Sunteți pe pagina 1din 3

„Fă ce-ţi produce cea mai mare plăcere!

Pe baza legii cauzei şi efectului ştim că, pentru a se restabili echilibrul, tot ce
provocăm altora se va răsfrânge asupra noastră înşine. Din aceasta rezultă
concluzia raţională că în viitor trebuie să fim şi mai atenţi la ideile, cuvintele
şi faptele noastre, să „semănăm” mai conştient, pentru ca să culegem fructe
mai bune şi mai gustoase. Dacă noi înşine suntem confruntaţi cu o boală,
suferim o pierdere sau o durere, atunci ar trebui să ne întrebăm şi să
încercăm să aflăm care a fost cauza acestui efect, ce anume am provocat
noi înşine cândva, pentru ca acum să ne aflăm într-o asemenea situaţie.
Împrejurările în care are loc un eveniment ne arată adesea deja soluţiile de
rezolvare şi ne prezintă modele, întrucât, în perfectul nostru joc al creaţiei,
totul se produce conform legii rezonanţei, prin urmare nimic nu se petrece
„întâmplător”. Să fim atenţi la indiciile din jurul nostru! În fiecare zi primim
aşa-numitele „semnale”, uneori prin oameni, prin animale care ne ies în cale
sau prin evenimente întâmplate pe drumul spre slujbă. Dintre acestea fac
însă parte şi aşa-zisele coincidenţe şi sincronicităţi.

Cu toţii am trăit aşa ceva: te gândeşti la cineva şi imediat respectivul îţi dă


telefon. Aici este vorba mai curând de telepatie — este clar că unul se
gândeşte la celălalt — , ceea ce însă devine posibil numai prin rezonanţă.
Un alt exemplu: aţi început să lucraţi într-un nou loc de muncă, de exemplu
ca educatoare la grădiniţa de copii. Vă aflaţi la terapeut, în sala de aşteptare,
şi intraţi în discuţie cu doamna care stă lângă dumneavoastră. Şi ce profesie
are ea? – Educatoare la grădiniţa de copii. „Ca să vezi, ce
întâmplare!” Deschideţi televizorul şi ce se prezintă pe programul ales? Un
material despre o nouă grădiniţă. !rAtât de multe coincidenţe dintr-o data, aşa ceva
nu exista!” În mod similar reacţionează majoritatea celor care până acum n-
au observat că trăim într-o lume a interdependenţelor, într-un univers
construit pe legităţi clare.

Fenomenul sincronizării se bazează pe legea rezonanţei: Identităţile se


atrag, aceasta însemnând că tot ce vibrează spiritual la fel se atrage reciproc,
iar astfel ceea ce noi emitem vibrează înapoi asupra noastră şi de aceea ne
revine nouă, ca tot ceea ce ne aparţine şi cu care noi vibrăm identic. Aceasta
este o categorie de semnale care ne arată în ce mo ment al vieţii ne aflăm. În
cazul sincronizării, situaţia este puţin altfel Aceasta noţiune se datorează
psi hanalistului elveţian, profesorul Carl Gustav Jung. Într-o zi, când acesta
se afla în biroul său împreună cu un pacient, discutând despre Egipt, dintr-o
dată pe birou s-a căţărat un gândac, un scarabeu egiptean. Nici până astăzi
nu s-a lămurit cum a ajuns gândacul din Egipt în Elveţia, însă Jung a văzut
în aceasta o dovadă că universul nu este haotic, ci urmează un model
ordonat, perfect – după formularea lui Jung, este sincronizat.
Iată aici câteva exemple de sincronizare:
Sunteţi la micul dejun, citiţi ziarul, fiica dumneavoastră se agită pe scaun şi
vorbeşte cu mama ei, pe fundal probabil se aude radioul şi sunt transmise
ştirile. Deodată, sunteţi surprins că fiica dumneavoastră a pronunţat exact
aceleaşi cuvinte pe care tocmai le-aţi citit în ziar. Sau crainicul pronunţă o
propoziţie ce este chiar titlul articolului pe care îl citiţi în acel moment. Sau vă
găsiţi într-un restauram şi discutaţi cu însoţitorul dumneavoastră. La un
moment dat, acesta spune ceva anume, iar exact în acelaşi moment o
persoană de la masa vecină exprimă acelaşi lucru.

Vă deplasaţi pe autostradă si vorbiţi la telefonul din maşină cu cineva, iar


respectivul vă povesteşte că a pictat camera copiilor cu stele; în acest
moment, depăşiţi o camioneta Mercedes, vopsita lateral cu stele. Sau cineva
spune că a primit un număr de telefon terminat în 999, iar dumneavoastră
conduceţi tocmai în spatele unei maşini cu numărul de înmatriculare 999.
Despre ce este vorba la acest fenomen? Ce trebuie să ne arate el (ca un
„indicator”)? Aici trebuie să vorbim încă o dată despre modelul vieţii. După
cum s-a spus deja, împreună cu protectorii noştri spirituali ne creăm un model
pentru viaţă, o matrice sau un tipar. Cum s-ar zice, ne stabilim un program,
cu tot ce-am dori să rezolvăm în timpul unei încarnări. Cei mai mulţi oameni
rezolvă probabil şaizeci la sută din ce şi-au propus şi doar extrem de puţini
se apropie de procentul de sută la sută. Cu cât în viaţă avem mai mult parte
de ceea ce ne-am propus, prin urmare cu cât modelul nostru de viaţă actual
concordă mai mult cu ceea ce ne-am schiţat înainte de încarnare, cu atât se
înmulţesc aceste cazuri de sincronizare. Explicaţia este că ne aflăm tot mai
frecvent la momentul oportun şi la locul potrivit. Aceasta este toată arta.

Dar cum putem să ne aflăm la momentul oportun şi la locul potrivit?


Putem să ne urmăm intuiţia. După cum se vede, ne învârtim în cerc.
Întotdeauna este vorba despre intuiţie. Ea este cheia! Ea este vocea
Domnului în noi! Iar intuiţia nu se poate cumpăra, nu ne-o poate da nimeni, n-
o putem înghiţi ca pe o tabletă, nu ne-o poate impune nici o biserică, nu poate
profita de ea nici o sectă. Lucrând cu intuiţia numai aşa învăţăm să fim la locul
potrivit, la momentul oportun, cu persoanele potrivite. Aparent suntem pe
picioarele noastre – ceea ce însă nu se întâmplă niciodată (Dumnezeu în noi,
înger-protector, familie de suflete) – iar răspunsul, dacă ne-am urmat corect
intuiţia, se întoarce direct de la viaţă în forma acestor sincronizări.
Sincronizarea este „termometrul” încarnării noastre şi ne arată exact unde ne
aflăm ca etapă a vieţii. Cu cât au loc mai multe cazuri de rezonanţă
(coincidenţe) şi cu cât mai multe sincronizări se produc în viaţa noastră, cu
atât mai aproape suntem de modelul nostru de viaţa, cu atât mai aproape
suntem de noi, pe propriul nostru drum. Desigur, aceasta se poate schimba
zilnic, în funcţie de deciziile noi pe care le luăm. În orice caz, din acest
moment devine cu adevărat captivant, deoarece simţim pur şi simplu cum
comunică viaţa cu noi, cum ne-am încadrat într-un sistem perfect şi cum
suntem în stare să-i percepem, treptat, misterioasa voce. Cu toate acestea,
rămâne un „sistem” al li berului arbitru.

Potrivit legilor spirituale, suntem făuritorii propriei noastre fericiri. Nu mai


aruncăm vina pe seama altora, întrucât suntem răspunzători noi înşine
pentru ce se află în jurul nostru şi pentru ce se întâmplă cu noi. Din această
perspectivă vedem viaţa ca pe un dar oferit pentru ca, cu fiecare respiraţie,
să evoluăm mai departe spre iubire şi spre înţelegerea spiritual.

CREEZ EU ÎNSUMI!

Deosebirea dintre cel care caută şi cel care descoperă constă în faptul că
primul urmează pe cineva, o lege, un guru, o credinţa, o ideologie.
Dimpotrivă, al doilea îşi scrie propriile legi şi va conduce cândva. El însuşi
hotărăşte dacă vrea să îngheţe în timpul iernii sau să se ardă la tălpi mergând
pe cărbuni aprinşi. El hotărăşte ce mâncare îi dăunează şi ce băutură este
plină cu spirit divin – deoarece aşa doreşte el. Este ascensiunea de la fiinţă
creată la creator independent. Şi este datoria noastră să învăţăm aici pe
pământ că noi înşine creăm şi chiar putem muta munţii prin credinţa noastră
(nu mă refer la micul munte de zăpadă din faţă casei…). Noi decidem dacă
ceva ne va face rău şi noi hotărâm ce ne este folositor. Noi suntem o parte a
Creatorului şi suntem înzestraţi cu tot ce este înzestrat şi Dumnezeu – numai
că într-o măsură mai mică; de fiecare dată în măsura pe care s-o putem
înţelege, însă însuşirile sunt aceleaşi. Este la fel cum o minusculă picătură
de apă are aceleaşi proprietăţi ca şi oceanul imens. Iar noi ne aflăm aici pe
pământ şi pentru a conştientiza că suntem o parte a Creatorului şi că, zilnic,
noi înşine suntem capabili să creăm.

De aceea, să uităm tot ce am citit şi auzit sau ce ni s-a predat la şcoală. Să


mergem în interiorul nostru şi să ne întrebăm ce vrem noi, ce spune intuiţia
noastră în acest sens. Apoi să ne întrebăm pe noi înşine dacă avem
încredere în noi să aspirăm la acest ţel, iar dacă în noi răsună un „Da”, atunci
să ne şi îndreptăm spre el. Şi îl vom atinge, dacă avem încredere. Nu
trebuie s-o creadă nimeni altcineva. Exact la fel cum nimeni n-ar fi crezut că
Bill Gates, atunci când a lansat programul de calculatoare, va deveni într-o
zi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Întregul potenţial este în noi!
Totul este proiectat în noi, sămânţa există. Va veni timpul când o vom uda
pentru a creşte!

Jan Van Helsing