurile vacante înregistrate la PES tind să fie în mare parte adresate lucrătorilor
necalificaţi sau semicalificaţi, cu salarii mici, sau sunt locuri de muncă din sectorul public, sau
locuri de muncă cu condiţii vitrege de lucru care adesea rămân neocupate. Raportarea obligatorie
cauzează o povară administrativă pentru angajator şi este contraproductivă în termeni de
"serviciu către angajatori". Totuşi, suspendarea datoriei raportării locurilor de muncă vacante
este o schimbare majoră şi poate avea consecinţe negative (i.e. mai puţine locuri vacante ca
înainte). Aceasta trebuie să meargă mână în mână cu servicii îmbunătăţite pentru angajatori şi cu
o campanie de imagine pozitivă.

100. În timpul crizei recente, creşterea în şomajul înregistrat a fost urmată de alte tendinţe
negative. Numărul de locuri vacante oferite de serviciile de plasare a forţei de muncă a scăzut
semnificativ, iar raportul dintre căutătorii de locuri de muncă şi locurile de muncă vacante s-a
înrăutăţit rapid. În decembrie 2009, în România se înregistrau aproximativ 100 de doritori per loc
vacant. În Letonia, situaţia era şi mai rea (Anexa 1, Tabel 3). Acest lucru putea duce la perioade

4
Sursa: www.pesmonitor.eu

32 
 
de şomaj şi mai mari pentru mulţi doritori de locuri de muncă în anii următori. Deşi cifra
locurilor de muncă vacante înregistrate este destul de mare în România, judecând după numărul
apariţiilor şi dispariţiilor locurilor vacante, situaţia generală nu s-a îmbunătăţit semnificativ în
2010 (Anexa 1, Tabel 12).

101. Implicarea sectorului privat Ţările din grupul celor 10 (EU10) pot lua în calcul
implicarea mai activă a sectorului privat în furnizarea de servicii de piaţă a muncii precum
instruire, brokeraj locuri de muncă, şi alte servicii ca parte integrantă a reformei PES. Această
tendinţă a fost recunoscută şi încurajată şi mai mult de către Convenţia Agenţiei pentru Ocuparea
Forţei de Muncă Private adoptată de către Organizaţia Internaţională a Muncii în 1997
(Convenţia 181 sprijinită de Recomandarea 188). Aceasta permite o presiune mai mică asupra
bugetelor publice şi oferă o arie mai mare de opţiuni pentru o gamă diversă de clienţi. Până în
2009, conform PES naţionale, existau 587 de agenţii private pentru ocuparea forţei de muncă
înregistrate în Bulgaria, 63 în Letonia, 41 în Lituania şi 51 în Slovenia. Prin contrast, existau
2.176 în Cehia şi peste 2.800 în Polonia.

102. Practica din multe ţări arată că agenţiile private sunt adesea mai eficiente şi prompte în
oferirea de servicii de mediere pentru angajare decât sectorul public, având în vedere că acestea
pot asigura aceste servicii în cadrul unor segmente mai mici şi mai direcţionate ale pieţei muncii
şi sunt orientate spre cerinţele angajatorului mai degrabă decât spre nevoile şomerilor. Totuşi, în
România, numărul doritorilor de locuri de muncă plasaţi de agenţii private de ocupare a forţei de
muncă este relativ mic: în 2010, 1.722 de persoane au găsit un loc de muncă prin agenţii private,
iar în ianuarie şi februarie 2011, 438 de persoane.

103. Agenţiile private se vor adresa de regulă numai unor nişe din piaţa de muncă, dar vor
oferi o politică mai proactivă a ocupării forţelor de muncă, modelând-o mai bine după cererea de
muncă. În general, PES (Servicii Publice de Ocupare a Forţei de Muncă) servesc acele persoane
cu abilităţi mai scăzute şi cu un nivel de educaţie mai jos, în timp ce agenţiile private de ocupare
a forţei de muncă deservesc persoanele cu mai multe abilităţi şi mai educate.

104. Agenţiile private oferă de asemenea o căutare mai specializată, o selecţie mai precisă şi
timpi de răspuns mai rapizi decât pot majoritatea serviciilor publice oferi. Agenţiile private oferă
confidenţialitate sporită angajatorului însă acestea aleg zone metropolitane mari şi tind să ignore
sau să deservească mai puţin alte părţi ale ţării. În absenţa reglementării publice, agenţiile private
de plasare vor tinde să se concentreze pe persoanele şomere cel mai uşor de plasat (i.e. "a lua
doar spuma").

105. Multe ţări din grupul celor 10, de exemplu Bulgaria, Ungaria, Polonia, România şi
Slovenia, cumpără programe de formare profesională de la variaţi prestatori prin licitaţii publice.
Acelaşi principiu se poate aplica la alte tipuri de servicii de ocupare a forţei de muncă, separând
cumpărătorii de prestatorii de servicii. În mod analog, activităţile de găsire a locului de muncă
potrivit şi de consiliere privind cariera sunt tot mai mult externalizate şi subcontractate către
prestatori privaţi şi ONG-uri în Bulgaria, Polonia şi România. În Cehia, serviciile de consiliere
privind locurile de muncă pot fi date prin contract către agenţii specializate, indiferent de statutul
lor (i.e. fie organizaţii private, fie non-profit).

33 
 
106. În România, dintre serviciile pe care NAE (ANOFM) le poate încredinţa prestatorilor
specializaţi, se pot distinge două categorii: (i) servicii care pot fi contractate numai către
prestatori autorizaţi şi acreditaţi conform legii: informaţii şi consilierea vocaţională, găsirea
locului de muncă potrivit, formare profesională vocaţională şi servicii premergătoare pierderii
locului de muncă; (ii) servicii contractate către prestatori care, conform prevederilor legale
curente, nu necesită a fi autorizaţi sau acreditaţi: consultanţă şi asistenţă pentru pornirea unei
activităţi independente sau a unei afaceri.

107. Începând cu 1 martie 2011, următoarele date sunt disponibile despre prestatorii acreditaţi
de măsuri de stimulare a ocupării forţei de muncă: (i) 53 de prestatori pentru informaţii
vocaţionale şi servicii de consiliere; (ii) 45 de prestatori pentru servicii de găsire a locului de
muncă potrivit pe piaţa internă; şi (iii) 200 de prestatori acreditaţi pentru ambele tipuri de
servicii.

108. Tehnologii de informaţie şi comunicare (ICT) Un alt fel de a combate restricţiile de

resurse umane şi buget este de a muta accentul de pe interacţiunile costisitoare de tip faţă-în-faţă
pe extinderea facilităţilor de auto-servire pentru doritorii de locuri de muncă şi angajatori.
Aceştia se pot contacta unii pe ceilalţi prin aceste sisteme de auto-servire fără intervenţia
ofiţerilor de plasare. În ţările UE, multe servicii sunt acum prestate prin ICT, care includ şi centre
telefonice pe care angajatorii le anunţă despre locurile de muncă vacante şi pe care doritorii de
locuri de muncă le contactează pentru ajutor. Există avantaje majore în accesul online la
sistemele de înregistrare PES, cum ar fi postarea de CV-uri, cereri de beneficii şi căutare de
locuri de muncă. Au fost dezvoltate noi moduri de a transfera date, cum ar fi schimbul reciproc
de CV-uri şi notificări privind locuri de muncă vacante între PES şi serviciile private pentru
ocuparea forţei de muncă (Kavanagh 2007).

109. După cum s-a convenit în planul UE i2010 (şi mai departe prin planul digital UE 2020),
ţările membre UE trebuie să aplice instrumente care să permită cetăţenilor să beneficieze de
acces autentificat convenabil, sigur şi inter-operabil pe cuprinsul Europei, în 12 servicii publice
selectate (de la Guvern la Cetăţean - servicii G2C). Pentru fiecare dintre aceste zone de servicii,
există cinci niveluri de complexitate. Două dintre cele 12 servicii sunt relevante pentru
activităţile PES, şi anume: (i) căutare loc de muncă şi (ii) beneficii de asigurare socială (în
special beneficii de şomaj).

110. Potrivit exerciţiului de testare “Smarter, Faster, Better e-Government (EC 2009)" (e-
Guvernare mai inteligentă, mai rapidă, mai bună), România a înregistrat o conformare 100%
pentru serviciile de căutare de locuri de muncă şi 57% conformare pentru beneficii de asigurare
socială, cu observaţia că pe lângă beneficiile de şomaj, categoria de beneficii de asigurare socială
acoperă şi costurile medicale, alocaţiile copiilor şi bursele studenţilor.

Figura 3.6. Servicii Căutare Loc de Muncă

34 
 
Figura 3.7. Beneficii Asigurare Socială

Sursa CE 2009

111. Registre locuri de muncă vacante Cea mai comună structură este registrul PES la nivel
naţional al locurilor de muncă vacante care poate fi accesat cu uşurinţă prin staţiile de lucru
(adesea echipate cu ecrane tactile) din oficiile de muncă locale sau online, prin Internet. Date
fiind nivelurile joase ale implementării Internetului în multe ţări din regiune, staţiile de lucru pot
fi instalate în alte locuri publice (i.e. centre de cumpărături, biblioteci şi şcoli). În unele ţări din
grupul celor 10, s-au stabilit centre telefonice pentru diferite tipuri de contact. În acest fel,
personalul PES poate trece de la oferirea tradiţională a activităţilor de brokeraj al locurilor de
muncă la oferirea unei asistenţe intensive pentru persoanele greu de plasat şi grav defavorizate
care nu îşi pot găsi locuri de muncă prin servicii electronice.

112. Multe ţări din grupul celor 10 au creat de asemenea şi baze de date cu CV-uri în cadrul
PES care pot fi accesate electronic de către angajatori. La fel cum angajatorii îşi pot anunţa

35 
 
posturile lor vacante în băncile de date, doritorii de locuri de muncă îşi pot posta CV-urile, cu
ajutorul unui ofiţer de plasare sau neasistaţi. Aceştia pot introduce aceste informaţii de la un post
aflat acasă, prin Internet, sau din facilităţi de sine stătătoare din oficii locale de muncă sau alte
locuri publice.

113. Evaluarea serviciilor de ocupare a forţei de muncă şi a ALMP (Programe Active

pentru Piaţa de Muncă) Pentru guverne, este important să evalueze atent programele privind
piaţa muncii şi să introducă intervenţii pe baza a ceea ce funcţionează în ţara respectivă.
Programele evaluate corespunzător sunt mai puţin probabile să ducă la evaluări pozitive ale
impactului şi eficienţei decât judecăţi bazate pe metodologii "ne-ştiinţifice". În absenţa acestor
evaluări, creatorii de politici tind să supraestimeze beneficiile intervenţiilor lor şi, ca urmare, să
aloce resurse în mod ineficient (Banca Mondială 2010). Totuşi, analiza impactului net a
rezultatelor programelor privind piaţa de muncă este rară, dacă nu cu totul absentă, în majoritatea
ţărilor UE5. Urmează câteva exemple din literatura de specialitate.

114. Unii autori au efectuat meta-evaluări a literaturii internaţionale despre evaluare

(Heckman et al, 1999, De Koning et al, 2005, Kluve, 2006, De Koning şi Peers, 2007).
Rezultatul general este că impactul net al acestor programe variază considerabil. În medie,
efectele s-au descoperit a fi apropiate de zero. Astfel, imaginea generală care rezultă din această
literatură nu este foarte pozitivă.

115. Pe de altă parte, evaluările impactului au relevat faptul că serviciile de ocupare a forţei de
muncă sunt cele mai eficiente din prisma costurilor, dintre toate programele active pentru piaţa
de muncă. În bilanţul său al evaluărilor din toată lumea, Banca Mondială a concluzionat că
"serviciile de ocupare a forţei de muncă reprezintă în general intervenţia cea mai eficientă din
prisma costului: impactul privind ocuparea forţei de muncă şi câştigurile este de regulă pozitiv şi,
comparat cu alte programe (ALMP), aceste servicii de ocupare a forţei de muncă sunt accesibile
din prisma costului". (Betcherman et al. 2004).

116. Totuşi, chiar dacă nu există efecte asupra rezultatelor pieţei de muncă, este posibil ca
programul să aibă efecte pozitive pentru un participant. (De Koning et al 2008). Asemenea efecte
pot fi:
(i) o creştere a bunăstării ca rezultat al contactelor sociale obţinute în timpul participării;
(ii) o creştere a bunăstării ca rezultat al muncii efectuate în timpul proiectului, în cazul unui
program de lucrări publice;
(iii)abilităţi îmbunătăţite obţinute în timpul derulării programului care pot fi folosite în sfera
personală.

117. În România, serviciile de ocupare a forţei de muncă şi programele de asistenţă pentru

întreprinzători mici s-au dovedit a fi ambele programe active folositoare pentru piaţa de muncă,
ajutând la reînscrierea şomerilor în câmpul muncii, însă serviciile de ocupare a forţei de muncă
au avut mai mult succes decât programele de asistenţă pentru întreprinzători mici (Rodriguez-
Planas 2007).

5
Cele mai multe evaluări din ţările analizate au fost efectuate în anii 1990. Vezi Fretwell et al 1999. România a
efectuat un singur studiu în 1998.

36 
 
118. Per total, dovezile sugerează că programele de asistenţă pentru găsirea unui loc de muncă
în general şi politicile de activare în particular au o poziţie foarte bună între programele mai
eficiente din prisma costurilor, destinate să ajute şomerii în găsirea şi păstrarea unui loc de
muncă. Alte dovezi indirecte sugerează că nişte servicii PES eficiente trebuie să echilibreze atent
morcovul (i.e. serviciile prestate) cu băţul (i.e. monitorizarea şi sancţiunile menite să asigur
conformitatea cu cerinţele pentru căutarea unui loc de muncă). Aplicarea cerinţelor de
"disponibilitate-pentru-muncă" şi prestarea de servicii de plasare par să fie activităţi
complementare (CE 2006).

37 
 
CAPITOLUL IV: PENSIILE

Context

119. România a moştenit din perioada socialistă un regim obligatoriu de pensii de tip
plata-pe-parcurs (PAYGO), un sistem generos, dar fragmentat şi nedurabil Ratele de
substituire erau mari iar beneficiile se plăteau unei game largi de pensionari, inclusiv pensionari
cu vechime normală sau redusă, beneficii pentru supravieţuitori şi beneficii în caz de
invaliditate/handicap. Regimul a finanţat şi mai multe beneficii generoase necontributive, cum ar
fi concediu medical, concediu de maternitate/creştere copil, pensii fermieri.

120. Pe măsură ce tranziţia spre o economie de piaţă a avansat, aceste provocări

moştenite au fost complicate prin dezvoltări economice nefavorabile. Acestea includeau o
creştere rapidă a numărului de beneficiari din cauza unei populaţii bătrâne şi a unor planuri
generoase de pensionare timpurie, declinul economic prelungit cu scăderea drastică
corespunzătoare a numărului de contribuabili din cauza apariţiei şomajului deschis, o rată de
participare la piaţa de muncă în scădere şi o accentuare a ocupării forţei de muncă la negru.

121. Raportul dintre numărul contribuabililor şi cel al pensionarilor s-a micşorat drastic
de la 3,43 contribuabili per pensionar în 1990 la 0,89 contribuabili per pensionar în 2010. Acest
fapt a fost nefavorabil sistemului român de pensii publice, cu un impact negativ atât asupra
veniturilor, cât şi cheltuielilor bugetului de pensii publice. Figura 4.1 de mai jos prezintă evoluţia
numerelor de pensionari şi contribuabili (statistici detalialte în Anexa II, Tabel 3).

38
Figura 4.1. Evoluţia numărului de pensionari şi angajaţi (1989-
2010)

122. Aceste probleme au fost agravate de capacitatea administrativă redusă a sistemului de

pensii şi de politicile care încurajau pensionarea timpurie şi extinderea pensiilor de invaliditate
ca alternative la şomaj pentru lucrătorii mai bătrâni. Anexa II, Tabelul 1 prezintă evoluţia
detaliată a pensionarilor pe categorii de pensii (vârstă înaintată, invaliditate, supravieţuitori).

123. În anii 1990, diverse guverne ale României au încercat să facă faţă acestor poveri
crescând ratele de contribuţie la niveluri care erau mari chiar şi după standardele OECD.
Pentru a compensa deficitul din venituri şi creşterea cheltuielilor sistemului, contribuţiile de
asigurări sociale au fost majorate de la 14 % la 35% în 2001.

124. Primele reforme parametrice cuprinzătoare au fost introduse în România odată cu

aprobarea Legii 19/2000. Principalele caracteristici ale acelor reforme erau: (i) o creştere
graduală cu cinci ani a vârstei de pensionare atât la bărbaţi, cât şi la femei; (ii) introducerea unei
noi formule de beneficii de pensie (pe bază de punctaj) care ia în considerare istoria
contribuţiilor de o viaţă ale pensionarului; (iii) fixarea bazei de contribuţii pentru a asigura o
legătură mai echitabilă cu beneficiile; şi (iv) penalizarea pensionării anticipate şi înăsprirea
criteriilor de eligibilitate pentru condiţii periculoase de lucru.

125. Un al doilea set de reforme a fost implementat în 2004, care a inclus următoarele
măsuri principale:
a) transferul de beneficii necontributive de la Casa Naţională de Pensii către alte surse financiare;
b) recalcularea beneficiilor existente folosind formula de beneficii pe bază de punctaj;
c) o scădere graduală a nivelului de contribuţii;

39
d) introducerea unui nou mecanism de indexare pentru a proteja pe deplin beneficiile împotriva
inflaţiei; şi
e) introducerea unui sistem de pensii multi-pilon, începând cu 2008, care, în plus faţă de primul
pilon public existent bazat pe câştiguri, mai includea şi un al doilea pilon obligatoriu, administrat
în mod privat, bazat tot pe câştiguri, dar şi un al treilea pilon facultativ, administrat privat, bazat
pe câştiguri.

126. Aceste măsuri au fost luate în principal între 2004 şi 2007. Combinate cu performanţe
mai bune în colectarea veniturilor şi sprijinite de o creştere economică constantă, aceste măsuri
au putut restabili echilibrul fondului de pensii şi chiar au dus la atingerea unui surplus fragil de
0,3% din PIB în 2006 şi 0,2% în 2007 (vezi Tabelul 4.1 de mai jos).

Tabelul 4.1. Indicatori Fondul Public de Pensii (% din PIB)

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Venituri* 6.33 6.18 6.15 6.06 6.08 5.7 5.9
Cheltuieli 7.2 7.0 6.5 6.8 6.3 5.4 5.7
Bilanţ -0.87 -0.82 -0.35 -0.74 -0.22 0.3 0.2
*Minus Subsidiul de Stat Sursa NHPP

127. Totuşi, în 2007 unele din aceste reforme au fost subminate în principal prin trecerea
înapoi la indexarea beneficiilor în funcţie de salariu, prin introducerea unei rate de substituire
brute obligatorii de 45 % şi prin creşterea beneficiilor de pensii pentru unele grupe de beneficiari.
Aceste măsuri au avut o justificare puternic electorală, din moment ce urmau să aibă loc
alegeri locale şi parlamentare în 2008. Drept rezultat, începând cu 2008, fondul de pensii a
început din nou să se confrunte cu deficite care au continuat să crească până în prezent.

128. Măsurile din 2007 amintite mai sus au dus la creşterea Ratei Medii de Substituire
(ARR), calculată ca raport dintre pensia media anuală şi veniturile medii anule din salarii (net
sau brut). Cu un ARR net de 0,56 în 2009, România se clasa pe locul şapte între cele 27 de ţări
UE, după Franţa, Austria, Luxemburg, Ungaria, Polonia şi Slovacia. Totuşi, România se află
deasupra mediei ARR a ţărilor EU-27, EU-15 şi EU-12. Figura 4.2 de mai jos prezintă o
comparaţie a ARR între ţările UE.

Figura 4.2. Rata Medie de Substituire netă în ţările EU-27.

40
Sursa: EUROSTAT

Dezvoltări recente

129. În 2009 şi 2010, Guvernul României a lansat un program care ţintea să amelioreze
efectele crizei economice şi financiare, care includea următoarele măsuri pentru protejarea
categoriilor vulnerabile de persoane şi pentru creşterea veniturilor la fondul public de pensii:
(i) introducerea unei pensii minime (sociale) pentru pensionarii cu venituri mici
(acoperind diferenţa dintre nivelul actual al pensiei lor şi nivelul minim garantat de
350 RON);
(ii) creşterea valorii pensiilor în 2 etape (la 718.4 RON la 1 aprilie 2009 şi la 732,8 RON
la 1 octombrie 2009); şi
(iii)creşterea ratei de contribuţie la asigurările sociale la 1 februarie, 2009.

130. Aceste măsuri, combinate cu performanţe slabe în colectarea veniturilor din ultimii doi
ani, au adus fondului public de pensii un deficit apropiat de 2,0 la sută din PIB la sfârşitul lui
2010. Tabelul 4.2 de mai jos ilustrează evoluţia veniturilor, a cheltuielilor şi deficitelor
înregistrate în perioada 2008-2011.

Tabelul 4.2 Indicatori ai Fondului de Pensii, 2008-2011 (% din PIB)

2008 2009 2010 2011
(proiectate)
Venituri* 6.11 6.87 6.21 6.27
Cheltuieli 6.55 8.11 8.30 8.79
Bilanţ -0.44 -1.23 -2.01 -2.53
*Minus Subsidiul de Stat Sursa NHPP

41
131. Începând cu 2010, România a introdus reforme cuprinzătoare privind pensiile care
vor aduce economii fiscale semnificative. Obiectivul reformei pensiilor a fost de a îmbunătăţi
susţinerea fiscală a sistemului public de pensii, asigurând în acelaşi timp beneficii adecvate de
pensionare pentru pensionari. Noua lege a pensilor introduce reforme importante, inclusiv:
• creşterea graduală a vârstei de pensionare la femei la 63 de ani până în 2030;

• trecerea graduală la indexarea în funcţie de preţuri a beneficiilor de pensii;

• criterii mai stricte de eligibilitate pentru beneficiile de handicap;

• penalităţi sporite pentru pensionare anticipată;

• includerea militarilor şi ofiţerilor publici cu statut special în sistemul public de pensii şi

creşterea graduală a vârstei de pensionare a acestora de la 55 de ani la 60 de ani până în
2030;
• recalcularea pensiilor stabilite conform unor legi de pensii pentru sectoare speciale
(apărare, interne, servicii de informaţii, etc.) după formula de beneficii a sistemului
public de pensii;
• integrarea de noi categorii de contribuabili (liber profesionişti, prestatori independenţi şi
asociaţii familiale) în cadrul sistemului public de pensii;
• introducerea unui plafon maxim pentru baza de contribuţie echivalentă cu 5 salarii lunare
medii brute; şi
• protejarea schemei de pensionare obligatorii (al doilea pilon).

132. Aceste reforme sunt menite să îmbunătăţească susţinerea fiscală a sistemului de pensii
din România până în 2012 şi să reducă deficitul fiscal al sistemului de pensii cu aproximativ
3,5% din PIB în 2025, în comparaţie cu cât ar fi fost acest deficit în absenţa reformelor. Figura
4.3 prezintă impactul fiscal previzionat al măsurilor amintite mai sus.

Figura 4.3 Impactul Fiscal al Reformelor de Pensii

42
 Fiscal Balance of Public Pension Scheme (% of GDP) 

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

2021

2022

2023

2024
(.5%)

(1.0%)

(1.5%)

(2.0%)

(2.5%)

(3.0%)

(3.5%)

(4.0%)

(4.5%)

Baseline Draft Law 

Notă: Previzionările nu includ regimurile speciale, militare, etc. Sursa: Previziuni PROST -
Banca Mondială

Perspective viitoare

133. Principala provocare care se arată este menţinerea reformelor legiferate recent. Prin
natură, sistemele de pensii sunt semnificativ afectate de mediul politic, din moment ce acestea se
referă la un segment mare de populaţie. În special în România, sectorul de bătrâni care au putere
de vot şi aşteptări semnificative este mare. Schimbarea sensului reformelor din 2007 ilustrează
fragilitatea sistemului public de pensii confruntat cu tentativele politicienilor aleşi de a câştiga
voturi. Reformele recente din România au fost introduse în contextul unei tulburări fiscale
cauzate de criza economică. Revenirea economică aşteptată poate aduce venituri suplimentare la
fondul public de pensii care poate reactiva tendinţa politicienilor de a căuta să schimbe strategia.
România trebuie să facă eforturi să reziste unor asemenea tentative.

134. Chiar şi atunci când toate reformele introduse sunt pe deplin implementate,
sistemul public de pensii va continua să fie sub presiune în cursul următoarelor decade, în
principal din cauza parametrilor demografici ai sistemului.

135. Populaţia României îmbătrâneşte. Deşi această tendinţă se vede şi în alte ţări,
fenomenul este cu deosebire pronunţat şi sever în România. Figura 4.4 ilustrează viteza cu care
populaţia României îmbătrâneşte ca rezultat combinat al mortalităţii şi fertilităţii scăzute. Lumea
ca întreg experimentează de asemenea această tranziţie. În anii 1950, populaţia globului era
concentrată în gamele de vârstă mai tânără, cu fiecare grupă de vârstă mai mare decât grupa mai
vârstnică, creând forma tradiţională a "piramidei vârstei". Astăzi, situaţia nu mai este aceeaşi,
întrucât grupele de vârstă mai tinere se apropie de aceleaşi valori ca grupele adulte. Până în
2050, această schimbare în structura de vârstă este preconizată a se accentua, toate grupele de
vârstă adultă şi tânără apropiindu-se de aceleaşi valori, o schimbare numită "transformarea
piramidei în pătrat".

43
Figura 4.4. Structura de Vârstă a Populaţiei din România şi din lume, în mii

Male Female

136. O altă caracteristică cheie a demografiei României este populaţia sa în scădere

Populaţia României a scăzut constant încă din 1990 şi declinul este preconizat să continue. La
apogeu, populaţia României a fost de peste 23 de milioane, în timp ce astăzi este puţin peste 21
de milioane. NU preconizează că populaţia totală va scădea până la aproximativ 17 milioane
până în 2050, ajungând la nivelul anului 1950. În acelaşi timp, populaţia de 65 de ani şi peste
această vârstă a crescut constant ca sector al populaţiei. Pe viitor, bătrânii din România îi vor
depăşi pe tineri ca număr. Această schimbare, împreună cu scăderea continuă a numărului
populaţiei, este trăsătura definitorie a demografiei României. Figura 4.5 de mai jos prezintă
aceste trăsături.

Figura 4.5 Populaţia totală a României şi Distribuţia Grupelor de Vârstă în Timp

44
Sursa: Naţiunile Unite, Perspective asupra Populaţiei Mondiale: Ediţia revizuită 2008

137. Ca rezultat, raportul dependenţei celor bătrâni (definit ca procentaj din numărul de
persoane de 65 de ani şi peste comparat cu numărul de oameni între 15-64 de ani) va fi
între cele mai mari din ţările EU-27 şi mult peste media ţărilor EU-27. Rata dependenţei din
România va creşte dramatic de la 21,34% în 2010 la 65,27 % în 2060 (o creştere aproape triplă),
în comparaţie cu o creştere mai blândă a raportului de dependenţă al ţărilor EU-27 de la 25,90 %
la 53,47% (o creştere aproape dublă). Figura 4.6 de mai jos ilustrează evoluţia raporturilor de
dependenţă preconizate în România în comparaţie cu ţările EU-27 (statistici detaliate în Anexa
II, Tabelul 2).

Figura 4.6 Tendinţe în raporturile de dependenţă a bătrânilor în ţările EU-27 şi România.

Sursa: scenariul de convergenţă EUROPOP2008/aprilie 2011

138. Este important de observat că noile ţări ale UE care emerg din fosta regiune socialistă vor
cunoaşte o creştere rapidă a raporturilor de dependenţă a bătrânilor în următorii 50 de ani,
ajungând la niveluri foarte mari în ţări ca Polonia (68,97%), Slovacia (68,49%), Lituania
(65,65%), Letonia (64,45%), Bulgaria (63,54%) şi România (65,27%). În acelaşi timp, ţările
Europei Occidentale care aveau raporturi de dependenţă mai mari decât media din EU-27 în
2010, precum Belgia (45,84%), Danemarca (42,66%), Marea Britanie (42,14%), Norvegia

45
(43,92%) şi Franţa (45,20%) se vor afla într-o poziţie mai bună în 50 de ani. Anexa II, Tabelul 2
prezintă previziunile detaliate ale raporturilor de dependenţă pentru toate ţările EU-27.

139. Speranţa de viaţă la pensionare va creşte în România de la 14,8 ani în 2010 la 18,8 ani în
2050 pentru bărbaţi şi va descreşte de la 22,0 la 21,1 pentru femei în decursul aceleiaşi perioade
(vezi Tabelul 4.3 de mai jos pentru speranţa de viaţă previzionată pentru România).

TABELUL 4.3 Speranţa de viaţă în România (2010-2050)

SPERANŢA DE VIAŢĂ 2010 2020 2030 2040 2050

BĂRBAŢI
- La naştere
70.0 72.8 75.9 77.5 79.3
- La pensionare
14.8 15.0 16.2 17.4 18.8
Vârsta Standard de
63.9 65.0 65.0 65.0 65.0
Pensionare
FEMEI
- La naştere
77.1 79.1 81.4 82.6 83.7
- La pensionare
22.0 21.0 19.7 20.4 21.1
Vârsta Standard de
58.9 61.7 63.0 63.0 63.0
Pensionare

140. O posibilă concluzie despre viitorul sistemului public de pensii. Luând în considerare
provocările menţionate mai sus, precum şi implementarea graduală a reformelor parametrice
recent aprobate, se preconizează că îmbunătăţirea aşteptată în susţinerea fiscală a sistemului
public de pensii din România nu se va realiza pe termen scurt şi mediu. Pentru a observa
rezultate tangibile pe termen scurt, implementarea acestor reforme ar trebui accelerată.

Cadrul instituţional

141. Principalele instituţii cu responsabilitate pentru sectorul public de pensii din

România sunt Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), Casa Naţională
de Pensii Publice (CNPP) şi Agenţia Naţională pentru Administraţie Fiscală (ANAF).
MMFPS este principala instituţie pentru politicile de pensii, împreună cu Ministerul Finanţelor
Publice, care administrează implicaţiile bugetare ale acestor politici. CNPP este responsabilă
pentru administrarea pensiilor, în timp ce ANAF este agenţia care colectează contribuţiile
sociale. Ca parte a CNPP, Institutul Naţional pentru Expertiza Medicală şi Recuperarea
Capacităţii de Muncă (INEMRCM) reprezintă uşa de acces spre sistemul de pensii pentru
beneficiarii pensiilor de invaliditate, verificând eligibilitatea solicitanţilor.

142. Deşi instituţiile par să coordoneze bine pe termen foarte scurt implicaţiile deciziilor
politice asupra pensiilor, acestea au capacităţi şi viziuni limitate pentru analizarea
implicaţiilor pe termen lung ale politicilor de pensii, care prin natură necesită o planificare
pe termen lung. De exemplu, a fost introdusă o lege în 2008 privind asigurarea de pensie a
fermierilor, atunci când economia creştea rapid. Totuşi, nu s-a efectuat nici un demers analitic

46
asupra magnitudinii impactului fiscal al pensiilor fermierilor, ceea ce este important. Impactul
reformelor recente ale pensiilor a fost analizat cu asistenţă tehnică semnificativă din partea
Băncii Mondiale. De asemenea, s-a acordat o asistenţă tehnică importantă acestor instituţii în
timpul reformelor, însă istoria ne arată că este improbabil ca aceste instituţii să dedice suficiente
resurse pentru capacitatea actuarială de a contribui la crearea informată de politici. Se
recomandă cu tărie ca CNPP, MMFPS şi MFP să dezvolte şi să menţină capacitatea
actuarială din instituţiile lor.

143. Lipseşte responsabilitatea formală pentru planificarea politicilor pe termen lung în

instituţiile guvernamentale care se ocupă cu politica de pensii. La MMFPS, de exemplu,
interestul pentru dezvoltări în sectorul de politici de pensii depinde în mare măsură de expertiza
şi interesul celor numiţi în posturi de management superior. La Ministerul Finanţelor, numai o
singură persoană se ocupă cu probleme pe termen lung legate de pensii, iar acea persoană
răspunde în principal cererilor din grupul de vârstă UE. Astfel, chiar şi această capacitate este
rareori folosită în procesul de luare a deciziilor. Există necesitatea de a actualiza previziunile
fiscale pe termen lung pentru sistemul public de pensii folosind modelul Băncii Mondiale
PROST, odată ce implementarea reformelor din decembrie 2010 îşi produce primele efecte
şi există mai multe informaţii disponibile pentru acest scop (probabil în 2012 sau 2013).

144. Administraţia pensiilor este împovărată de capacităţi şi sisteme de informaţii slabe.

România a început să dezvolte o bază de date electronică a contribuabililor la începutul lui 2001.
Ca parte a proiectului, toate registrele contribuţiilor din trecut (înainte de 2001) au fost scanate
cu scopul de a transfera istoria contribuţiilor într-o bază de date electronică. Totuşi, acest al
doilea pas nu a fost niciodată finalizat. Ca rezultat, pensiile sunt calculate manual în oficile
regionale ale CNPP, constituind o povară majoră pentru personal. Această lipsă a unui sistem
informatic eficient de management duce la erori, ineficienţă şi întârzieri în acordarea pensiilor.

145. După cum s-a menţionat şi mai devreme, colectarea veniturilor pentru fondul public de
pensii este efectuată de ANAF, care transferă contribuţiile colectate către CNPP. Totuşi, nu
există un proces de reconciliere între sistemele informatice ale celor două instituţii. Ca
rezultat, CNPP nu cunoaşte contribuabilii de la care au fost colectate contribuţiile. Această
problemă veche încă nu a fost abordată.

146. Administraţia pensiilor şi sistemele informatice poartă de asemenea povara

schimbărilor frecvente ale legilor. Casa Pensiilor trebuie să se adapteze schimbărilor frecvente,
trebuind în acelaşi timp să îndeplinească îndatoririle sale zilnice. Sistemul informatic integrat al
CNPP a fost finalizat în 2007 (sub un proiect finanţat de Banca Mondială - SSD), dar
funcţionalitatea sa este incompletă din moment ce include numai schimbările legale până în
februarie 2005. Din cauza lipsei de resurse financiare, nu a fost posibilă actualizarea sistemului
informatic. În acelaşi timp, din cauza structurii salariale de la CNPP, este foarte dificil să se
atragă şi menţină un personal IT calificat care ar putea ajuta la adaptarea la aceste schimbări din
sistem. (Capitolul VII al Raportului, Managementul Informaţiei, prezintă în detaliu chestiunile
generale legate de sistemele informatice aparţinând MMFPS şi agenţiilor sale subordonate).

147. Administratorii pensiilor trebuie să managerieze procesul de integrare a categoriilor

speciale de lucrători activi din sectorul public (cum ar fi armata şi poliţia) în schema

47
publică naţională şi astfel în noul pilon secundar al schemei. Departamentele de pensii din
ministere individuale (Apărare, Interne, etc.) care trebuie să se ocupe cu această problemă (din
cauza confidenţialităţii informaţiilor) au fost transformate în case de pensii sectoriale printr-o
hotărâre de guvern recentă. Totuşi, acestor departamente de pensii le lipseşte pregătirea de
specialitate, întrucât nu au o înţelegere a schemei naţionale a pensiilor. În acelaşi timp, transferul
de contribuţii de la aceste categorii speciale către al doilea pilon pune, de asemenea, problema
confidenţialităţii informaţiilor.

148. Noile şi mai strictele criterii privind pensiile de handicap necesită mijloace o
îmbunătăţire semnificativă a capacităţii oficiilor regionale pentru a implementa
prevederile noii legislaţii. Noua lege a pensiilor a introdus prevederi mai stricte de eligibilitate
pentru pensiile de handicap. CNPP (prin INEMRCM) îşi asumă, de asemenea, dificila sarcină de
a recertifica beneficiarii existenţi de pensii de invaliditate pentru a se asigura că pensiile sunt
oferite cu adevărat persoanelor cu handicap, aşa cum cere legea. Acest lucru ar ajuta la
controlarea cheltuielilor crescânde cu pensiile de handicap. În acelaşi timp, CNPP se află în
procesul de stabilire de sub-unităţi regionale ale INEMRCM pentru a selecta persoanele eligibile.

149. Pentru că există suprapuneri în determinarea eligibilităţii pentru pensiile de

invaliditate şi alocaţiile de handicap, care sunt efectuate de diferite instituţii, se recomandă
ca criteriul de eligibilitate medicală şi cadrul instituţional să fie armonizate. Va exista o
nevoie semnificativă de îmbunătăţire a capacităţii (personal şi echipament medical) pentru a
implementa aceste reforme dificile.

Resurse umane

150. La vremea creării sale în 2001, CNPP a primit aprobarea de a avea un număr total de
5.950 angajaţi, 400 de angajaţi la biroul central şi 5.550 de angajaţi la nivel teritorial. Din 2001
până în 2011, numărul total de personal a scăzut la 3.729 de persoane, incluzând 280 de angajaţi
la nivel central şi 3.449 angajaţi la nivel local. Per total, personalul din casele de pensii judeţene
şi locale a fost redus cu aproximativ 38 de procente, iar personalul CNPP a fost redus cu aproape
30 de procente. Tabelul 4.4 de mai jos arată dimensiunea personalului CNPP de-a lungul
timpului.

Tabelul 4.4 Evoluţia personalului CNPP în perioada 2001-2011

FUNCŢII DE PERSONAL APROBATE
2001 2002 2003 2004 2007 2010 2011

TOTAL CNPP 5950 5951 4494 4337 4737 3729 3729

- Nivel central 400 400 360 393 443 280 280

- Nivel local 5550 5237 3886 3691 4041 3196 3196

INEMRCM 314 248 253 253 253 253

Sursa: CNPP

48
151. Reducerea personalului s-a produs într-o vreme când legislaţia pensiilor publice fusese
amendată de mai bine de 80 de ori. Aceste amendamente au implicat noi responsabilităţi pentru
CNPP, cum ar fi calcularea contribuţiile pe bază de puntaj realizate în toată viaţa activă a unui
angajat, analiza şi transmiterea către contribuabili a istoriei lor de muncă, scanarea registrelor,
încărcarea câştigurilor pe baza salariilor, implementarea reglementărilor UE (începând cu
reglementările din 2007) şi transferul de contribuţii către pensii private (Pilon II).

152. Numărul de personal per 10.000 de pensionari la nivelul CNPP a scăzut de la circa 9,03
angajaţi în 2001 la 6,7 angajaţi în 2011. România este mult sub nivelul personalului administrativ
al pensiilor publice existent în UE, unde numărul variază înte 15 şi 20 de angajaţi per 10.000 de
pensionari. Asemenea niveluri scăzute au dus la costuri crescute ale tranzacţiilor atât pentru
beneficiari, cât şi pentru personal, la rate mari ale erorilor în calcularea beneficiilor de pensii
(care încă sunt efectuate manual) şi adesea au ca rezultat exprimarea publică a nemulţumirii
beneficiarilor. Ca rezultat, multe revendicări legate de calcularea beneficiilor de pensii sfârşesc
în tribunal, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra CNPP şi asupra filialelor sale teritoriale.
CNPP trebuie să dezvolte şi să menţină o capacitate legală adecvată pentru a face faţă unor
astfel de provocări, care sunt probabil să crească în viitorul apropiat, pe măsură de
implementarea noii legislaţii a pensiilor avansează.

153. În mod similar, alocarea de personal pentru INEMRCM a fost redusă de la aproximativ
314 funcţii în 2001, când era inclusă în structura CNPP, cu 61 de funcţii (aproape 20 de
procente). Din moment ce activitatea INEMRCM se adresează unui număr de 855.645
beneficiari de pensii de invaliditate, rezultă un raport de 2,96 angajaţi la 10.000 de beneficiari,
ceea ce din nou este mult sub media de 14,5 înregistrată în ţările EU-27. Dat fiind volumul de
muncă viitor preconizat al Institutului (validarea noilor cereri, recertificarea obligatorie a tuturor
beneficiarilor existenţi şi armonizarea propusă a diverse criterii de stabilire a handicapului şi a
instituţiilor abilitate), se pare că problema personalului trebuie atent reconsiderată. Dacă nu se
poate lua în considerare creşterea alocării de personal pe termen scurt, cel puţin
INEMRCM trebuie să analizeze posibilitatea derogării de la situaţia curentă de îngheţare a
posturilor de muncă.

Management financiar

154. Există necesitatea de a privi către bugete mai realiste. CNPP estimează cheltuielile
pentru scopuri de bugetare, în timp ce previziunile de venit sunt efectuate de Ministerul
Finanţelor. ANAF colectează contribuţiile, care sunt actualmente stabilite la 31,2% din salariu,
împărţite între angajatori (20,8%) şi angajaţi (10,4%). În general, cheltuielile cu pensiile bazate
pe legile existente sunt destul de predictibile cu o toleranţă mică de eroare, dat fiind că CNPP are
o bună înţelegere a profilului contribuabililor curenţi şi tinde să se bazeze pe ele. În ciuda acestei
predictibilităţi, bugetul CNPP este de regulă mai mic decât este necesar, cu aşteptarea că va fi
mărit mai târziu, în timpul alocărilor de buget de pe parcursul anului.

155. De exemplu, analiza bugetului de pensii publice pentru 2009 şi 2010 arată că previziunile
de cheltuieli făcute de Ministerul Finanţelor Publice şi CNPP au fost realiste (cu o mică

49
toleranţă) în comparaţie cu cheltuielile efective, dar Min. Finanţelor Publice a supraestimat
veniturile pentru a se ridica la nivelul cheltuielilor prognozate.

Tabelul 4.5 Analiza bugetară a sistemului public de pensii (2009-2011)

Direcţionarea Bugetară 2009 2009 Dif. 2010 2010* Dif. 2011

CNPP Progra Efectiv (%) Program Efecti (%) Progr.
m v
VENITURI TOTALE 40.42 39.43 -2% 41.32 43.20 5% 47.89
Venituri din contrib. 40.31 33.03 -18% 34.12 32.24 -6% 33.85
Subsidii Buget de Stat 0.00 6.40 7.06 10.88 54% 13.94
CHELTUIELI TOTALE 39.96 40.39 1% 41.06 42.93 5% 47.64
Bilanţ (rândurile 2-4) 0.34 -7.36 -6.94 -10.69 54% -13.79
Sursa: Min. Finanţelor Publice * Estimările Min. Finanţelor Publice

156. După cum se vede mai sus, costurile reale din 2009 (când a existat o majorare a pensiilor
cu 5 procente) au depăşit programul bugetar iniţial cu numai 1 procent, dar veniturile din
colectarea de la contribuabili au fost supraestimate cu 18 procente. Deşi guvernul nu a considerat
că era nevoie de subsidii de la bugetul de stat, în cele din urmă un subsidiu (în total 6,4 miliarde
RON) a trebuit acordat CNPP pentru a acoperi deficitul. Acelaşi lucru s-a petrecut în 2010, când
veniturile au fost supraestimate cu 6 procente, ducând la nevoia de subsidii cu 54 procente mai
mari faţă de estimările iniţiale (10,9 miliarde RON, în comparaţie cu 7 miliarde RON). În ultimii
doi ani, deficitul fondului public de pensii a fost de aproape 2 procente din PIB. Totuşi, în 2011,
deficitul fondului public de pensii poate fi puţin mai mare (aproape de 2,5% din PIB), din
cauza includerii în sistemul public de pensii a pensionarilor din sectoarele speciale
(apărare, interne, etc.)

Pensii Private

157. Scăderea economică a evidenţiat importanţa sistemului de pensii private. În ciuda istoriei
scurte a sistemului român de pensii private (Pilonul II a fost introdus în a doua jumătate a anului
2007, iar Pilonul 3 în mai 2008), dezvoltarea acestuia a fost destul de pozitivă.

158. Fondurile de pensii private obligatorii (Pilon II) au raportat la sfârşitul anului 2010 5,2
milioane de participanţi (o creştere cu 6,2 procente faţă de 2008), dar şi o creştere cu 85 procente
în active nete.

159. Schema pensiilor facultative administrate privat (Pilonul III) a raportat peste 221.000 de
participanţi în decembrie 2010 (cu 60 % mai mult decât în anul precedent). Plafonul scutirilor de
taxe pentru contribuţii a fost majorat la 400 Euro pe an atât pentru angajator, cât şi pentru angajat
pentru a stimula participarea la sistem.

50
160. Performanţa generală a pensiilor private încă nu a fost afectată până acum în România de
către criza financiară şi economică, cu excepţia Pilonului 3 în 2008, după cum se vede în Tabelul
4.6 de mai jos:

Tabelul 4.6 Performanţa sistemelor de pensii private în România (Pilonii II şi III)

Rezultat brut Rezultat brut RATA
Pilon II Pilon III INFLAŢIEI

2008 11.5 2.7 6.3

2009 17.7 15.8 4.7

2010 15.1 11.5 7.96

Sursa: Comisia de Supraveghere a Pensiilor Private

161. Acest lucru este consistent cu rezultatele unui studiu făcut de OECD şi FIAP (Federaţia
Internaţională pentru Administrarea Fondurilor de Pensii) care arată că rezultatele obţinute în
sistemele de pensii private depăşesc ratele inflaţiei, chiar şi fără reglementări speciale. Studiul
mai indică şi că tulburările financiare şi criza econimică au afectat sistemele publice de pensii
într-un grad mai mare decât pe cele private.

162. Deşi valoarea unora dintre activele fondurilor de pensii private a scăzut în 2008 din cauza
crizelor financiare şi a pierderilor pieţei de capital, aceste fonduri au cunoscut o tendinţă de
revenire în 2009 şi 2010 în ţări precum Polonia, Ungaria, Bulgaria, Croaţia, Slovacia şi statele
baltice.

163. Observând performanţa per total pozitivă a fondurilor de pensii private obligatorii
(Pilon II), FR recomandă Guvernului României să păstreze acest pilon şi să continue
transferul de contribuţii în ritmul stabilit prin legislaţia curentă, în ciuda unor eventuale
presiuni de a întrerupe acest transfer.

164. De fapt, legislaţia pensiilor private este un contract între guvern şi sectorul privat.
Eliminarea/reducerea ratelor de contribuţii către al doilea pilon ar constitui o încălcare
contractuală care ar trimite semnale negative pe pieţe.

51
 CAPITOLUL V: ASISTENŢĂ SOCIALĂ (TRANSFERURI DE LICHIDITĂŢI
BĂNEŞTI)

165. Capitolul de faţă constă în patru secţiuni. Prima secţiune tratează principalele
programe de asistenţă socială. Cea de-a doua secţiune descrie actorii instituţionali principali
(agenţiile şi unităţile care implementează programele de transfer de lichidităţi băneşti), cât şi
funcţiile de implementare cros-sectorială. Cea de-a treia secţiune descrie reformele în curs
de realizare cât şi cele planificate, axându-se pe Strategia şi Planul de Acţiune
Guvernamentale privind Asistenţa Socială, discutând chestiunile necesare pentru
implementarea programului ambiţios de reforme. Cea de-a patra secţiune se axează pe
asistenţa tehnică (AT) necesară implementării Strategiei şi modernizării sistemului AS.

Principalele Programe de Asistenţă Socială

Figura 5.1. Sume alocate Asistenţei Sociale în România
• Pe perioada 2005-2009, costul Figure 2. Social Assistance Spending in
fiscal al sistemului de asistenţă Romania (% of GDP)
socială a crescut. Sumele alocate 3.5
asistenţei sociale au crescut de la 3.0
Other
1.4 procente din PIB în 2005 la 2.5
2.9 procente din PIB în 2010. 2.0 Social assistance pensions

(Figura 5.1). Sumele alocate 1.5 Programs for disabled

asistenţei sociale au crescut prin 1.0

Support for low income

intermediul a patru canale: 0.5 households

Family policies
• Măsuri centrate pe familie, cu 0.0
2005 2006 2007 2008 2009 2010
scopul de a stimula fertilitatea, (budget)

printre alte lucruri. A fost

introdusă o serie de noi programe cu scopul de a creşte fertilitatea (ajutor maternal, o
sumă primită la naştere şi un ajutor financiar pentru nou-născuţi). Ajutorul de Stat pentru
Copii (ASC) a crescut de cinci ori (de la 42 la 200 de lei pe lună, de la aproximativ 13
USD la 63 USD), ceea ce a adăugat 0.9% din PIB la "nota de plată" a asistenţei sociale.
Această expansiune a fost însoţită de o creştere modestă a ratei totale a fertilităţii, ceea ce
s-a soldat cu o reducere a numărului angajaţilor din rândul cetăţenilor aflaţi la vârsta
întemeierii unei familii. Parţial, acest lucru se datorează aspectelor foarte generoase şi
inechitabile ale Ajutorului pentru Creşterea Copilului (ajutor financiar neimpozabil,
primit pe durata concediului maternal sau paternal), care plăteşte 85% din câştigurile
anterioare ale părintelui aflat în concediu parental pentru primii doi ani de la naştere (sau
trei ani, în cazul copiilor cu dezabilităţi). Acest ajutor este considerat generos chiar şi
după standardele ţărilor dezvoltate.6
• Un nou sistem de ajutoare pentru persoanele cu dezabilităţi. În 2006, un nou sistem
de ajutoare a crescut generozitatea, eligibilitatea şi aria de aplicabilitate a programelor

6
În majoritatea ţărilor UE, concediul de maternitate este plătit maximum un an; România oferă aceste beneficii timp
de doi ani. De asemenea, suma primită este, în general, mai mică decât salariul mediu în majoritatea ţărilor, însă în
România este de 2.5 ori mai mare decât salariul mediu. Cu o rată marginală implicită de 85% din venituri (ajutorul
compensează 85% din salariul mediu câştigat de părinte în ultimii doi ani), acest ajutor descurajează munca.

52
 pentru persoanele cu dezabilităţi, adăugând încă 0.45% din PIB. O parte a acestei creşteri
a dus la o susţinere mai eficientă a persoanelor cu dezabilităţi, vulnerabile, dar şi la abuz
al sistemului sau la acordarea acestor ajutoare familiilor înstărite. De pildă, având în
vedere că noul sistem întrerupea testarea periodică în vederea stabilirii eligibilităţii, unii
beneficiari au reuşit să profite dublu în urma sa, solicitând atât pensia de dezabilitate cât
şi ajutorul de dezabilitate; de asemenea, a crescut procentul de fonduri alocate familiilor
înstărite.
• Praguri ridicate pentru programele care anchetează mijloacele de trai
În 2008 şi 2009, pragurile de eligibilitate pentru trei dintre programele care anchetau
mijloacele de trai înainte de acordarea ajutoarelor (Ajutoare Complementare pentru
Familii (ACF), Ajutoare pentru Familiile Monoparentale (AFM) şi Ajutoarele de
Încălzire (AÎ)) au fost majorate, de la un nivel corespunzător celui mai sărac decil al
populaţiei (în 2008) la un nivel de venituri corespunzător familiilor din decilul cinci sau
şase (în 2009), diluând acurateţea planificării resurselor bugetare sărace.
• Introducerea unei completări a pensiei sociale pentru pensionarii cu pensii mici.
Pensia socială, introdusă în 2009, umple golul dintre pensia curentă şi un minimum social
relativ generos (350 lei în 2010, adică cu 35% peste linia sărăciei absolute şi aproximativ
de trei ori mai mare decât Venitul Minimum Garantat – VMG). În 2010, costul acestei
politici a ajunst la 0.13% din PIB.

166. La finalul lui 2010, sistemul de asistenţă socială includea 14 programe administrate
de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) şi altele, administrate de
administraţiile publice locale. Acestea sunt rezumate în Tabelul 5.1. Anexa III, Tabelul 1
prezintă informaţii detaliate cu privire la nivelul ajutoarelor şi criteriile de eligibilitate pentru
aceste programe; şi Anexa III, Tabelul 2 oferă informaţii privind dinamica beneficiarilor şi
transferurile pentru cele mai mari programe, pe durata 2005-2010.

Tabelul 5.1 Principalele Programe de Asistenţă Socială în 2010 – Numărul Beneficiarilor şi

Sumele Alocate
2010
Unitatea
Nr. de de Sume
Programe de asistenţă socială sau grupe de astfel de programe
beneficiari asistenţă: (Milioane de
(mii) I, F sau G lei)
Programe privind familia 6558
Alocaţia de stat pentru copii 4013 I 2887
Ajutor pentru creşterea copiilor / Bonus pentru reîntoarcere în câmpul
muncii 207 I 2030
Alte ajutoare pentru familie, plătite de MMFPS 295 I 303
Alte ajutoare pentru familie, plătite de la bugetul local sau din alte
surse I 1338
Programe pentru gospodăriile cu venituri mici 3089
Venit Minim Garantat G 743
Alocaţie Complementară pentru Familie 607 F 444
Ajutorul pentru familiile monoparentale 204 F 191
Ajutorul pentru încălzire 3263 G 980
Ajutoare de încălzire plătite de la bugetul local şi din alte surse G 731

53
 Programe pentru persoane cu dezabilităţi 3332
Indemnizaţie pentru adulţii cu dezabilităţi 667 P 956
Buget complementar pentru adulţii cu dezabilităţi I 724
Alte programe pentru persoanele cu dezabilităţi, în conformitate cu
Legea privind persoanele cu dezabilităţi I 415
Alte programe pentru persoanele cu dezabilităţi, finanţate de MMFPS 67 I 113
Programe pentru persoanele cu dezabilităţi finanţate de la bugetele
locale I 1124
Alte programe de asistenţă socială 1638
Pensii sociale I 645
Alte programe (privilegii, etc.) I 993
TOTAL ASISTENŢĂ SOCIALĂ 14617
Sursa: Guvernul României, Strategia pentru reforma asistenţei sociale 2011-2013, Tabelul 4.
Pro-memoria: Populaţia României în 2010 era de 21.462 mii de persoane; echivalentul a 7.4 milioane de
gospodării.
Notă: Programele de asistenţă socială au diferite unităţi de asistenţă: Individ (I), Familie (F) sau Gospodărie (G).

167. Grupurile sociale urmărite şi obiectivele programelor de asistenţă socială. Funcţie de

obiective şi grup-ţintă, aceste programe se împart în patru categorii: programe pentru susţinerea
familiei; programe care anchetează mijloacele de trai pentru gospodăriile cu venituri mici;
programe pentru persoanele cu dezabilităţi (tratate separat); şi alte programe (în special pensiile
sociale). Opt programe, mari atât ca număr de beneficiari deserviţi cât şi ca nivel de cheltuieli,
reprezintă coloana vertebrală a sistemului de asistenţă socială. Aceste opt programe, descrise mai
jos mai detaliat, însumează 61% din cheltuielile totale cu asistenţa socială. Acestea reprezintă
focusul Strategiei guvernamentale pentru reformă în asistenţa socială (vezi Secţiunea 3).

168. Parametrii principali ai celor opt programe (criterii de eligibilitate şi nivelurile

ajutoarelor) începând cu decembrie 2010 sunt:
• Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC), un transfer lunar de numerar tuturor copiilor cu vârsta
sub 18 ani (sau peste, dacă sunt încă în şcoală), sumele fiind diferite pentru copiii sub 2 ani
(200 lei); 2-18 ani (42 lei); copii cu dezabilităţi sub 3 ani (200 lei) şi copii cu dezabilităţi 3-18
ani (84 lei). În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr. 1.
• Ajutorul pentru Creşterea Copilului (ACC), un transfer lunar de numerar pentru părintele
unui copil care stă acasă pentru a avea grijă de copil, echivalent cu 85% din venitul mediu
câştigat de părinte în ultimele 12 luni, cu limita minimă de 600 lei şi maximă de 4.000 lei.
Este oferit până la momentul la care copilul împlineşte 2 ani sau 3 ani, dacă are dezabilităţi.
În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr. 2A. Începând cu 1 ianuarie 2011,
parametrii acestui program au fost modificaţi după cum urmează: părinţii care optează pentru
2 ani în program primesc o alocaţie lunară echivalentă cu 75% din venitul mediu câştigat în
ultimele 12 luni, cu limita minimă de 600 lei şi maximă de 1200 lei. Părinţii care optează
pentru un an în program primesc o alocaţie lunară echivalentă cu 75% din venitul mediu
câştigat în ultimele 12 luni, cu limita minimă de 600 lei şi maximă de 3.400 lei. Părinţii care
optează pentru programul de un an şi se reîntorc la serviciu înainte de finalul programului pot
primi un bonus de reîntoarcere la serviciu de 500 de lei pe lună pentru cel de-al doilea an, la
întoarcerea la serviciu.
• Programul Venitului Minim Garantat (VMG), un transfer lunar de numerar care ridică
venitul per familie până la un prag VMG, conform descrierii din Anexa III, Tabelul 1.

54
 Membrii adulţi ai familiei care pot munci trebuie să facă anumite lucruri (să lucreze în
folosul comunităţii în schimbul ajutorului primit) şi să caute un loc de muncă în mod activ,
cu ajutorul biroului pentru ocuparea forţei de muncă. Suma medie per capita este în jur de 60
de lei pe lună. În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr. 10.
• Ajutorul Complementar pentru Familie (ACF) şi Ajutorul pentru Familiile Monoparentale
(AFM) sunt două ajutoare acordate sub un anumit prag de venit pentru familiile sărace care
au copii. Aceste două programe au fost consolidate şi înlocuite în ianuarie 2011 de programul
Ajutor pentru Familii (AF), un transfer lunar de numerar către familiile care au copii aflate în
cei mai săraci trei decili, făcând obiectul testării mijloacelor de trai iar, în cazul copiilor de
vârstă şcolară, făcând obiectul frecventării şcolii. Noul program AF oferă un ajutor de 30 de
lei pentru fiecare dintre primii patru copii ai familiilor cu un venit per capita sub 200 de lei, şi
25 de lei pentru fiecare dintre primii patru copii ai familiilor cu un venit per capita între 201
şi 370 de lei, făcând obiectul unor anchete adiţionale privind mijloacele de trai (vezi Tabelul
A8.6). Ajutoarele sunt mai mari în cazul familiilor monoparentale. În Anexa III Tabelul 1,
ACF şi AFM sunt programele nr. 8 şi 9, iar noul program FA este numărul 9a.
• Ajutorul de Încălzire (AÎ) este un program sezonier de transfer de numerar, acordat în urma
unei anchete sociale familiilor aflate în jumătatea săracă a populaţiei. Programul este aplicat
în lunile de iarnă (noiembrie – martie). Prin acesta se acoperă o parte a costurilor de încălzire,
cu sume mai ridicate pentru gospodăriile aflate în categoriile mai joase de venit. Există trei
canale de livrare a serviciilor, funcţie de tipul de combustibil utilizat pentru încălzire: pentru
gospodăriile branşate la reţeaua de încălzire centrală, pentru cele care se încălzesc folosind
gaze naturale şi pentru cele care se încălzesc folosind lemne, cărbuni sau combustibil greu.
Suma oferită variază între 19 lei şi 262 lei. În Anexa III, Tabelul 1, acesta este programul nr.
21.
• Indemnizaţia pentru Adulţii cu Dezabilităţi (IAD) şi Bugetul Complementar pentru Adulţii
cu Dezabilităţi (BCAD) sunt plăţi lunare în numerar pentru persoanele cu dezabilităţi, funcţie
de severitatea dizabilităţilor acestora (majore, severe şi medii). În Anexa III Tabelul 1,
acestea sunt programele 18 şi 19.

169. Sistemul de asistenţă socială a avut rezultate mixte în ceea ce priveşte protejarea
persoanelor sărace şi vulnerabile (vezi Tabelul 5.2 şi Anexa III, Tabelele 4, 5 şi 6). Acurateţea
identificării persoanelor eligibile variază la programele de asistenţă social măsurate în cadrul
Studiului privind Bugetul pe Gospodărie (SBG), realizat în 2009. Programele implementate cu
ajutorul testării mijloacelor de trai pentru gospodăriile cu venituri mici au o acurateţe a
identificării foarte bună (cu 64% din familiile beneficiare aflându-se în cel mai sărac cvintil –
pentru un profil al sărăciei gospodăriilor din cel mai sărac cvintil, vezi Tabelul 9). Această cotă
este substanţial mai ridicată decât în cazul programelor cu identificare per categorii (pentru
familii sau persoanele cu dezabilităţi), care transferă doar în jur de o treime din fonduri
persoanelor aflate în cel mai sărac cvintil. Privilegiile sunt regresive, transferând mai puţine
fonduri persoanelor aflate în cel mai sărac cvintil decât marja acestui grup în cadrul întregii
populaţii. Per total, acurateţea de identificare a sistemului (37.7% în 2009) se situează pe o
poziţie de jos pentru regiunea EAC datorită prevalenţei programelor cu identificare per categorii.
Sistemul se află pe poziţii bune privind acoperirea sărăciei (82.2% din cvintilul cel mai sărac
beneficia de cel puţin un program de asistenţă socială în 2009) şi generozitate (programele de
asistenţă socială reprezintă 26.2% din venitul persoanelor aflate în cel mai sărac cvintil). Cinci
programe însumează cea mai mare parte din venitul gospodăriilor aflate în cel mai sărac decil:

55
Ajutorul pentru Creşterea Copiilor, VMG, AÎ, ajutoarele pentru persoanele cu dezabilităţi şi
pensia socială. Nivelurile ridicate de acoperire ale sistemului de asistenţă socială se datorează în
principal Alocaţiei de Stat pentru Copii şi Ajutorului de Încălzire; celelalte acoperă sub 10% din
populaţie.

Tabelul 5.2 Acurateţea identificării, acoperirea şi generozitatea programelor principale de

asistenţă socială în România (2009)
Acurateţea
identificări Acoperire Generozitate
i
Cei mai Cei mai Cei mai
Toţi
săraci Populaţie săraci săraci
beneficiarii
20% 20% 20%

Total programe de asistenţă socială,

37.7 57.5 82.2 9.3 26.2
din care:
1. Programe pentru familii – pro-natalitate
Alocaţia de stat pentru copii 33.1 52.2 74.3 4.0 10.1
Ajutorul pentru creşterea copiilor 29.1 4.0 6.2 22.7 37.2
2. Programe pentru gospodăriile cu
venituri mici
Venit Minim Garantat 81.5 3.4 14.2 19.4 23.6
Alocaţie Complementară pentru Familie 59.5 7.9 23.8 4.0 5.5
Ajutorul pentru familiile monoparentale 68.6 0.8 2.8 6.4 8.4
Ajutorul pentru încălzire 53.0 na na 18.5 40.4
3. Programe pentru persoanele cu
dezabilităţi
Ajutoare pentru persoanele cu dezabilităţi 35.7 4.4 8.6 15.5 25.8
4. Alte programe de asistenţă socială
Privilegii 13.1 1.4 1.1 14.8 25.4
Pensii sociale 48.9 0.1 0.3 20.2 39.9
Sursa: Estimări proprii, bazate pe SBG 2009. Decili estimaţi pe baza venitului net per capita obţinut din
transferuri.
Note: Acurateţea identificării reprezintă suma de transfer primită de grup ca procent din
transferurile totale primite de populaţie; Acoperirea programului reprezintă segmentul de populaţie
din fiecare grup care primeşte transferul; Generozitatea reprezintă raportul dintre suma transferată
primită de toţi beneficiarii dintr-un grup şi agregatul total de ajutoare al beneficiarilor; Beneficiari
înseamnă toate persoanele care, direct sau indirect (alţi membrii ai gospodăriei) primesc transferul.

170. Acurateţea identificării programelor care testează mijloacele de trai (VMG, AF şi AÎ)
se află la standardele celor mai bune astfel de programe din regiune (Figura 5.2) de mai jos.

56
Figura 5.2 Acurateţea identificării programelor de asistenţă socială pentru cazuri extreme din
regiunea EAC

Sursa: Sundaram, Kiso and Strokova “Performance of social assistance programs in Europe and Central Asia”, în
curs de apariţie

Unităţi principale de implementare a programelor de asistenţă socială

171. Politica de asistenţă socială este gândită şi implementată printr-un sistem de trei
parteneri cu responsabilităţi egale (Vezi Figura 1.4., Organigrama MMFPS).
• Primul partener este MMFPS. MMFPS are un rol de lider: Proiectează politicile, dezvoltă
cadrul legal şi urmăreşte implementarea acestuia, monitorizează şi evaluează implementarea
politicilor şi pregăteşte şi execută bugetul pentru programele administrate de MMFPS. Pentru
a ajuta la implementarea acestor funcţii, Ministerul este secondat de un Secretar de Stat
pentru Asistenţă Socială, care supraveghează directoratele generale pentru Asistenţă Socială,
Persoane cu Dezabilităţi şi Protecţia Copilului (Vezi Tabelul 4). Alte două Direcţii Generale
cu roluri semnificative în implementarea politicilor de asistenţă socială raportează direct
Ministerului: Direcţia de Inspecţie Socială şi Direcţia pentru Egalitate de Şanse între Femei şi
Bărbaţi.
• Cel de-al doilea partener este Agenţia Naţională pentr Prestaţii Sociale, care administrează
Sistemul de Managementul Informaţiilor pentru majoritatea programelor sociale şi
procesează plăţile prin intermediul birourilor sale regionale (judeţene).
• Cel de-al treilea partener este reprezentat de birourile de Asistenţă Socială al administraţiilor
publice locale.

172. ANPS şi cele trei Direcţii Generale din cadrul MMFPS au o importanţă majoră în
implementarea strategiei pentru reforma Asistenţei Sociale, aşa cum se discută în secţiunea
trei: (i) Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (ANPS); (ii) Direcţia Generală pentru
Persoane cu Dezabilităţi, care supraveghează centrele sociale şi monitorizează transferurile de
numerar pentru persoanele cu dezabilităţi neinternate (tratate într-o secţiune separată); (iii)
Direcţia Generală de Inspecţie Socială, care asigură integritatea sistemului de protecţie socială şi
evitarea erorilor, fraudelor sau managementului deficitar; şi (iv), Direcţia Generală de Asistenţă
Socială, care revizuieşte legislaţia şi monitorizează sectorul asistenţei sociale. Tabelul 5.3 de mai

57
jos prezintă aceste structuri de asistenţă socială din cadrul MMFPS şi personalul angajat în
prezent de acestea (cele cu gri au o contribuţie semnificativă la implementarea programelor de
transfer de numerar).

Tabelul 5.3. Nivelul de personal în unităţile şi agenţiile principale de asistenţă socială,

ianuarie 2011
DEPARTAMENT/AGENȚIE  PERSONAL TOTAL 

1. Direcția Generală de Asistență Socială  54 
2. Direcția Generală pentru Persoanele cu Dezabilități  44 
3. Directoratul pentru Protecția Copilului  47 
4. Directoratul pentru Egalitate de Şanse pentru Femei şi  16 
Bărbați  
5. Direcția Generală de Inspecție Socială  136 
6. Agenția Națională pentru Ajutoare Sociale  1266* 
TOTAL  1563 

Direcţia Generală de Asistenţă Socială

173. Direcţia Generală pentru Asistenţă Socială este unitatea principală a MMFPS, având
un rol de lider. Unitatea are două Direcţii, una pentru programele cu transfer de numerar şi
cealaltă, pentru serviciile sociale. Ambele directorate îndeplinesc funcţii similare în domeniile
lor de activitate: (i) dezvoltă o strategie şi un plan de acţiune pentru sector; (ii) dezvoltă o
propunere pentru îmbunătăţirea cadrului legal; (iii) monitorizează implementarea legislaţiei; şi
(iv) dezvoltă propuneri bugetare şi monitorizează alocarea bugetului. Printre aceste patru funcţii
principale, unitatea se axează în special pe îmbunătăţirea sau modificarea cadrului legal, inclusiv
dialoguri cu Parlamentul (în special comisiile de Protecţie Socială). Celelalte trei funcţii
(dezvoltarea strategiei, monitorizare şi evaluare, bugetare) au o pondere mai mică.

174. Este nevoie ca dezvoltarea politicilor, monitorizarea, evaluarea şi bugetarea să ocupe o

pondere mai mare, împreună cu ajustări ale numărului şi structurii personalului. Parţial, axarea
pe dezvoltarea legislativă se datorează faptului că în 2010 unitatea a fost împuternicită de către
Guvern să dezvolte o Lege-Cadru privind asistenţa socială şi să revizuiască legislaţia privind
ajutoarele cele mai importante, o politică prioritară pentru guvern. Acest efort major a absorbit o
mare parte din personalul unităţii în intervalul 2010-11, spre dezavantajul altor funcţii. Însă
favorizarea dezvoltării legislative în detrimentul altor funcţii a fost întotdeauna o caracteristică a
Direcţiei Generale, reflectând cadrul legal aflat sub revizie continuă în ultimii zece ani.

ANPS

175. ANPS este principalul registru şi agenţia de plată pentru multe programe care
constau în transfer de numerar. Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale (ANPS) este o
agenţie constituită în 2008 în cadrul MMFPS. ANPS administrează o serie de programe de

58
asistenţă socială7 Agenţia aplică politicile şi strategiile din domeniul asistenţei sociale, în special
cele legate de: (i) gestionarea programelor pentru transferul de numerar; (ii) prevenirea fraudelor
şi erorilor; (iii) monitorizarea plăţilor în numerar; (iv) furnizarea informaţiilor necesare pentru
stabilirea politicilor şi strategiilor în domeniul asigurărilor sociale; şi (v) gestionarea resurselor
umane şi materiale în domeniul său de activitate. ANPS este organizată la nivel central.
Aproximativ 41 de agenţii teritoriale sunt entităţi subordonate la nivel naţional şi în Bucureşti.
Acestea reprezintă servicii publice descentralizate, cu reprezentare legală. Responsabilitatea
acestora este de a gestiona sistemul de ajutoare sociale la nivel teritorial.

176. O funcţie cheie a ANPS este menţinerea unui registru de beneficiari pentru o serie
de programe de asistenţă socială. Registrul este întreţinut printr-un sistem integrat de
managementul informaţiilor, denumit SAFIR. SAFIR are trei componente principale: Un sistem
operaţional, un sistem decizional şi un sistem de suport în caz de dezastru. Sistemul operaţional
este o bază de date centrală, accesată de către agenţiile teritoriale printr-o interfaţă Web. Acesta
gestionează aproximativ patru milioane de plăţi pentru aproximativ opt milioane de beneficiari în
fiecare lună. Baza de date oferă o imagine comprehensivă a diferitelor plăţi de asistenţă socială
primite de către o familie beneficiară, cât şi istoricul tranzacţiilor cu respectiva familie. Modulul
decizional a fost proiectat pentru a oferi un set concis de indicatori specifici diferitelor niveluri
de management; pentru a genera rapoarte şi statistici; pentru a oferi date şi instrumente de
cercetare pentru noi rapoarte şi statistici. Însă acesta nu este încă operaţional 100% datorită
constrângerilor impuse de personal şi resurse tehnice. Intenţia ANPS este ca acest sistem să
devină operaţional în următoarele câteva luni. Sistemul informaţional SAFIR este protejat în caz
de dezastru printr-un Centru Naţional de Suport în caz de Dezastru. O privire de ansamblu a
chestiunilor ICT în ANPS, inclusiv sistemul SAFIR, este prezentată în Capitolul VII:
Managementul Informaţiilor.

Inspecţie Socială

177. Pentru a proteja sistemul de asistenţă socială împotriva riscurilor de eroare, fraudă
şi corupţie (EFC),8MMFPS deţine o unitate specială responsabilă de inspecţii: Direcţia

7
ANPS, prin sistemul să IT SAFIR, gestionează plata următoarelor beneficii sociale: Alocaţia de Stat pentru Copii;
ajutoarele pentru familii; alocaţia lunară pentru plasarea copiilor; alocaţia pentru creşterea copiilor; venit
suplimentar pentru părinţii care lucrează pentru creşterea copiilor în vârstă de până la 2 ani; ajutorul de urgenţă
(pentru familiile şi persoanele care sunt victimele dezastrelor naturale, incendiilor, accidentelor cât şi situaţiilor
speciale definite de lege); ajutorul financiar (pentru familiile şi persoanele aflate în dificultăţi extreme datorită unor
situaţii privind sănătatea sau alte cauze justificate); ajutorul refinanţabil pentru refugiaţi; alocaţia lunară alimentară
pentru copii şi adulţi infectaţi cu HIV/SIDA; alocaţii pentru persoanele cu sau fără dezabilităţi care cresc un copil cu
sau fără dezabilităţi, acordate în conformitate cu condiţiile legii.
8
Este important să recunoaştem deschis că toate programele de asistenţă socială suferă în urma aceluiaşi grad de
eroare, fraudă şi corupţie. Un interes particular îl prezintă nivelul de fraudă şi corupţie (F&C). Acest nivel este în
general mai ridicat în cazul programelor cu nivel complex de cerinţe de eligibilitate, precum
programele care testează mijloacele de trai sau programele pentru persoanele cu dezabilităţi. Chiar
şi în statele OECD, acest tip de programe pot prezenta rate de fraudă de 5-10%, în ciuda sistemelor şi mecanismelor
puternice pentru combaterea F&C şi a volumului ridicat de resurse utilizate pentru a minimiza frauda şi corupţia (de
pildă programele care testează mijloacele de trai din Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii). Această rată este
posibil să fie mai ridicată pentru programele implementate în medii cu capacităţi reduse (ţările sărace). Importantă
este implementarea unor sisteme pentru detectarea, remedierea şi minimizarea acestor neregularităţi. 

59
 Generală pentru Inspecţii Sociale. Unitatea deţine subunităţi teritoriale de mici
dimensiuni care revizuiesc dosarele beneficiarilor suspectaţi de EFC. Direcţia este
obligată prin lege să răspundă sesizărilor publicului sau reţelei de asistenţă socială sau să
răspundă detectării de informaţii în fişierele de tip aplicaţie care sunt inconsecvente cu
aceleaşi informaţii depozitate în alte baze de date publice, un proces cunoscut sub
denumirea de verificare încrucişată. Această cerinţă se aplică tuturor programelor de
asistenţă socială. Procesul este cunoscut sub numele de inspecţie ad-hoc. În plus, direcţia
poate realiza inspecţii de mari dimensiuni ale unui întreg program de asistenţă socială la
cererea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale; aceste inspecţii, care verifică
conformitatea cu standardele de eligibilitate, se numesc inspecţii tematice. O inspecţie
tematică include în general verificarea unui larg eşantion de dosare ale beneficiarilor,
urmată de investigaţii complexe ale cazurilor considerate suspecte. În cadrul unei astfel
de investigaţii complexe, inspectorii colectează informaţii prin intermediul vizitelor la
domiciliu, discuţiilor cu vecinii, angajatorii sau, în cazul persoanelor cu dezabilităţi, cu
personalul medical. Existenţa unei unităţi speciale cu puteri investigative este considerată
o bună practică în domeniul protecţiei sociale pentru sistemele care realizează milioane
de tranzacţii cu sume relativ mici în fiecare lună.

Reforme în curs de realizare şi planificate: Strategia Guvernamentală pentru Reformă în

Asistenţa Socială

Strategia Guvernamentală pentru Reformă în Asistenţa Socială 2011-2013

178. Guvernul României a demarat o reformă comprehensivă a sistemului său de

asistenţă socială. Schiţa noilor reforme, la nivel de obiective şi principii, a fost aprobată de către
Guvern în aprilie 2010. Din acel moment, MMFPS a pregătit o Strategie a Reformei în Asistenţa
Socială, adoptată de către Guvern pe 28 februarie 2011. În aprilie, Ministerul Muncii a adoptat
un Plan de Acţiune pentru perioada 2011-2013, care asigură faptul că Strategia va fi
implementată urmărind un program realist, cu desemnarea clară a responsabilităţilor
instituţionale şi cu atribuirea unor resurse adecvate.

179. Strategia guvernului bazează reforma în asistenţa socială pe rezultate clare în ceea
ce priveşte imparţialitatea şi eficienţa. Concret, obiectivele reformelor guvernamentale privind
asistenţa socială includ:
• Reducerea costurilor fiscale ale sistemului. Se estimează ca în 2010 economiile fiscale să
atingă pragul de 0.78% din PIB în comparaţie cu cheltuielile din 2010. Deşi aceste
economii nu vor aduce cheltuielile aferente asistenţei sociale la nivelul din 2005, le vor
apropia de nivelul cheltuielilor din statele membre UE; Consolidarea numărului de
programe pentru a reduce fragmentarea şi pentru a limita şi/sau reduce cheltuielile;
• Creşterea corectitudinii sistemului prin extinderea principiului oferirii de asistenţă în
principal celor care au nevoie de ea;
• Creşterea proactivităţii sistemului prin oferirea de stimulente familiilor care investesc în
educaţia copiilor lor şi adulţilor care caută şi îşi menţin un loc de muncă;
• Simplificarea administrării sistemului; şi

60
 • Stabilirea unor obiective clare ale programelor şi monitorizarea rezultatelor acestora
pentru a îmbunătăţi managementul performanţei.

180. Strategia pentru Reforma Asistenţei Sociale acoperă patru domenii inter-conectate:
Reforme parametrice; îmbunătăţiri ale managementului informaţiilor; îmbunătăţiri ale
aranjamentelor de plată şi îmbunătăţiri în utilizarea resurselor publice (reducerea erorilor, fraudei
şi corupţiei în sistem). Pentru a susţine aceste schimbări, Strategia identifică ingredientele
principale pentru atingerea obiectivelor: Măsuri legislative şi reglementative; nevoi de personal;
investiţii în asistenţă tehnică şi altele.

181. Reformele parametrice includ fuzionarea şi consolidarea programelor şi modificarea

parametrilor acestora (criteriile de eligibilitate, criteriile de recertificare), cât şi regulile unei
implementări detaliate (proceduri şi forme de aplicare, dovezi documentare, proceduri pentru
vizitele la domiciliu).
• Consolidarea programelor. Pe durata 2011-2013, strategia guvernului susţine reducerea
numărului de programe principale prin fuzionarea ACF şi AFM în Programul pentru
Ajutorul Familiei – regândit, fuzionând mai departe toate programele care anchetează
mijloacele de trai într-un singur program pentru gospodăriile cu venituri mici în 2013, şi
fuzionând două programe de transfer de numerar pentru adulţi cu dezabilităţi (IAD şi
CDB) în 2013. Acest lucru va rezulta într-o reducere a numărului programelor majore de
asistenţă socială, de la 21 la începutul lui 20109 la 18 până la finalul lui 2010, 13 în 2011
şi 14 până în 2013 (vezi Anexa III, Tabelul 1 pentru o descriere a programelor de
asistenţă socială în 2010). Numărul de programe de asistenţă socială din „Programul
Guvernamental de Asistenţă Socială” va scădea la rândul său, de la 8 în 2010 la 7 în
2011 şi 4 în 2013. Tabelul 5.4 ilustrează procesul fuzionării programelor, identificând
structura „înainte” şi „după” a reţelei de securitate socială.
• Criteriile revizuite de eligibilitate şi certificare începând cu ianuarie 2011. În
decembrie 2010 s-a adoptat o nouă legislaţie care schimbă regulile de eligibilitate pentru
alocaţiile oferite familiilor şi pentru ajutorul pentru creşterea copiilor. Începând cu
ianuarie 2011, guvernul a stabilit noi praguri de eligibilitate şi noi niveluri de beneficii
pentru Programul de ajutoare oferite familiilor, care îngustează grupul ţintă al
programului de la cei mai săraci cinci decili la cei mai săraci trei decili şi creşte nivelul
ajutorului pentru cei aflaţi în cel mai sărac cvintil şi pentru familiile cu mai mulţi copii.10
De asemenea, noul program condiţionează ajutoarele pentru şcolari de o prezenţă minimă
la ore. Reformele au redus şi generozitatea Indemnizaţiei pentru creşterea copilului
(ICC), atât în ceea ce priveşte sumele cât şi durata acordării acesteia11. În plus, noua

9
În iulie 2010, ca parte a măsurilor de austeritate, Guvernul a întrerupt trei programe mai mici de ajutoare acordate
familiilor.
10
După cum s-a mai discutat în documentul de faţă, această măsură parametrică a fost susţinută prin Împrumutul
pentru Politici de Dezvoltare (ÎPD).
11
Noul Ajutor pentru Creşterea Copilului (ACC) a redus suma de la 85% din venitul câştigat de părinte în anul
dinaintea naşterii copilului la 75% din acesta, scăzând şi nivelul maxim, de la 4000 de lei (înainte de măsurile de
austeritate) la 3400 de lei, dacă părintele alege să stea în concediu parental timp de un an sau 1200 de lei dacă
părintele alege să stea în concediu parental timp de doi ani. Pentru a încuraja o reîntoarcere mai urgentă la locul de
muncă, bonusul de reîntoarcere la locul de muncă a crescut de la 100 de lei la 500 de lei şi se oferă părinţilor care
optează să se reîntoarcă la locul de muncă după mai puţin de un an de concediu parental.

61
 legislaţie privind ajutoarele oferite familiilor (decembrie 2010) şi ajutoarele de încălzire
(septembrie 2010) sporeşte severitatea regulilor de anchetare a mijloacelor de trai
aferentă acestor programe, trecând de la anchetarea veniturilor la anchetarea veniturilor şi
bunurilor şi introducând reguli mai clare şi mai stricte pentru documentarea veniturilor şi
pentru compunerea unităţii de asistenţă, similare regulilor utilizate de către programul cu
grup ţintă cel mai bine definit, VMG. Criteriile de recertificare pentru cele trei programe
care necesită anchetarea mijloacelor de trai sunt acum similare, un prim pas către o
armonizare deplină a criteriilor de eligibilitate.
• Măsuri suplimentare în vederea revizuirii criteriilor de eligibilitate şi recertificare
pe perioada 2012-2013. Strategia guvernamentală stipulează armonizarea regulilor şi
procedurilor de declarare şi verificare a mijloacelor de trai pe gospodărie (2011);
introducerea unui formular unic de aplicare pentru programele de ajutor pentru familii şi
programele pentru gospodăriile cu venituri mici (2013); armonizarea criteriilor de
evaluare pentru alocaţiile acordate persoanelor cu dezabilităţi şi pentru pensii şi
dezvoltarea unui cadru instituţional unic pentru programele adresate persoanelor cu
dezabilităţi. Prin intermediul acestui proces, accesul la sistemul de asistenţă socială va fi
bazat pe o abordare tip ghişeu unic, minimizând astfel costurile de tranzacţie pentru
aplicant, reducând costurile administrative ale sistemului şi minimizând riscul de erori
sau fraudă.
• Reguli armonizate şi simplificate privind implementarea programului. Strategia
guvernului are ca scop şi armonizarea şi simplificarea regulilor de implementare, un
proces continuu pe durata 2011-2013. Pentru a simplifica introducerea de date în
sistemele de managementul informaţiilor ale ANPS şi pentru a reduce erorile la
introducerea de date, noile formulare de aplicare pentru AF, ICC, AÎ şi VMG au fost
reproiectate pentru a permite scanarea prin tehnici de recunoaştere optică a caracterelor
(OCR).

Tabelul 5.4 Fuzionarea programelor în cadrul Strategiei pentru Reformă în Asistenţa Socială
2011-2013.
2010: Configuraţia 2011 2012 2013: Configuraţia
programelor „înainte” de programelor „după”
proiectul SASM proiectul SASM
(% din cheltuielile AS 2010)
*Alocaţia de Stat pentru Copii ASC ASC Alocaţia de Stat pentru Copii
(ASC) (20%) (ASC)
(formular unic)
*Ajutoare pentru creşterea ACC ACC Indemnizaţie modificată
copilului (24 de luni de (modificat) (modificat) pentru creşterea copilului
concediu de maternitate plătit) (formular unic)
(14%)
Familie
Politici

Alte ajutoare acordate familiei Alte ajutoare Alte ajutoare Alte ajutoare acordate familiei
(11%) acordate acordate (formular unic)
familiei familiei
*Ajutoare complementare Ajutoare Ajutoare Program fuzionat pentru
venituri

pentru familii (ACF) (3%) pentru familii pentru familii gospodăriile cu venituri mici,
gospodăăriile

plătit prin agenţia unică de

*Ajutoare pentru familiile
plăţi
monoparentale (AFM) (1%)
Pentru
Ajutor

mici

(formular unic)
cu

*Programul pentru venitul VMG VMG

62
 minim garantat (VMG) (5%)
*Ajutoare pentru Încălzire (7%) Ajutorul Ajutorul
pentru pentru
încălzire încălzire
*Indemnizaţie pentru adulţii cu IAD IAD Cele mai mari două programe
dezabilităţi (23% din ajutoarele
oferite prin AS, dintre care primele
Programele pentru persoane cu

două însumează 14% din cheltuielile

dezabilităţi (IAD) de ajutoare acordate
persoanelor cu dezabilităţi
*Buget complementar pentru (IAD + CBD), fuzionate;
adulţii cu dezabilităţi (CBD) urmăresc criterii armonizate de
CBD CBD evaluare, cadru de lucru
instituţional armonizat

Alte ajutoare pentru persoanele Ajutoarele specifice rămân,

cu dezabilităţi (7%) însă au criterii armonizate de
stabilire şi evaluare a
dezabilităţii, un cadru
instituţional unificat cu ghişeu
AS)

unic şi O&C îmbunătăţite.

Pensii sociale şi altele (20%) Pensii sociale şi altele
Numărul 8 7 7 4
programelor
principale de
asistenţă
socială
Total 2.9% din PIB 2.1% din PIB (economii de
0.78% în comparaţie cu 2010)
*După cum se explică în prezentul document, programele haşurate cu gri şi marcate cu asterisc (*) sunt cele pe care se axează Strategia
Guvernamentală şi proiectul propus privind SASM. Aceste programe reprezintă colectiv 61% din cheltuielile aferente asistenţei sociale. Restul
de 39% îl reprezintă programe de dimensiuni foarte mici.

182. Zonele doi şi trei de reformă, îmbunătăţiri în managementul informaţiilor aferente

aranjamentelor de plată, sunt axate pe ANPS, agenţia care se ocupă de plăţi pentru unele dintre
programele de asistenţă socială. Începând cu 2010, doar patru din cele opt programe mari de
asistenţă socială fac parte din ANPS: ASC, ICC, ACF şi AFM. În ianuarie 2011, ANPS a preluat
registrul şi funcţia de plată pentru VMG. Până în 2013, toate opt programe principale de asistenţă
socială (cele haşurate în Tabelul 5.4) sau succesoarele lor vor fi plătite printr-o singură agenţie de
plăţi (ANPS). Sistemele operaţionale de managementul informaţiilor pentru programele de ajutor
acordat persoanelor cu dezabilităţi (ajutoare şi pensii) vor fi administrate în afara ANPS de către
o nouă agenţie unică ce tratează problemele persoanelor cu dezabilităţi, plăţile fiind procesate de
către ANPS. Separarea funcţiei de determinare a eligibilităţii (administraţiile publice locale) de
funcţia de plată va reduce riscul de fraudă şi eroare. Dezvoltarea unui sistem unic de
management al informaţiilor pentru sistemul de asistenţă socială este un ingredient cheie al
dezvoltării sistemului de monitorizare a performanţei (programat pentru 2012). Până în 2013,
Strategia îşi propune să lege indicatorii pentru monitorizarea performanţei de reguli explicite
privind procesul decizional în cazurile în care anumiţi indicatori depăşesc limitele lor normale,
introducând elemente de managementul performanţei în sistem. Acest lucru va completa şi
extinde mult aria de aplicabilitate şi conţinutul contractului de managementul performanţei
încheiat între ANPS şi MMFPS. În acelaşi timp, dezvoltarea unor sisteme de managementul
informaţiilor aplicabile pe sectoare întregi va permite ANSP să răspundă altor nevoi
operaţionale, precum verificarea încrucişată a informaţiilor din programele de asistenţă socială,
pentru a identifica neregularităţile în aplicarea proceselor de recertificare.

63
183. Cea de-a patra zonă de reformă se axează pe consolidarea mecanismelor pentru
reducerea pierderilor datorate erorilor, fraudei şi corupţiei (EF&C). Aceste măsuri se
axează pe consolidarea direcţiei de Inspecţii Sociale, o unitate specializată a MMFPS cu
responsabilităţi de protejare a sistemului de abuzuri EF&C şi de verificare a eligibilităţii pentru
ajutoarele acordate. Elementele principale ale secţiunii EF&C includ o serie de acţiuni cu scop
de: (i) prevenţie: Asigurarea unui număr suficient de controale şi a capacităţii de a verifica
eligibilitatea şi de a preveni erorile sau cererile frauduloase de acces la sistem; (ii) detecţie:
Garantarea de resurse şi atribuţii pentru ca inspectorii sociali să poată revizui ca rutină cazurile
suspectate de EF&C, utilizând tehnici eficiente de investigare, informaţii din partea personalului,
publicului şi altor departamente guvernamentale; şi (iii) descurajare: Asigurarea unui regim de
sancţiuni suficient de robust şi aplicarea de compensaţii pentru a descuraja cererile frauduloase
de accedere la sistemul de asigurări sociale. Pentru a ataca în mod eficient problema EF&C,
strategia guvernamentală pentru asistenţa socială îşi propune să:
• Simplifice sistemul de asistenţă socială şi administraţia acestuia (prevenţie);
• Îmbunătăţească capacitatea autorităţilor locale de a verifica circumstanţele care
determină eligibilitatea aplicanţilor la ajutoarele sociale (prevenţie);
• Extindă inspecţiile sociale la toate programele care au un risc ridicat de EF&C
(detectare);
• Utilizeze datele disponibile în bazele de date publice operate de MMFPS şi de alte
ministere pentru a identifica cazurile potenţial afectate de EF&C şi pentru a direcţiona
inspecţiile (controalele) EF&C către aceste cazuri (detectare);
• Ofere suficiente resurse şi atribuţii serviciilor de inspecţie socială pentru a detecta şi
trata frauda (detectare) şi
• Asigure o descurajare adecvată printr-un regim de sancţiuni (descurajare).

184. În cea de-a doua jumătate a lui 2010, direcţia de Inspecţie Socială a demarat un
proces de inspecţii tematice în toate programele în care se înregistrează risc de EF&C.
Aceste inspecţii includ şase din cele şapte programe rămase sub programul guvernamental de
asistenţă socială între luna mai 2010 şi 2011. În 2010, VMG, cele două programe pentru
acordarea de ajutoare persoanelor cu dezabilităţi şi ajutorul pentru creşterea copiilor au fost
controlate în detaliu. Inspecţiile s-au soldat cu întreruperea sau suspendarea acordării de
ajutoare unor beneficiari ai programului VMG şi ai ajutoarelor pentru persoanele cu
dezabilităţi. Pentru prima jumătate a lui 2011, două alte programe – ajutorul de încălzire şi
ajutoarele pentru familii – sunt programate la control. Singurul program care nu face
obiectul acestui regim este Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC), un program categoric ce acoperă
toţi copiii cu vârste cuprinse între 0 şi 18 ani din România, având unul dintre cele mai simple
criterii de eligibilitate, gestionat şi plătit prin intermediul sistemului de informaţii şi plăţi SAFIR
al ANPS. În cazul ASC, direcţia de inspecţii sociale revizuieşte toate plângerile, contestaţiile şi
trimiterile, prin intermediul personalului de asistenţă socială din prima linie. Aceste controale
tematice permit guvernului să stabilească o linie de bază în ceea ce priveşte cazurile de EF&C. În
acelaşi timp, direcţia de inspecţii sociale utilizează aceste informaţii pentru a dezvolta profiluri
de risc, care vor creşte eficienţa controalelor viitoare în ceea ce priveşte costurile. Începând cu
2012, patru programe (ACC, AF, VMG şi AÎ) vor face obiectul unui control tematic anual bazat
pe eşantioane. Programele de dezabilităţi vor fi adăugate acestui program de inspecţie odată cu
implementarea cadrului legal şi instituţional armonizat.

64
185. Pe durata de viaţă a strategiei, eficienţa costurilor sistemului de asistenţă socială
pentru prevenţia, detectarea şi descurajarea EF&C va creşte, susţinută de asistenţa tehnică
din partea Băncii Mondiale. MMFPS s-a angajat, prin intermediul Strategiei de reformă în
asistenţa socială, să facă paşi concreţi pentru reducerea nivelului de EF&C din sistem prin (i)
simplificarea sistemului de asistenţă socială şi administrarea acestuia (prevenţie); (ii)
îmbunătăţirea capacităţii oficialilor administraţiilor publice locale de a verifica circumstanţele
care determină eligibilitatea aplicanţilor la ajutoarele sociale (prevenţie); (iii) extinderea
inspecţiilor sociale la toate programele cu risc ridicat de EF&C (detectare); (iv) utilizând datele
disponibile în bazele de date publice operate de MMFPS şi de alte ministere, să identifice
cazurile potenţial afectate de EF&C şi să direcţioneze controalele EF&C către aceste cazuri
(detectare); (v) oferirea de suficiente resurse şi puteri investigative direcţiei de inspecţii sociale
pentru detectarea şi adresarea problemelor legate de fraudă (detectare); şi (vi) asigurarea unei
descurajări adecvate printr-un regim de sancţiuni (descurajare).

186. Obiectivul global al Strategiei Guvernamentale pentru Asistenţa Socială în ceea ce

priveşte combaterea EF&C este să asigure faptul că majoritatea beneficiarilor
programelor de asistenţă socială primesc ajutorul adecvat, în suma corectă şi la momentul
adecvat. Pe perioada 2011-2013, obiectivul operaţional al strategiei este să pună bazele unei
strategii eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a lupta împotriva EF&C, în special: (i)
Îmbunătăţirea capacităţii oficialilor administraţiilor publice locale de a verifica circumstanţele
care determină eligibilitatea aplicanţilor la ajutoarele de asistenţă socială (prevenţie); (ii)
asigurarea faptului că toate programele cu grad ridicat de risc EF&C fac obiectul unor inspecţii
anuale (detectare); deplasarea graduală de la un program aleator de inspecţii la un program de
controale bazate pe riscuri, demarate de informaţii provenite din interiorul sistemului de asigurări
sociale (referinţe ale personalului sau prin verificarea încrucişată a informaţiilor din bazele de
date publice) sau provenite din partea publicului (prin telefon şi Internet) (detectare); (iv)
dezvoltarea unui regim de sancţiuni eficient dpdv al costurilor şi punerea acestuia în aplicare; (v)
asigurarea de resurse adecvate: de personal, legale şi costuri operaţionale pentru ramura de
detectare, Inspecţii Sociale. Până în 2013, România va diminua substanţial diferenţa dintre
aceasta şi alte ţări OECD cu privire la mecanismele şi măsurile utilizate pentru combaterea
EF&C – aceasta este evidenţiată în Tabelul 5.5

65
Tabelul 5.5 Măsuri utilizate pentru combaterea EF&C în România versus anumite ţări OECD
Măsuri comune utilizate în multe ţări OECD Măsuri prezente în România în iulie 2010
Prevenţie - Controale de eligibilitate la diferite niveluri - controale de eligibilitate realizate de personal,
(separarea funcţiilor) municipalitate sau unitatea teritorială
- armonizarea datelor
- campanii de informare
Detectare - armonizarea datelor - referinţe din partea personalului
- linii telefonice dedicate - revizii aleatorii
- referinţe din partea personalului - rapoarte de inspecţii ad-hoc
- inspectori de fraudă dedicaţi, pregătiţi şi care au la
dispoziţie resursele necesare
- revizii aleatorii şi bazate pe riscuri
- măsurarea periodică a riscurilor în beneficiul
sistemului
Descurajare - sancţiuni adecvate (penalizări, acuzaţii, confiscarea - regim de sancţiuni limitate
bunurilor)
- campanii de informare

187. În ceea ce priveşte rezultatele intenţionate, Strategia Guvernamentală de Asistenţă

Socială include un set de şase obiective cu indicatori asociaţi pentru evaluarea rezultatelor.
Obiectivele includ îmbunătăţirea corectitudinii transferurilor de asistenţă socială; creşterea
participării la piaţa locurilor de muncă a beneficiarilor ajutoarelor de asistenţă socială; reducerea
costurilor administrative; reducerea nivelului de eroare, fraudă şi corupţie; îmbunătăţirea
capacităţii de monitorizare şi evaluare şi îmbunătăţirea calităţii resurselor umane.

Impactul aşteptat al reformei în asistenţa socială

188. Impactul economic şi financiar estimat al reformei AS se axează pe rezultatele

globale estimate, generate de consolidarea sistemului guvernamental de AS. Aceste rezultate
fac referire la sărăcie, acurateţea stabilirii grupului ţintă, acoperirea păturii sărace,
generozitate, economii fiscale şi impact pe piaţa muncii. Unele rezultate, precum dinamica
sărăciei şi impactul pe piaţa muncii, vor fi influenţate puternic de situaţia economiei, dincolo de
schimbările în distribuţia transferurilor de asistenţă socială. Deşi rezultatele simulate prezentate
aici nu separă impactul creşterii economice de redistribuirea fondurilor de asistenţă socială,
notăm faptul că efectele creşterii vor fi, cel mai probabil, mici.

189. Perioada de implementare a reformei AS coincide cu previziunile unei uşoare

creşteri economice (2011), urmată de o creştere moderată (2012-2013) (Tabelul 5.6). În plus,
salariile reale se preconizează că vor ajunge la doar 96% din valoarea lor din 2009 până la finalul
lui 2013. Slaba creştere a salariilor reale reflectă nevoia de a limita cheltuielile salariale la nivel
naţional, de a corecta creşterile mari salariale necorelate cu productivitatea care au avut loc în
perioada dinaintea crizei. Salariile reprezentând un procent ridicat din veniturile pe gospodărie,
stagnarea salariilor va influenţa puternic dinamica veniturilor totale per gospodărie sau
consumul. Astfel, impactul creşterii economice asupra reducerii sărăciei este moderat în perioada
de implementare a proiectului propus.

66
Tabelul 5.6 Prospecte de creştere modestă: până în 2013, salariile reale vor scădea sub nivelul
din 2009
Indice (în comparaţie cu
anul trecut) 2009 2010 2011 2012 2013

PIB 0.981 1.015 1.044 1.042

IPC (medie anuală) 1.061 1.061 1.034 1.030
Creştere nominală a
salariului 1.020 1.014 1.050 1.060
Creştere reală a salariului 0.961 0.956 1.015 1.029
Sursa: IMF (2010, decembrie) „Raportul personalului pentru cea de-a şasea revizie în baza
aranjamentului de stand-by”, mimeo

190. Se aşteaptă ca reformele

Figura 5.3. Costul annual relative al asistenţei sociale va
să aibă ca rezultat economii
scădea pe perioada 2010-2013, cu implementarea reformelor
fiscale semnificative (Figura 3.5
5.3). Odată cu implementarea
reformelor în baza strategiei 3

guvernamentale pentru AS şi 2.5

proiectul SASM propus, cota
2
% of GDP

cheltuielilor cu AS din PIB va

scădea de la 2.9% în 2010 la 1.5 2.86
2.1% în 2013, o reducere medie 2.44
2.14
1 2.07
anuală de 0.8 puncte procentuale
pe durata perioadei de 0.5
implementare a proiectului. Acest
0
lucru va aduce cheltuiala cu 2010 2011 2012 2013
asistenţa socială în România mai
Sursa: Strategia pt Reformă în Asistenţa Socială 2011-2013, Guvernul României

aproape de nivelurile medii din noile state UE. În comparaţie cu nivelul de bază din 2010,
implementarea strategiei pentru reforma în asistenţă socială va reduce costul anual relativ al
asistenţei sociale cu 0.42 puncte procentuale în 2011, 0.72% în 2012 şi 0.78% până în 2013. În
2011, sursele de economii fiscale sunt reformele parametrice (0.16pp); reducerea nivelului EFC
(0.09pp) şi îngheţarea nivelurilor de ajutorare la majoritatea programelor (0.17pp). Până în 2013,
cea mai mare reducere va rezulta din păstrarea constanţei bugetului nominal al majorităţii
programelor de asistenţă socială (0.62 de puncte procentuale din economiile fiscale totale din
0.78 puncte procentuale).

191. Cel mai important obiectiv de dezvoltare al Programului guvernamental de reformă

în asistenţa socială este protejarea săracilor, reducând costul fiscal al sistemului
asigurărilor sociale. Până în 2013, standardul de trai al gospodăriilor din cel mai sărac cvintil se
va îmbunătăţi în comparaţie cu 2009, deşi creşterea economică va fi modestă iar costul global al
transferurilor de ajutoare sociale va scădea. Indicatorul de sărăcie pentru cele mai sărace 5, 10,
15 şi 20 de procente în 2009 va scădea la rândul său, cu un impact mai pronunţat în rândul celor

67
mai săraci dintre cei săraci. Un factor important pentru reducerea sărăciei îl reprezintă
îmbunătăţirea echităţii în ceea ce priveşte cheltuielile pentru AS, care este un rezultat imediat
al dezvoltării programului guvernamental de reformă în AS, susţinut de proiectul SASM propus.
Din punct de vedere operaţional, îmbunătăţirea echităţii (acurateţea stabilirii grupului ţintă) se
măsoară prin creşterea proporţiei de fonduri sociale care ajung la cel mai sărac cvintil al
populaţiei. Acurateţea globală a identificării grupului ţintă se aşteaptă să crească, de la o valoare
de bază de 37.7% în 2009, la cel puţin 45% până la finalul lui 2013.

192. Performanţa identificării grupului ţintă al programelor care anchetează mijloacele de

trai este la acelaşi nivel cu cele mai bune programe din regiune în 2009 şi se va îmbunătăţi
odată cu aplicarea reformelor. De-a lungul vieţii programului de reformă, impactul
programelor care anchetează mijloacele de trai asupra reducerii sărăciei se va îmbunătăţi, în
special în urma implementării programului consolidat pentru gospodăriile cu venituri mici
(programul Venit Minim de Inserţie Socială) printr-o identificare, acoperire şi generozitate
ridicate pentru populaţia aflată în cel mai sărac cvintil. Acurateţea identificării grupului ţintă,
proporţia fondurilor care ajung la cel mai sărac cvintil se aşteaptă să crească pentru aceste
programe, de la o medie de 64% în 2009 la peste 80% în 2013. Acoperirea populaţiei din cel mai
sărac cvintil cu programele cu anchetarea mijloacelor de trai se aşteaptă să crească de la
aproximativ 45% în 2009 la aproape 60% în 2013. Iar generozitatea programului pentru cazurile
extreme (VMG în 2009, VMIS în 2013), care măsoară proporţia transferurilor VMG în venitul
total al membrilor familiilor beneficiare, va creşte de la 24% în 2009 la aproape 30% în 2013.

193. Acurateţea identificării grupului ţintă şi acoperirea sistemului global de AS se vor

îmbunătăţi la rândul lor, însă într-o măsură mai mică. Până în 2013, implementarea
punctuală a reformei se aşteaptă să genereze o creştere a acurateţii de identificare a grupului ţintă
pentru sistemul SA global, de la 37.7% în 2009 la cel puţin 45% (estimat la 49%). Acoperirea
celui mai sărac cvintil se aşteaptă să crească de la 82% în 2009 la peste 90% în 2013. În plus,
generozitatea programelor de asistenţă socială pentru beneficiarii din cel mai sărac cvintil poate
creşte de la 26% la peste 29% în aceeaşi perioadă.

194. Impactul global estimat Figura 5.4. Reducerea numărului de personane aflate în sărăcie
al reformelor propuse asupra absolută, pentru diferite ventile la valoarea de bază (2009)
25
sărăciei este pozitiv şi
semnificativ (Figura 5.4). În 20 20 21
19 20
medie, standardul de trai al
Poverty Headcount, %

gospodăriilor aflate în cel mai 15 15 16

sărac cvintil se va îmbunătăţi, cu 14 13
câştiguri proporţional crescute 10 10 10
9
pentru cei mai săraci din rândul
7
celor săraci. Până în 2013, 5 5 5
5
aproape toţi oameni aflaţi în cel
mai sărac ventil12 în 2009 vor 0 0
câştiga mai mult de 311 lei, linia 2009 2011 2012 2013

5th percentile in 2009 10th percentile in 2009

12 15th percentile in 2009 20th percentile in 2009

Un ventil este un cvantil egal cu 5% din populaţie. Cel mai sărac ventil reprezintă cele mai sărace 5% din populaţie.

68
de sărăcie care separa acest grup de restul populaţiei (Anexa III, Tabelul 3). Pentru acest grup,
indicele de sărăcie se aşteaptă să scadă de la 5% în 2009 la 0.4% în 2013. În mod similar,
indicele sărăciei pentru cei aflaţi în cel mai sărac decil în 2009 se aşteaptă să scadă la 6.8% în
2013. Impactul asupra sărăciei este mai puţin puternic pentru cel mai sărac cvintil, deşi acesta
este pozitiv şi însemnat.

195. Programul se aşteaptă să aibă un impact pozitiv asupra pieţei muncii. România are
un număr mare de adulţi cu putere de muncă care primesc ajutoare sociale şi nu lucrează, au
dezabilităţi, sunt în curs de finalizare a studiilor sau urmează cursuri, număr estimat la 1.8
milioane (22% din beneficiarii aflaţi la vârsta de muncă). Măsurile planificate de AS îşi propun
să ofere stimulente mai bune privind încadrarea în câmpul muncii pentru unii adulţi din această
categorie, prin: (i) reducerea impozitului marginal pe veniturile obţinute în urma Ajutorului
pentru Creşterea Copilului de la 85% la 75%; (ii) reducerea duratei ACC la un an pentru cei cu
venituri ridicate şi creşterea bonusului de reîntoarcere în câmpul muncii de la 100 de lei la 500
de lei; (iii) eliminarea persoanelor cu false dizabilităţi, care ar putea munci însă aleg să trăiască
din ajutoare sociale; (iii) introducerea unor cerinţe mai puternice privind munca şi căutarea
activă a unui loc de muncă în programul VMG, care va fi păstrat, îmbunătăţit şi posibil extins
prin programul VMIS.

Necesarul pentru implementarea Strategiei Reformei în AS

196. Pentru a implementa ambiţioasa strategie de reformă în AS şi planul său de acţiune,

Ministerul trebuie să fie punctual în ceea ce priveşte calendarul său legislativ (3.3.2); să realizeze
finanţări punctuale ale asistenţei tehnice şi investiţiilor necesare pentru obţinerea indicatorilor
rezultatelor Strategiei (3.3.3) şi ajustarea nivelului şi a abilităţilor resurselor sale umane din
unităţile principale de implementare (3.3.4). În acelaşi timp, persoanele care realizează politicile
aferente reformei trebuie să crească nivelul resurselor devotate monitorizării şi evaluării,
formulării bugetului, executării şi previziunilor; analizei economice şi politice; dezvoltării
strategice a resurselor ICT pentru un sistem de managementul informaţiilor integrat de-a lungul
zonelor sale principale (pensii, muncă şi asistenţă socială) (3.3.5).

Planul de acţiune

197. Strategia pentru reforma în AS a fost adoptată de guvern în martie 2011. În martie şi
aprilie, Direcţia Generală pentru AS a condus dezvoltarea unui plan de acţiune pentru Strategie,
care asigură faptul că Strategia va fi implementată urmând un program realist, cu desemnarea
clară a responsabilităţilor instituţionale şi cu resurse adecvate. Planul de Acţiune a fost adoptat
prin Ordin al Ministerului Muncii în aprilie 2011. Planul de acţiune include, printre altele: (a)
obiectivul şi aria de aplicabilitate a planului de acţiune (programele cu transfer de numerar
acoperite); (b) activităţi cheie necesare pentru a obţine indicatorii-rezultat ai strategiei; (c)
programul; (d) instituţiile responsabile; (e) implicaţiile legale; şi (f) indicatorii de monitorizare a
progresului.

69
Calendar legislativ

198. În timp ce majoritatea măsurilor legislative şi reglementative necesare pentru

implementarea strategiei AS sunt deja adoptate, câteva rămân în aşteptare pe perioada
proiectului. În afara Legii Cadru pentru AS, chestiunile legislative şi reglementative necesare
pentru implementarea Strategiei AS au fost identificate de MMFPS şi s-a inclus un calendar
legislativ în Planul de acţiune. Cele mai importante măsuri legislative sunt incluse în albastru în
Anexa III, Tabelul 7.
199. Chestiunile legislative în stand-by includ: (a) legislaţia pentru consolidarea programelor
cu anchetarea mijloacelor de trai într-un singur program pentru gospodăriile cu venituri mici; (b)
legislaţie pentru armonizarea criteriilor de evaluare ale dezabilităţilor şi unificarea cadrului
instituţional; (c) legislaţie aferentă unei aplicări unice şi unui ghişeu unic; şi (d) legislaţie privind
armonizarea regimului de sancţiuni şi îmbunătăţirea eficienţei acestuia din punct de vedere al
costurilor. Calitatea acestor reglementări depinde de calitatea studiilor de context şi a analizelor
utilizate pentru a calibra parametrii noilor programe cu transfer de numerar (ex. pentru
programul consolidat pentru gospodăriile cu venituri mici), cât şi de aranjamente perfecte de
implementare via piloţi de implementare (relevante pentru toate măsurile legislative). Pentru
unele din aceste activităţi, MMFPS a identificat nevoi de asistenţă tehnică (vezi 3.3.3 mai jos).

200. Recomandare: Ca parte a aranjamentelor de implementare pentru planul de acţiune în

AS, Direcţia Generală de AS este sfătuită să întocmească un calendar legislativ detaliat, trecând
dincolo de identificarea elementelor legislative principale şi a termenelor limită ale acestora, să
(i) planifice paşii necesari adoptării unui proiect de lege; şi (ii) să dezvolte unele reglementări de
implementare precum decrete guvernamentale, ordine Ministeriale, proceduri interne etc.

Asistenţă tehnică şi investiţii

201. Este nevoie într-o anumită măsură de asistenţă tehnică (AT) şi investiţii pentru a
obţine rezultatul dorit al strategiei de reformă în AS. Va fi nevoie de investiţii în domeniul
tehnic şi de alte investiţii pentru susţinerea implementării şi obţinerii rezultatelor-indicatori (vezi
Anexa III, Tabelul 8). Finanţarea pentru aceste investiţii tehnice şi activităţi poate proveni din
mai multe surse în afara proiectului propus: (a) aproximativ 6 milioane de euro trebuie puse la
dispoziţie prin restructurarea propusă a Proiectului de Incluziune Socială al Băncii Mondiale; (b)
resurse proprii bugetare ale guvernului; (c) fonduri structurale UE; şi (d) altele.
Implementarea Strategiei poate fi amânată dacă asistenţa tehnică critică nu este pusă la dispoziţie
în timp util sau dacă nu are calitatea aşteptată de guvern. Pentru a minimiza aceste riscuri, atât
personalul MMFPS cât şi Unitatea de Management de Proiecte (UMP) trebuie să aloce suficiente
resurse proceselor de achiziţie.
202. Recomandări:
- Angajarea unui manager public dedicat pentru a urmări AT pentru implementarea
strategiei AS;
- Angajarea unui specialist în managementul de proiecte în UMP care poate utiliza
instrumente de monitorizare a proiectului (ex. diagrame GANTT)
- Dezvoltarea unor termeni de referinţă detaliaţi pentru fiecare element important al AT;
revizuirea acestora individuală şi comună, împreună cu alte persoane relevante.

70
 - Realizarea unor rapoarte regulate de monitorizare a progresului implementării AT şi a
planului de ivnestiţii; în caz de întârziere, căutarea de susţinere din partea
managementului pentru a readuce planul de achiziţii la programul stabilit.

Resurse Umane

203. Implementarea strategiei de reformă în AS va necesita achiziţia de abilităţi de bază

şi angajarea de personal suplimentar. Ca parte a pachetului de austeritate implementat în cea
de-a doua jumătate a lui 2010, personalul MMFPS şi agenţiile sale subordonate a fost redus cu
aproximativ 25%, iar salariile au fost reduse cu 25%. Pentru 2011, reţeaua Ministerului operează
în baza unei blocări a angajării de personal. În ciuda acestor constrângeri bugetare şi de personal,
managementul MMFPS este conştient că implementarea strategiei de asistenţă socială necesită
mai multe cunoştinţe şi mai mult personal în anumite domenii şi zone. Ministerul a solicitat
asistenţa Băncii Mondiale, prin Evaluarea Funcţională, pentru a evalua nevoile de personal în
patru unităţi cheie care sunt deosebit de importante pentru implementarea Strategiei
guvernamentale de AS: Direcţia Generală de AS; Direcţia Generală pentru Persoanele cu
Dezabilităţi; Direcţia Generală de Inspecţie Socială şi Agenţia Naţională pentru Ajutoare Sociale.
În timp ce valorile estimate privind numărul de personal necesar diferă de la o unitate la alta, în
general acestea trebuie bazate pe funcţiile majore pe care unitatea sau agenţia le va îndeplini pe
perioada 2011-2013, pe o previziune a volumului de muncă şi pe un nivel-ţintă de personal bazat
pe presupuneri privind productivitatea. O altă abordare complementară este compararea cu alte
unităţi sau agenţii din ţări cu o situaţie similară. Această estimare a nevoilor de personal
reprezintă un ingredient al planului de acţiune pentru implementarea strategiei guvernamentale.

204. Recomandare: Echipa de Evaluare Funcţională recomandă o creştere cu 41% a

personalului în anumite locuri, în special în două unităţi cu lipse grave de personal: Direcţia
de Inspecţie Socială şi ANPS. Deşi această creştere poate părea mare şi este într-adevăr mai mare
decât reducerea de personal realizată în cea de-a doua jumătate a lui 2011, recomandările sunt
bine justificate în ceea ce priveşte raportul costuri-beneficii (economiile fiscale estimate datorate
reducerii erorilor, fraudei şi corupţiei din sistemul de AS de 400-460 milioane de lei pe an sunt
de peste 60 de ori mai mari decât cheltuielile totale operaţionale ale unităţii, iar economiile sunt
condiţionate de niveluri adecvate de personal). În ciuda întreruperii angajării de personal,
Ministerul poate realoca personal din unităţile care au un număr suficient sau excedentar de
personal, mutându-l către zonele unde personalul este insuficient. Nivelul global de personal în
Minister şi unităţile subordonate (agenţiile pentru pensii, ocuparea forţei de muncă şi inspecţia
muncii plus ANPS) era de 10.916 în decembrie 2010; creşterea de personal recomandată pentru
cele patru unităţi de implementare este doar de 619 persoane, sau 5.6% din total. MMFPS a
început deja să ajusteze nevoia de personal din cele patru unităţi de implementare, în special în
Direcţia pentru inspecţie socială şi în ANPS, prin transfer de personal din alte unităţi.

205. Există şi alte probleme privind implementarea aferente unităţilor din "prima linie",
serviciile de AS operate de administraţiile publice locale, pentru care Evaluarea
Funcţională nu oferă estimări de personal necesar. Pe perioada 2005-2009, aceste unităţi au
primit un volum de muncă suplimentar prin multiplicarea numărului de programe, categorii de
beneficiari şi a valorii sumelor circulate. În 2010, personalul administraţiilor publice locale,
inclusiv cel de asistenţă socială, a fost redus datorită măsurilor de austeritate. Astfel, anumite

71
administraţii publice locale, în special din zonele rurale, ar putea avea probleme datorită
volumului de muncă neechilibrat cu personalul existent. Pe perioada 2011-2013 se estimează că
aceste constrângeri privind numărul de personal vor fi atenuate. Proiectul propus ar avea un
impact pozitiv asupra volumului de muncă al unităţilor din prima linie, prin consolidarea sau
eliminarea anumitor programe, armonizarea regulilor şi procedurilor programelor cu anchetarea
mijloacelor de trai, simplificarea regulilor şi procedurilor pentru reducerea costurilor de
administraţie şi de participare, introducerea unui formular unic pentru programele de familie şi
pentru programul gospodăriilor cu venituri mici.

Tabelul 5.7 Propunere de creştere a numărului de personal în unităţile majore de implementare

Departament Număr de personal Justificare
sau agenţie Dec 2010 Propun
ere, EF
DG pentru 54 64 Creştere a sferei de aplicabilitate a activităţii / nevoie de
AS dobândire abilităţi noi:
• Monitorizarea planului de acţiune al strategiei AS;
• Anumite activităţi M&E, interacţiune mai bună cu
unităţile de implementare;
• Stimularea, proiectarea, pilotarea noului program
consolidat pentru LIH-uri
DG pentru 44 52 Creşterea sferei de aplicabilitate a activităţii:
persoane cu • Dezvoltarea unei baze de date naţionale a persoanelor
dezabilităţi cu dezabilităţi;
• Pregătirea cadrului legislativ şi reglementativ pentru o
evaluare armonizată a dezabilităţilor şi cadrului
instituţional unificat pentru ajutoare şi pensii de
dezabilităţi
• Supravegherea activităţilor AT; pilotarea noului model
de prestaţii.
DG pentru 136 320 Linie de bază: Nevoie acută de personal (în comparaţie cu
Inspecţii organismele similare la nivel internaţional)
sociale Creşterea sferei de aplicabilitate a activităţii:
• De la două programe inspectate în 2010 la cinci, în
2012-2013;
• Trecerea de la inspecţii aleatorii, bazate pe referinţe, la
inspecţii bazate pe risc (profilarea clienţilor);
• Suplimentarea puterilor investigative ale inspectorilor
Raport beneficii-costuri: Raportul dintre neregularităţile
detectate în 2010 şi cheltuielile salariale ale unităţii este de
60 la 1
ANPS 1266 1683 ANPS este o agenţie care îşi va extinde funcţiile în 2011-
2012 şi le va raţionaliza în 2013 după cum urmează:
(i) ANPS preia noile programe şi plăţi care acum sunt
realizate de către administraţiile publice locale
(VMG începând cu ianuarie 2011, posibil şi
ajutoarele de încălzire). În 2012 sau 2013,

72
 programele care necesită anchetarea mijloacelor de
trai vor fuziona pentru a forma programul Venitului
Minim de Inserţie Socială. Acest lucru va implica
procesarea mai multor fişiere (în 2011-2012) şi
realizarea mai multor plăţi prin SAFIR;
(ii) Volumul de muncă va scădea în 2012-2013 datorită
consolidării programelor şi introducerii
formularului unic de aplicare pentru familii.
(iii) Începând cu 2011, ANPS va dezvolta noi funcţii:
(i) verificarea încrucişată a informaţiilor şi
generarea de rapoarte pentru IS şi administraţiile
publice locale; (ii) rapoarte extinse de monitorizare
(inclusiv monitorizarea performanţei).
Total 1500 2119
Creştere 100% 141% Creştere relativă a personalului pentru aceste zone critice
relativă

Zonele de dezvoltare a capacităţilor

206. Sistemul românesc de asistenţă socială are câteva caracteristici foarte bune, de la
care Guvernul actual doreşte să pornească pentru consolidarea sa. În VMG, unul dintre cele
mai bune programe în ceea ce priveşte acurateţea identificării grupului ţintă din regiune şi din
lume, România a găsit un model de canalizare a modestelor resurse bugetare doar către cei care
au reală nevoie, program bine adaptat circumstanţelor în care se găseşte ţara şi care poate fi
replicat pe larg. Pentru subsetul de programe administrate de ANPS, sistemul care procesează
plăţile, sistemele de managementul informaţiilor şi arangamentele de management financiar sunt
puternice. Instituţiile şi mecanismele de supraveghere şi control, inclusiv cele cu scopul reducerii
nivelului de eroare şi fraudă, sunt, la rândul lor, stabile. În special Direcţia de Inspecţie Socială
are personal bine instruit (chiar dacă insuficient) şi proceduri adecvate care şi-au dovedit
eficienţa de-a lungul inspecţiilor tematice implementate pe parcursul anului 2010. În toate aceste
domenii, investiţiile de bază – resurse umane, IT, procese – sunt existente şi stabile.

207. Cu toate acestea, utilizarea acestor resurse este sub potenţial. Pe perioada 2011-2012,
Ministerul ar trebui să se axeze pe îmbunătăţirea eficienţei utilizării acestor sisteme şi procese.
Domeniile cu potenţial ridicat privind raportul calitate-preţ sunt (i) monitorizare şi evaluare,
(ii) formularea, executarea şi previzionarea bugetului, (iii) utilizarea de analize economice şi
politice pentru a ajusta programele existente de transfer de numerar şi/sau sistemul; şi (iv)
dezvoltarea strategică a resurselor sale ICT pentru dezvoltarea unui Sistem integrat de
managementul informaţiilor în zonele sale principale (pensii, muncă şi asistenţă socială) –
ultimul aspect fiind acoperit în Capitolul VII: Managementul Informaţiilor. Toate aceste zone ar
ajuta la îmbunătăţirea structurii de bază a sistemului de asigurări sociale.

208. În acelaşi timp, MMFPS ar trebui să investească într-un program axat pe evaluarea
politicilor şi pe analize pentru a ajuta reformele dintr-a doua generaţie a sistemelor de asistenţă
socială să identifice soluţii pentru (i) activarea grupului mare de beneficiari de asistenţă socială

73
care pot munci; (ii) oferirea unor stimulente mai puternice pentru gospodăriile cu venituri mici
de a investi în capitalul uman al copiilor lor (ex. condiţionare mai eficientă a plăţilor funcţie de
prezenţa la ore); şi (iii) creşterea eficienţei politicilor de familie dpdv a costurilor, în special a
celor axate pe creşterea fertilităţii (ajutorul pentru creşterea copilului).

Monitorizare: Trecerea de la un sistem de monitorizare de bază la un sistem de

managementul performanţei

209. Monitorizarea programelor care implică transfer de numerar este un exemplu de

sistem în care investiţiile de bază sunt realizate, însă potenţialul lor nu este exploatat.
MMFPS, prin ANPS, a investit într-un registru modern al beneficiarilor şi într-un sistem de
plată. Sistemul Informatic Integrat de Administrare al Sistemului de Prestaţii Sociale (SAFIR)
pentru sistemul de asistenţă socială a fost lansat în 2008 (vezi Capitolul VII). Însă, până în 2011,
programele principale de AS au reuşit să fie acoperite doar parţial. SAFIR acoperă doar patru din
cele şapte programe majore de AS (include ASC, ACC, AF şi VMG dar nu şi AÎ şi cele două
ajutoare pentru persoanele cu dezabilităţi, IAD şi CBD). Lipsa unui MIS comprehensiv care să
acopere toate programele principale de AS împiedică MMFPS să îndeplinească o serie de funcţii
dorite, precum identificarea duplicatelor de plăţi pentru acelaşi program sau identificarea
beneficiarilor care se bazează excesiv pe banii primiţi prin ajutoarele sociale. Un asemenea
sistem va fi dezvoltat gradual pe perioada 2011-2013, conform Strategiei de reformă în SA şi a
planului acesteia de acţiune, parţial cu susţinerea Băncii Mondiale, via proiectul pentru
incluziune socială.

210. În afara acestei acoperiri incomplete, informaţiile colectate prin SAFIR sunt
subutilizate. Pe partea de intrări există un volum ridicat de informaţii. Până la finalul 2010,
SAFIR stoca aproximativ un terabyte de date pentru o listă de plăţi lunare de 6 milioane de
beneficiari. Un modul de monitorizare face parte din software-ul SAFIR existent, însă nu este
utilizat datorită constrângerilor de personal şi hardware. Doar o mică parte din aceste date este
utilizată în scopuri de monitorizare, şi o parte şi mai mică este diseminată transparent prin
Buletinele Statistice Trimestriale ale MMFPS.13 Deşi SAFIR conţine date importante privind
programele de AS, acesta este utilizat insuficient pentru susţinerea managementului operaţional
şi politic. SAFIR este utilizat în special ca instrument de gestionare a plăţilor pentru un subset de
programe de AS.

211. Un sistem de monitorizare conform celor mai bune practici este un instrument
esenţial de management care furnizează cu regularitate informaţii referitoare la funcţionarea
unui program, pentru ca managerii acestuia să poată lua măsuri de îmbunătăţire a implementării
programului. Monitorizarea oferă informaţii referitoare la ce sumă se cheltuieşte, câţi beneficiari

13
Trimestrial, MMFPS publică un buletin statistic ce include o secţiune de AS, axată în principal pe cheltuieli
şi beneficiari deserviţi, cu o dezagregare minimă (ex. dimensiunea gospodăriei, numărul de copii, sex, zona de
rezidenţă, judeţ). Buletinul este disponibil pe pagina de Internet a MMFPS. Pentru ultimul buletin aferent anului
2010, vezi:
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/2010/2010Asistenta.pdf

74
atinge programul, cât de eficient îi serveşte programul şi dată rezultatele programului arată progrese
sau nu. Monitorizarea informaţiei constă în indicatori comparaţi cu obiectivele, pentru a stabili dacă
programul se află pe drumul prestabilit. Managerii acţionează pe baza acestor informaţii pentru a
corecta şi îmbunătăţi programul. Un bun sistem de monitorizare este comprehensiv, utilizat în
mod activ şi adaptat ţării şi programului. Sistemele eficiente de monitorizare necesită o axare
strategică şi o susţinere politică mai mult decât necesită investiţii costisitoare în IT. Acestea
necesită abilităţi adecvate, atenţia managementului şi finanţare, necesitând timp de dezvoltare şi
maturizare. Sistemul curent de monitorizare al MMFPS are doar câteva elemente de bază
(intrări-ieşiri, şi nu rezultate sau indicatori de performanţă) şi este utilizat în principal ca
instrument pasiv, limitat de decontabilitate şi nu ca instrument de management pentru
îmbunătăţirea performanţei diferitelor programe de plăţi şi a sistemului.

212. Trecerea de la un sistem de bază de monitorizare la un sistem de managementul

performanţei este unul dintre obiectivele principale ale strategiei de reformă în AS pentru
2011-2013. Atingerea acestui obiectiv necesită o creştere substanţială a capacităţii MMFPS şi
ANPS în următoarele domenii:
• Asigurarea unei susţineri de nivel înalt (ministerial) pentru îmbunătăţirea activităţilor de
monitorizare (şi evaluare);
• Instruirea sau angajarea de personal specializat în monitorizare (şi evaluare);
• Extinderea ariei de aplicabilitate a sistemului de monitorizare, pentru a acoperi toate
programele majore de AS, pe măsură ce sunt procesate gradual de căter ANPS via SAFIR;
• Creşterea calităţii (relevanţă, pofunzime, punctualitate) monitorizării informaţiilor; în special,
extinderea setului de indicatori de la intrări şi ieşiri la rezultate şi indicatori de performanţă
(productivitate) (vezi Tabelul 5.8 de mai jos); dezagregarea acestora utilizând divizări
relevante (vezi Tabelul 5.9 de mai jos); stabilirea de obiective acolo unde este cazul şi
monitorizarea progresului către atingerea acestora;
• Crearea de legături între informaţiile obţinute în urma monitorizării performanţei şi reguli
privind procesul decizional; identificarea zonelor care necesită atenţia managementului
(indicatori din zona roşie, spre deosebire de zona galbenă sau verde).

Tabelul 5.8. Utilizări principale ale indicatorilor de performanţă

Identificarea zonelor cu probleme şi modificarea practicilor în mod aferent.
Identificarea cauzelor principale ale problemelor, dezvoltarea planurilor de acţiune şi urmărirea
progresului.
Identificarea nevoilor de asistenţă tehnică, furnizarea de asistenţă tehnică şi urmărirea progresului.
Îngustarea procedurilor de finanţare şi a standardelor şi reducerea sau eliminarea finanţării pentru
programele cu rezultate slabe.
Identificarea nevoii de schimbări politice sau legislative.
Identificarea grupurilor deservite sub nevoi.
Identificarea şi diseminarea practicilor de succes.
Motivarea personalului şi recunoaşterea şi recompensarea agenţiilor, birourilor şi persoanelor cu
rezultate bune.
Alocarea resurselor, stabilirea priorităţilor şi dezvoltarea planurilor şi obiectivelor.
Sursa: Grosh et al (2008)

75
Tabelul 5.9 Exemple de subgrupe şi criterii de măsurare pentru dezagregare
Informaţii dezagregate Informaţii dezagregate Criterii de măsurare în
funcţie de caracteristicile funcţie de caracteristicile scopuri de comparare
clientului serviciului

Grup de vârstă Regiunea deservită (urbană Faţă de performanţa

Sex sau rurală) anterioară
Rasă sau etnie Biroul sau organismul care a Faţă de obiectivele agenţiei
Venit per gospodărie oferit serviciul Între categorii de clienţi
Dimensiunea gospodăriei Gradul de asistenţă oferit Între zone geografice
Amplasament (urban sau clienţilor individuali Între unităţi organizaţionale
rural, district, oraş, Modul livrării serviciului (în Funcţie de tip şi volum al
administraţie publică locală special util pentru testarea serviciului
etc.) diferitelor abordări) Faţă de performanţa
Dificultatea îmbunătăţirii Supervizor individual sau programelor similare în alte
situaţiei beneficiarul (de pildă persoană căreia i s-a ţări
foarte dificil, oarecum dificil repartizat cazul Faţă de performanţa
sau deloc dificil) organizaţiilor din sectorul
privat
Sursa: Grosh et al (2008) “For protection and promotion,” Banca Mondială

213. Un exemplu de set de indicatori pentru programele cu transfer de numerar direct sau
condiţionat este prezentat în Anexa III, Tabelul 10.

214. Contribuţii critice de asistenţă tehnică pentru dezvoltarea unui sistem de

monitorizarea performanţei au fost identificate în strategia pentru reforma în AS şi în
documentul de evaluare a proiectului al proiectului de modernizare a sistemului de AS al
Băncii Mondiale, şi va fi finanţat prin proiectul de incluziune socială al BM. Aceste
contribuţii de AT includ:
• Susţinere pentru dezvoltarea unui sistem de managementul performanţei. În baza acestei AT,
un consultant va lucra cu echipa MMFPS/ANPS pentru (i) a extinde sistemul prezent de
monitorizare, realizând un sistem independent de monitorizare a performanţei; şi (ii)
propuneri pentru utilizarea informaţiilor obţinute în urma monitorizării de către
manajementul mijlociu şi de top.
o Realizarea unei propuneri pentru un sistem de monitorizarea performanţei care
acoperă toate programele majore de AS. Rezultatele aşteptate ale acestei consultanţe
sunt dezvoltarea unor (a) modele logice (cadre) pentru cele mai mari şapte programe
cu transfer de numerar; (b) un plan de monitorizare şi evaluare; şi (c) un manual de
monitorizare cu setul relevant de indicatori de monitorizare şi fişele lor de
specificaţii. Setul de indicatori trebuie să acopere indicatorii operaţionali pentru
managementul regional şi idicatorii strategici pentru managementul ANPS şi
MMFPS, urmărind atât performanţa cât şi rezultatele/impactul;
o Dezvoltarea unei propuneri pentru un sistem de managementul performanţei;
o Evaluarea capacităţii curente de monitorizare şi evaluare din MMFPS şi ANPS şi
recomandarea măsurilor de îmbunătăţire a acestei capacităţi.
76
• Extinderea regulilor decizionale ale SAFIR pentru generarea unor rapoarte regulate de
managementul performanţei. Această consultanţă AT o va completa pe cea precedentă prin
dezvoltarea unor rutine software pentru generarea automată a unei mari părţi a indicatorilor
descrişi în manualul de monitorizare.

215. Echipa de evaluare funcţională, în consultanţă cu MMFPS, a identificat nevoi

suplimentare de asistenţă tehnică care ar facilita dezvoltarea punctuală a sistemului de
monitorizare a performanţei în perioada 2011-2012 şi dezvoltarea unui sistem de managementul
performanţei până în 2013, în special:
• Instruirea specialiştilor de monitorizare şi evaluare din cadrul MMFPS şi ANPS;
• Training axat pentru personalul regional din CASB-uri;
• Schimb de experienţă între personalul MMFPS şi cel al ANPS şi al altor ministere din UE
(vizite de studiu, etape de instruire la locul de muncă în străinătate; seminare cu specialişti
internaţionali în M&E în Bucureşti).

Dezvoltarea capacităţii de evaluare a MMFPS

216. Ca şi în cazul monitorizării, Figura 5.5. Un sistem M&E modern

MMFPS are o capacitate limitată de a
contracta sau realiza evaluări ale
programelor, şi o experienţă limitată în
utilizarea rezultatelor acestor evaluări. Însă
evaluarea programului este un alt
instrument esenţial managerial şi politic,
conform ilustraţiei din Figura 5.5 de mai
jos. Pe plan internaţional se consideră
bune practici verificarea implementării
programelor în conformitate cu intenţiile
şi/sau dacă acestea obţin rezultatele
intenţionate prin intermediul unor
evaluări specializate. Trei tipuri de evaluări
de program sunt comune în OECD şi în
multe ţări cu venituri medii pentru
programele de asistenţă socială: Evaluări
de procese, evaluarea acurateţii identificării
grupului ţintă şi evaluări de impact. O
evaluare de proces discută dacă un Sursa: For protection and Promotion … Grosh et al (2008)
program se implementează conform
intenţiilor şi, dacă nu, de ce nu (vezi Anexa III, Tabelul 11 pentru exemple de subiecte acoperite de
acest tip de evaluare). O estimare a acurateţii identificării grupului ţintă investighează dacă
beneficiarii programului sunt într-adevăr cei mai săraci membri ai populaţiei. Evaluarea impactului
cuantifică impactul net al unui program asupra situaţiilor pe care încearcă să le influenţeze, adică
verifică dacă un program, după implementare, îşi atinge obiectivele.

77
217. Până în prezent, MMFPS cunoaşte două tipuri de evaluări – evaluări de procese şi evaluări
ale acurateţii identificării grupului ţintă, în general contractate din partea unor consultaţi specializaţi.
• Evaluări limitate ale acurateţii identificării grupului ţintă sunt realizate împreună de către experţi
ai NSI şi MMFPS şi raportate, de exemplu, în cadrul Rapoartelor anuale privind incluziunea
socială.14 Conform Strategiei de reformă în AS, o evaluare completă a acurateţii de identificare a
grupului ţintă a programelor de protecţie socială va fi realizată concertat de către MMFPS şi NSI
şi publicată într-un buletin statistic specializat. Banca Mondială, prin intermediul Proiectului său
de incluziune socială, va finanţa consultanţă pentru dezvoltarea primului buletin.
• MMFPS a contractat câteva evaluări de procese. Aceste evaluări însă s-au axat în principal pe
un program de dimensiuni mici – Venitul Minim Garantat. Un exemplu de asemenea evaluare
de proces este programul VMG realizat de Gallup în 2009, care include o analiză instituţională şi
o analiză cantitativă a beneficiarilor curenţi; a aplicanţilor cărora nu li s-a acordat ajutorul şi a
angajaţilor din unităţile din prima linie (birourile de asistenţă socială ale administraţiilor publice
locale). Nu s-au realizat evaluări similare de procese pentru alte programe cu trasfer de numerar
sau evaluări axate pe procese operaţionale specifice (precum sistemul de contestaţii şi sesizări, de
pildă).
• Inspecţiile tematice realizate de Direcţia de Inspecţii Sociale au o componentă de evaluare a
proceselor, adică identifică blocajele legale, instituţionale sau organizaţionale care împiedică
desfăşurarea programului. Acest aspect este complementar rolului fiduciar al acestor inspecţii
– acela de a asigura că doar beneficiarii eligibili primesc ajutoarele respective. În mod ideal,
descoperirile inspecţiilor trebuie integrate în activitatea M&E a MMFPS.

218. Recomandare. Echipa de evaluare funcţională recomandă o utilizare suplimentară şi regulată

a evaluărilor de procese pentru a îmbunătăţi implementarea programelor cu transfer de numerar.

219. Spre deosebire de situaţia evaluărilor de procese sau rezultate, MMFPS nu are nici exerciţiul,
nici capacitatea de a realiza evaluări de impact ale programelor cu transfer de numerar.15 În trecut,
lipsa unei orientări clare pe rezultat în politicile de AS au contribuit la neglijarea acestui tip de
evaluare. Strategia curentă de reformă în AS şi proiectul de lege-cadru de AS solicită în mod explicit
monitorizare şi evaluare. O serie de programe reformate şi consolidate, în special programele pentru
gospodăriile cu venituri mici şi cele pentru persoanele cu dezabilităţi, au obiective clare şi
identificabile care ar putea fi testate dpdv al impactului. Programul consolidat pentru gospodăriile cu
venituri mici are ca scop creşterea acumulării de capital uman al elevilor săraci şi vulnerabili prin

14
Vezi, de exemplu, Raportul de incluziune socială pentru 2010 (preliminar) şi 2008 (complet) pe pagina de
Internet a MMFPS, la:
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Raportar
i%20si%20indicatori/090810Raport_incluziune_2008.pdf
http://www.mmuncii.ro/pub/img/site/files/ae247f9b6c39f43d22f8371e144388bb.pdf
15
Singura evaluare de impact al unui program de protecţie socială în România a fost pentru programele de
activare a pieţei muncii.

78
condiţionarea prezenţei la şcoală (implementată din ianuarie 2011) şi cerinţe mai stricte de activare.
Este importantă testarea empirică a impactului intervenţiilor şi identificarea schimbărilor în
parametrii programului care ar putea îmbunătăţi impactul programului.

220. Au fost identificate două elemente necesare ale asistenţei tehnice – evaluării de procese –
în Proiectul de modernizare a asistenţei sociale, acestea fiind finanţate prin Proiectul de
incluziune socială al Băncii Mondiale:
• Susţinerea armonizării criteriilor medicale de stabilire a dezabilităţilor, a cadrului instituţional şi
a dobândirii de capacităţi în vederea unificării proceselor legate de asistenţa pentru persoanele cu
dezabilităţi, cât şi pentru upgradarea SAFIR cu noile reguli de plată pentru ajutoarele armonizate
acordate persoanelor cu dezabilităţi.
• Studii pentru urmărirea schimbărilor de costuri administrative şi de participare a clienţilor.

221. Recomandare. Din motive de eficienţă şi responsabilizare, capacitatea MMFPS de a

proiecta, contracta şi utiliza rezultatele evaluărilor de program trebuie îmbunătăţită. Aceste activităţi
de dobândire de capacităţi sunt legate de şi complementare cu activităţile de monitorizare şi trebuie
„găzduite” în aceeaşi unitate organizaţională. Noua lege-cadru de asistenţă socială creează o nouă
entitate, Observatorul Social, care poate găzdui unele activităţi M&E. Pentru a creşte capacitatea
MMFPS de a identifica, contracta şi utiliza evaluări de program, următorarele activităţi AT sunt
recomandate: (i) instruirea personalului pentru realizarea de evaluări de program; (ii) finanţare
pentru anumite evaluări (prioritare fiind zonele din strategia de reformă în AS); (iii) extinderea
structurii de personal a PMU şi/sau SOP HRD prin angajarea de specialişti M&E.

Consolidarea acurateţii planificării bugetare

222. Un domeniu care necesită atenţia managementului este planificarea bugetară. Pe perioada
2005-2010, caracterizată de o creştere rapidă a cheltuielilor de asigurări sociale, a existat o
diferenţă semnificativă între bugetul planificat şi cel executat. Mai recent, introducerea filtrelor
de bunuri în programul de ajutoare de încălzire a rezultat într-o reducere acută şi neaşteptată a
cazurilor ajutate, cu peste 50%. Într-o mare măsură, aceste deviaţii reflectă o bazare excesivă în
bugetare pe trendurile istorice şi o subutilizare a tehnicilor moderne de simulare în cazul
programelor cu transfer de numerar. De asemenea, reflectă o politică a informaţiilor care
îngrădeşte accesul, adică informaţiile abundente din bazele de date ale SAFIR nu se pot accesa
cu uşurinţă sau deloc de către personalul departamentului de bugetare.

223. O planificare mai corectă a bugetului – critică într-un sector care primeşte aproape 3%
din PIB – ar necesita, printre altele, o aderenţă mai strictă de regulile legislative. Procedurile
pentru iniţierea unei legislaţii modificate sau noi solicită ca impactul bugetar al unei iniţiative
legislative noi să fie estimat pe anul curent şi pe următorii patru ani.16 Formatul standard solicită
oricărui iniţiator al unei legislaţii noi sau modificate să specifice impactul legii asupra veniturilor
bugetare (funcţie de tip) şi asupra cheltuielilor (funcţie de tip). De asemenea, trebuie estimat

16
Secţiunea 4 a „Analizei raţionale a legislaţiei noi sau modificate” se referă la „Estimarea impactului bugetar
asupra bugetului consolidat, pentru anul curent şi următorii 4 ani”.

79
impactul bugetar net (detaliat pentru bugetele de stat versus local) Acelaşi format solicită
iniţiatorului să propună moduri de a acoperi scăderea de venituri sau creşterea de cheltuieli şi să
prezinte calcule detaliate şi presupuneri făcute. Însă aceste calcule şi presupuneri nu sunt
verificate în mod adecvat. De asemenea, există situaţii de legislaţii noi unde informaţiile
referitoare la impactul bugetar nu sunt incluse, fie datorită omisiunii, fie datorită declaraţiei false
conform căreia „nu se preconizează niciun impact asupra bugetului”.

224. Recomandări. Pentru a îmbunătăţi disciplina bugetară şi pentru a creşte acurateţea

previziunilor bugetare, capacitatea MMFPS trebuie crescută în următoarele domenii:
• Creşterea abilităţilor personalului de bugetare, prin instructaje dedicate şi/sau prin
angajarea de expertiză specializată;
• Îmbunătăţirea politicii referitoare la accesul la informaţie, axându-se în special pe
informaţiile necesare previzionării cheltuielilor aferente celor mai mari programe cu
transfer de numerar;
• Realizarea unui inventar al informaţiilor disponibile care pot fi utilizate pentru a simula
impactul bugetar al modificărilor în parametrii programului, identificarea carenţelor de date
şi dezvoltarea de măsuri pentru a trata aceste carenţe;
• Creşterea utilizării studiilor naţionale reprezentative (precum Studiul privind bugetul pe
gospodărie sau EU-SILC) în vederea previzionării cheltuielilor aferente celor mai mari
programe, ori de câte ori are loc o schimbare majoră a parametrilor de design ai programului;
• Utilizarea de servicii specializate de consultanţă pentru a realiza previziuni ex-ante ale
cheltuielilor aferente celor mai mari programe, ori de câte ori are loc o schimbare majoră a
parametrilor de design ai programului. În plus, dezvoltarea capacităţii de a contracta aceste
servicii şi de a asigura finanţare adecvată pentru ele;
• Realizarea de analize înainte şi după ale oricăror devieri de la planul de cheltuieli pentru cele
mai mari programe cu trasfer de numerar; identificarea cauzelor devierilor şi luarea de
măsuri pentru a minimiza această sursă de eroare pe viitor.

Îmbunătăţirea conformităţii cu programul

225. Strategia de asistenţă socială include o secţiune importantă dedicată reducerii erorilor şi
fraudei în sistemul de asistenţă socială. Per total, aceste eforturi ar putea genera mari economii,
depăşind resursele necesare consolidării capacităţii MMFPS în general şi a unităţii sale de
detectare (Inspecţie Socială) în particular.

226. Pentru a obţine rezultatele privind reducerea erorilor şi fraudelor schiţate în Strategia
pentru AS, Proiectul de incluziune socială al BM include finanţare pentru activităţile critice de
AT, după cum urmează.
• Evaluarea acurateţii şi completitudinii informaţiilor deţinute în SAFIR; evaluarea capacităţii
SAFIR de a verifica încrucişat informaţii cu ajutorul altor baze de date publice; asistarea
dezvoltării nevoilor şi cerinţelor aferente verificării încrucişate;
• Dezvoltarea unui program pentru identificarea de date compatibile, operat de ANPS, Casa de
Pensii, ANOFM, Registrul Civil şi ANAF;
• Susţinerea dezvoltării unei baze de date naţionale a persoanelor cu dezabilităţi;
• AT juridică pentru dezvoltarea unei noi politici de sancţiuni şi investirea de puteri
investigative în Direcţia de Inspecţie Socială;

80
• Susţinerea dezvoltării inspecţiilor bazate pe riscuri (profilarea clienţilor);
• Upgradarea SAFIR cu noile reguli pentru VMG, ajutoarele pentru familii, ACC şi programul
consolidat pentru gospodăriile cu venituri mici;

227. Alte domenii importante în care ar fi nevoie de asistenţă tehnică:

• Servicii de consultanţă pentru a inventaria sistemele de managementul datelor din cadrul
Direcţiei de Inspecţie Socială, pentru a genera propuneri referitoare la colectarea, clasificarea
şi analizarea infomaţiilor obţinute în urma inspecţiilor pentru a genera profiluri de risc a
beneficiarilor şi unităţilor de deservire;
• Studii pentru informarea MMFPS şi IS cu privire la caracteristicile gospodăriilor care nu
întrunesc criteriile de eligibilitate pentru programele cu anchetarea mijloacelor de trai, pe
baza unei analize a Studiului privind bugetul gospodăriei (îmbunătăţit). Această analiză ar
trebui să implice Institutul Naţional de Statistică şi să includă o colectare superioară a datelor
pentru toate circumstanţele care determină eligibilitatea pentru programele cu anchetarea
mijloacelor de trai, o analiză a conformităţii programului şi dezvoltarea profilurilor de risc
(identificarea caracteristicilor gospodăriilor sau indivizilor asociate/asociaţi cu
nonconformitatea);
• Vizite de studiu şi schimburi de experienţă cu alte ţări din UE care se află în frontul întâi al
combaterii EF&C (Marea Britanie, Olanda, Suedia);
• Instruirea personalului.

Consolidarea bazei de probe pentru Reformele de generaţia a doua a programelor cu

transfer de numerar

Reformele din prima generaţie versus cele din cea de-a doua generaţie – clarificări
conceptuale

228. Investiţiile într-o administrare mai bună a ajutoarelor şi într-o identificare mai bună a
grupului ţintă reprezintă în general o provocare de „primă generaţie” pentru programele de
asistenţă socială (vezi Figura 5.6). Pe măsură ce statele îmbunătăţesc performanţa sistemului lor
de a „proteja oamenii care au nevoie”, întrebarea aferentă celei de-a doua generaţii, „cât timp vor
fi aceşti oameni dependenţi de ajutoare?”, devine din ce în ce mai stringentă. Agenda unei reţele
de siguranţă inteligente a celei de-a doua generaţii se axează pe reforme care cresc
compatibilitatea stimulentelor, proactivitatea şi flexibilitatea programelor de asistenţă socială şi
ale sistemului:
• Programele tip reţea de siguranţă nu trebuie proiectate cu scopul creării de stimulente
eronate, care creează „capcane de sărăcie”, prin care familiile devin excesiv de dependente
de ajutoarele sociale sau prin care adulţii cu putere de muncă evită munca pentru a întruni
condiţiile primirii de ajutor social. „Reţelele de siguranţă inteligente” sunt proiectate pentru a
promova „compatibilitatea stimulentelor”, cu scopul de a minimiza stimulente adverse
muncii.

81
Figura 5.6 Reformele din generaţia întâi versus cele din generaţia a doua

• În strânsă legătură cu compatibilitatea stimulentelor, proactivitatea include eforturile de a

„depăşi perioada de ajutor social” (politică pasivă de bunăstare) şi de a lega în mod proactiv
beneficiarii ajutoarelor sociale de piaţa forţei de muncă, de capital uman şi de alte servicii
sociale. Ideea este consolidarea activelor structurale ale beneficiarilor (politică activă de
bunăstare) pentru a-i ajuta să „depăşească sărăcia”. Pe lângă îmbunătăţirea impactului lor
structural, consolidarea proactivităţii programelor de reţea de siguranţă creşte acceptabilitatea
şi sustenabilitatea lor politică.
• Flexibilitatea reprezintă abilitatea reţelelor de siguranţă să răspundă în mod flexibil la
circumstanţele aflate în schimbare, precum crizele economice, dezastrele naturale,
mobilitatea sau alte schimbări de politică (precum reformele în situaţii de urgenţă) care pot
transforma reţelele de siguranţă în măsuri de a-i proteja pe săraci şi pe cei vulnerabili.

229. Strategia pentru reforma în AS 2011-2013 se axează pe îmbunătăţirea performanţei

sistemului de asistenţă socială (reformele de primă generaţie). Pe viitor, MMFPS ar putea lega
mai bine administrarea asistenţei sociale de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
(ANOFM). Făcând acest lucru, ar putea deveni posibilă avansarea reformelor de generaţia a doua
în zone precum activarea beneficiarilor ajutoarelor sociale şi oferirea de stimulente pentru
acumularea de capital uman.

230. O axare asupra reformelor de generaţia a doua este adecvată ca moment, având în acelaşi
timp importanţă strategică. După cum e descris în secţiunea aferentă pensiilor, România va suferi
o scădere severă a populaţiei, de la 21 de milioane de oameni în 2011 la 17 milioane în 2050.
Acest proces va avea loc în tandem cu o îmbătrânire a populaţiei şi cu o creştere a

82
dezechilibrelor în primul format de pensii. În aceste condiţii, politicile care îmbunătăţesc
capitalul uman al generaţiei tinere (precum condiţia prezenţei la ore introdusă în ianuarie 2011
pentru programul de ajutor familial), în special în rândul celor mai sărace segmente care se pot
afla într-o capcană a sărăciei, vor asigura faptul că cohortele tinere vor fi mai productive, vor
câştiga salarii mai mari şi vor contribui mai substanţial la finanţarea pensiilor. Declinul
populaţiei face ca fiecare persoană să conteze: Dezvoltarea capitalului uman al celor mai săraci
elevi nu are doar beneficii private, ci şi externalizăţi semnificative şi beneficii pentru generaţiile
mai în vârstă. Un al doilea argument are în vedere numărul de elevi afectaţi de politica de
condiţionalitate a prezenţei la ore: aproximativ o treime din cohorta de elevi de clasele 1-12 face
obiectul acestei politici.

Mijloacele de descurajare a muncii şi măsuri de activare

231. Condiţiile curente care ar putea declanşa o reducere a efortului profesional din
partea beneficiarilor ajutoarelor sociale se aplică unui număr mare de persoane în
România. În primul rând, numărul de persoane cu putere de muncă (cuprinse între 15 şi 64 de
ani) care primesc, direct sau indirect, ajutor social este mare: 8.3 milioane de persoane, din 15
milioane existente. O mare parte a acestora sunt adulţi beneficiari de NEETD: 1.8 milioane, sau
22% din numărul total de adulţi care primesc ajutor social. În cel de-al doilea rând, o serie de
programe de asistenţă socială sunt efectiv programe care înlocuiesc veniturile, oferind ajutoare
generoase. De pildă, ajutorul pentru creşterea copilului înlocuieşte 75% din câştigurile
beneficiarului din ultimul an, oferindu-i beneficiarului dreptul de a primi şi alte ajutoare pentru
copii; reprezintă jumătate din veniturile gospodăriilor din cel mai sărac decil. Alte ajutoare cu o
generozitate ridicată faţă de beneficiari din cei mai săraci decili sunt ajutoarele de încălzire (o
generozitate de 54%); ajutoarele pentru persoanele cu dezabilităţi (31%) şi VMG (26%). În cel
de-al treilea rând, unele ajutoare individuale sunt oferite cu condiţia ca beneficiarii să nu
lucreze, ceea ce are un efect puternic de descurajare a muncii (RMI ridicat). De pildă, ACC este
un ajutor care înlocuieşte venitul, condiţionat părintelui care are grijă de copil, adică părintelui
care nu lucrează. VMG are o rată marginală implicită de impozitare pe venituri (aproape de
100%). În plus, impactul negativ al tuturor ajutoarelor sociale creşte la nivel de familie, dată
fiind posibilitatea acumulării unei serii întregi de ajutoare.

232. Numărul curent de beneficiari cu putere de muncă ce nu lucrează şi depind de

ajutoarele sociale este destul de mare (Tabelul A8.11). În 2009, aproximativ 22% din
beneficiarii ajutoarelor sociale de vârstă activă nu erau angajaţi sau în curs de finalizare a
studiilor sau în curs de finalizare a unui training sau cu dezabilităţi (NEETD) (1.8 milioane de
persoane). Acest număr este cauzat de numărul mare de adulţi NEETD care beneficiază de
ajutorul de stat pentru creşterea copilului (aproximativ 1.6 milioane), însă există un număr mare
de astfel de adulţi şi în alte programe. Un segment mare de adulţi NEETD au caracteristici
similare celor angajaţi: 45.5% din ei locuiesc în mediul urban, unde există mai multe locuri de
muncă; doar o mică parte din ei sunt părinţi în familii monoparentale (0.7%); 63% din ei au
vârsta cuprinsă între 22 şi 44 de ani, grupa de vârstă cu cea mai ridicată rată a angajării; 60% din
ei au cel puţin studii medii sau vocaţionale; 36% din ei au avut venituri precedente care îi situau
în primele 60 de procente ale distribuţiei veniturilor.

83
233. O mare parte a adulţilor NEETD locuiesc în gospodării care îşi obţin o mare parte a
veniturilor din ajutoare sociale, şi o mare parte din ei nu sunt săraci (Tabelele A8.12 şi
A8.15). După cum se arată în Tabelul 12 de mai jos, proporţia de gospodării care îşi derivă peste
25% din venit din ajutoare sociale este mare din cauza ajutoarelor pentru creşterea copilului,
ajutoarelor de încălzire şi VMG. Într-o familie în care există două persoane aducătoare de venit,
acest lucru este echivalent cu situaţia în care cel de-al doilea aducător de venit câştigă o treime
din salariul aducătorului principal de venit; acest nivel de generozitate poate descuraja persoana
respectivă în a-şi căuta un loc de muncă. Tabelul 15 cuantifică procentul de adulţi NEETD
beneficiari care locuiesc în gospodării unde peste jumătate din venituri provin din ajutoare
sociale, aceasta fiind o formă extremă de dependenţă. Un număr mai mic de adulţi se află în
această categorie, majoritatea fiind beneficiarii programului de ajutoare pentru încălzire. Însă,
având în vedere numărul ridicat de adulţi NEETD, între 10 şi 20% dintre beneficiarii ajutorului
de încălzire, ACC şi VMG explică situaţia unui număr mare de adulţi NEETD care trăiesc din
ajutoare sociale.

234. Rezumând analiza descriptivă, am descoperit trei programe de asistenţă socială în care
condiţiile de descurajare a muncii sunt prezente: ACC, AÎ şi VMG. (Tabelul 5.10.) Pentru
aceste programe, introducerea de măsuri politice care oferă stimulente mai puternice de intrare în
câmpul muncii, precum cele introduse sau planificate în cadrul strategiei de reformă în AS, poate
fi eficientă.

Tabelul 5.10. Un subset de programe de asistenţă socială cu potenţiale probleme de dependenţă

Rată
Număr de beneficiari, direct sau indirect: Dependenţă marginală
de ajutoare, de
Adulţi (% adulţi generozitate impozitare a
Total Adulţi NEETD NEETD) >25% câştigurilor*
1 2 3 4 = 3/2 5 6
Total asistenţă socială 12,343,275 8,306,858 1,796,543 22
din care:
Alocaţia de stat pentru copii 11,210,038 7,543,853 1,635,395 22 scăzutî 0
Ajutoare pentru familii 1,860,249 1,080,486 349,488 32 scăzută Moderată
Ajutorul pentru creşterea
copiilor 857,374 521,356 250,133 48 Ridicată Ridicată
VMG 730,806 460,419 194,350 42 Moderată Moderată
Ajutorul pentru încălzire 546,063 383,009 93,405 24 Ridicată Moderată
Pro-Memoria
Populaţie 21484287
Nr de adulţi (15-64 ani) 15028172 2881699 19
Sursa: Estimările personalului, bazate pe SBG 2009.
Note: Programele haşurate cu gri pot suferi de pe urma problemelor de dependenţă.
Generozitatea este procentul venitului din ajutoare în venitul total al gospodăriei beneficiare.
Adulţii sunt persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 65 de ani (definiţia ILO).
Adulţii NEETD sunt cei neangajaţi, neaflaţi în curs de finalizare studii sau training, fără dezabilităţi.
Beneficiarii ajutoarelor sociale includ atât beneficiarii direcţi cât şi cei indirecţi (cei care locuiesc într-o
gospodărie în care cel puţin o persoană primeşte ajutor social).

235. Se aşteaptă ca programul pentru reforma în AS să aibă un impact pozitiv asupra

pieţei muncii. Măsurile planificate de AS îşi propun să ofere stimulente mai bune privind
84
încadrarea în câmpul muncii pentru unii adulţi din această categorie: (i) reducerea impozitului
marginal pe veniturile obţinute în urma Ajutorului pentru Creşterea Copilului de la 85% la 75%,
durata programului a fost redusă la un an pentru cei cu venituri ridicate şi creşterea bonusului de
reîntoarcere în câmpul muncii de la 100 de lei la 500 de lei; (ii) eliminarea persoanelor cu false
dizabilităţi, care ar putea munci însă aleg să trăiască din ajutoare sociale; (iii) introducerea unor
cerinţe mai stricte privind munca şi căutarea activă a unui loc de muncă în programul VMG, care
va fi păstrat, îmbunătăţit şi posibil extins prin programul VMIS.

236. Recomandare: MMFPS este sfătuit să investească într-un set de analize politice pentru a
identifica programele şi grupele beneficiare care pot suferi în urma descurajării muncii şi
schimbările de politică ce ar putea să îi determine să caute un loc de muncă productiv. În special,
recomandăm:
• Programele şi politicile existente în inventar şi potenţialul lor de descurajare a muncii,
utilizând modelele impozitării ajutoarelor;
• Modificarea parametrilor programului care să reducă efectele de descurajare a muncii; şi
• Asigurarea unor legături mai puternice între ANPS şi ANOFM.

Condiţia prezenţei la şcoală

237. Până de curând, oportunităţile promovării legăturilor dintre asistenţa financiară şi

capitalul uman nu au fost exploatate. Multe ţări au condiţionat transferurile de numerar de
prezenţa la şcoală pentru a oferi stimulente în vederea unei prezenţe ridicate la ore şi pentru a
genera efecte pozitive asupra educaţiei acestor elevi; există dovezi ample ce susţin succesul
acestor abordări. România operează trei programe mari, adresate familiilor care au copii şi
adolescenţi de vârstă şcolară – Alocaţia de Stat pentru Copii (ASC), Ajutorul Complementar
pentru Familii (ACF) şi Ajutorul pentru Familiile Monoparentale (AFM) – care, până de curând,
nu condiţionau beneficiile de prezenţa la ore. În baza programului DPL, programele ACF şi ASC
au fuzionat pentru a forma un program de Ajutor Familial (AF) care va fi axat mai bine pe
persoanele sărace. În plus, beneficiarii care au copii de vârstă şcolară vor primi ajutoare cu
condiţia prezenţei copiilor la şcoală, începând cu ianuarie 2011.

238. Noua lege privind Ajutorul Familial (decembrie 2010) introduce condiţia prezenţei la
şcoală pentru copiii de vârstă şcolară. Aproximativ 680.000 de familii cu 1.2 milioane de copii
vor fi eligibile pentru a primi ajutorul; dintre aceştia, aproximativ 840.000 de copii sunt de vârstă
şcolară şi se vor supune condiţiei prezenţei la ore. Acumularea unui anumit număr de absenţe
nemotivate pe semestru, situat peste o limită stabilită, declanşează reducerea sau suspendarea
ajutoarelor pentru următoarele trei luni.17 Datele obţinute în urma monitorizărilor indică faptul că
pragul pentru absenţele nemotivate ar putea afecta un număr semnificativ de elevi.

17
The sanction policy of the Family Benefit law is as follows:
# of unexcused absences / semester / Benefit reduction for the next 3
child months
(hours)
11–20 20%
21–30 50%

85
Neconformitatea cu această condiţie va demara penalizări estimate la 15% din venitul familiilor
aflate în cel mai sărac decil, oferind un stimulent serios pentru aceşti copii de a-şi schimba
comportamentul şi de a fi prezenţi la şcoală.

239. Recomandare: Va fi nevoie de asistenţă tehnică pentru Ministerul Educaţiei pentru a

susţine dezvoltarea unui sistem de monitorizare a absenţelor, pentru a evalua programul
condiţionat de prezenţe18 şi pentru a identifica schimbările care ar putea creşte eficienţa
programului în determinarea prezenţei la ore şi în obţinerea unor rezultate ca nivel al educaţiei
acestor copii. MMFPS este sfătuit să investească într-o serie de analize şi evaluări ale politicii
pentru a identifica dacă situaţia curentă a condiţionării prezenţei la ore are impact, dacă impactul
este mare în rândul tuturor grupelor de elevi şi ce îmbunătăţiri s-ar putea face programului de
ajutor familial.

240. În special, recomandăm:

• Evaluarea impactului condiţiei de prezenţă la ore, nou introduse;
• Utilizarea rezultatelor pentru a îmbunătăţi parametrii programului;
• Realizarea unei cercetări în rândul altor servicii de ajutor social utilizate pentru a creşte
acumularea de capital uman în rândul gospodăriilor cu venituri mici.

241. Rezultatele aşteptate în urma acestor analize sunt: (i) o prezenţă crescută la şcoală printr-
o serie de condiţii bine formulate impuse elevilor din rândul familiilor ce beneficiază de
programul de ajutor familial; şi (ii) o ofertă îmbunătăţită a serviciilor de ajutor sau a condiţiilor
generatoare de acumulare de capital uman.

Politici de stimulare a fertilităţii şi de susţinere a familiilor, eficiente din punct de vedere a

costurilor

242. Pentru a opri declinul populaţiei, România oferă un Ajutor pentru creşterea copiilor
părinţilor cu copii mici (de la 0 la 2 ani, sau 3 ani în cazul copiilor cu dezabilităţi) care
compensează 75% din venitul anterior al părintelui care stă acasă. Eficienţa acestei politici, în
România şi în multe alte ţări, stă sub semnul întrebării. În ciuda ajutorului financia generos, rata
totală a fertilităţii a suferit doar o mică ameliorare în perioada 2000-2009 (Figura 5.7). Ajutorul
foarte generos descurajează cuplurile tinere să muncească (această măsură este corectată parţial
de un bonus generos de reîntoarcere la locul de muncă) şi se corelează cu unele dintre cele mai

18
Introducerea condiţiei prezenţei la ore în programul de ajutor familial se va supune unei evaluări riguroase a
impactului. Designul noului program de ajutor familial permite o estimare nepărtinitoare a impactului programului
asupra elevilor din cel de-al treilea decil de venituri, utilizând un design regresie-întrerupere. Evaluarea va compara
un eşantion suficient de elevi care beneficiază de ajutorul famlial (care trăiesc în familii cu venituri puţin sub pragul
de venituri) cu un şantion "placebo" de elevi care trăiesc în familii cu venituri puţin peste pragul de venituri. Baza de
date SAFIR (MIS pentru sistemul de asistenţă socială) poate fi utilizată pentru a extrage cele două eşantioane. Baza
naţională de date a elevilor, administrată de Ministerul Educaţiei, este utilizată pentru a urmări în mod regulat
nivelul absenţelor per elev. Rezultatele evaluării vor fi utilizate pentru a ajusta parametrii programului pentru a
obţine o eficienţă sporită, de pildă limitând condiţia prezenţei la ore la segmentele de populaţie unde prezenţa este în
general scăzută sau ajustând nivelul stimulentelor (suma ajutorului, politica de sancţiuni) pentru diferite grupe de
elevi.

86
acute reduceri de participare în câmpul muncii în rândul femeilor de vârstă fertilă pe perioada
2009 versus 2000 în rândul ţărilor nou-aderate la UE (Figura 5.8). În acelaşi timp, programul de
Ajutor pentru creşterea copiilor continuă să fie pe locul doi în rândul celor mai costisitoare
programe de asistenţă socială (aproximativ 0.4% din PIB) şi are unul dintre cele mai slabe
niveluri ale acurateţii de identificare a grupului ţintă dintre programele de asistenţă socială. De
asemenea, nivelul de acoperire al programului este mic; de acesta beneficiază doar un mic
segment al populaţiei (aproximativ 200.000 beneficiari, dintr-o populaţie de 21 de milioane).

Figura 5.7. Rata totală a fertilităţii, România, 2000-2009

Figura 5.8. Participarea în câmpul muncii în UE-10: Nivelul României scade, în timp ce nivelul
noilor state aderate la UE creşte

87
243. Ajutorul pentru creşterea copiilor a suferit o reformă în decembrie 2010. Schimbarea
parametrilor programului a fost însă modestă, datorită unei economii politice adverse. Aceste
schimbări modeste vor genera, cel mai probabil, rezultate modeste. Pentru a avansa reforma,
MMFPS are nevoie de informaţii mai riguroase referitoare la rezultatele acestei politici,
împreună cu o campanie de comunicare pentru a informa publicul cu privire la situaţia existentă.

244. Recomandare: MMFPS ar trebui să realizeze studii pentru a evalua rezultatele politicilor
curente pentru sprijinul familiei privind fertilitatea şi pentru a identifica modelele de lucru din
străinătate. În special, aceste studii ar trebui să:
• Evalueze dacă politicile existente de stimulare a fertilităţii au impactul dorit;
• Evalueze probele care vin în sprijinul eficienţei acestor politici în alte ţări pentru a
informa publicul român; şi
• Realizeze o campanie de informarea publicului.

CAPITOLUL VI: SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

245. Pe lângă asigurarea ajutoarelor sociale, sectorul Muncii şi protecţiei sociale oferă şi
servicii de asistenţă socială unei game variate de beneficiari: copii şi tineri în pericol, persoane
cu dizabilităţi (PCD), persoane în vârstă şi victimele violenţei casnice. Aceste servicii sunt
importante în egală măsură pentru atingerea obiectivelor aferente Strategiei UE 2020 de
reducere a sărăciei şi de prevenire a excluderii sociale. Întrucât România şi-a asumat sarcina de a
reduce sărăcia cu 580.000 de persoane până în 2020, ar trebui depuse eforturi şi în domeniul
serviciilor sociale precum şi cel al politicilor de includere socială.

246. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale răspunde de elaborarea unor politici
vizând beneficiarii de mai sus şi a indicaţiilor metodologice aferente, în timp ce guvernele locale
răspund de finanţarea şi oferirea acestor servicii prin intermediul unor organisme specializate
(DGASPC şi SPAS), în conformitate cu standardele aprobate. Serviciile de asistenţă socială sunt
prestate de către instituţii rezidenţiale de îngrijire pe termen lung (IITL), centre nerezidenţiale de
zi şi furnizori de servicii de îngrijire la domiciliu, care ţin de autorităţile locale, comunităţi,
sectorul privat, organizaţiile nonguvernamentale şi parteneriatele publice-private.

247. Dată fiind complexitatea sectorului serviciilor de asistenţă socială şi beneficiarii acestuia,
responsabilităţile MMFPS faţă de alte instituţii guvernamentale, şi costurile şi funcţionarea
eterogenă a sub-sectoarelor sale, acest raport va acoperi numai zone selectate ale serviciului
social, inclusiv persoanele cu dizabilităţi, vârstnici, şi includerea socială a romilor.

248. Reformele din cadrul sectorului de asistenţă socială preconizate actualmente de către
MMFPS privesc atât ajutoarele financiare (prezentate în capitolul anterior), cât şi serviciile
sociale. Noul proiect de lege Cadru privind asistenţa socială (postat pe site-ul Ministerului în
vederea consultării publicului) promovează o nouă abordare pentru viitorul Asistenţei Sociale în
România, în conformitate cu filosofia UE promovând un sector integrat de asistenţă socială,
îmbinând programele pasive (ajutoare financiare) cu cele active (servicii sociale) care ar spori
includerea socială a unor diverse grupuri vulnerabile de oameni.

88
PERSOANE CU DIZABILITĂŢI

249. Definiţia Dizabilităţii. Convenţia Naţiunilor Unite asupra Drepturilor Persoanelor cu

Dizabilităţi (CNUDPD), care a fost ratificată şi de către România, face uz de o definiţie deschisă
„Persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe fizice, mentale, intelectuale
sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi
participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.”

250. Definiţiile dizabilităţii variază considerabil în cadrul UE, întrucât sunt utilizate pentru
a stabili îndreptăţirea la ajutoare şi în scopuri politice. Aşadar, datele administrative colectate de
către statele membre şi autorităţile locale de la nivelul acestora sunt eterogene şi lasă loc doar
unor comparaţii restrânse. Urmărindu-se depăşirea acestui impediment, în UE au fost realizate şi
utilizate mai multe instrumente cuprinzătoare de colectare a datelor, inclusiv Studiul asupra
includerii sociale şi a condiţiilor de trai (SISCT), Studiul european asupra calităţii vieţii (SECV),
şi Studiul asupra forţei de muncă (SFM).

251. Preponderenţa Dizabilităţilor. Cu 689.680 de persoane cu dizabilităţi înregistrate

(2,9 la sută din populaţie) în decembrie 2010, România se află cu mult sub media general
acceptată la nivelul UE de 10 sută. Raportul „Spargerea barierelor” (Boală, dizabilitate şi
muncă), în care au fost comparate şi statele membre ale OCDE (Organizaţiei pentru Cooperare şi
Dezvoltare Economică), arată o preponderenţă a dizabilităţilor la o vârstă productivă (20–64) de
aproximativ 13,5 la sută. România se află cu mult sub această valoare cu aproximativ 2,2 la sută.
Cu toate acestea, trebuie menţionat faptul că cifrele României nu includ beneficiarii pensiilor de
dizabilitate (schema contributivă) şi bolnavii mintali care se află în evidenţa Ministerului
Sănătăţii. Dacă aceştia din urmă ar fi incluşi, cifrele de preponderenţă ale României s-ar putea
dubla, însă ar continua să reprezinte jumătate din valorile internaţionale. (Anexa IV, Tabelul 1
prezintă statistici detaliate privind persoanele cu dizabilităţi, în funcţie de tipul dizabilităţii şi de
gravitatea sa.)

252. Este îngrijorătoare creşterea cu 50,0 la sută a preponderenţei dizabilităţilor în ultimii

ani în România, determinată în principal de creşterea numărului persoanelor adulte cu
dizabilităţi, în timp ce numărul copiilor cu dizabilităţi a rămas acelaşi. Creşterea numărului
persoanelor adulte cu dizabilităţi a fost cauzată de o modificare a legislaţiei în 2007, prin care noi
categorii de persoane dizabilitate au devenit eligibile pentru ajutoare de handicap. Aceasta a
încurajat numeroşi oameni să solicite certificat de dizabilitate, mulţi dintre ei fără bază reală.
Figura 6.1. de mai jos prezintă evoluţia persoanelor cu dizabilităţi din 2002 până în 2010
(decembrie).

Figura 6.1 Evoluţia persoanelor cu dizabilităţi 2002 - decembrie 2010

89
 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Adulţi 366507 351996 369419 404691 432933 510645 571952 620042 629393
Copii 56886 56124 56292 54861 55121 56896 59247 61516 61287
TOTAL 423393 408120 425711 459552 488054 567542 631199 681558 689680
Sursă: MMFPS —Direcţia generală de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi

253. Stabilirea dizabilităţii. În România dizabilitatea este încă stabilită pe baza unor criterii
ce vizează preponderent condiţia şi restricţiile medicale ale individului, în opoziţie cu modelul
social al dizabilităţii elaborat de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi transpus în teorie prin
Clasificarea Internaţională a Funcţionalităţii, Dizabilităţii şi Sănătăţii. Acest concept arată că
dizabilitatea provine din interacţiunea limitărilor funcţionale ale unei persoane cu mediile fizice,
culturale şi politice, ceea se traduce în faptul că o persoană considerată anterior invalidă ar putea,
beneficiind de sprijinul şi serviciile corespunzătoare, să se integreze complet în societate.

254. În scopuri programatice, stabilirea dizabilităţii revine în sarcina unor Comisii teritoriale
(la nivel judeţean) de Expertiză Medicală care reprezintă de fapt pentru persoanele cu dizabilităţi
porţi de acces în sistem. România practică trei grile de evaluare a dizabilităţilor care acoperă
grupuri ţintă de beneficiari şi adesea se suprapun : (i) copii, (ii) adulţi contribuabili, pensii pentru
dizabilităţi, şi (iii) adulţi necontribuabili, pentru ajutoare de dizabilitate. Evaluarea este
îndeplinită de un organism distinct pentru fiecare grup şi se bazează pe seturi distincte de criterii
medicale. Criteriile de stabilire a dizabilităţii apar drept atât arbitrare, cât şi restrictive, lăsând loc
multor greşeli de includere şi excludere, după cum au dovedit controalele întreprinse de către
Direcţia generală de inspecţie socială în 2010. Ar fi justificată o armonizare a instituţiilor
care efectuează aceste evaluări şi a criteriilor respective. Aceasta ar permite un proces mai
eficient şi mai transparent de stabilire a dizabilităţii sau a invalidităţii, şi ar reduce atât costurile
administrative, cât şi cuantumul ajutoarelor. De asemenea, ar reduce numărul greşelilor de
includere şi de excludere.

255. Îngrijire instituţionalizată. Era comunistă a lăsat drept moştenire un sistem pasiv şi
neexhaustiv de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi, bazat pe îngrijire de slabă calitate, oferită

90
în instituţii de îngrijire pe termen lung aflate în proprietatea statului, întinse şi depăşite, ascunse
în zone izolate. Deşi restructurarea instituţiilor de îngrijire pe termen lung a fost demarată la
începutul anului 2000, numărul persoanelor adulte cu dizabilităţi instituţionalizate a scăzut foarte
puţin, la 17.003 persoane (2,46 la sută din total) în decembrie 2010, faţă de 18.958 persoane în
2002.

256. Procesul de restructurare continuă, în conformitate cu Strategia naţională guvernamentală

pentru protejarea, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (2006–2013). Cu
toate acestea, ritmul restructurării a fost încetinit de absenţa unor resurse financiare adecvate
(atât la nivel central, cât şi local), şi a fost puternic afectat de criza economică şi financiară din
ultimii ani. Actualmente, aceste instituţii pentru persoanele cu dizabilităţi (care se află sub
jurisdicţia autorităţilor locale în urma descentralizării) au diversificat serviciile asigurate
persoanelor cu dizabilităţi, realizând tranziţia de la o îngrijire pasivă puternic instituţionalizată la
o îngrijire mai incluzivă, dezinstituţionalizată. Dimensiunea acestor instituţii a fost şi ea redusă
în numeroase cazuri. Tabelul 6.1 de mai jos prezintă serviciile oferite şi beneficiarii acestora
(persoane adulte cu dizabilităţi).

Tabelul 6.1 Instituţii publice de asistenţă socială pentru adulţii cu dizabilităţi (decembrie 2010)
Număr Beneficiari
TOTAL 372 19.155
Centre Rezidenţiale 320 17.036
Centre de îngrijire şi asistenţă 99 6.447
Centre de integrare prin terapie ocupaţională) 19 1.550
Centre pilot de recuperare şi reabilitare a persoanelor cu
3 214
dizabilităţi
Centre de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică 52 5.551
Centre de recuperare şi reabilitare 53 2.553
Case protejate 84 644
Centre de instruire pentru desfăşurarea unei vieţi independente) 2 31
Centru de respiro) 4 30
Centre de criză 4 16
Centre nerezidenţiale 52 2.119
Centre de îngrijire de zi 14 517
Centre cu profil ocupaţional 1 26
Centre de reabilitare neuromotorie în ambulatoriu 31 1.270
Echipă mobilă 1 163
Servicii sociale de îngrijire la domiciliu 3 73
Centre de consiliere psihosocială 1 25
Centre de recuperare şi includere socială—recuperare neurologică 1 45
Sursa: MMFPS—Direcţia generală de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi

257. Din cei 61.287 de copii cu dizabilităţi înregistraţi în decembrie 2010, 9.043 (14,7 la sută
din total) au fost plasaţi în instituţii rezidenţiale publice şi private. Aceste instituţii se află şi ele
sub jurisdicţia autorităţilor locale, dar sub supravegherea metodologică a Direcţiei generale de
protecţie a copilului (fostă Agenţie naţională) din cadrul MMFPS. Tabelul 6.2 de mai jos
prezintă structura instituţiilor de îngrijire şi beneficiarii acestora.

Tabelul 6.2. Centre rezidenţiale publice şi private pentru copii cu dizabilităţi (decembrie 2010)
Număr Beneficiari

91
 TOTAL 400 9.043
Centre rezidenţiale publice 357 8.802
Centre de plasament (tradiţionale) 66 4.078
Centre de plasament (tip modular/ restructurate) 41 1.806
Apartamente 56 398
Case mici de tip familial 190 2.124
Alte servicii (adăposturi de zi/noapte pentru o viaţă independentă) 4 396
Centre rezidenţiale private 43 241
Centre de plasament (tradiţionale) 1 23
Centre de plasament (tip modular/ restructurate) 3 13
Apartamente 6 21
Case mici de tip familial 33 184
Sursă: MMFPS—Direcţia de protecţie a copilului

258. Finanţarea serviciilor. Finanţarea serviciilor pentru ambele categorii de persoane cu

dizabilităţi (adulţi şi copii) provine din patru surse: (i) bugetele consiliilor judeţene (Direcţiilor
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului); (ii) bugetul de stat; (iii) contribuţiile
beneficiarilor şi (iv) alţi donatori. Până în 2009, alocările de buget se efectuau în mare parte pe
baza criteriului istoric. Începând cu 2009, au fost iniţiate standarde de cost în vederea planificării
bugetului, utilizate pentru diverse servicii rezidenţiale. Aceste standarde trebuie ajustate anual în
raport cu inflaţia. Cu toate acestea, cheltuielile lunare totale pentru fiecare persoană adultă cu
dizabilităţi au scăzut constant în ultimii trei ani (2007, 2008, şi 2009) după cum se poate vedea în
Tabelul 6.3 de mai jos:

Tabelul 6.3 Evoluţia cheltuielilor cu servicii sociale / adult cu dizabilităţi beneficiar (RON)
Tipul centrului 2007 2008 2009
TOTAL CENTRE 2437,03 2061,01 2031,78
- Centre rezidenţiale 2628,12 2162,92 2135,56
- Centre nerezidenţiale 1216,99 946,15 533,38
Sursă: MMFPS —Direcţia generală de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi

259. Calitatea serviciilor. În sensul documentelor programatice naţionale şi internaţionale

menţionate anterior, România a pus la punct un set de standarde calitative minime aplicate
diverselor instituţii rezidenţiale şi nerezidenţiale. Aceste standarde sunt revizuite în mod regulat,
iar conformarea de către furnizorii serviciilor va fi controlată aleatoriu în fiecare an, de către
Direcţia generală de inspecţie socială, care pune rapoartele de inspecţie la dispoziţia publicului.

260. Cu toate acestea, în cursul ultimilor doi ani, Direcţia generală de inspecţie socială nu a
întreprins astfel de controale, fiind axată pe controale asupra criteriilor de eligibilitate pentru
diverse ajutoare de asistenţă socială (Venitul minim garantat şi Ajutoare de dizabilitate). Pentru
ca Direcţia generală de inspecţie socială să poată asocia controale ale calităţii serviciilor sociale
cu controale asupra eligibilităţii pentru ajutoare de dizabilităţi, va trebui întărită capacitatea sa
instituţională, atât referitor la personal, cât şi la pregătirea acestuia.

261. Oportunităţile de angajare pentru persoane cu dizabilităţi mai puţin grave sunt în
continuare reduse, în ciuda facilităţilor oferite angajatorilor şi serviciilor de pregătire şi consiliere
şi a echipamentului comunicaţional puse la dispoziţia persoanelor cu dizabilităţi de către reţeaua
serviciilor publice de plasare sub egida Agenţiei naţionale de ocupare a forţei de muncă.

92
262. Actualmente numai 28.420 de persoane cu dizabilităţi de vârstă productivă (20–64) sunt
angajate. Aceasta relevă o rată de angajare în rândul persoanelor cu dizabilităţi de 7,11 la sută, cu
mult sub statele cele mai performante ale UE. Germania, Austria şi Belgia înregistrează fiecare
rate de angajare în rândul persoanelor cu dizabilităţi de 50 la sută sau peste („Studiul UE asupra
Compilaţiei de date statistice privind dizabilităţile provenind de la registrele administrative din
statele membre—2007”). Cifra României reprezintă jumătate din valoarea înregistrată în statele
UE cu cele mai scăzute valori: Finlanda (15 la sută) şi Polonia (20 la sută).

263. Printre motivele pentru o rată de angajare atât de scăzută s-ar putea număra: (i)
interacţiune deficitară cu persoanele dizabilitate; (ii) lipsa unor programe specializate de formare
profesională pentru persoanele cu dizabilităţi; (iii) bariere atitudinale precum stigmatizarea; (iv)
cuantumurile generoase ale ajutoarelor de dizabilitate (mai cu seamă la cumularea diverselor
tipuri de ajutoare).

264. Nici subvenţiile oferite angajatorilor nu par să funcţioneze. Contingentarea actuală pentru
angajatorii care angajează persoane cu dizabilităţi nu este atractivă deoarece angajatorii trebuie
să investească în accesibilitate, siguranţă în muncă şi supraveghere pentru persoanele cu
dizabilităţi angajate. Nici măcar instituţiile guvernamentale nu constituie angajatori model în
ceea ce priveşte recrutarea persoanelor dizabilitate şi accesarea contingentării.

265. Dezvoltare suplimentară a politicilor. Pe măsură ce Comisia Europeană demarează

elaborarea unei noi „Strategii europene privind dizabilităţile 2010–2020,” România ar trebui, în
calitate de stat membru şi de ţară semnatară a CNUDPD, să se implice direct. O dată finalizat
acest proces, Guvernul României ar trebui să îşi revizuiască în mod corespunzător
Strategia naţională de protecţie, integrare şi incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi.
De asemenea, ar trebui întreprinsă o evaluare a costurilor aferente implementării strategiei
şi ar trebui asigurate, pe viitor, resurse financiare corespunzătoare.

93
VÂRSTNICII

266. Protecţia socială a vârstnicilor se bazează într-o mare măsură pe serviciile de îngrijire pe
termen lung asigurate de către instituţiile rezidenţiale din subordinea autorităţilor locale (similare
celor pentru persoane cu dizabilităţi şi copii cu dizabilităţi). La nivel naţional, aceste servicii se
află sub supravegherea metodologică a MMFPS prin intermediul Direcţiei sale de servicii sociale
şi includere socială.

267. Deşi România deţine legislaţie specifică de protejare a vârstnicilor (Legea 17/2000,
modificată în mai multe rânduri, precum şi o Strategie naţională de dezvoltare a sistemului de
asistenţă socială pentru persoanele vârstnice (2005–2008), însoţită de un Plan de acţiune
detaliat), nu s-a înregistrat progres semnificativ în implementarea acestora în ultimii ani.
Capacitatea de a asigura îngrijire pe termen lung nu a fost sporită, la fel cum serviciile de
îngrijire la domiciliu nu au fost dezvoltate.

268. Finanţarea serviciilor. La fel ca în situaţia altor servicii de asistenţă socială, finanţarea
serviciilor de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice provine din patru surse: (i) bugetele
consiliilor judeţene (Direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului); (ii) bugetul de
stat; (iii) contribuţiile beneficiarilor şi (iv) alţi donatori. Trebuie menţionat faptul că în 2011
bugetul de stat nu a oferit niciun sprijin pentru aceste servicii.

269. Servicii de îngrijire pe termen lung. Actualmente, funcţionează 132 de aziluri cu o

capacitate totală de 7.141 de paturi. Dintre acestea, 78 de aziluri (5.323 de paturi) se
subordonează autorităţilor locale iar 54 de aziluri (1.818 de paturi) aparţin sectorului
nonguvernamental (cifre din 2010). Această capacitate se află cu mult sub nevoile populaţiei,
aproape 2.660 de solicitanţi aflându-se pe listele de aşteptare. La nivel naţional, acoperirea
acestor servicii nu este echilibrată. Şapte judeţe nu deţin nicio instituţie publică de îngrijire pe
termen lung (Argeş, Botoşani, Dolj, Harghita, Prahova, Sălaj, şi Ilfov), iar patru dintre acestea
sunt complet lipsite de astfel de servicii. Aceasta denotă clar interesul scăzut din partea anumitor
autorităţi locale pentru dezvoltarea şi asigurarea unor astfel de servicii.

270. Totuşi, capacitatea de îngrijire pe termen lung a persoanelor vârstnice ar putea creşte în
2011 datorită închiderii recente a 67 de spitale mici. Acestea pot fi convertite în aziluri, cu
finanţare de la bugetul de stat asigurată pentru următorii trei ani. Până în prezent, numai 15 din
aceste instituţii au aplicat în vederea materializării acestei oportunităţi.

271. La fel ca în situaţia celorlalte servicii pentru persoane cu dizabilităţi, au fost aprobate şi
implementate standarde de costuri şi calitate. Respectarea acestor standarde va fi verificată
aleatoriu de către Direcţia generală de inspecţie socială în fiecare an. Calitatea serviciilor oferite
depinde într-o mare măsură de dotarea corespunzătoare cu personal a centrelor de îngrijire pe
termen lung, atât referitor la număr, cât şi la pregătire. Relativ la cifre, proporţia reală era de 1,6
membri personal per beneficiar în 2010, faţă de standardul aprobat de doi membri ai personalului
per beneficiar. Acest raport poate fi îmbunătăţit, cu condiţia ca posturile vacante existente
să fie ocupate.

94
272. Dezvoltare suplimentară a politicilor. Având în vedere ritmul accelerat de îmbătrânire
a populaţiei, România ar trebui să gândească şi să acţioneze acum pentru a asigura servicii
sociale adecvate generaţiilor viitoare de persoane vârstnice. Ar trebui elaborată şi
implementată, cu finanţare corespunzătoare, cât mai curând, o nouă Strategie naţională de
dezvoltare a sistemului de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice.

273. Experienţa internaţională arată că ţări precum Germania, Japonia, Franţa, Danemarca şi
Olanda au lansat diverse tipuri de instrumente de economisire menite să garanteze o asigurare
durabilă a serviciilor şi ajutoarelor pentru generaţiile lor vârstnice viitoare. România ar putea
lua în considerare şi punerea la punct a unor astfel de instrumente de economisire (durata
asigurării, obligatorie sau opţională, publică sau privată) care ar putea fi complementate de
alte măsuri menite să controleze cererea de servicii şi ajutoare de îngrijire pe termen lung sau să
controleze costul serviciilor publice de îngrijire pe termen lung.

INCLUZIUNEA SOCIALĂ A ROMILOR

274.  După cum CE a şi confirmat în Comunicarea sa [COM (2011) 173/4] de înfiinţare a unui
cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020, îmbunătăţirea
situaţiei romilor constituie o cerinţă socială şi economică impusă Uniunii şi statelor sale
membre.

275. Din cele aproximativ 10–12 milioane de romi care trăiesc în Europa, România numără
535.000 persoane care s-au auto-declarat membri ai minorităţii romilor (Recensământul din
2002). Totuşi, diverse rapoarte de studii sociologice estimează numărul la aproximativ 1,5
milioane de persoane, ceea ce ar reprezenta cca. 7 la sută din populaţia totală a ţării.

276. Situaţia socio-economică a romilor este foarte dificilă, cu un nivel al sărăciei de trei ori
mai mare decât cel al populaţiei majoritare şi de patru ori mai mare decât cel al altor grupări
minoritare. Două treimi dintre romi trăiesc în sărăcie şi mai mult de jumătate în sărăcie
accentuată; numai 12,9 la sută din romii activi sunt angajaţi oficial, în timp ce 33,6 la sută
prestează muncă nedeclarată. Educaţia romilor a început să se îmbunătăţească, însă decalajul
educaţional între copiii romi şi cei non-romi rămâne foarte pronunţat.

277. Cadrul legal şi politic. Cadrul legal general al României (atât Constituţia, cât şi legislaţia
specifică diverselor sectoare) nu face discriminare împotriva romilor, el asigurând acces egal la
educaţie, angajare în muncă şi servicii de asistenţă socială. De fapt, numeroase programe asigură
discriminarea pozitivă, prin rezervarea locurilor pentru elevi sau studenţi romi în licee şi facultăţi
şi servicii specializate de consiliere privind sănătatea şi educaţia.

278. Pe lângă aprobarea unei Strategii naţionale de îmbunătăţire a situaţiei romilor pe zece ani
în 2001, România a fost activă şi prin lansarea Deceniului de incluziune a romilor (2005–2015),
elaborând planuri de acţiune în domeniul educaţiei, angajării în muncă, locuinţelor şi al sănătăţii.

95
Implementarea a întârziat, iar rezultatele de până acum sunt departe de aşteptările iniţiale. Pe
lângă acesta, monitorizarea şi evaluarea programelor este deficitară.

279. Totuşi, promovarea programelor educaţionale şi de angajare în muncă pentru romi

(consiliere ocupaţională, formare profesională şi burse ale locurilor de muncă) a condus la
anumite rezultate concrete prin prisma participării acestora în cadrul pieţei muncii. Aproximativ
21 la sută din noii sosiţi în piaţa muncii din România sunt romi (Studiul BM asupra incluziunii
romilor—O oportunitate economică pentru Bulgaria, Republica Cehă, România şi Serbia,
septembrie 2010).

280. Îndeosebi implementarea celor două componente privind romii din cadrul Proiectului BM
pentru incluziune socială în România a fost foarte reuşită până în prezent. Îmbunătăţirea
infrastructurii comunităţilor restrânse din cele mai sărace aşezări ale romilor (11,7 mil. euro—
implementată de către Fondul român de dezvoltare socială) este aproape finalizată în 97 de
amplasamente. De asemenea, dezvoltarea unor programe de educaţie incluzivă pentru preşcolari
(6,7 mil. euro—implementate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului)
a permis dezvoltarea planurilor de învăţământ incluzive, instruirea a 2.500 de educatori şi
construirea sau reabilitarea a 27 de grădiniţe din comunităţile sărace de romi. Cererea de
îmbunătăţire şi de dezvoltare a serviciilor de asistenţă socială provenind de la comunităţile de
romi este foarte ridicată. Drept urmare, în cadrul recentei restructurări a proiectului, au fost
realocaţi în plus 2,0 milioane de euro FRDS în vederea finanţării unor sub-proiecte suplimentare
în cursul următorilor doi ani.

281. Agenţia Naţională a Romilor a primit şase programe cu finanţare de la Programul

Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), din care a implementat cinci
la sfârşitul 2008 şi unul la mijlocul 2009. Deşi ritmul implementării a fost acceptabil, iar plăţile
din pre-finanţare au rămas constante, rambursările din fonduri UE sunt destul de reduse. Pe lângă
proiectele de mai sus atribuite ANR, au fost semnate alte 89 de contracte centrate pe programe
de includere a romilor, în valoare de 219 milioane de euro (Contribuţie UE), cu ONG-uri şi alte
instituţii publice drept promotori sau parteneri de implementare.

282. Cadrul instituţional. Agenţia Naţională a Romilor (ANR) reprezintă instituţia

guvernamentală răspunzătoare de elaborarea politicilor şi strategiilor guvernamentale pe
probleme legate de minoritatea romilor. Ea gestionează şi fondurile pentru programe legate de
romi, reprezintă minoritatea romilor în cadrul evenimentelor naţionale şi internaţionale specifice,
şi monitorizează implementarea strategiilor naţionale.

283. Iniţial, aceasta constituia un Birou al romilor din cadrul Departamentului guvernamental
pentru minorităţi. A fost, însă, promovat la rangul de agenţie naţională la sfârşitul anului 2004.
ANR este în prezent condusă de un Preşedinte cu funcţia de Secretar de Stat, şi funcţionează sub
coordonarea Secretariatului General al Guvernului.

284. Guvernul a primit în 2005 un împrumut nerambursabil IDF de la Bancă menit să sprijine
ANR cu dezvoltarea politicilor şi strategiilor de abordare a problemelor legate de minoritatea
romilor, de îmbunătăţire a programelor de incluziune socială, de diseminare a informaţiilor, şi de
îmbunătăţire a relaţiilor dintre populaţiile de romi şi comunităţile învecinate. Cu toate acestea, o

96
mare parte din câştigurile obţinute din grant s-au risipit din pricina modificărilor frecvente de la
nivelul conducerii agenţiei şi a fluctuaţiilor de personal tehnic. Drept urmare, capacitatea
generală instituţională a ANR rămânea precară, mai ales în zonele de dezvoltare a politicilor de
incluziune socială şi de monitorizare şi evaluare a programelor implementate. De asemenea,
colaborarea cu alte instituţii guvernamentale partenere şi cu reprezentanţii societăţii civile a
romilor nu este suficient de eficace, blocând eventualele sinergii care ar putea genera o mai bună
construcţie şi implementare a programelor de incluziune.

285. Analiza funcţională a Centrului Guvernului, realizată în 2010, a contestat corectitudinea

localizării instituţionale a ANR în cadrul său. Întrucât MMFPS este principala instituţie
răspunzătoare de includerea socială din România, se recomandă ca ANR să fie
reamplasată în cadrul structurii instituţionale a Ministerului. Astfel, ANR va fi mai aproape
de toate structurile instituţionale însărcinate cu diverse zone ale includerii sociale, şi ar putea
beneficia de abilitatea acestora.

286. Dezvoltarea unor politici suplimentare. În conformitate cu recomandarea CE de

înfiinţare a unui Cadru UE pentru strategiile naţionale de integrare a romilor până în 2020,
Guvernul României a iniţiat elaborarea unei noi Strategii naţionale de includere a romilor 2011–
2020. Astfel, în martie 2011, Cabinetul a aprobat schiţa viitoarei strategii, iar ANR a lansat
procesul de consultare publică, în cadrul căruia sectorul ONG, precum şi alte părţi interesate, au
fost invitate să îşi exprime opinia. O primă versiune provizorie a strategiei este postată pe site-ul
de internet al ANR. Echipa de Analiză funcţională recomandă ca ANR să se consulte şi cu
CE înainte de a prezenta strategia Cabinetului spre aprobare, asigurându-se că strategia
respectă documentele programatice ale CE.

97
CAPITOLUL VII: MANAGEMENTUL INFORMAŢIONAL (PROBLEMĂ
TRANSVERSALĂ)

287. Domeniul tehnologiei informaţiei şi comunicării (TIC) şi al Managementului

Informaţional (MI) a fost identificat în cadrul Raportul la Începere drept o problemă transversală
cheie pentru funcţionarea adecvată a sub-sectoarelor de Muncă & Protecţie socială din România,
şi recomandată în vederea unei analize mai detaliate. Acest capitol îşi propune să: (i) evalueze
potrivirea dintre sistemele de MI/TIC de la nivelul agenţiilor din cadrul MMFPS şi nevoile şi
procesele lor ocupaţionale; (ii) să propună variante de îmbunătăţire a activităţilor agenţiilor prin
utilizarea unor sisteme informaţionale mai eficiente; (iii) să propună îmbunătăţiri la nivelul
interoperabilităţii acestor piloni SMI/TIC; şi (iv) să sugereze alte soluţii de modernizare a SMI-
urilor existente la nivelul Agenţiei naţionale de protecţie socială (ANPS).

288. Disponibilitatea în timp util a informaţiilor precise reprezintă o cerinţă esenţială pentru
toate instituţiile guvernamentale, inclusiv MMFPS. Informaţiile sunt necesare pentru a evalua
activitatea diverselor sectoare, pentru a elabora politici sectoriale bine informate, şi a
implementa, gestiona şi monitoriza programele de care răspund.

289. MMFPS nu deţine un SMI integrat. O parte din informaţiile necesare în cadrul
activităţilor sale curente este accesată din cele trei SMI-uri care funcţionează independent în
fiecare din cele trei zone principale coordonate de către Minister: forţa de muncă, pensiile, şi
asistenţa socială. Fiecare agenţie coordonează gestionarea programelor de care răspunde şi şi-a
pus la punct propriul SMI, utilizat cu precădere pentru calcularea şi plata ajutoarelor. Aceste
sisteme au fost realizate în diverse momente, pe măsură ce agenţiile în cauză (ANOFM, CNP şi
ANPS) au fost înfiinţate. Întrucât legislaţia care reglementează fiecare din cele trei sectoare a
suferit modificări frecvente, a fost dificil ca aceste SMI-uri să fie modernizate corespunzător.
Astfel, funcţionalitatea lor actuală variază considerabil între sectoare.

290. Analiza decalajului. Evaluarea a vizat cele şapte zone funcţionale care sunt importante
pentru funcţionarea adecvată a MMFPS şi a agenţiilor sale. Raportul prezintă, pentru fiecare din
aceste zone, principalele constatări şi cuprinde recomandări.

1. Fluxul informaţional şi Managementul datelor

2. Managementul securităţii şi al autentificării
3. Integrare şi transformare
4. Platforme tehnologice
5. Interoperabilitate în cadrul reţelei MMP şi cu instituţiile externe
6. Managementul conţinutului de întreprindere
7. Aplicaţii de întreprindere: Managementul serviciilor de asistenţă şi ajutoare sociale

98
Fluxul informaţional şi Managementul datelor

291. Constatări
• Nici MMFPS şi nici agenţiile subordonate acestuia nu deţin fotocopii oficiale ale
fluxurilor lor de informaţii;
• În ciuda nivelului de automatizare, numeroase procese sunt încă într-o mare măsură
manuale şi consumatoare de multă forţă de muncă; ele necesită numeroase puncte de
control intern care presupun numeroşi paşi şi actori ce efectuează îndatoriri manuale;
acestea necesitând aprobări la multiple niveluri;
• MMFPS nu deţine în prezent o preocupare generalizată pentru informaţie drept bun
organizaţional strategic;
• Managementul informaţiilor structurate şi accesul la aceste informaţii, care reprezintă
instrumente importante în vederea îmbunătăţirii sporite a capacităţilor funcţionale şi
proceselor Ministerului, prezintă în continuare anumite deficienţe; s-ar putea obţine
câştiguri mai mari prin fuzionarea informaţiilor structurate (tranzacţiilor) şi a celor
nestructurate (documentele).

292. Recomandări:
• Sistemul de management al fluxului de activitate. Luaţi în considerare evaluarea,
selectarea şi achiziţionarea unui instrument de management al fluxului de activitate ori
procesului operaţional în vederea automatizării fluxurilor de activitate. Acesta, împreună
cu semnături electronice sau alte forme de aprobare, ar putea diminua cheltuielile
suplimentare aferente procesului operaţional. Implementarea unui proces operaţional
automatizat cu o identitate uniformă şi a unui sistem de management al accesului vor
întări şi controalele existente de prevenire a fraudei.
• Crearea unor interfeţe standard între sisteme (ex. Asistenţă socială - SAFIR şi
Pensiile); aceasta va ajuta la automatizarea unor procese de validare (ex. eligibilitate)
care sunt în prezent efectuate manual sau printr-o procedură ad-hoc;
• Simplificarea procedurilor de activitate operaţională. Iniţierea unui comitet de
coordonare MMFPS care va analiza exhaustiv toate procesele operaţionale;
• Diminuarea paşilor manuali şi a controalelor de documente. Aceasta va necesita
modificări la nivelul proceselor actuale şi eventual al legislaţiei precum şi adoptarea unor
noi tehnologii, incluzând semnăturile electronice, documentele electronice, fluxul
automatizat de activitate şi un management solid al autentificării şi accesului. Ar trebui
implementat unul sau mai multe sisteme experimentale pentru a dobândi experienţă şi a
realiza o tranziţie uşoară de la procesele manuale la procesele automatizate;
• Îmbunătăţirea catalogului informaţiilor nestructurate, în ceea ce priveşte
documentele. Ar trebui pusă la punct o strategie şi o taxonomie a metadatelor precum şi
un management al metadatelor. Consideraţi utilizarea unui produs tehnologic pentru
managementul şi dezvoltarea taxonomiei metadatelor;
• Crearea şi implementarea unui depozit de date, prin utilizarea „excavării de date”
pentru a scana baza de date şi a înţelege anomaliile datelor din cadrul MMFPS;
• Înfiinţarea unui comitet de coordonare la nivelul unităţilor şi agenţiilor din cadrul
MMFPS şi din afara acestuia, care să analizeze datele şi să formuleze definiţii,
interpretări, metadate şi reguli operaţionale comune . Elaborarea unei strategii de

99
 partajare îmbunătăţită a datelor între compartimente organizaţionale şi aplicaţii interne,
precum şi în exterior; şi
• Îmbunătăţirea competenţei managementului de date prin formarea profesională sau
angajarea unor specialişti de management informaţional cu experienţă în modelare şi
arhitectură informaţională.

Managementul securităţii şi al autentificării

293. Constatări:
• Iniţiativele de automatizare a proceselor actuale manuale sunt obstrucţionate de
necesitatea unei clarităţi şi securităţi mai mari în utilizarea semnăturilor electronice;
• Anumite elemente ale managementului autentificării şi accesului sunt instaurate şi
conectate la sistemele de aplicaţii în cazul unor sisteme (ex. SAPHIR);
• Accesul la sisteme este restricţionat, fiind permis aproape exclusiv personalului
specializat (pentru fiecare proces), care răspunde de procesarea informaţiilor şi de
generarea rapoartelor pentru factorii de decizie.

294. Recomandări:
• Realizarea unui registru centralizat cu toate informaţiile cheie privind personalului
MMFPS şi al agenţiilor acestuia pentru a sprijini managementul autentificării şi accesului
şi a îmbunătăţi datele privind resursele umane;
• Întărirea infrastructurii curente a managementului autentificării şi accesului şi crearea
unei platforme tehnologice de management al autentificării şi accesului la nivelul
companiilor. Asigurarea unui serviciu comun de autentificare şi autorizare. Acest serviciu
ar trebui să fie utilizat de toate aplicaţiile din cadrul MMFPS pentru a se asigura o
implementare adecvată a autentificării şi autorizării în baza aceloraşi definiţii ale
politicilor din cadrul organizaţiei;
• Emitere semnături digitale pentru toate competenţele MMFPS.

Integrare şi transformare

295. Constatări:
• Există sisteme de producţie care sprijină procesele operaţionale de anvergură. Sistemele
actuale IT reprezintă un amestec între sistemele patrimoniale susţinute de tehnologii mai
vechi (ex. Microsoft Visual FoxPro) şi aplicaţii noi web-based disponibile pe Intranet şi
Extranet (e.x Oracle 10g). Figura XX de mai jos prezintă principalele caracteristici ale
celor trei sisteme de management al autentificării şi accesului aparţinând Casa naţională a
pensiilor, Agenţia naţională de ocupare a forţei de muncă şi Agenţia naţională de
asistenţă socială:

Agenţia naţională de asistenţă socială

100
Mediu WEB
Motor bază de date ORACLE
Sisteme de operare LINUX—RED HAT
Creare aplicaţie JE2 / INTERFAŢA DE PROGRAMARE GOOGLE
Conectivitate VPN
Distribuţie CENTRALIZATĂ

Casa naţională a pensiilor şi altor drepturi de asigurări sociale

Mediu WEB
Motor bază de date ORACLE
Sisteme de operare UNIX
Creare aplicaţie JE2 / PROGRAMATOR ORACLE
Conectivitate VPN
Distribuţie DESCENTRALIZATĂ

Agenţia naţională de ocupare a forţei de muncă

Mediu CLIENT / SERVER

Motor bază de date DB2—IBM
Sisteme de operare UNIX
Creare aplicaţie DIVERŞI
Conectivitate VPN
Distribuţie DESCENTRALIZATĂ

• Majoritatea interfeţelor de integrare dintre aplicaţii se bazează pe loturi de fişiere

transmise via curier electronic sau pe suport extern.

296. Recomandări:
• Elaborarea unei strategii pentru o partajare îmbunătăţită a datelor la nivelul
departamentelor, aplicaţiilor MMFPS şi în exterior;
• Definirea şi implementarea unui Set de servicii de date. MMFPS ar beneficia de pe urma
lucrului într-o arhitectură integrată care să partajeze informaţii între departamente şi eventual
în afara compartimentelor organizaţionale şi până la alte ministere. Aceasta ar cuprinde un
set de servicii comune de date menit să faciliteze partajarea informaţiilor la nivelul
aplicaţiilor existente în cadrul Serviciilor naţionale şi în exterior. Această arhitectură de
integrare ar constitui începutul unei arhitecturi mai vaste centrate pe servicii care să
reunească procesele operaţionale cu automatizarea;

101
• Realizarea unei baze de date operaţionale provenite din sistemele existente de aplicaţii
(ex. pensii, şomaj, ajutoare sociale etc.), ar constitui un important pas înainte către integrarea
informaţiilor:
• Trecerea de la aplicaţiile formulare la cele online. Aceasta va necesita o infrastructură mai
sigură de reţea la nivel naţional precum şi abilităţi adecvate pentru toţi membrii personalului.
• Trecerea de la documentele pe suport de hârtie la cele pe suport electronic ar putea şi ea
să diminueze problema incapacităţii de a exporta datele din formulare în format electronic.
Aceasta ar putea fi realizată şi în alte modalităţi decât cele care presupun abilităţi de lucru
online: se vor analiza formularele şi procesele pentru a stabili dacă sunt necesari toţi paşii şi
toate datele.

Platformă tehnologică

297. Constatări:
• Istoricul achiziţiilor de platforme tehnologice din sectorul forţei de muncă şi protecţiei
sociale arată patru tipuri de probleme:
a. Achiziţionarea de tehnologii care nu întrunesc cerinţele operaţionale şi sunt
insuficiente pentru îndeplinirea sarcinilor impuse;
b. Achiziţionarea de tehnologii care depăşesc cerinţele şi sunt astfel irosite;
c. Achiziţionarea de tehnologii care reunesc cele două probleme într-una singură.
Acesta este cazul cel mai des întâlnit; şi
d. Achiziţionarea de tehnologii care nu sunt însoţite de modificările necesare la
nivelul resurselor umane, procedurilor operaţionale şi întreţinerii şi actualizării
tehnologiilor (ex. sistemul pensiilor, realizat în 2005, însă rămas neactualizat de
atunci în sensul numeroaselor modificări legislative).

• Nu s-a identificat la nivelul mediului niciun sistem de colaborare documentară.

298. Recomandări:
• Evaluarea, selectarea şi implementarea tuturor modificărilor tehnologice în strânsă
coordonare cu modificările necesare la nivelul resurselor umane şi procedurilor
operaţionale. Se vor asigura resursele necesare întreţinerii şi actualizării tehnologiilor pe
întreaga durată de viaţă a sistemelor.
• Adoptarea unei platforme de colaborare documentară şi partajare a cunoştinţelor în
vederea îmbunătăţirii proceselor existente. Coroborată cu o aprobare a fluxului de
activitate, ar putea îmbunătăţi semnificativ nivelurile de productivitate.

Interoperabilitatea

299. Definiţia UE : Interoperabilitatea reprezintă, în contextul furnizării serviciilor publice

europene, abilitatea organizaţiilor disparate şi diferite de a interacţiona în scopuri reciproc
benefice şi stabilite de comun acord, implicând partajarea informaţiilor şi cunoştinţelor între
organizaţii, în cadrul proceselor operaţionale pe care le susţin, prin intermediul schimbului de
date între sistemele TIC ale fiecăreia. Există trei zone vaste de focalizare:

102
 • Servicii / Procese organizaţionale—operaţionale
• Semantica—Informaţii
• Tehnica—Sisteme şi tehnologii

300. Constatări:
• Atât MMFPS cât şi agenţiile sale au admis nevoia de verificare încrucişată a informaţiilor
disponibile în diversele sisteme de management al informaţiei, în vederea îmbunătăţirii
certificării de eligibilitate pentru ajutoare sociale şi prevenirii oricăror erori sau practici
fraudulente;
• MMFPS a iniţiat un proiect informal de interconectare a tuturor agenţiilor din subordine
şi a altor instituţii externe (ex. ANAF, the Registrul Comerţului, Ministerul
Administraţiei şi Internelor). Deşi au fost semnate mai multe protocoale bilaterale de
colaborare între agenţii, procesul este departe de a fi funcţional. Şi alte agenţii de stat au
făcut paşi în direcţia interoperabilităţii: ANAF a implementat un sistem unic de raportare
online, care permite companiilor să depună o singură declaraţie. Informaţiile sunt apoi
distribuite electronic către instituţii precum CNP, ANOFM, şi Casa de asigurări de
sănătate.
• La nivel guvernamental, există mai multe iniţiative pentru interoperabilitate în curs de
desfăşurare:
o Proiect de lege privind interoperabilitatea în Parlament;
o Grup încrucişat de lucru între ministere pentru a stabili un cadru de
interoperabilitate;
o Inventa al bunurilor TIC din cadrul tuturor ministerelor;
o Soluţii tehnice precum şi un model partajat de servicii aflate în stadii distincte de
maturitate (ex. infrastructura comunicaţională a statului).

301. Ministerul Comunicaţiilor şi Informaţiei deţine mandat pentru a coordona acest efort, însă
are o capacitate de implementare şi o abilitate de autorizare limitate.

302. Recomandări:
• Cel puţin la nivelul Ministerului, trebuie să existe un model de referinţă de
interoperabilitate acceptat de către toate părţile interesate. În UE şi în SUA se pot găsi
exemple solide în care au fost adoptate modele în baza metodologiei de arhitectură
antreprenorială, stabilindu-se procedurile de lucru şi de schimb al datelor. Dacă este
necesar, Ministerul ar putea lua în calcul contractarea unui consultant care sa-l sprijine în
aceste efort critic;
• Ministerul ar trebui să facă demersuri de efectuare a formalităţilor pentru o Arhitectură
şi un Plan de Acţiune de Interoperabilitate coerente.

Managementul conţinutului de întreprindere

303. Constatări:
• Deşi unele agenţii sunt în mare măsură automatizate, există în continuare un volum
considerabil de hârtii. Gestionarea acestui volum este atât cronofagă, cât şi costisitoare;

103
 • Multe persoane din cadrul organizaţiilor nu agreează documentele în format electronic.
Fie că este impus prin procedura operaţională, fie că reprezintă o alegere personală,
metoda de predilecţie este constă în folosirea hârtiei.
304. Recomandări:
• Management al evidenţelor /documentelor electronice
o Elaborarea unei strategii de management al registrelor şi a unei politici care să
admită atât documente tipărite, cât şi documente electronice;
o Realizarea unui mecanism de administrare a informaţiilor şi crearea competenţei
necesare pentru a sprijini întreprinderea la elaborarea şi conservarea
taxonomiilor şi schemelor de clasificare necesare descrierii documentelor;
o Evaluarea, selectarea şi implementarea unei platforme tehnologice solide pentru
un sistem de management al documentelor şi registrelor MMFPS.

• Evaluarea, selectarea şi implementarea unui sistem de urmărire a documentelor la nivelul

MMFPS şi agenţiilor sale.

Aplicaţii de întreprindere: managementul serviciilor şi ajutoarelor sociale

305. Constatări:
• Diferitele sisteme de protecţie socială nu sunt interconectate şi nici corelate cu alte
sisteme externe;
• Nicio aplicaţie de întreprindere nu este utilizată în mai mult de o agenţie;
• Sistemele actuale informaţionale ar trebui considerate drept arhitectură din „spatele
ghişeului”, întrucât au fost gândite astfel încât să satisfacă necesarul de introducere date
şi procesare informaţii în scopuri specifice. De obicei, ele nu au capacitatea de a genera
informaţii şi rapoarte diverselor părţi implicate sau publicului.

306. Recomandări:
• Implementarea unui sistem integrat de Management al informaţiei pentru sectorul de
forţă de muncă & protecţie socială gândit ca un portal către ajutoarele sociale din partea
statului. Un sistem integrat de informare socială ar trebui să cuprindă cel puţin patru
componente: Registrul unic al beneficiarilor (RUB), Sistemul unic de plată a ajutoarelor,
Raportarea şi monitorizarea şi evaluarea informaţiilor sociale. Pentru a se ajunge la
această soluţie, se recomandă o platformă de Arhitectură centrată pe servicii (ACS),
pentru a realiza servicii care să permită interoperabilitatea cu sisteme sau cu alte agenţii
din afara ministerului.

Figura 8.1 de mai jos arată o posibilă structură a unui astfel de sistem.

104
 Casa  Agenția  Protecția 
națională   Inspecția  națională de  persoanelor 
ANPS Muncii ocupare a forței cu dizabilități  Altele
de pensii
de muncă ….

INTEROPERABILITATE   (SERVICII WEB)

Alte fonturi de  Evidența 
Caracteri‐  validare Populației 
zare 
socioeconomică 

S I I S

Sistem integrat de 
Index  R U B informare socială
 vulnerabilitate 

MONITORIZARE ȘI EVALUARE 

307. Registrul unic al beneficiarilor (RUB). Înfiinţarea unui RUB necesită un cadru
normativ care să stabilească limitele şi raza de acţiune a sistemului. Acesta va permite o mai
bună luare a deciziilor privind cheltuielile de asistenţă socială, întrucât susţine selecţia
beneficiarilor şi furnizarea raţională a serviciilor şi ajutoarelor sociale. Cu privire la
interconectarea bazelor de date, cadrul legal pune bazele fluxului de informaţii provenind de la
diverse programe sociale, mai exact permite interoperabilitatea dintre programele de protecţie
socială. În mod similar, le impune instituţiilor publice să îşi readapteze practicile astfel încât să
integreze RUB în procesele lor principale.

308. Pentru atingerea tuturor scopurilor, este necesar să existe o reglementare care să oblige
instituţiile partenere să semneze acorduri între ele, în primul rând pentru că protejarea

105
confidenţialităţii datelor furnizate de către beneficiari este esenţială, şi în al doilea rând pentru că
astfel se va preveni întrebuinţarea abuzivă a informaţiilor.
Registrul unic al beneficiarilor (RUB)

Casa  Inspecția  Agenția  Protecția 

ANPS națională de  Muncii națională de  Persoanelor  Altele
pensii ocupare a  cu 
forței de  Dizabilități 
muncă

Plata unică a ajutoarelor

Calcul Audit
și Management și
plată control

309. Agenţia de plată unică a ajutoarelor. Procesul asociat cu plata ajutoarelor reprezintă o
activitate ce poate fi desfăşurată drept serviciu al tuturor agenţiilor MMFPS, concentrată pe
administrarea şi controlul plăţilor. Acest sistem ar trebui să permită calcularea şi plata exclusivă
a ajutoarelor (numai tichete), să genereze fişiere de plată instituţiilor plătitoare (bănci, poşta), să
auditeze şi controleze procedura de plată şi contabilitatea aferentă administrării ajutoarelor
(balanţă pătratică a plăţilor). Un astfel de sistem nu va include procesul de stabilire a eligibilităţii
pentru ajutoare, această funcţie fiind păstrată de către sistemele iniţiale de gestionare a
ajutoarelor sociale (ex. pensii, şomaj şi asistenţă socială).
O astfel de abordare integrativă este demnă de analiză atentă şi, dacă este selectată,
implementarea sa trebuie planificată corespunzător, întrucât necesită eforturi considerabile în
sensul resurselor financiare şi umane, precum şi al timpului.

106
310. Au fost identificate constatări şi recomandări specifice privind sistemele de
Management al informaţiei / Tehnologia comunicaţiilor şi informaţiei utilizate la nivelul
agenţiilor selectate:

Sistemul SAFIR

311. Constatări:
• Sistemul SAFIR a fost conceput şi implementat astfel încât să nu permită unei aplicaţii să
fie introdusă în baza de date [[corect? părea că afirmă contrariul]] la nivelul
administraţiei locale (municipii, oraşe mici şi comune rurale). De fapt, sistemul este
operat numai la nivel judeţean şi naţional. Astfel, beneficiarul nu este informat atunci
când depune o solicitare dacă aceasta este completă (de pildă dacă sunt necesare alte
documente) şi când va începe să primească plăţi. Chiar dacă resursele umane şi tehnice
erau adecvate introducerii de date la nivel local, această limitare avea să persiste,
deoarece hardware-ul SAFIR nu are capacitatea de a găzdui un număr mare de conexiuni
simultane.
• În faza de introducere a datelor, au fost identificate următoarele slăbiciuni:
o Informaţiile personale ale beneficiarilor şi membrilor familiilor acestora nu sunt
confirmate de Evidenţa populaţiei
o Informaţiile angajatorului nu sunt confirmate de Registrul Comerţului
o Sistemul permite introducere unei singure declaraţii de venit, chiar dacă
beneficiarul deţine mai multe. În astfel de cazuri, un operator ar trebui să
calculeze manual sumele şi să introducă datele în sistem. Cu toate acestea, această
procedură generează erori de raportare.
o Nu există niciun dosar electronic echivalent cu dosarul pe format de hârtie.
Formatul electronic ar cuprinde documentele scanate şi ar facilita o arhivare şi o
analiză mai bună a fişierului.
o Solicitările pe suport de hârtie nu sunt completate cu toate informaţiile. Mai mult,
informaţiile de pe suportul de hârtie nu sunt introduse în totalitate în sistem.
Aceste cazuri determină probleme la nivelul procesului de raportare.
o Procedurile de suspendare şi recalculare sunt realizate manual, ceea ce poate
produce erori.
o Modulul SAFIR de generare rapoarte nu este utilizat din pricina complexităţii sale
şi lipsei unui personal specializat.

312. Recomandări:
• Să se asigure introducerea datelor la nivelul administraţiilor locale. Aceasta ar îmbunătăţi
procesul de introducere a solicitărilor şi ar accelera procesarea. Ar necesita întărirea
capacităţii hardware-ului SAFIR.
• Să se asigure interoperabilitatea SAFIR cu alte sisteme / baze de date (ex. Evidenţa
Populaţiei) în timp real. Astfel, va fi verificată o cantitate mare de informaţii în clipa în
care operatorul va introduce datele solicitării.
• Încorporarea unui modul de management al documentelor electronice.
• Îmbunătăţirea modulului de raportare astfel încât să poată genera rapoarte la cerere pentru
diverse părţi interesate sau pentru public.

107
 • Crearea unui sistem on-line de urmărire a solicitărilor cetăţenilor.

313. Sistemul Casei naţionale de pensii

• Sistemul a fost pus la punct în 2005. De atunci, din cauza lipsei resurselor, unele module
ale sistemului nu au putut fi actualizate conform modificărilor legislative. Astfel, ele au
devenit depăşite şi nu au mai putut fi utilizate (de pildă, modulul de calcul al ajutoarelor).

314. Sistemul Agenţiei naţionale de ocupare a forţei de muncă:

• Serviciile computerizate provin în integralitate de la furnizori străini. Agenţia deţine un
număr foarte restrâns de personal calificat ce ar putea constitui specialişti echivalenţi cu
furnizorii serviciilor.

315. Aplicaţiile Agenţiei de protecţie a persoanelor cu dizabilităţi:

• Nu există un registru unic naţional al persoanelor cu dizabilităţi.
• Nu există o soluţie unică de software pentru toate direcţiile locale (la nivel judeţean).
Fiecare dintre ele utilizează o soluţie proprie, iar cele mai multe soluţii sunt de
provenienţă internă.

ANEXA I-PIAŢA MUNCII

Tabelul 1: Rata ocupării forţei de muncă şi şomajului în ţările UE10, şi în UE27 şi ţările UE15
în 2008, 2009 şi 2010, pentru popula ia cu vârste între 15 i 64 ani, conform datelor AFM (%)

Rata de Rata* Rata Rata Rata de Rata* Rata Rata Rata*

ocupare a omajul şomajului pe şomajului ocupare a omajul şomajului pe şomajului omajul
forţei de ui termen lung la tineri forţei de ui termen lung la tineri ui
muncă muncă
2008 2009 2010
UE-27 65.9 7 37.1 15.4 64.6 8.9 33.7 19.6 9.6
UE-15 67.3 7.1 36.6 15.3 65.9 9 33.3 19.2 ...
Republica 66.6 4.4 50.0 9.9 65.4 6.7 29.9 16.6 7.3
Cehă
Ungaria 56.7 7.8 46.2 19.9 55.4 10.0 42.0 26.5 11.2
Polonia 59.2 7.1 33.8 17.3 59.3 8.2 30.5 20.6 9.6
Slovacia 62.3 9.5 69.5 19.0 60.2 12.0 54.2 27.3 14.4
Slovenia 68.6 4.4 43.2 10.4 67.5 5.9 30.5 13.6 7.3
Estonia 69.8 5.5 30.9 12.0 63.5 13.8 27.5 27.5 16.9
Letonia 68.6 7.5 25.3 13.1 60.9 17.1 26.9 33.6 18.7
Lituania 64.3 5.8 20.7 17.3 60.1 13.7 23.4 29.2 17.8
Bulgaria 64.0 5.6 51.8 12.7 62.6 6.8 44.1 16.2 10.2
România 59.0 5.8 41.4 18.6 58.6 6.9 31.3 20.8 7.3
*- pentru popula ia cu vârsta între 15 i 74 ani
Sursa: Eurostat on-line

108
Tabelul 2: Ponderea de tineret, femei, şi şomeri de lungă durată în rândul solicitanţilor de locuri de muncă
înregistrată în decembrie 2008, şi lunile iunie şi decembrie 2009, în ţările UE10
Tineret, (%) Femei, (%) Şomeri de lungă durată,
Dec- Iunie Dec- Dec- Iunie Dec- Dec- Iunie Dec-
Republica
Cehă 17.2 17.0 18.1 52.1 50.0 47.9 28.8 21.9 23.0
Ungaria 15.6 15.3 15.2 47.4 47.2 46.1 30.0 24.8 25.5
Polonia 20.7 21.6 * 22.5 * 56.5 52.4 51.1 34.0 27.4 25.8
Slovacia 51.8 48.0 46.6 43.2 33.2 36.9
Slovenia 12.7 12.1 11.9 50.9 49.1 48.2 46.5 35.3 40.7
Estonia 14.5 16.2 15.7 49.0 44.6 45.4 30.6 29.4 41.0
Letonia 13.6 13.3 14.6 52.0 49.1 50.8 11.1 9.4 13.5
Lituania 12.1 15.1 14.5 48.3 41.7 42.2 3.3 5.6 14.4
Bulgaria 8 8.6 9 62.7 57.6 55.1 39.1 28.0 25.8
România 17.6 11.8 15.5 46.4 43.8 42.6 18.9 16.0 13.4
* 18-24 ani. ** 16-24 ani *** omeri de lungă durată: tineri înscri i mai mult de 6 luni şi persoane în
vârstă mai mult de 12 luni.

ANEXE
ANEXA I-PIAŢA MUNCII

Tabelul 3: Raportul dintre numărul solicitan ilor de locuri de muncă i posturile vacante, şi numărul de
plasări de for ă de muncă la 1.000 de solicitanţi de locuri de muncă înregistrate în perioada martie 2008
şi decembrie 2009, în ţările UE10
Raportul dintre numărul solicitan ilor deNumărul de plasări de for ă de muncă la 1.000
locuri de muncă i posturile vacantede solicitanţi de locuri de muncă înregistrate
î Mar-i t t Iunie Martie Iunie Dec- Martie Iunie Martie Iunie Dec-
Republica
2.2 2.0 8.1 10.8 17.4 115 89 72 75 41
Cehă
Ungaria 7.3 6.1 10.9 9.9 22.3
Polonia 24.0 18.0 38.2 40.5 88.9 55 63 42 54 40
Slovacia 11.1 10.6 39.0 51.3 75.9
Slovenia 3.2 3.0 9.6 6.1 8.3 64 48 45 45 40
Estonia 2.6 3.1 18.7 30.0 39.7 61 67 23 31 24
Letonia 4 4.7 61.5 64.7 128.0 86 80 19 26 43
Lituania 3.8 4.1 20.6 19.3 35.8 115 137 42 56 31
Bulgaria 9.6 13.3 11.9 13.9 38.4 94 60 75 69 28
România 19.1 29.6 48.5 57.8 94.9 100 78 45 49 21
Sursa: Kuddo 2010

Tabelul 4: Dinamica şomajului înregistrat în România în 2004-2010

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

109
Rata omajului 6.8 5.8 5.4 4.3 4 6.3 7.6
înregistrat (%)
Rata omajului la 6 5.1 4.7 4 3.6 5.9 6.1
femei (%)
Rata omajului la 7.5 6.5 6.1 4.6 4 6.6 9.3
bărba i,%
Numărul mediu de 607.2 513.7 484.7 386.7 362.4 573.0 693.4
omeri
înregistra i.
(1000’)
Beneficiari de 253.9 195.4 178.5 128.6 108.6 299.6 384.4
ajutor de şomaj
(1000’)
Numărul total de 1100.9 965.2 1026.8 1060.6 920.0 1068.3 996.4
omeri
înregistra i.
(1000’)
Din care
omeri noi 699.4 647.7 685.4 623.0 605.3 620.5 727.7
înregistra i
(1000’)
Număr curent de 278.1 230.1 229.6 176.4 168.9 447.8 351.1
omeri şi
disponibilizări în
masă, (1000’)
Sursa: ANOFM

ANEXA I-PIAŢA MUNCII

Tabelul 5: Numărul de şomeri înregistraţi şi a personalului SPO în ţările UE10, End-2008

Numărul de Numărul total Numărul Volumul Raportul dintre
şomeri al personalului SPO de lucru consilieri de
înregistraţi, personalului în contact cu al prima linie
'000 SPO locuri de muncă persona- pentru a
şi angajatorii lului * personalului
propriu al SPO
total (%)
Republica Cehă 480.0 5991 2286 80 38.2
Ungaria 407.0 3600 2500 113 69.4
Polonia 1473.8 22362 66
Slovacia 248.6
Slovenia 66.2 861 432 77 50.2
Estonia 32.5 350 260 93 74.3
Letonia 76.4 780 513 98 65.8
Lituania 95.0 1476 1090 64 73.8
Bulgaria 232.3 2551 1720 91 67.4
România 403.4 2538 2048 159 80.7

110
* Numărul mediu de şomeri înregistraţi pe personalului propriu SPO.
Sursa: Kuddo 2010

Tabelul 6: Numărul de şomeri şi personal SPO înregistrat în ţările UE10, la sfârşitul anului 2009
Numărul de Numărul Numărul Volumul de Raportul
şomeri total al personalului dosare pe dintre
înregistraţi, 1000’ personalului SPO în contact angajat * consilierii de
SPO cu solicitan ii prima linie i
de locuri de totalul
muncă şi personalului
angajatorii SPO (%)
Republica Cehă 539.1 6135 2399 88 39.1
Ungaria 604.6 3600 2500 168 69.4
Polonia 1892.7
Slovacia 379.6
Slovenia 96.7 998 488 97 48.9
Estonia 87.3 455 343 192 75.4
Letonia 179.2 744 540 241 72.6
Lituania 268.8 1434 1081 187 75.4
Bulgaria 338.1 2551 2142 133 84
România 683.1 2538 1922 269 75.7
* Numărul mediu de şomeri înregistraţi pe fiecare angajat SPO.
Sursa: Kuddo 2010

ANEXA I-PIAŢA MUNCII

Tabelul 7: Inventarul cheltuielilor publice şi participan ilor în cadrul programelor pe piaţa muncii din
OCDE, şi din Australia, Ţările de Jos şi Regatul Unit 2007-08
Categorii de program şi sub- Australia Ţările de Jos Regatul Unit Medie nepon-
categorii derată OCDE
PuEx * PaSt+ PuEx * PaSt+ PuEx * PaSt+ PuEx * PaSt+
1. SPO şi administra ie 0.17 0.41 0.28 0.15
din care:
Plasament şi servicii conexe 0.11 0.24 0.14 0.06
Administrare îndemniza ii 0.03 0.17 0.06 0.05
2. Pregătire 0.01 0.17 0.10 1.38 0.02 0.07 0.14 1.19
4. Stimulente pentru încadrarea în 0.01 - - 0.01 0.01 0.14 0.10 1.83
muncă
5. Angajare susţinută şi reabilitare 0.06 1.18 0.47 1.80 0.01 0.06 0.09 0.56
6. Crearea de locuri de muncă 0.05 0.48 0.11 0.41 0.01 - 0.05 0.58
directe
7. Stimulente începere activitate 0.01 0.05 - - - - 0.01 0.18
8. Men inere şi sprijin
indemnizatie disponibilizare 0.42 4.16 1.39 6.38 0.16 2.78 0.64 4.98
9. Pensionare anticipată - - - - - - 0.11 0.76
TOTAL (1-9) 0.74 2.49 0.48 1.32
Măsuri active (1-7) 0.32 1.09 0.32 0.56
din care: doar Categorii 2-7 0.14 1.89 0.68 3.61 0.05 0.29 0.40 4.28
Măsuri pasive (8-9) 0.42 4.16 1.39 6.38 0.16 2.78 0.75 5.71

111
* Cheltuielile publice ca procent din PIB.
+ Inventar participan i ca procent din forţa de muncă.
A se remarca faptul că OCDE nu poate introduce cheltuieli la nivelurile inferioare de guvernare în sistemele
descentralizate, la fel ca în Ţările de Jos.
Sursa: Statistici şi anexa statistice online OCDE, Raport OCDE de ocupare a forţei de muncă, 2009.

Tabelul 8: Cheltuieli privind măsurile LMP în funcţie de tipul de acţiune în ţările UE10 şi UE27, 2008
% Cheltuieli totale cu privire la măsurile LMP
Cheltuieli Formare Rotaţie locuri Stimulente Angajare Crearea Stimulente
privind măsu- profe- de muncă şi pentru susţinută şi de locuri începere
rile LMP sională împăr ire încadrarea reabilitare de muncă activitate
(milioane locuri de în muncă directe
euro;) muncă
UE-27 58768.6 39.0 0.4 24.0 16.1 13.4 7.2
R. Cehă  154.4 7 - 12.7 65.7 12.1 2.5
Ungaria  220.0 31.1 - 45.2 - 20.6 3.1
Polonia  1699.8 26.2 - 12.3 44.2 4.7 12.6
Slovacia  96.9 7.1 - 10.1 10.9 35.3 36.6
Slovenia  34.5 27.2 - 6.7 - 46.4 19.7
Estonia  5.6 86.8 - 1.9 0.4 - 10.9
Letonia  18.0 36.2 - 32.8 0.5 23.5 7
Lituania  45.0 30.4 0.8 52.4 4.2 10.9 1.4
Bulgaria  89.5 13.4 - 16.5 2.2 66.0 1.9
România  83.5 14.9 - 59.8 - 24.1 1.3
Sursa: Eurostat on-line

Anexa I-PIAŢA MUNCII

Tabelul 9: Participarea la programe active pe piaţa muncii (Numărul beneficiarilor programelor), în

parte din ţările UE10, 2008
Asistenţă şi consiliere pentru

Consiliere în carieră şi orientare

formare

Programe pentru şomerii cu

concepute
căutarea unui loc de muncă

Cluburi de locuri de muncă

Deduceri salariale/ impozit

Subven ii antreprenoriat

Programe special

Altele (specificaţi)
de

Lucrări publice
profesională

profesională

pentru tineri
Programe

handicap

R. Cehă 543 36451 12756 16246 974 118602 16584

Estonia 12046 5801 116 162 592 30
Ungaria 57064 53269 7126 63100 10638 e)
Letonia 65296 67939 8579 1,136 93 9983 11222 78 a)
Lituania 1080141 27394 11195 7011 16388 1153 11554
România 386811 43915 18706 447 35321 285 16488 2636 f)
Slovenia 4491 71895 1486 16307 2235 2015 3936 195

112
Tabel 10: Participarea la programe active pe piaţa muncii (Numărul beneficiarilor programelor), în
parte din ţările UE10, 2009

Asistenţă şi consiliere pentru

Consiliere în carieră şi orientare

formare

Programe pentru şomerii cu

concepute
căutarea unui loc de muncă

Cluburi de locuri de muncă

Deduceri salariale/ impozit

Subven ii antreprenoriat

Programe special

Altele (specificaţi)
de

Lucrări publice
profesională

profesională

pentru tineri
Programe

handicap
R. Cehă 560 39831 20208 19794 1231 10789
Estonia 23785 18110 194 495 1577
Ungaria 47112 39750 6827 15761 16870 e)
Letonia 171762 5,084 29238 609 31179 441 a)
Lituania 2107205 33614 13929 13439 18834 1057 6573
România 294641 36378 4838 10 21982 94 6594 2233 f)
Slovenia 7885 91973 2227 23411 6652 6261 4188 230
a) Formarea profesională de către angajator. b) Complex de măsuri de sprijin pentru grupuri ţintă
specifice. c) Experien ă de lucru. d) Numărul de târguri de locuri de muncă disponibile. d) Participanţi la
programe de investiţii de creare de locuri de muncă. e) subvenţii de mobilitate.
Sursa: Serviciul Naţional de Ocuparea forţei de muncă

113
 ANEXA I - PIAŢA MUNCII Tabelul 11: Politici active şi pasive pe piaţa forţei de muncă 2008-2011, în România
Măsuri Bugetul Beneficiari Estimare Bugetul Beneficiari Estimare Bugetul Beneficiari Estimare Bugetul Estimare Estimare
pentru în 2008 plasare lo- pentru în 2009 plasare lo- pentru în 2010plasare lo- pentru număr plasare lo-
anul 2008 (dacă sunt) curi de anul 2009 (dacă sunt) curi de anul 2010 (dacă) curi de mun- 2011 beneficiari curi de
(Mii muncă în (Mii muncă în (Mii că în 2010 (Mii în 2011 muncă în
RON) 2008 (dacă RON) 2009 (dacă RON) (dacă sunt) RON) (dacă sunt) 2011 (dacă
sunt) sunt) sunt)

Servicii piaţa 190825 137665 119527 113675

muncii (1)
Formare (2) 44639 43915 20067 26276 36378 15844 27341 35454 17237 30674 47816
Rotaţie i
împăr i-re posturi
(3)
Stimulent încadra- 193331 85132 146262 52225 189815 63898 255079 46890
re în muncă (4)
Integrare PWD (5) 285 94 218 250
Crearea de locuri 61545 44381 44765 4599
de muncă directe
(6)
Stimulente începe- 6375 3807 3803 4295
rea activită ii (7)
Sprijin 997068 108632 2357316 299614 3510019 384446 3801731
indemnizatie de
disponibilizare (8)
Total LMP
(categ.1-8) 1493783 854741 412922 2715707 1080326 304588 3895270 1093999 377772 4210053 908780 324000
PAPM total (categ 496715 358391 355929 408322
2-7)
Categorii: (1) servicii generale pentru solicitanţii de locuri de muncă oferite de serviciile publice de ocupare a for ei de muncă (cheltuieli
administrative ale SPO), (2) programe de formare; (3) programe care facilitează introducerea grupurilor de şomeri sau alte grupuri ţintă într-un loc
de muncă prin substituirea orelor lucrate de un angajat existent; (4) programe care să faciliteze recrutarea şomerilor şi a altor grupuri, sau de ajutor
pentru a asigura angajarea continuă a persoanelor cu risc de pierdere involuntară a locului de muncă; (5) programe care au ca scop promovarea
integrării persoanelor cu handicap în piaţa forţei de muncă; (6) programe care creează locuri de muncă suplimentare; (7) programe care
promovează spiritul antreprenorial prin încurajarea şomerilor şi a grupurilor ţintă să înceapă propria afacere sau să desfă oare activită i
independente; (8) prestaţiile în numerar pentru a compensa pierderea retribu iei sau salariului; (9) programe care facilitează pensionarea
anticipată totală sau parţială a muncitorilor în vârstă.

114
Sursa: ANOFM

115
Anexa I-PIAŢA MUNCII Tabelul 12: Participarea şomerilor în măsuri active şi pasive în România în
anii 2008-2011
Măsuri / indicatori 2008 2009 2010 Planifica
i în 2011
Mediu total de şomeri înregistraţi 362429 572974 693407 580000

Numărul mediu de şomeri care primesc ajutor de 108632 299614 384446 315000
omaj(A )
Numărul mediu de şomeri NU primesc A (solicitanţi de 253797 273360 308962 265000
locuri de muncă)
Au găsit un loc de muncă / au fost plasa i în locuri de 397574 286247 358920 324000
muncă
Numărul mediu lunar de locuri de muncă vacante 16941 9492 8889 ...
înregistrate
Locuri de muncă vacante nou înregistrate (medie lunară) 53901 30858 39507 …

Inchidere noi locuri de muncă vacante(medie lunară) 50417 35039 39508 …

Utilizatorii de servicii de mediere pentru ocuparea 320544 239958 305179 252750

locurilor de muncă
Utilizatorii de servicii de consiliere/ de informare de 66265 53683 64784 38250
ocuparea locurilor de muncă
Participanţii la programele de formare profesională 43915 36378 35454 45100

Plasa i după încheierea stagiului de formare 19561 15222 16818 13150

Indemniza ie în cazul angajării înainte de sfârşitul 18782 21036 29019 20100
perioadei în care persoana are dreptul să primească
ajutorul de omaj
Angaja i cu ajutorul sistemului de subvenţionare salarială
18356 4740 14229 14650
(părinţii singuri cu vârsta peste 45 ani)
Angaja i cu ajutorul sistemului de subvenţionare salarială
(solicitanţi de locuri de muncă cu vârsta de pre- 350 58 207 315
pensionare) *
Angaja i ca urmare a stimulentelor pentru creşterea
2636 2233 3410 3125
mobilităţii forţei de muncă (finanţare de mobilitate)
Absolvenţi angajaţi datorită subvenţiilor la angajare 10809 3605 5568 10290
Programul de primă angajare a absolven ilor 5,669 2,989 3,685 4,490
Subvenţionare pentru angajarea persoanele cu handicap 285 94 218 250
Angaja i ca urmare a acordării de microcredite 447 10 45 50
Numărul candida ilor care i-au lansat propria afacere în
593 869 507 710
urma primirii serviciilor de consultanţă de afaceri
Participanţii în programul de lucrări publice 35321 21982 13,832 —
Angaja i ca urmare a contractelor de solidaritate 1229 710 825 1,285
Angaja i ca urmare a altor măsuri active 584 668 423 125

ANEXA I-PIAŢA MUNCII

Tabelul 13: Indicatori de management al performanţei în Austria, Suedia şi Ungaria

Indicatorii de management de performanţă elabora i de către SOP austriac -Arbeitsmarktservice

116
Indicatori pe fişa de punctaj AMS:
• Perioada medie de omaj a indivizilor
• Întoarcerea la lucru după primirea ajutorului
• Ponderea bugetului de ajutor oferit femeilor
• Reveniri la locul de muncă şi participarea la cursuri de formare profesională per angajat (poziţie
prevăzută în buget)
• Satisfacerea globală a candida ilor
• Calitatea procedurii pentru candida i (rezumatul diverselor articole din studiul de satisfacere a
clientului)
• Procesarea aplica iilor (timpul de la emiterea cererii de primire indemniza ie de şomaj până la
plata sumelor)
• Cereri de plată în % (cererile de plată ca procent de plată din asigurările pentru şomaj)
• Rata plasării în posturile vacante (locurile de muncă vacante înregistrate la AMS ca procent din
totalul de angajări înregistrate la Asociaţia Naţională a Fondurilor de Asigurări Sociale)
• Rata plasării pentru locuri de formare (posturile de formare libere înregistrate la AMS ca procent
din totalul de angajări de stagiari înregistrate la Asociaţia Naţională a Fondurilor de Asigurări
Sociale)
• Durata locurilor de muncă vacante
• Locurile de muncă vacante completate per angajat (poziţie prevăzută în buget)
• Satisfacerea totală a întreprinderilor
• Precizia potrivirii plasamentului
• Satisfacerea Centrelor de Informaţii privind cariera
• Satisfacerea profesională a personalului AMS
• Feedback-ul primit din partea conducerii (în ce măsură personalul satisface manageri)
• Relaţiile interne cu clien ii (în ce măsură personalul realizează colaborarea internă şi
comunicarea)
• Obiectivele politicii pie ei muncii pentru candida i
• Obiectivele politicii pie ei muncii pentru întreprinderi
• Femei în posturi de conducere
• Costurile selectate de materiale şi echipamente pe pozi ie prevăzută în buget) operaţiune?
• ServiceLine (call center) la nivelul serviciilor
• Cazuri soluţionate de către ServiceLine
• Punctajul total, Servicii Candida i
• Punctajul total, Servicii Întreprinderi
• Punctajul total ABI
• Punctajul total, procesul de management
• Punctajul total, procesul de asisten ă
• Punctajul total, fişa de punctaj AMS

Sursa: www.pesmonitor.eu

117
ANEXA I-PIAŢA MUNCII

Indicatorii de management de performanţă pentru SOP suedez (Arbetsförmedlingen)

Măsurile pentru anul 2008 sunt:

Beneficiari

40% din grupul "noilor" şomerii să fie angaja i în termen de 90 de zile.

Rezultatul programului nostru pentru şomeri pe termen lung va fi de X%.
8% din imigranţii noi cu permis de şedere permanentă să obţină un loc de muncă, să intre într-un program
de educaţie sau piaţa forţei de muncă în fiecare lună.
85% dintre angajatori au destui candida i pentru a putea angaja.
75% dintre şomerii no tri sunt mulţumiţi de serviciile pe care le oferim.
90% dintre angajatori sunt mulţumiţi de serviciile oferite de Serviciul Public Suedez de Ocuparea Forţei de
Muncă.

Activitate

80% dintre candida ii înregistraţi la serviciul public de ocuparea forţei de muncă au obţinut o primă
evaluare, precum i un plan de activitate pe termen de 20 de zile.
98% din cererile angajatorilor care aveau nevoie de forţă de muncă s-au finalizat cu un contract, care este
documentat.
75% dintre şomeri consideră planul de activitate ca fiind util.
90% dintre şomerii care beneficiază de indemniza ie de şomaj cunosc, de asemenea, care sunt normele şi
reglementările cu privire la aceasta.

Economie

Abaterea de la buget nu este permisă cu mai mult de 75%.

Personal

75% dintre angajaţii noştri sunt mulţumiţi de propriile posibilităţi de dezvoltare.

60% dintre angajaţii noştri sunt mulţumiţi de modul în care edin ele de personal îi ajută în muncă.
În cadrul institu iei nu aprobăm o perioadă mai mare de 5% de concediul medical.

Sursa: www.pesmonitor.eu

Manualul maghiar SOP sugerează următorii indicatori de performanţă (AFSZ 2004):

- Serviciul de ocuparea forţei de muncă trebuie să menţină relaţii cu cel puţin X% din angajatori.
- Comparativ cu anul precedent, numărul de locuri de muncă raportate trebuie să crească cu X%.
- Comparativ cu anul precedent, numărul de plasări trebuie să crească cu X%.
- Ponderea beneficiarilor implicaţi în formare trebuie să fie de X% din numărul de beneficiari înregistra i.
- Numărul de persoane care figurează în registrul de şomeri 90 de zile după absolvirea unui curs de formare
nu poate fi mai mare de X% din numărul total al celor care au absolvit cursul.
- Numărul şomerilor pe termen lung nu poate fi mai mare de X.
- Numărul de angajaţi cu capacităţi reduse de lucru plasa i trebuie să atingă X.

118
 ANEXA I - PIAŢA MUNCII Tabelul 14: Statusul indicatorilor de performanţă din România pentru anul 2010
% din contractul de Realiza i,% Fluctua ie pe
performanţă jude (cea mai
mare - cea mai
mică), %
Rata de participare a şomerilor adulţi la 70 80.7 99.0-49.0
măsurile active, în primele 4 luni de la data
înregistrării
Nivelul posturilor vacante comunicate de 75.0 81.4 98.9-56.2
angajatori şi înregistrate la ANOFM, ocupate
datorită eforturilor agenţiei
Nivelul angajării omerilor înregistra i în 40.0 26.3 45.0-13.7
evidenţele ANOFM
Rata de participare a şomerilor la cursuri de 15.0 5.5 12.7—1.3
formare profesională
Rata plasării absolvenţilor de cursuri de 20.0 27.3 48.9—9.9
formare profesională în termen de 6 luni de
la examenele de absolvire
Rata plasării absolvenţilor de cursuri de 50.0 45.8 66.5—12.3
formare profesională în termen de 12 luni de
la examenele de absolvire
Rata de participare a şomerilor pe termen 25.0 22.5 69.4—7.4
lung la măsurile active
Rata de participare a şomerilor la măsurile 70.0 87.0 98.4—77.2
active
Rata de participare a şomerilor cu vârsta de 70.0 82.6 98.7—57.9
peste 50 de ani la măsurile active
Rata de participare a şomerilor cu studii 70.0 76.6 89.1—69.9
primare, gimnaziale şi profesionale la
măsurile active
Ponderea şomerilor care beneficiază de 50.0 65.9 99.9—34.7
informaţii şi servicii de consiliere
profesională din numărul total de şomeri din
evidenţele ANOFM
Ponderea persoanelor din grupurile cu nevoi 50.0 54.8 84.2—27.0
speciale care beneficiază de informaţii şi
servicii de consiliere profesională din
numărul total de persoane din grupurile cu
nevoi speciale din evidenţele ANOFM
Rata de ocupare a participanţilor la măsurile 20.0 23.1 49.6—3.5
active în termen de 3 luni de la participarea
la o măsură activă
Rata de ocupare a participanţilor la măsuri 25.0 24.5 51.3—6.7
active în termen de 6 luni de la participarea
la o măsură activă
Rata de participare a tinerilor şomeri la 100.0 93.7 100.0—50.2
măsurile active, în primele 4 luni de la data
înregistrării
Rata de participare a şomerilor adulţi la 70.0 80.7 99.0—49.0

119
măsurile active, în primele 4 luni de la data
înregistrării
ANEXA I - PIAŢA MUNCII

Tabelul 15: Lista indicatorilor de performanţă din România pentru anul 2011

• Nivelul posturilor vacante comunicate de angajatori şi înregistrate la ANOFM, ocupate datorită

eforturilor depuse de Agenţie: 75%
• Nivelul angajării omerilor înregistra i în evidenţele ANOFM: 40%
• Rata de participare a şomerilor la cursuri de formare profesională (cu o reprezentare echilibrată,
în funcţie de nivelul lor de educaţie): 7% -10%, variind în funcţie de judeţe
• Rata de participare a şomerilor la măsurile active: 70%
• Rata de participare a şomerilor la măsurile active, în primele luni de la data înregistrării,
respectiv:
(i) în primele 4 luni de la data înregistrării, pentru tinerii şomeri: 100%
(ii) în primele 6 luni de la data înregistrării, pentru şomerii adulţi: 70%
• Rata de participare a şomerilor pe termen lung la măsurile active: 25%
• Rata de ocupare a participanţilor la măsurile active:
(iii) în termen de 3 luni de la participarea la o măsură activă: 20%
(iv) în termen de 6 luni de la participarea la o măsură activă: 25%
• Ponderea persoanelor din grupurile cu nevoi speciale care beneficiază de informaţii şi servicii de
consiliere profesională din numărul total al persoanelor din grupurile cu nevoi speciale din
evidenţele ANOFM: 50%
• Numărul de proiecte finanţate din FSE prin POSDRU 2007-2013, aprobate sau în curs de aplicare:
(v) în cazul în care agenţia este solicitant / beneficiar: cel puţin 4 proiecte / 2 noi proiecte
pentru fiecare judeţ şi agenţie Bucureşti pentru ocuparea forţei de muncă
(vi) în cazul în care agenţia este un partener: cel puţin 3 proiecte pentru fiecare judeţ şi agenţia
Bucureşti pentru ocuparea forţei de muncă
• Nivelul de credite bugetare imobilizate: maxim 10%.
Sursa: ANOFM

120
 ANEXA II-PENSII

Tabelul 1. Evoluţia numărului de pensionari, pe categorii de beneficii (1989-2010)

Din care:
TOTALUL CU VÂRSTA
ANUL CU AGRICULTORI
PENSIONARILOR DE URMA I
INVALIDITATE
PENSIONARE
1990 2,380,000 1,713,300 192,700 474,000 985,400

1991 2,816,600 2,124,000 205,700 486,900 995,900

1992 2,996,000 2,221,400 242,500 532,100 978,500

1993 3,174,100 2,304,000 304,200 565,900 1,138,700

1994 3,358,900 2,418,600 369,900 570,400 1,478,100

1995 3,518,900 2,504,900 431,000 583,000 1,586,900

1996 3,651,700 2,587,300 466,900 597,500 1,612,100

1997 3,782,300 2,680,200 490,700 611,400 1,649,100

1998 3,923,700 2,776,000 524,300 623,500 1,682,200

1999 4,074,300 2,876,500 564,400 633,500 1,713,400

2000 4,246,100 2,997,700 606,200 642,100 1,751,100

2001 4,425,800 3,111,900 657,000 652,200 1,766,600

2002 4,535,300 3,115,800 701,700 649,700 1,677,000

2003 4,569,900 3,072,400 745,900 649,700 1,571,600

2004 4,596,500 3,051,800 785,300 641,800 1,473,300

2005 4,610,600 3,036,000 822,900 627,200 1,291,800

2006 4,633,000 3,027,600 860,400 613,900 1,005,500

2007 4,643.500 3,037,600 876,600 600,800 931,900

2008 4,665,800 3,067,100 886,200 587,500 866,100

2009 4,719,300 3,116,200 903,100 577,100 799,200

2010 4,768,100 3,184,800 880,900 568,000 736,700

121
 ANEXA II-PENSII

TABELUL 2. Rata de dependen ă persoane în vârstă planificată în ţările UE (2010-2060)

ŢARA 2010 2015 2020 2025 2030 2035 2040 2045 2050 2055 2060
Uniunea Europeană 27 25,9 28,3 31,1 34,2 38 42,1 45,36 48 50,42 52,5 53,47
Belgia 26,09 28,2 30,6 33,8 37,6 40,5 42,27 43,01 43,87 44,7 45,84
Bulgaria 25,29 28,2 31,1 33,8 36,3 39,1 43,58 49,7 55,44 61,4 63,54
Republica Cehă 21,83 26,5 31,1 33,8 35,7 37,8 42,71 50,17 54,81 58,8 61,4
Danemarca 24,98 29,1 31,9 34,5 37,9 41,1 42,69 42,69 41,31 41,2 42,66
Germania 31,17 32,2 35,3 39,5 46,2 52,8 54,73 55,13 56,43 58,3 59,08
Estonia 25,01 26,7 29,2 31,9 34,4 36,1 38,96 42,17 47,19 53,7 55,55
Irlanda 16,67 18,4 20,2 22,3 24,6 27,2 30,6 35,27 40,4 42,9 43,57
Grecia 28,22 30,6 32,8 35,4 38,5 43,2 48,25 53,23 56,99 57,6 57,12
Spania 24,43 25,8 27,4 30,2 34,3 39,7 46,39 53,88 58,69 60 59,07
Franţa 25,81 29,3 32,8 35,9 39 41,7 43,99 44,18 44,68 45,2 45,2
Italia 30,99 33,6 35,5 38 42,5 48,3 54,07 57,89 59,24 59,4 59,32
Cipru 18 19,9 22,3 24,9 27,4 29 30,76 33,32 37,65 41,4 44,47
Letonia 25,17 26,2 28,1 31,2 34,6 37,1 40,72 44,72 51,18 60 64,45
Lituania 23,18 24 26 29,7 34,7 38,8 42,81 45,96 51,13 59,1 65,65
Luxemburg 21,07 22,3 24,2 27,1 30,8 34,4 36,31 37,23 37,82 38,1 39,1
Ungaria 24,22 26,3 30,3 33,3 34,1 36,2 40,11 46,69 50,83 54,5 57,64
Malta 21,19 26,7 31,3 35,9 39,1 40 41,71 45,37 49,77 54,5 59,07
Ţările de Jos 22,82 27,1 30,7 35 40 44,5 46,77 46,14 45,61 46 47,18
Austria 26,01 27,4 29,2 32,7 38,1 43,4 46,03 46,76 48,31 49,3 50,65
Polonia 18,98 21,9 27,2 32,9 36 37,9 41,29 47,19 55,69 63,5 68,97
Portugalia 26,58 28,6 30,7 33,2 36,6 40,2 44,59 49,49 52,96 54,2 54,76
România 21,34 22,5 25,7 29,1 30,3 35,4 40,75 47,77 54 62,7 65,27
Slovenia 23,91 26,3 31,2 36,2 40,8 45,4 49,4 54,65 59,4 62,3 62,19
Slovacia 16,95 19,2 23,9 28,5 32,3 35,3 39,98 47,58 55,46 62,9 68,49
Finlanda 25,7 31,7 36,8 40,6 43,9 45,7 45,06 45,51 46,61 47,5 49,3
Suedia 27,81 31,5 33,7 35,5 37,4 39,6 40,78 41,11 41,91 44 46,71
Regatul Unit al Marii Britanii 24,72 27,1 28,6 30,4 33,2 35,9 36,92 36,72 37,96 40,2 42,14
Norvegia 22,73 25,7 28,3 31,3 34,3 37,7 40,24 40,94 41,43 42,4 43,92
Elveţia 24,94 27,5 29,9 33,2 37,7 41,8 43,74 44,61 45,74 47,1 48,51

Sursa informaa iilor: Scenariul de convergenţă Europop2008 = aprilie 2011

122
ANEXA II – PENSII

Tabelul 3. Evolu ia numărului de contribuabili, pensionari şi rata de dependenţă în România

Rata de
Numărul mediu
Numărul mediu de dependenţă în
ANUL de pensionari de
salariaţi (mii) sistemul de pensii
stat (mii)
de stat
1989 7,997.10 2,132.50 3.75
1990 8,156.00 2,380.00 3.43
1991 7,574.00 2,816.60 2.69
1992 6,888.00 2,996.00 2.30
1993 6,672.00 3,174.10 2.10
1994 6,434.00 3,358.90 1.92
1995 6,160.00 3,518.90 1.75
1996 5,939.00 3,651.70 1.63
1997 5,597.00 3,782.30 1.48
1998 5,369.00 3,923.70 1.37
1999 4,760.53 4,074.30 1.17
2000 4,623.40 4,246.10 1.09
2001 4,619.00 4,425.80 1.04
2002 4,567.80 4,535.30 1.01
2003 4,590.90 4,569.90 1.00
2004 4,645.00 4,596.50 1.01
2005 4,536.50 4,610.60 0.98
2006 4,594.30 4,633.00 0.99
2007 4,720.70 4,643.50 1.02
2008 4,806.04 4,665.80 1.03
2009 4,594.57 4,719.30 0.97
2010 4,238.13 4,768.10 0.89

123
ANEXA II-PENSII

TABELUL 4. Cheltuielile privind pensiile, în ările UE (% din PIB)

ŢARA 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Uniunea Europeană (27 ţări) 12,24 12,20 12,17 12,24 12,15 12,14 11,95 11,41 11,67
Zona euro (15 ţări) 12,51 12,52 12,65 12,73 12,66 12,63 12,44 12,27 12,44
Belgia 10,94 11,06 11,19 11,30 11,13 11,14 11,01 10,71 11,35
Bulgaria 8,14 7,90 7,79 7,74 7,88 7,57 7,25 6,85 7,02
Republica Cehă 8,53 8,54 8,76 8,70 8,27 8,39 8,33 8,22 8,51
Danemarca 10,47 10,61 10,74 11,13 11,03 10,99 10,68 10,73 11,10
Germania (inclusiv fostul RDG) 12,97 13,10 13,29 13,47 13,35 13,27 12,86 12,37 12,28
Estonia 6,61 5,93 5,88 5,88 5,99 5,89 5,91 5,86 7,11
Irlanda 3,60 3,72 4,66 4,88 4,92 4,93 5,04 5,17 6,00
Grecia 11,13 11,87 11,76 11,54 11,70 12,08 12,06 12,17 12,59
Spania 9,64 9,36 9,30 9,18 9,13 9,06 8,95 9,01 9,25
Franţa 12,95 12,94 12,98 13,06 13,12 13,23 13,23 13,31 13,56
Italia 14,40 14,35 14,59 14,70 14,63 14,71 14,63 14,61 14,97
Cipru 5,78 5,84 6,50 6,79 6,64 6,80 6,82 6,70 6,86
Letonia 9,51 8,57 8,23 7,50 6,85 6,33 6,13 5,28 5,98
Lituania 7,80 7,26 6,97 6,76 6,68 6,52 6,33 6,62 7,43
Luxemburg 9,27 9,81 10,02 10,11 9,89 9,57 8,64 8,24 8,26
Ungaria 8,52 8,61 8,86 9,19 9,25 9,83 10,00 10,39 10,92
Malta 8,01 8,87 8,65 8,94 9,06 9,19 9,12 9,01 9,27
Ţările de Jos 12,52 12,44 12,75 12,79 12,79 12,54 12,29 12,07 12,02
Austria 14,30 14,53 14,61 14,75 14,53 14,26 14,05 13,77 13,89
Polonia 12,60 13,60 13,74 13,84 13,27 12,68 12,55 11,59 11,61
Portugalia 10,09 10,47 10,94 11,42 11,95 12,34 12,63 12,65 13,20
România 6,11 6,19 6,65 5,89 6,05 6,07 5,90 6,32 7,46
S Slovenia 11,06 11,18 11,30 10,78 10,53 10,32 10,26 9,74 9,62
Slovacia 7,47 7,39 7,41 7,33 7,41 7,49 7,35 7,25 7,12
Finlanda 10,46 10,51 10,79 11,08 11,01 11,05 10,98 10,64 10,74
Suedia 11,26 11,27 11,51 12,19 12,16 12,25 11,80 11,58 11,77
Regatul Unit 11,93 11,51 10,79 10,64 10,57 10,77 10,73 8,49 8,70
Islanda 6,23 6,12 6,61 7,29 7,11 6,97 6,78 6,95 7,21
Norvegia 7,56 7,72 8,32 8,63 8,36 7,97 7,62 7,79 7,61
Elveţia 12,09 12,55 12,73 13,15 13,02 13,15 12,65 12,44 12,17

124
ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 1. Descrierea principalelor programe de asistenţă socială în România

Cadrul legislativ, nivelul beneficiilor şi criteriile de eligibilitate

Numele programului Frecvenţa Suma de plată în 2010, lei

de asistenţă socială plăţilor
1. Alocaţia de stat lunar 200 RON. plătită copiilor cu vârste de până la doi ani sau până
pentru copii la trei ani pentru copiii cu handicap
(ASC) 42 RON. plătită copiilor cu vârsta de peste doi ani şi la tinerii
cu vârste de peste 18 care frecventează licee sau
şcoli profesionalale
- pentru copii cu 84 RON. plătită copiilor cu handicap cu vârsta de peste trei
handicap ani
2. A. lunar 85% din venitul mediu plătite la un părinte care a avut venituri impozabile
Indemniza ia obţinut în ultimele 12 în cele 12 luni înainte de naşterea copilului
de Cresterea luni,
Copilului (ICC), min. 600 RON, Durata: până când copilul împlineşte 2 ani, sau 3,
pentru copiii max. 4.000 RON. dacă are handicap.
născuţi înainte de plata contribuţiei de reprezintă 5,5% din valoarea indemnizaţiei pentru
1 ianuarie 2011 asigurări de sănătate creşterea copilului şi este plătit integral de la
pentru beneficiar bugetul de stat.
100 RON, bonus de acordată celor ce se întorc la locul de muncă şi
întoarcere la muncă câştigă un venit profesional mai devreme de
implinirea celor 2 / 3 ani, respectiv de la na terea
copilului.
B. lunar Varianta A. 75% din plătite la un părinte care a avut venituri impozabile
Indemniza ia venitul mediu obţinut în în cele 12 luni înainte de naşterea copilului
de Cresterea ultimele 12 luni,
Copilului (ICC), min. 600 RON, Durata: până când copilul împlineşte 2 ani, sau 3,
pentru copiii max. 1200 RON. dacă are handicap.
născuţi înainte de
1 ianuarie 2011 Varianta B. 75% din plătite la un părinte care a avut venituri impozabile
(beneficiarul venitul mediu obţinut în în cele 12 luni înainte de naşterea copilului
trebuie să aleagă ultimele 12 luni,
între varianta A min. 600 RON, Durata: până când copilul împlineşte 1 an, sau 3,
sau B) max. 3400 RON. dacă are handicap.

500 RON, bonus de Bonusul de întoarcere la muncă este plătit celor care
întoarcere la muncă se întorc la muncă înainte de expirarea celor 12
luni, şi care continuă să câştige un venit impozabil,
mai devreme de implinirea celor 2 / 3 ani, respectiv
de la na terea copilului.

125
 plată a contribuţiei de reprezintă 5,5% din valoarea indemnizaţiei pentru
asigurări de sănătate creşterea copilului şi este plătit integral de la
pentru beneficiar bugetul de stat.

C. Alte aloca ii lunar 450 RON, alocaţie acordată persoanelor ce au în între inere un copil
de cre terea cu handicap cu vârsta de 3-7 ani
copilului 450 RON, alocaţie acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce
au în între inere un copil cu handicap cu vârsta
între 0-3 ani, care generează doar veniturile
prevăzute la articolul 57, alineatul (4) din Legea nr
448/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
300 de lei, alocaţie acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce
au în între inere un copil cu handicap cu vârsta
între 3-7 ani, care generează doar veniturile
prevăzute la articolul 57, alineatul (4) din Legea nr
448/2008 cu modificările şi completările ulterioare.
300 de lei, alocaţie acordată persoanelor ce au în între inere un copil
cu handicap cu vârsta între 0-3 ani, care nu se
încadrează în condiţiile la care face referire
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 148/2005
150 RON, ajutor social acordată persoanelor ce au în între inere un copil
lunar cu handicap cu vârsta între 3-7 ani, care nu se
încadrează în condiţiile la care face referire
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr 148/2005.
450 RON, alocaţie acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce
au în între inere un copil cu vârstă de 0-2 ani, care
generează doar veniturile prevăzute la articolul 57,
alineatul (4) din Legea nr 448/2008 cu modificările
şi completările ulterioare.
150 RON, ajutor social acordată persoanelor cu handicap grav/accentuat ce
lunar au în între inere un copil cu vârstă de 2-7 ani care
generează doar veniturile prevăzute la articolul 57,
alineatul (4) din Legea nr 448/2008 cu modificările
şi completările ulterioare.
3. Alocaţie pentru Abrogată 230 RON, acordată fiecăruia dintre primii patru copii nou-născuţi
nou-nascuti în iulie
2010
4. Trusou nou- Abrogat în 150 RON, acordat fiecărui copil nou-nascut
născu i iulie 2010
5. Alocaţia de lunar 97 RON
plasament - pentru copii cu handicap, este plătită ca sumă cu majorare de 50%
6. Bonuri de lunar 350 RON
îngrijire zilnică
7. Prima de Abrogată Este plătit echivalentul in RON a 200 Euro
căsătorie în iulie
2010

126
8. Alocaţia lunară 50 RON-pentru familiile cu 1 copil - 470 RON membru / familie,
familială Abrogată 60 RON-pentru familiile cu 2 copii maxim de venit net lunar, pentru care
complementară la 1 65 RON, pentru familiile cu 3 copii este plătită
(AFC) ianuarie, 70 RON, pentru familiile cu 4 sau mai - Indemnizaţia este majorată cu 25%
2011 mul i copii pentru beneficiarii de VMG
9. Alocaţie de lunară 70 RON-pentru familiile cu 1 copil - 470 RON membru / familie,
sus inere Abrogată 80 RON-pentru familiile cu 2 copii maxim de venit net lunar, pentru care
pentru familia la 1 85 RON, pentru familiile cu 3 copii este plătită
monoparentală ianuarie, 90 RON pentru familiile cu 4 sau mai
(ASP) 2011 mul i copii
9a. Alocaţie lunar 30 RON-pentru familiile cu 1 copil 0-200 RON / membru de familie,
Familială (AF): 60 RON-pentru familiile cu 2 copii plus filtre beneficiu
nou program de 90 RON, pentru familiile cu 3 copi- - Indemnizaţia este majorată cu 25%
înlocuire a 8 şi 9 120 RON pentru familiile cu 4 sau pentru beneficiarii de VMG
începând cu mai mul i copii
ianuarie 2011 lunar 25 RON-pentru familiile cu 1 copil 201-370 RON / membru de familie,
50 RON-pentru familiile cu 2 copii plus filtre beneficiu
75 RON pentru familiile cu 3 copii
100 lei-pentru familiile cu 4 sau mai
mul i copii
lunar 50 RON-monoparentale, 1 copil 0-200 RON / membru de familie,
100 RON-monoparentale, 2 copii plus filtre beneficiu
150 RON-monoparentale, 3 copii - Indemnizaţia este majorată cu 25%
200 RON-monoparentale, 4 sau mai pentru beneficiarii de VMG
mul i copii
lunar 45 RON-monoparentale cu 1 copil 201-370 RON / membru de familie,
90 RON-monoparentale, 2 copii plus filtre beneficiu
135 RON-monoparentale, 3 copii
180 RON-monoparentale, cu 4 sau
mai mul i copii
10. Venitul Minim lunar Acesta este plătit pe bază diferenţiată familiilor sau persoanelor singure având
Garantat un venit pe familie mai mic de:
(VMG) - 125 RON-pentru familii cu o singură persoană
Program 225 RON-pentru familii de 2 persoane
313 RON pentru familii de 3 persoane
390 RON-pentru familii de 4 persoane
462 RON-pentru familiile de 5 persoane
31 RON fiecare pentru fiecare persoană pentru familiile cu mai mult de 5
persoane.
11. Ajutoare de In func ie Scop-situaţii de urgenţă
urgenţă de Guvernul şi primăriile pot oferi ajutor de urgenţă, în limitele care sunt
- De la bugetul necesitate prevăzute în buget în func ie de nevoi în caz de cataclisme, incendii,
local sau de stat accidente.
12. Ajutor financiar In func ie Guvernul poate aproba ajutorul, în limita fondurilor care sunt aprobate în buget
de pentru acest scop specific, pentru situaţii speciale din cauza condi iilor de
necesitate sănătate sau altor cauze justificate.
13. Ajutor lunar 540 RON
rambursabil
pentru refugiaţi
14. Ajutoare pentru a In func ie Primarii pot aproba, în cazul unui deces, să acorde din fondurile alocate pentru
acoperi o parte de ajutor social-anumite sume de bani persoanelor din familiile care beneficiază
din cheltuielile necesitate de ajutor social, pentru a acoperi o parte din cheltuielile de înmormântare.
de înmormântare

127
15. Alocaţie lunară lunar adulţi -13 RON / zi
de hrană pentru copii-11 RON / zi
persoanele
infectate cu HIV
sau afectate de
SIDA
16. Alocaţie lunară lunar 11 RON / zi
de hrană pentru
copiii infecta i
cu HIV sau
afecta i de
SIDA
17. Indemnizaţie de lunar De la: 03 iulie 2010 - 461 RON (indemnizaţie egală cu salariul net al
însoţitor pentru asistentului social debutant angajat la o instituţie bugetară)
persoanele cu
deficienţe de
vedere (cu
handicap major)
18. Indemniza ie lunar Indemnizaţia lunară acordată persoanelor cu handicap major / grav, indiferent
pentru adul i de venituri:
cu handicap -202 RON, pentru adulţii cu handicap major;
(IAH) -166 RON, pentru adulţii cu handicap grav;
19. Bugetul lunar Buget personal complementar, indiferent de venituri:
personal - 91 RON, pentru adultii cu handicap major;
complementar - 68 RON, pentru adulţii cu handicap grav;
pentru - 33.5 RON, pentru adulţii cu handicap mediu.
Persoanele cu
Handicap
(BPCPH)
20. Ajutoare pentru Bazat pe
tratamente necesitatea
medicale şi
intervenţii
chirurgicale
efectuate în
străinătate.
21 Subven ii de Lunar, din Venitul mediu lunar net pe membru Subven ie pe familie în proporţie de:
căldură (SC) luna de familie-RON/persoană
noiembrie 1noiembrie 2010-31 martie 2011
Op iunea A. până în până la 155 90%
Pentru martie 155,1 -210 80%
beneficiarii care 210,1 -260 70%
locuiesc în 260,1 -310 60%
apartamente 310,1 -355 50%
racordate la 355,1 -425 40%
reţeaua de 425,1 -480 30%
încălzire centrală 480,1 -540 20%
540.1 -615 10%

128
 - valoarea reală a ajutorului plătit în sprijinul facturii de încălzire se
calculează ca procent din valoarea facturii, calculat prin înmulţirea
consumului defalcat pe consumatorii individuali cu preţul local al energiei
termice facturat consumatorilor locali;
- ajutorul nu trebuie să depăşească valoarea calculată prin înmulţirea
consumului maxim lunar stabilit pentru fiecare tip de apartament şi în
funcţie de zona de temperatură ori preţul de referinţă local;
- persoanele singure primesc o reducere de 10% mai mare decât
proporţiile stabilite pe familie;
- pentru beneficiarii de VMG sobven iile sunt acordate în proporţie de
100%
- compensaţia se acordă timp de 5 luni (sezonul rece), 12 luni sau 12
luni, pe o bază diferenţiată (sezonul rece şi restul anului), în funcţie de
opţiunea beneficiarului.
Subven ii de Lunar, din Venitul mediu lunar net pe membru Subven ie pe familie în proporţie de:
căldură (SC) luna de familie-RON/persoană
noiembrie 1noiembrie 2010-31 martie 2011
Op iunea B. până în până la 155 262 RON
Pentru martie 155,1 -210 162 RON
beneficiarii de 210,1 -260 137 RON
încîlzire cu gaze 260,1 -310 112 RON
naturale 310,1 -355 87 RON
355,1 -425 62 RON
425,1 -480 44 RON
480,1 -540 31 RON
540.1 -615 19 RON
- ajutorul pentru încălzirea cu gaze naturale este plătită în intervalele
stabilite, dar nu mai mult de valoarea facturii individuale sau, după caz,
cheltuielile care sunt de fapt distribuite pentru cantitatea de gaze naturale,
care este utilizată în timpul sezonului rece.
- ajutorului suplimentar este plătit direct beneficiarilor de ajutoare de
încălzire cu gaze naturale şi este plătit din Fondul Social, care este creat
din sponsorizări de la producatorii interni i distribuitorii de gaze naturale,
pentru perioadele februarie-martie şi noiembrie-decembrie.
Subven ii de Lunar, din Venitul mediu lunar net pe membru Subven ie pe familie în proporţie de:
căldură (SC) luna de familie-RON/persoană
noiembrie 1noiembrie 2010-31 martie 2011
Op iunea C. până în până la 155 54 RON
Pentru martie 155,1 -210 48 RON
beneficiarii care 210,1 -260 44 RON
folosesc lemne, 260,1 -310 39 RON
cărbuni şi 310,1 -355 34 RON
combustibili pe 355,1 -425 30 RON
bază de petrol 425,1 -480 26 RON
480,1 -540 20 RON
540.1 -615 16 RON
- Persoanele ce beneficiază de VMG obţin subven iile de
încălzire pe perioada sezonului rece, de la 1noiembrie 2010-31
martie 2011, în valoare de 58 de lei / lună.
Sursa: pe baza Strategiei de reformă a Asistenţei Sociale din România, Anexa 1

129
ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 2. Dinamica numărului de beneficiari şi bugetul pentru principalele programe de asistenţă socială finanţate de MMFPS,
2005-2010

2005 2006 2007 2008 2009 2010

Numărul de Numărul de Numărul de Numărul de Numărul de Numărul de
Sume Sume Sume Sume Sume Sume
Programul de asistenţă socială beneficiari beneficiari beneficiari beneficiari beneficiari beneficiari
(mil. lei) (mil. lei) (mil. lei) (mil. lei) (mil. lei) (mil. lei)
(mii) (mii) (mii) (mii) (mii) (mii)

Aloca ia de stat pentru copii 1.517 429 1.480 447 1.481 1.262 3.724 2.543 3.835 2.841 4.013 2.887
Îndemniza ia pentru creşterea
copilului / Bonus revenire la
muncă 0 0 198 1.697 207 1.460 197 1.342 196 1.757 207 2.030
Alte programe pentru copii şi
familie 65 83 251 175 286 306 271 332 271 305 295 303
Aloca ii complementare
familiale 708 335 652 317 577 297 506 289 549 405 607 444
Alocaţie famială monoparentală 247 162 245 165 221 156 190 145 194 181 204 191
Subven ii de încălzire 1.040 309 1.114 467 4.087 1.281 4.779 1.178 3.592 514 3.263 980
Indemniza ie pentru copiii cu
handicap 53 29 52 30 53 27 52 43 53 53 54 54
Indemniza ia pentru cresterea
copiilor cu dizabilităţi 0 0 0 0 1 3 3 12 4 21 6 28
Indemnizaţia Adul ilor cu
handicap (IAH) şi Buget
Complementar pentru Adulţi cu
Handicap (BCAH) 390 674 419 811 507 1.306 590 1.682 635 1.967 667 2.095
Indemnizaţia lunară pentru
persoanele infectate cu HIV 5 14 6 16 6 23 6 28 7 31 7 31
TOTAL 2.035 4.125 6.121 7.594 8.075 9.043
Sursa: Guvernul României: Strategia de reformă a Asistenţei Sociale din România, Anexa 2.

130
 ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)
Tabelul 3. Profilul sărăciei a 5%, 10%, 15% şi 20% din cea mai săracă populaţie în 2009
Numărul de persoane sărace definit după cum urmează:
Cele mai sărace 5% Cele mai sărace 10% Cele mai sărace 15% Cele mai sărace 20%
Pragul sărăciei = 260 RON Pragul sărăciei = 332 RON Pragul sărăciei = 383 RON Pragul sărăciei = 430 RON
Numarul de Distribuţia Numarul de Distribuţia Numarul de Distribuţia Numarul de Distribuţia
persoane persoanelor persoane persoanelor persoane persoanelor persoane persoanelor Distribuţia
sărace sărace sărace sărace sărace sărace sărace sărace populaţiei

Total 5 100.0 10.0 100.0 15.0 100.0 20.0 100.0 100.0

Zonă de reşedinţă
Urbană 2.4 26.1 4.6 25.4 7.2 26.3 10.3 28.3 54.9
Rurală 8.2 73.9 16.5 74.6 24.5 73.7 31.8 71.7 45.1
Macro regiune
Nord-Est 6.9 24.0 15.1 26.2 23.3 26.9 29.0 25.1 17.3
Sud-Est 6.8 17.8 12.2 16.1 18.6 16.3 25.0 16.4 13.2
Sud 4.5 13.6 9.6 14.6 14.4 14.7 20.6 15.8 15.3
Sud-Vest 5.9 12.5 12.6 13.3 19.8 13.9 25.8 13.6 10.5
Vest 4.2 7.5 6.6 5.9 8.5 5.1 11.9 5.3 8.9
Nord-Vest 4.7 11.9 9.6 12.2 13.9 11.7 19.0 12.0 12.6
Centru 4.7 11.1 9 10.6 12.2 9.6 16.1 9.5 11.7
Bucureşti 0.7 1.5 1.2 1.2 2.7 1.9 4.3 2.3 10.4
Ocupaţie
Angajat 0.5 2.8 1.5 4.5 3.2 6.1 5.5 8.1 29.2
Angajator 1.5 0.1 1.5 0.0 3.4 0.0 3.4 0.0 0.2
Cu activităţi independente ne-agricole 11.5 8.5 21.4 7.9 30.7 7.6 38.3 7.1 3.7
Cu activităţi independente agricole 14.6 24.9 29.3 24.9 40.6 23.1 50.1 21.3 8.5
Şomeri 13.4 12.2 21.5 9.8 29.8 9 36.6 8.3 4.5
Pensionari 1.3 6.2 3.4 8 6.5 10.3 9.9 11.8 23.7
Elevi, studen i 6 19.7 12.7 21.0 19.3 21.2 25.5 21.0 16.5
Casnice 10.9 11.8 20.2 10.9 28.5 10.2 37.8 10.2 5.4
Altele 8.4 13.9 15.7 13.0 22.5 12.5 29.1 12.1 8.3
Etnie
Români 4.1 73.9 8.7 78.7 13.7 81.9 18.5 83.4 89.9
Maghiari 3.1 3.9 7.7 4.8 11.7 4.9 16.3 5.1 6.2
Rromi 36.0 20.5 52.8 15.0 63.2 12.0 73.2 10.4 2.8
Alte 8.5 1.7 15.8 1.6 19.5 1.3 23.0 1.1 1.0

131
ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 3. Profilul sărăciei a 5%, 10%, 15% şi 20% din cea mai săracă populaţie în 2009, continuare
Numărul de persoane sărace definit după cum urmează:
Cele mai sărace 5% Cele mai sărace 10% Cele mai sărace 15% Cele mai sărace 20%
Pragul sărăciei = 260 RON Pragul sărăciei= 332 RON Pragul sărăciei= 383 RON Pragul sărăciei= 430 RON
Numarul de Distribuţia Numarul Distribuţia Numarul de Distribuţia Numarul de Distribuţia
persoane persoanelor de persoane persoanelor persoane persoanelor persoane persoanelor Distribuţia
sărace sărace sărace sărace sărace sărace sărace sărace populaţiei

Total 5 100.0 10.0 100.0 15.0 100.0 20.0 100.0 100.0

Educaţie
Fără şcolarizare obligatorie 9.4 23.6 17.4 21.9 24.0 20.1 30.7 19.3 12.6
Cu clasele primare, 1-4 8.4 20.7 15.4 19.1 22.6 18.6 29.8 18.4 12.4
Cu gimnaziu, clasele 5-8 7.6 32.6 15.3 33.1 22.5 32.4 29.4 31.7 21.6
coli profesionale 3.6 12.5 8.2 14.1 13.1 15.1 18.1 15.7 17.3
Liceu, clasele 9-12 1.9 9.3 4.5 10.8 7.9 12.7 11.3 13.7 24.2
Post-liceale 0.6 0.4 0.9 0.3 1.6 0.4 2.9 0.5 3.4
Studii superioare 0.5 0.8 0.7 0.6 1.2 0.7 1.5 0.6 8.5
Dimensiune HH
1 1.8 2.3 3.5 2.2 6 2.5 9.7 3.1 6.3
2 1.6 5.7 3.7 6.8 6.3 7.6 9.3 8.5 18.2
3 3.3 15.6 7 16.7 10.3 16.3 14.1 16.8 23.9
4 4.8 25.5 9.6 25.5 15.1 26.7 21.3 28.1 26.4
5 7.1 19.0 15.9 21.1 24.0 21.3 30.0 20.0 13.3
6 8.9 12.4 17.0 11.8 26.0 12.1 33.9 11.8 7
7 sau mai mult 19.9 19.5 32.3 15.8 41.3 13.5 47.8 11.7 4.9
Număr de copii
fără copii 3.3 37.5 7 40.0 11.0 41.9 15.3 43.6 57.1
1 5.2 24.7 9.6 23.1 14.9 23.8 19.6 23.4 23.9
2 6.5 17.4 13.9 18.7 19.8 17.7 26.5 17.8 13.4
3 sau mai mulţi copii 18.4 20.4 32.9 18.2 45.0 16.6 54.8 15.2 5.5
Sursa: estimări ale personalului Băncii Mondiale pe baza HBS 2009
Notă: Nivelul sărăciei sărăciei corespunde cu tăierile veniturilor cu 5, 10, 15 i 20 procente din distribuţiei veniturilor pe adult echivalent în 2009.
Estimări realizate de ADePT Poverty

132
ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 4. Distribuţia ajutoarelor sociale (Precizie direcţionare)

Chintilele pe echivalent de venituri adult, fără
transferurile de asistenţă socială
Total C1 C2 C3 C4 C5
Toate contribu iile de protec ie socială 100.0 10.2 15.0 19.9 26.2 28.6
Toate asigurări sociale 100.0 5.3 13.4 20.1 28.8 32.4
Pensie de bătrâneţe 100.0 2.9 9.5 17.6 30.7 39.3
Pensie pentru persoanele cu handicap 100.0 10.0 18.2 24.9 28.4 18.5
Pensie de urma 100.0 12.3 24.1 27.7 22.5 13.4
Pensie de agricultor 100.0 14.7 32.4 29.8 18.0 5.1
Pensie de veteran de război (inclusiv de urmaş) 100.0 13.3 15.1 20.1 32.1 19.5
Toate programele de pe piaţa muncii 100.0 13.4 23.1 31.8 19.4 12.3
Indemniza ia de şomaj 100.0 14.1 23.8 32.0 19.3 10.7
Ajutor de omaj 100.0 2.5 13.7 28.5 19.9 35.4
Toate ajutoarele de asistenţă socială 100.0 37.7 22.5 16.5 12.9 10.3
Aloca ia de stat pentru copii 100.0 33.1 24.1 17.7 13.7 11.5
Aloca ie complementară familială 100.0 59.5 26.1 9.3 3.6 1.4
Alocaţie familii monoparentale 100.0 68.6 13.5 15.0 2.1 0.8
Indemniza ia pentru creşterea copilului 100.0 29.1 24.7 18.1 16.9 11.1
Indemnizaţii pentru persoanele cu handicap 100.0 35.7 22.4 16.3 14.7 11.0
Venitului minim garantat 100.0 81.5 7.9 4 3.6 3.1
Subven ii de căldură 100.0 53.0 25.0 12.8 7.8 1.2
Burse de studiu 100.0 27.2 15.8 18.9 17.6 20.6

Beneficii pentru veteranii de război, eroi, etc 100.0 13.1 19.0 28.7 13.3 26.0

Pensie de asistenţă socială 100.0 48.9 16.7 16.3 14.8 3.3

Alte beneficii de asistenţă socială 100.0 57.2 20.4 11.7 7.4 3.3
Sursa: Estimările personalului în baza HBS 2009
Nota: Gospodăriile sunt clasificate în func ie de distribuirea veniturilor pe adult echivalente în 2009,
fără ajutoarele de asistenţă socială.
Incidenţa ajutoarelor sociale reprezintă suma transferată primită de către grup ca procent din totalul
transferurilor primite de către populaţie. Mai precis, incidenţa ajutoarelor sociale reprezintă: (Suma tuturor
transferurilor primite de către toţi indivizii din grup) / (Suma tuturor transferurilor primite de către toate
persoanele din grup).
Estimări realizate de ADePT Social Protection

133
ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 5. Generozitatea ajutoarelor sociale, pentru beneficiarii direcţi şi indirecţi

Chintile pe ae consum, fără transferurile AS
Total C1 C2 C3 C4 C5
Toate contribu iile de protec ie socială 38.6 43.5 39.7 40.2 41.5 33.5
Toate asigurări sociale 53.1 48.4 52.1 54.1 55.0 52.0
Pensie de bătrâneţe 55.8 51.6 50.8 54.2 57.2 57.2
Pensie pentru persoanele cu handicap 30.5 41.9 37.6 35.1 29.6 20.8
Pensie de urma 28.9 37.3 35.4 32.6 27.4 17.2
Pensie de agricultor 28.0 37.1 38.3 28.1 20.2 13.4
Pensie de veteran de război (inclusiv de urmaş) 14.0 11.0 23.7 7.6 17.5 23.0
Toate programele de pe piaţa muncii 27.2 42.9 32.4 29.3 23.5 16.5
Indemniza ia de şomaj 26.2 42.6 31.8 28.1 22.5 14.5
Ajutor de omaj 40.7 91.3 60.3 51.8 33.1 33.6
Toate ajutoarele de asistenţă socială 9.3 26.2 12.0 7.7 5.8 3.4
Aloca ia de stat pentru copii 4 10.1 5.5 3.6 2.7 1.6
Aloca ie complementară familială 4 5.5 3.5 2.6 1.9 1.3
Alocaţie familii monoparentale 6.4 8.4 4.8 4.1 3.8 1.9
Indemniza ia pentru creşterea copilului 22.7 37.2 26.5 21.3 21.4 10.6
Indemnizaţii pentru persoanele cu handicap 15.5 25.8 15.9 14.9 11.9 8.2
Venitului minim garantat 19.4 23.6 9.3 11.6 10.2 18.9
Subven ii de căldură 18.5 40.4 17.1 9.2 7.7 6
Burse de studiu 12.6 23.5 11.2 14.8 9 9.7
Beneficii pentru veteranii de război, eroi, etc 14.8 25.4 18.7 21.3 8.9 10.9
Pensie de asistenţă socială 20.2 39.9 17.1 17.4 10.3 8.9
Alte beneficii de asistenţă socială 11.2 14.1 10.2 8.3 7.3 7.1
Sursa: Estimările personalului în baza HBS 2009
Nota: Gospodăriile sunt clasificate în func ie de distribuirea veniturilor pe adult echivalente în 2009, fără
ajutoarele de asistenţă socială.
Generozitatea este valoarea medie a sumei transferate primită de toţi beneficiarii dintr-un grup, ca parte din
totalitatea ajutorului social acordat beneficiarilor din acel grup.
Estimări realizate de ADePT Social Protection

134
ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 6. Gradul de acoperire a grupurilor de populaţie cu programele de protec ie socială

Chintile pe ae consum, fără transferurile AS
Total C1 C2 C3 C4 C5
Toate contribu iile de protec ie socială 84.4 91.7 89.1 86.7 83.6 71.1
Toate asigurări sociale 46.0 31.8 48.5 51.8 55.3 42.7
Pensie de bătrâneţe 29.4 11.7 26.0 33.3 41.5 34.4
Pensie pentru persoanele cu handicap 10.2 8.2 11.1 11.9 12.3 7.7
Pensie de urma 5 5 6.5 6.1 4.5 2.8
Pensie de agricultor 9.9 10.6 14.4 13.5 8.7 2.5
Pensie de veteran de război (inclusiv de urmaş) 0.1 0.2 0.0 0.1 0.1 0.0
Toate programele de pe piaţa muncii 4 3.4 5.1 6 3.4 1.9
Indemniza ia de şomaj 3.9 3.4 5 5.9 3.3 1.8
Ajutor de omaj 0.1 0.0 0.1 0.2 0.2 0.2
Toate ajutoarele de asistenţă socială 57.5 82.2 65.7 56.5 45.0 37.9
Aloca ia de stat pentru copii 52.2 74.3 60.0 51.2 40.6 34.9
Aloca ie complementară familială 7.9 23.8 10.0 3.8 1.5 0.6
Alocaţie familii monoparentale 0.8 2.8 0.6 0.5 0.1 0.0
Indemniza ia pentru creşterea copilului 4 6.2 5.1 3.8 2.7 2.2
Indemnizaţii pentru persoanele cu handicap 4.4 8.6 5.5 3.1 2.8 2.0
Venitului minim garantat 3.4 14.2 1.8 0.5 0.4 0.1
Subven ii de căldură 2.5 4.6 3.5 2.7 1.6 0.2
Burse de studiu 0.6 0.8 0.7 0.4 0.6 0.4
Beneficii pentru veteranii de război, eroi, etc 1.4 1.1 1.4 1.4 1.4 1.4
Pensie de asistenţă socială 0.1 0.3 0.1 0.1 0.1 0.0
Alte beneficii de asistenţă socială 1.0 3.1 1.0 0.5 0.3 0.1
Sursa: Estimările personalului în baza HBS 2009
Nota: Gospodăriile sunt clasificate în func ie de distribuirea veniturilor pe adult echivalente în 2009, fără
ajutoarele de asistenţă socială.
Gradul de acoperire a programului reprezintă partea populaţiei din fiecare grup care primeşte transferul.
Mai precis, gradul de acoperire este : (Numărul de persoane din grup care trăiesc într-o gospodărie în care
cel puţin un membru primeşte ajutor social) / (Numărul de persoane din grup).
Estimări realizate de ADePT Social Protection

135
 ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)

Tabelul 7. Contribu ii legislative şi de reglementare necesare pentru punerea în aplicare a

Strategiei Guvernului de Asistenţă Socială şi DLI din cadrul proiectului propus SASM
(listă propuneri)

Măsură legislativă sau de reglementare Data

Indicator rezultat avută în vedere necesară sau finalizată * limită**
# 1. Planul de acţiune adoptat pentru Strategia de MMFPS va transmite Planul de acţiune pentru 2011
Asistenţă Socială este transmis de către MMFPS Strategia de asistenţă socială printr-un Ordin
Ministerial
# 2. Trei rapoarte de monitorizare lunare a 4 programe
majore (Alocaţii familiale, Îndemniza iile pentru
Nu e nevoie de măsuri legislative
creşterea copilului, VMG şi Aloca ia de stat pentru n.a.
copii) sunt elaborate de NASB
# 3. Trei rapoarte lunare de performanţă de O procedură de feedback sistematic care să
management pentru programele gospodăriilor cu includă rezultatele rapoartelor de management Până în
venituri mici sunt produse de NASB şi utilizate la de performanţă în luarea deciziilor va fi 2013
nivel de conducere în NASB (rezultate) adoptată printr-un Ordin Ministrerial
# 4. Cel puţin 90% din beneficiarii de indemnizaţie de * Legislaţia este deja adoptată: Efectuat.
familie sunt plătiţi, prin NASB, timp de două luni Legea 277 / decembrie 2010, cu modificările
consecutive în conformitate cu procedurile de testare aduse prin Ordonanţa de Urgenţă 2/January
a mijloacelor armonizate şi pragul de eligibilitate mai 2010; Regulamentul de Guvern 38 / ianuarie
mic 2011 privind procedurile de punere în aplicare
# 5. Cel puţin 90% din indemniza iile de creştere a
copilului care intră în program începând cu 1 ianuarie Legislaţia adoptată: Efectuat.
2011 sunt plătite prin NASB pentru două luni Ordonanţa de Urgenţă 111 / decembrie 2010
consecutive, cu un venit modificat mai mic de 75%
# 6. Cel puţin 90% din beneficiarii noului program Înainte de
Legislaţi trebuie elaborată. Programată a fi
consolidat pentru familiile cu venit scăzut sunt plăti i sfârşitul
adoptată, înainte de sfârşitul anului 2012
prin NASB pentru două luni consecutive anului 2012
# 7. Ponderea fondurilor de asistenţă socială care merg
la prima chintilă, cea mai săracă, a crescut la 45% de
Nu e nevoie de măsuri legislative
la 37,7% la valoarea iniţială (în 2009), masurata prin n.a.
Controlul Bugetelor Gospodăriilor Casnice (CBGC)
# 8. Procedurile de alocare de ajutor din partea Lege sau regulament şi punerea în aplicare
guvernului adoptate pentru VMG, alocaţia familială, necesare pentru procedurile de alocare de Până în
şi subven iile de căldură sunt emise ajutor din partea guvernului . Legea a fost deja 2011
elaborată pentru VMG şi alocaţia familială.
# 9. Criteriile medicale de evaluare a handicapului Legisla ie necesară pentru stabilirea
adoptate sunt emise criteriilor medicale de evaluare a handicapului Până în
2012
# 10. Cel puţin 90% din persoanele care trebuie să
primească pensii de invaliditate în conformitate cu Legislaţia de unificare a structurii instituţionale Până în
noul sistem armonizat de invaliditate sunt plătite prin pentru evaluarea handicapului 2013
NASB
# 11. Cel puţin 90% din cererile de noi pentru
programe pentru gospodării cu venituri mici şi n.a.
programe de politici de familie în ultimele două luni E nevoie de măsuri legislative noi.
au respectat directivele opera ionale cu o aplicaţie şi
un punct de servicii
# 12. Costurile administrative şi costurile de
participare a beneficiarilor pentru programele de Nu e nevoie de măsuri legislative n.a.
ajutor din partea guvernului au fost reduse cu 15% din

136
valoarea iniţială
# 13. Cel puţin o campanie de control tematic se
efectuează pentru fiecare dintre următoarele programe:
VMG, handicap, alocaţia de familie, subven iile de
căldură, şi indemniza ia de creşterea copilului
# 14. Planul de acţiuni corective este adoptat de către
NASB pentru a satisface recomandările pentru: (i) o
evaluare independentă a exhaustivită ii şi
exactitudinii informaţiilor SAFIR, şi (ii) un studiu de
fezabilitate al datelor incruci ate SAFIR cu alte baze
de date
# 15. Cel puţin 90% din persoanele ce beneficiază de
VMG sunt plătite prin NASB două luni consecutive
# 16. Existen a unui registru central cu o bază de date
naţională a persoanelor cu handicap
# 17. Politica de prevedere a sanc iunilor,
competenţele de investigaţie şi sistemul de trimitere
pentru Inspecţia Socială să fie revizuite şi,
implementate
n.a.
Nu e nevoie de măsuri legislative
Ordin Ministerial necesar pentru a stabili un În 2011,
plan de acţiuni corective pentru a satisface
recomandările de evaluare şi studiu de
fezabilitate.
* Legislaţie adoptată:
Legea 276 / decembrie 2010 cu privire la Efectuat.
modificările Legii VMG (416/2001)
Decretul Guvernului 50/ianuarie 2011
Măsuri de reglementare necesare pentru a
introduce obligaţia toţi administratorii de baze În 2011,
de date descentralizate (direc iile de
Asisten ă Socială i Protec ia Copilului din
subordinea consiliilor jude ene) de a raporta
lunar direct la Direcţia Generală pentru
Persoane cu Handicap
Este necesar ca legisla ia să revizuie cadrul Până în
politicii de sancţiuni, competenţelor de 2012
investigaţie şi de sistemului de trimitere pentru
Inspecţia Socială. Revizia specială a Statutului
Inspecţiei Sociale este, de asemenea, necesară
(Măsuri ministeriale).

# 18. Trei liste lunare de nereguli constatate de către

NASB prin compararea datelor între SAFIR şi bazele Ordinul Ministrului necesar pentru a stabili Până în
de date gestionate de către Casa de Pensii, şi Agenţia orientările operaţionale pentru detectarea 2012
Naţională pentru Ocuparea Forţei sunt trimise la neregulilor prin compararea datelore şi pentru
Inspecţia Socială pentru verificare şi propunere de sistemul de trimitere
acţiuni corective (rezultate)
# 19. Ancheta pe baza riscurilor pentru detectarea Până în
Ordinul Ministrului necesare pentru a stabili
erorilor şi fraudei este utilizată de către Inspecţia 2013
Liniile directoare de procedură pentru
Socială pentru programele destinate gospodăriilor cu
clasificarea beneficiarilor şi a serviciilor în
venituri mici, indemniza iile de creştere a copilului şi
clase de risc de fraudă
de invaliditate
# 20. Trei liste lunare de nereguli constatate de către Până în
NASB prin compararea datelor între SAFIR şi bazele Ordinul Ministrului necesar pentru a stabili 2013
de date gestionate de către ANAF şi Registrul orientările operaţionale pentru detectarea
Naţional de Evidenta Populatiei de o 19 sunt trimise la neregulilor prin compararea datelore şi pentru
Inspecţia Socială pentru verificare şi propunere de sistemul de trimitere
acţiuni corective (rezultate )
** Nota: "Data limită" din acest tabel se referă la planul calendaristic de măsuri legislative / de reglementare (prin
care astfel de reforme necesare pentru punerea în aplicare a Strategiei şi realizarea indicatorilor referitori la
rezultate).

19
" Registrul National de Evidenta a Populatiei " înseamnă registrul naţional pentru populaţia administrată de
Ministerul Român al Administraţiei Publice şi Internelor.

137
 ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)
Tabelul 8. Măsuri suplimentare de asistenţă tehnică (AT) pentru punerea în aplicare a
Strategiei de reformă a Asistenţei Sociale (lista propunerilor şi planul de finanţare)
Sursa de Suma
AT Planificată
finanţare (Euro)
Sprijin pentru dezvoltarea planului de acţiune al strategiei de asistenţă socială SIP 10,000
Sprijin pentru dezvoltarea unui sistem de management al performantei SIP 50,000
Extinderea regulilor SAFIR de decizie pentru a genera rapoarte periodice de
SIP 15,000
management al performantei
Dezvoltarea unui buletin statistic pentru a urmări impactul de distribuţie al SIP 15,000
cheltuielilor de protecţie socială
Actualizarea SAFIR cu norme noi de VMG, ajutor social pentru pentru SIP 3,560,000
familii, indemniza ii pentru creşterea copilului, precum şi programul
consolidat pentru familiile cu venit scăzut *
Sprijinirea conformită ii criteriilor medicale de handicap şi cadrului SIP 1,000,000
instituţional şi capacită ilor de consolidare de sprijin pentru unificarea
fondării handicapului, precum şi actualizarea SAFIR cu reguli noi pentru
plata indemniza iiloe de invaliditate conforme
Studiu pentru a urmări modificările în costurile de participare administrative SIP 75,000
şi ale beneficiarilor
Evaluarea exactită ii şi caracterului complet al informaţiilor deţinute în SIP 80,000
SAFIR; evaluarea capacită ii SAFIR de a confrunta informaţiile cu alte baze
de date publice; sprijin pentru dezvoltarea nevoilor/ cerinţelor de verificare
încrucişată
Elaborarea unui program de confruntare a datelor pentru bazele de date Fonduri 1,400,000
operate de NASB, Casa de Pensii, ANOFM, Registrul Civil şi ANAF UE
Sprijin pentru a dezvolta o bază de date naţională cu beneficiarii de SIP 350,000
indemniza ie de invaliditate *
AT juridică pentru dezvoltarea unei politici noi de sancţiuni şi competenţele SIP 15,000
de investigaţie pentru Inspecţiile Sociale
Sprijin pentru realizarea de verificări bazate pe riscuri (profilul beneficiarului) SIP 50,000
Strategie de comunicare SIP 500,000
Studii / analize pentru a sprijini punerea în aplicare a Strategiei de reformă de SIP 100,000
Asistenţă Socială
Consolidarea capacităţilor pentru MMPS, inclusiv formarea profesională în SIP 100,000
străinătate pentru manageri
Sursa: Strategia de reforma a Asistenţei Sociale a MMPS , Planul de acţiune, Documentul de evaluare a proiectului
de Modernizare a Asisten ei Sociale SIL.

138
ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)
Tabelul 10. Modele de programe de indicatori de monitorizare pentru Asistenţă Socială
(Transfer de numerar)

I. Programe de Transferuri financiare în bani

Indicatori de introducere
Alocare buget şi cheltuieli
Numărul personalului programului în funcţie de nivel

Indicatori de realizare
Beneficiari
Numărul beneficiarilor programului (total şi ca procent din populaţia ţintă estimată)
Principalele caracteristici ale beneficiarilor: sex, vârstă, nivel de educaţie, numărul de persoane
aflate în întreţinere, statutul de angajare (sau instoric profesional, în funcţie de cerinţele de
eligibilitate), veniturile gospodăriei, adresă
Beneficii şi servicii
Suma îndemnizaţiilor plătite (total pe perioada de plată în func ie de domeniu)

Indicatori intermediari rezultat

Accesibilitatea şi satisfacţia
Direcţionarea în funcţie de eficienţă măsurată prin erori de includere şi excludere
Timp mediu de participarea la programe
Gradul de satisfacţie a beneficiarului cu privire la accesul la program şi realizare

Indicatori rezultat
În funcţie de obiectivul programului
Creşterea consumului gospodăriei beneficiarului
Creşterea consumului beneficiarului de produse specifice (de exemplu, produse alimentare)
Scăderea incidenţei sau gradului de sărăcie

Indicatori de procesare şi eficienţă

( a fi compara i cu obiectivele, performanţele anterioare, sau alte unităţi de măsurare)
Intrare (deschidere, direcţionare, înregistrare, şi aşa mai departe)
Media (şi ordinea) de timp pentru procesarea cererilor de program (zile calendaristice de la
depunerea cererii)
Numărul de indembiza ii procesate pe lună pe membru al personalului agenţiei de implementare
Plată
Costul procesării plăţilor pentru fiecare beneficiar
Beneficiari ce se confruntă cu întârzieri de plată, ca procent din totalul beneficiarilor
Beneficiari ce nu ridică indemniza iile, ca procent din totalul beneficiarilor
Asistenţa oferită beneficiarilor individuali; biroul sau unitatea care a acordat asistenţa, metoda de
realizare a serviciilor (util pentru testarea de diferite abordări); supraveghetor individual sau
asistent social
Ieşire

139
Media (şi ordinea) de timp pentru anularea indemniza iei (zile calendaristice de la constatarea
caracterului ineligibil, fraudei, sau altele asemenea)
Beneficiari a căror indemniza ie este anulată ca procent din totalul beneficiarilor, după motive
de anulare
Administrare
Costul mediu administrativ al programului (şi ordinea) pentru fiecare beneficiar
Indemniza ie medie (şi ordinea) per beneficiar (în funcţie de condi iile programului)
Valoarea totală a indemniza iilor plătite ca procent din costul total al programului pentru guvern
Suma utilizată ca procent din suma alocată

II. Transferuri financiare în bani condiţionate

Indicatorii utilizaţi pentru monitorizarea transferurilor de numerar sunt, de asemenea, folosi i

pentru Transferuri financiare în bani condiţionate. În plus, sunt monitorizate următoarele aspecte.

Indicatori de realizare
Beneficii şi servicii
Coeficientul de prezen ă la şcoală de către copii
Folosirea serviciilor de îngrijire medicală de către copii de la nastere, până la şase ani şi
neînscrişi la şcoală

Indicatorii intermediari rezultat

Accesibilitatea şi satisfacţia
Satisfacerea beneficiarulului cu privire la disponibilitatea şi accesul la institu ii de învă ământ
Satisfacerea beneficiarulului cu privire la disponibilitatea şi accesul la unită i de îngrijire
medicală

Indicatori rezultat
Cerin e cu privire la educa ie
Modificări cu privire la frecventarea şcolii, coala primară şi liceu
Modificări cu privire la înscrierea la liceu
Cerin e cu privire la sănătate pentru copii şi adulţi
Modificări cu privire la procentul de copii adu i în centrele medicale pentru îngrijire preventivă
Modificări cu privire la numărul de copii cu vârsta între 0-6 ani care nu sunt înscri i la şcoală,
care au primit toate vaccinurile necesare la timp
Modificări cu privire la numărul de femei sărace gravide şi care alăptează care vin la centrele
medicale pentru controale medicale necesare
Modificări cu privire la numărul de beneficiari săraci în vârstă, cu handicap, şi al ii care vin la
centrele medicale

Indicatori de procesare şi eficienţă

Costurile administrative pentru selectarea beneficiarilor, livrarea de numerar, precum şi
verificarea conformităţii

140
 ANEXA III – ASISTEN Ă SOCIALĂ (Transferuri financiare în bani)
Tabelul 11. Exemple de întrebări adresate de Evaluările Procedurii Programelor de transfer de
numerar
Aspect evaluat Întrebări

Organizarea • Este programul bine organizat?

programului • Implementarea programului urm re te o structur organizatoric clar ?
• Cât de bine colaboreaz diferitele grupuri implicate în realizare (în ceea ce prive te personalul diferit în
echipele de lucru i programe diferite i agen ii, cu care programul în cauz trebuie s
interac ioneze)?

Resursele • Sunt folosite resurse corespunz toare pentru punerea în aplicare a programului?
programului • Personalul i finan area sunt suficiente pentru a asigura standarde corespunz toare?
• Resursele programului (contribu iile), sunt folosite efectiv i eficient?
• Costurile (de beneficiar, de transfer a indemniza iilor, i a a mai departe) sunt rezonabile?

Disponibilitatea • Cum afl oamenii despre acest program?

programului i • Care este nivelul de con tientizare în rândul popula iei eligibile i poten ial eligibile?
participarea • Cei eligibili i poten ial eligibile în eleg elementele esen iale ale programului?
• Particip to i cei eligibili la program?
• Cine particip i de ce? Cine nu particip i de ce? Exist grupuri din cadrul popula iei int care nu
primesc programul i de ce?
• Particip la program o oameni care nu sunt eligibili, i, dac da, acest lucru sugereaz c popula ia-
int nu este bine definit sau c destina ia programului este insuficient controlat ?

Destina ia • Participan ii primesc sumele, tipurile, i calitatea de indemniza ii i servicii corespunz toare?
serviciilor i • Destina ia indemniza iilor i serviciilor este în concordan cu inten ia programului?
indemniza iilor • Sunt toate componentele programului realizate în mod adecvat i consecvent?
• Cât de mult s-a schimbat programul de la implementare?
• Respect programul standardele profesionale i legale, de exemplu, sunt folosite proceduri adecvate
pentru plângeri?

Experien ele • Care sunt experien ele participan ilor în leg tur cu programul, de exemplu, cum au fost invita i s
participan ilor participe? În ce fel i cât de mult au interac ionat cu programuli? Care a fost durata i con inutul
interac ion rii lor cu programul?
• Participan ii sunt mul umi i de interac iunile cu personalul ce ajut la desf urarea programului, de
procedurile programului, precum i de serviciile pe care le primesc?
• Participan ii se angajeaz în ac iuni anticipate sau de urm rire a programului?

Probleme • Indemniza iile i servicii sunt acordate în func ie de diferite modele sau de c tre diferite organiza ii, de
referitoare la exemplu, b ncile distribuie bani, în unele zone, în timp ce oficiile po tale sau contractorii priva i
performan a realizeaz acest lucru în alte zone? Dac da, cum putem compara acestea?
programului • Resursele programului i / sau modul de realizare a programului coerente i adecvate în toate zonele
geografice?
• Exist varia ii între loca ii sau modelele care ofer exemple de bune practici sau care sunt interven ii
importante care ar trebui luate în considerare în alt parte? Sunt observate varia ii în timp sau pentru
unele grupuri?
• Programul este axat pe cei care sunt mai u or de g sit în detrimentul celor care sunt mai greu de g sit?
Dac da, care este impactul asupra naturii serviciilor furnizate i rezultatele nete ale acestor servicii?
Care ar fi consecin a reechilibr rii între cei mai u or i cei mai greu de g sit?

Surse: Purdon i al ii 2001; Rossi, Freeman, i Lipsey 1999; Werner 2004.

141
 ANEXA IV- SERVICIILE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Tabelul 1. Persoanele cu handicap, pe tipuri şi grade de invaliditate, la 31 decembrie 2010

din total, după gradul de invaliditate:
31
decembrie, din care:
Total Grav Evident Mediu Minor
Tip de invaliditate 200)
persoane
(+/-) Copii Adulţi Copii Adulţi Copii Adulţi Copii Adulţi Copii Adulţi
TOTAL 689.680 8.122 61.287 628.393 30.155 202.830 12.584 360.782 18.145 60.805 403 3.976
32.514 .344 6.519 25.995 .144 6.087 .445 5.558 .902 3.630 8 20
Fizic
40.852 .902 3.322 27.530 .788 1.046 .342 3.998 .134 0.958 8 .528
Somatic
3.157 18 .958 1.199 23 22 61 9.211 .266 .796 0
Auditiv
16.038 4.045 .434 12.604 .187 7.310 49 4.657 .487 .602 1 .035
Vizual
16.407 94 0.707 05.700 .930 0.539 .344 8.722 .294 .126 39 13
Mental
2.491 255 1.537 0.954 .017 7.610 .835 9.459 .591 .765 4 20
Psihic
4.699 6.026 2.479 2.220 .806 3.520 .241 4.397 .369 .144 3 59
Asociat
.592 02 92 .400 74 .425 6 38 7 0
HIV / SIDA
6.598 659 .027 .571 05 .649 31 .235 9 86
Boli rare
41 17 12 29 1 3 0 04 1 2
Surditate-orbire
791 206 791 09 03 9 0
(Social)
Sursa: Direcţiile Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la ţară

142
Titlul proiectului: Analiza funcțională a administrației publice centrale din România - II
Proiect cofinanțat din Fondul Social European

Data publicării: 25 mai 2011

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii

Europene sau a Guvernului României.

Această traducere nu este considerată traducere oficială a Băncii Mondiale. Banca

Mondială nu va fi făcută răspunzătoare pentru conținutul sau orice eroare a acestei
traduceri.