10 EXERCITII DE SCHIMBARE: de la criza la

manifestare

MANIFESTÁRE, manifestări, s. f. Acțiunea de a (se) manifesta și rezultatul ei. 1.

Exteriorizare (prin vorbe, fapte, acțiuni) a gândurilor, sentimentelor, personalității etc. cuiva

1. Rasturnarea credintelor limitative si intelegerea emotiilor negative

2. Reconectarea cu interiorul tau prin introspectie/meditatie/autocunoastere
3. Reconectarea cu ceilalti: redobandirea conexiunii autentice
4. Reconectarea la corpul tau: fizic si energetic
5. Restabilirea relatiei cu Universul, Spiritul sau natura
6. Redobandirea puterii interioare
7. Responsabilitatea pentru visurile tale
8. Refacerea legaturilor cu trecutul: ruperea de rolul de copil traumatizat
9. Revolutie interioara inainte de revolta exterioara
10. Regasirea spirituala: spatiul creativitatii si al responsabilizarii
1. Rasturnarea credintelor limitative si intelegerea emotiilor negative
Poate ai observat si tu (ceea ce este deja dovedit stiintific) ca aproape 90 % din
timpul si energia unei zile sunt consumate in procese automate cum ar fi: spalatul
pe dinti, prepararea cafelei, mersul la serviciu, cearta cu seful lenes sau judecatile de
valoare asupra colegului de munca care a intarziat si astazi la munca.
Crearea unui spatiu intre credinta negativa si emiterea gandului, apoi gandirea
automata si actiune, iti permite sa observi si apoi sa iei decizii constient in favoarea
ta si sa incetezi a te mai autosabota.
Ce inseamna sa iei decizii in favoarea ta? De exemplu, in momentul in care te
auto-observi emitand judecati de valoare asupra unei persoane, adica a
comportamentului celuilalt care te incomodeaza, poti sa te intrebi (in acest spatiu in
care nu actionezi automat prin: critica, judecata, conflict):
Din ce motiv imi investesc energia pretioasa in a-l judeca pe celalalt si, nu-mi
folosesc energia (consumabila, de altfel) inspre propria persoana?
Adica as putea as putea sa aflu de ce sunt deranjat de comportamentul colegului si
nu trece pe langa mine ca orice al eveniment neutru? Este clar ca acel
comportamnent actioneaza in mine insumi o trasatura de care nu eram constient
(intarzierea la serviciu=amanarea responsabilitatii). O data ce devin constient ca
acest „demon” interior (in acest caz, amanarea responsabilitatii) este si in mine, dar
pe care la nivel subconstient l-am negat, pot sa iau o decizie constienta (pastrez sau
nu acest obicei).
Decizia a schimba ceva in viata mea pot sa o iau doar in privinta propriei persoane,
nu a celorlalti.
2. Crearea unui obicei zilnic care sa creeze aceste momente de relaxare si
interiorizare
De obicei, suntem atat de consumati si concentrati in a indeplini sarcinile zilnice si
nevoile celorlalti incat uitam de noi insine la propriu. Dezvoltarea acestui obicei
de introspectie iti permite sa te reintorci la tine insuti, sa te reconetezi cu al tau corp
si emotiile si gandurile pe care mintea ta le declanseaza automat, inconstient. Pe de
o parte, poti observa gandurile care se formeaza in capul tau si care se deruleaza
intr-o avalansa continua, tu fiind prins in aceasta roata mentala de hamster.
Atunci cand adopti pozitia de observator, ai sansa sa vezi ca tu creezi, cu ale tale
credinte, aceste ganduri care se materializeaza in viata ta ca realitate de care esti
apoi nemultumit.
Pe de alta parte, gandurile negative creeza la randul lor emotii negative. Emotiile le
poti simti in corpul tau. Respiratia este cel mai de incredere indicator al starii de
sanatate a corpui tau si a tipului de emotie care te incearca.
Senzatiile din corpul tau sunt incomode si strang corpul in menghina fricilor si a bolii
atunci cand simti emotia negativa.

De fapt, asa se defineste „negativ”, ceva care iti provoaca un discomfort, o durere.
Atunci cand ti-e frica, respiri ca si cum ai fi alergat la maraton. Cand esti stresat,
respiri foarte incordat, doar in capul pieptului. Atunci cand esti in depresie, respiri
foarte apatic si superficial. Iar atunci cand esti relaxat, adica foarte rar, nu? :))),
respiri complet, din abdomen si capeti mai mult aer in corp, prin fluxul sangvin care
se activeaza prin respiratia abdominala (completa) se energizeaza tot corpul, mintea
se linisteste, si tu poti sa spui ca ai ajuns cu un deget in Nirvana. Un alt exemplu de
relaxare totala il putem observa la copii: atunci cand sunt mici au abdomenul umflat
pentru ca nu sunt (inca) conditionati sa simta frica si stres.
Acceptand emotiile negative ca parte fireasca din tine, esti pe cale sa le afli si cauza
(propria perceptie despre realitate) si sa actionezi daca vrei le schimbi in emotii
pozitive.
Ideea este sa reinveti sa te conectezi la acea parte din tine, emotiile, pentru a nu
cadea in capcana de a le nega, reprima sau anestezia prin dependente.
Constientizand ca emotiile sunt absolut normale, acele emotii care te deranjeaza iti
pot indica ce anume nu functioneaza in viata ta si de unde ar trebui sa incepi
schimbarea. Unde este urgenta in viata ta?
Poti incepe cu schimbarea gandurilor in privinta acelui aspect critic, apoi a
obiceiurilor izvorate din credinta limitativa, apoi declansarea unor noi emotii, pozitive,
prin noi experiente care sunt in acord cu tine.
3. Reconectarea cu ceilalti: redobandirea conexiunii autentice
Independenta si autodidacta de fel, multa vreme am cautat rezolvarea problemelor
mele prin foarte multa analiza, psihanaliza si tocarea marunta a gandurilor in capul
meu. Evident aceasta munca interioara continua imi permite sa ma cunosc mai bine
si sa inteleg legatura dintre minte-ganduri-emotii-corp, dar si legaturi mai profunde,
cum ar fi cea spirituala.
Insa dincolo de intelectualizarea informatiilor noi care ne-ar putea fi de ajutor,
avem nevoie si sa punem in practica ce am invatat, sa experimentam pentru a putea
integra in viata noastra noua gandire, noile obiceiuri si emotii, sa iesim in lume, sa
atragem oameni si relatii noi in viata noastra, pentru ca in final sa devina automate
acele procese de gandire si actiune care ne fac bine.
Acesta este de fapt obiectivul masurabil dupa atata munca interioara si dezvoltare
personala: starea de bine.
De ce este atat de importanta pentru oameni nevoia de conexiune AUTENTICA cu
ceilalti?
Conform teoriei atasamentului, copilul nu poate supravietui in primii ani de viata
fara a se atasa de o persoana, indiferent daca ii e parinte sau nu. La fel este si in
lumea animalelor, doar ca la ele dependenta de parinti dureaza mai putin ca timp.
La om insa, cresterea normala (fara traume) a copilului este influentata de aceasta
legatura de baza cu persoana care il ingrijeste. De aici, si teoriile conform carora
primii ani din viata traseaza scenariul vietii noastre, trasaturile de personalitate,
obiceiurile, relatii de iubire, si chiar alegerea carierei in viata.
Intelegand acesta lege a evolutiei, ne putem opri putin din ceea ce facem deja pentru
a incepe sa supunem unei evaluari cat se poate de obiectiva relatiile cele mai
apropiate din viata (suntem de altfel suma celor 5 mai apropriati oameni), si sa
incepem sa cream legaturi autentice cu oamenii din viata noastra.
Daca observam ca ne simtim neintelesi de oamenii din viata noastra sau neiubiti,
avem o problema de autenticitate in relatii (si de autenticitate personala).
Inseamna ca nu avem sansa (inca!) ne fim noi insine si sa fim iubiti pentru ceea ce
suntem de la natura (nu pentru ceea ce facem sau nu facem pentru ceilalti).
De obicei, relatiile din viata noastra sunt cea mai la indemna oglinda pentru a ne
putea cunoaste, daca ne dam voie. Sa nu credem pentru o secunda ca relatiile „ni se
intampla”, ca repetam aceleasi drame amoroase din cauza ghinionului si a
Universului nemilos.
Atunci cand nu putem accepta anumite defecte de personalitate ale propriei
persoane, cand stim rational ca trebuie sa aducem schimbari in cariera noastra, dar
stam la acelasi job comod, cand este nevoie sa devenim mai deschisi si mai toleranti,
apare cate o relatie care te provoaca sa muncesti, te trece prin furcile iadului, totul
spre binelui tau si a evolutiei tale.
Intelegerea relatiilor din viata noastra ca o manifestare a legii atractiei (primesti
ceea ce oferi) ne-ar putea scuti de multa drama si scenarita, si ne-am putea folosi
energia in a ne responsabiliza in legatura cu viata noastra. Fara sa fim sau nu de
acord cu asta, suntem creatori ai realitatii in care traim, deci si ai relatiilor.
La o privire mai adanca a problematicii autenticitatii in relatii, vom observa ca relatiile
noastre actuale sunt matricea relatiilor cu parintii nostri. Daca aceste relatii sunt si au
fost sanatoase si in copilarie, vom dezvolta relatii sanatoase si ca adult.
In situatia opusa, avem ceva mai mult de munca in relatiie de iubire. Iar vestea buna
este ca relatiile de iubire sunt cel mai mare trigger al dezvoltarii si autocunoasterii
pentru ca iubirea este, alaturi de dorinta de putere, forta care ne motiveaza cel mai
mult in viata.
4. Reconectarea la corpul tau: fizic si energetic
Intelegerea catorva legi simple care guverneaza energia corpului tau iti vor schimba
viata.
Dincolo de legile fiziologice, dovedite medical: alimentatie, sport, ingrijirea corpului,
exista si cateva legi metafizice care ar trebui respectate.
Corpul energetic este la fel de important ca si cel psihologic sau cel fizic.
In psihologia transpersonala, vorbim despre cele 5 corpuri ale fiintei
umane: corpul fizic, corpul energetic, corpul mental-emotional, corpul spiritual
si corpul inteligentei superioare. Te afli intr-o stare de flux energetic, de miscare
continua a vietii, cand exista un aliniament al tuturor celor 5 corpuri (si reciproca este
valabila: te afli intr-o criza existentiala, cand cel putin doua dintre corpuri sunt de
frecventa joasa ca urmare a energiilor negative insumate: ganduri, stari, emotii).
In spiritualitatea budista, un sistem corespondent este cel al chakrelor (cele 5 corpuri
ale fiintei umane sunt proiectii ale celor 7 centri energetici, numiti chakre).
In pratica yoga, de exemplu, ai posibilitatea sa-ti echilibrezi un anume centru
energetic prin practicarea regulata a unei anumite asane si sa cresti astfel nivelul de
constientizare si energie in acea zona.
Avand acces la noi informatii care sa faciliteze schimbari in viata noastra, putem
decide si sa actionam in directia imbunatatirii vietii noastre.
Dezvoltarea obiceiurilor sanatoase pentru energia corpului nostru: meditatie, sport,
alimentatie sanatoasa, odihna, vocatie, aventura, citit, scris, desenat, relatii
sanatoase, gandire pozitiva, incredere in Univers.
5. Restabilirea relatiei cu Universul, Spiritul sau natura
Indiferent de credintele noastre religioase sau spirituale, cu totii am avut poate ocazia
sa simtim sau sa intuim ca exista o forta universala care guverneaza spatiul din care
facem si noi parte, fara a ne intreba daca suntem sau nu de acord cu aceste decizii.
In acelasi timp, sigur am simtit o mana de ajutor intinsa intr-un moment de criza
maxima, in care vointa si determinarea noastra pareau insuficiente pentru a o
traversa.
Raspunsul la aceste intrebari este o tema personala si individuala asupra careia nu o
sa insist foarte mult.
Restabilirea conexiunii cu aceasta forta universala, creatoare,
inseamna responsabilizarea noastra ca indivizi, ca parti ale unui intreg. Prin
deductie, suntem la fel de responsabili de realitatea pe care o cream prin gandurile,
emotiile si actiunile noastre ca divinitatea pe care o veneram sau o negam cu
desavarsire.
Restabilirea conexiunii cu aceasta forta universala inseamna si foarte multa iubire
neconditionata, asemeni relatiei dintre copil si parinte, deoarece ni s-a ingaduit ca la
un anumit moment temporal, stiintific, sa trecem pe aici, si sa mai si ramanem ca sa
invatam cate ceva, fie prin multe experiente dureroase.
Legatura noastra cu acesta forta este iarasi o proiectie a relatiei cu cele mai
apropiate persoane din viata noastra, respectiv parintii: fie o relatie de iubire bazata
pe frica, autoritate exagerata, rusine si pedeapsa, iubire neconditionata etc.
Daca nu ma credeti pe cuvant, luati-o tot ca tema pentru acasa!
Ce voiam sa spun cu acest punct in discutia noastra este ca asemeni legilor naturii
suntem parte din acest Univers la care contribuim oricum, avem o esenta perfecta in
noi asa cum este si avem si puterea de crea universul mic din jurul nostru. Stiind
toate acestea, ne putem schimba rolul de Victima sau Agresator in Co-creator. La
prima citire, ar putea fi de speriat sa stii ca ai atatea responsabilitati, dar este si o
eliberare: nu suntem suma experientelor de pana acum si exista infinite
posibilitati ca realitatea pe care acum o experimentam sa se schimbe; uneori si
la 180 de grade.

1. Rasturnarea credintelor limitative si intelegerea emotiilor negative

2. Reconectarea cu interiorul tau prin introspectie/meditatie/autocunoastere
3. Reconectarea cu ceilalti: redobandirea conexiunii autentice
4. Reconectarea la corpul tau: fizic si energetic
5. Restabilirea relatiei cu Universul, Spiritul si natura
6. Redobandirea puterii interioare
„Cea mai nezdruncinata credinta a omului…cea mai vatamatoare credinta este sa
crezi ca lumea exista in afara ta, ca exista cineva de care sa depinzi, cineva sau
ceva care poate sa-ti dea sau sa-ti ia, sa te aleaga sau sa te condamne.” (Elio D’
Anna, in cartea Scoala Zeilor)
Noi suntem obisnuiti sa insufletim prin proiectiile noastre o multime de evenimente
trecute, oameni care nici macar nu mai sunt prezenti in viata noastra, vise care nici
macar nu s-au intamplat (celebrul LOTTO), substante cu puteri magice si trasaturi de
vraci. Le dam tuturor acestor proiectii energia noastra, investim nesperat de multa
energie si atentie in goluri de viata care nu au cum sa ne implineasca, ci doar sa ne
faca dependenti si atasati. De-asta, asa-zisa noastra fericire dispare cand dispare
visul frumos de iubire sau casa de vis.
Am luat puterea noastra de a ne simti fericiti oricum, chiar acum, si am transferat-o,
la indemnul societatii, intr-o entitate separata noua, pe care fiinta noastra nu o poate
recunoaste ca fiind intrinseca pentru ca nu a creat-o constient. Starea de dependenta
(vezi la alcool sau droguri) ar putea fi considerata (si, din pacate, ar putea ramane)
prima si singura noastra experienta spiritualara: reconectarea cu noi insine, accesul
catre starea mistica in care totul este posibil, visarea, starea de relaxare si acceptare
neconditionata a situatiei de viata, indiferent de cat de „dureroasa” ar putea fi pentru
Ego-ul constient.
Am invatat ca puterea mea interioara o impartisem ca o felie de pizza: parinti, iubit,
cariera, diplome, cursuri, prieteni, societate, dramatizare, victimizare, apatie…
Constientizand ca numai orientandu-ma spre interiorul meu, voi putea reintregi
aceasta putere, am inceput sa las deoparte conditionarile si fricile. In acest spatiu de
iubire, am invatat sa fiu eu insami si ma iubesc oricum. In acest spatiu de acceptare
totala, m-am departat de judecata unora si m-am apropiat de iubirea celor care ma
accepta cu adevarat, am putut discerne pentru prima data, ce imi face bine si ce e
toxic pentru mine. In acest spatiu nou de libertate, am inteles ca datoria mea
suprema e sa fiu eu insami, sa am grija de mine pentru a putea oferi si celorlalti din
preaplinul meu. Am invatat sa trasez granite clare, marginite de valorile mele si sa
privesc compromisul ca o abatere de esenta mea, nu ca pe o poarta mereu deschisa
spre ceilalti, care sa ma salveze de mine insami.
7. Responsabilitatea pentru visurile noastre
„Viata unui om este umbra visului sau, materializarea credintelor si a iluziilor sale”
(Elio D’Anna, in cartea Scoala Zeilor)
Intelegerea pe care eu am facut-o cu mine in procesul transformarii mele interioare a
fost ca indiferent pe ce treapta a dezvoltarii mele ma voi afla, si indiferent de maretia
idealurilor si a viselor mele, iar la polul opus, indiferent de momentele dificile pe care
viata mi le rezerva, eu ma voi stradui sa pastrez acest spatiu interior centrat, deschis
si sacru, sa fie punctul meu de echilibru. Cu alte cuvinte, mi-am promis ca momentul
prezent e singurul care conteaza si care merita atentia mea pe deplin.
Smerenia si renuntarea la credintele limitative este o forma de revelatie deoarece
creeza un spatiu nou, in locul convingerilor negative si a atotstiutorului Ego.
8. Refacerea legaturilor cu trecutul: ruperea de rolul de copil
In timpul copilariei, formarea Ego-ului nostru era o conditie absolut necesara pentru
supravietuirea psihologica. Asta inseamna si ca in timp ce ne dezvoltam
personalitatea am dobandit anumite imprinturi, conditionari si pattern-uri care nu
aduc neaparat rezultate sau lucruri bune in viata noastra: traume, (pre)judecati, valori
si principii care poate nu ne apartin, lipsa stimei de sine, deconectarea la interiorul
nostru, lipsa de iubire etc.
In viata de adult, Ego-ul isi pastreaza in mod normal functionalitatea, si are un rol
foarte important in ceea ce numim un adult functional. Insa la o observare mai atenta
(introspectie), devine ingrijorator sa constati ca ai o relatie la fel de nesanatoasa ca a
parintilor lor, ca esti dependent de relatia pe care o ai si nu stii cum sa iesi din ea, ca
depinzi de anumite substante ca sa te relaxezi, ca nu stii ce pasiune ai si te frustrezi
la un job care nu-ti place, ca ai cu x kg si bolile secolului iti bat la usa etc.
Oamenii aparent puternici nu stiu sa renunte la timp….Undeva, in trecutul lor de
copil, au invatat ca datoria lor e sa rezolve, sa vindece pe altii, sa aiba grija de altii,
sa reziste in situatii in ciuda nefericirii, si nu au invatat datoria lor principala este sa

aiba grija de ei insisi stiti, exercitiul din avion: ca sa ii salvam pe altii trebuie sa
ne salvam mai intai pe noi insine.
Oricat ar fi de tentant rolul de Salvator/Salvatoare, e doar un rol. Cand cauza
salvarii dispare, nu mai stii cine esti cu adevarat.
9. Revolutie interioara, nu revolta exterioara
Ceilalti sunt doar chemati in viata noastra prin legea atractiei universale. Daca
suntem deci in mijlocul unei relatii toxice, care ne aminteste ingrozitor de mult de
relatia cu unul dintre parinti, avem cel putin un semnal de alarma ca trebuie sa
vindecam prima relatie importanta din viata noastra.
Intrebarea care naste solutii este tot timpul: Ce parte din mine atrage un Agresor
sau o Victima, ca partener? Ce parte din mine accepta cu orice cost o relatie de
neiubire? Un copil ranit sau un adult? Un copil nu poate supravietui fara o relatie de
atasament, dar un adult poate.
In momentul in care am imbratisat Revolutia mea interioara, si am abandonat revolta
catre exterior, am invatat sa accept realitatea exterioara asa cum este, ca o
manifestare a realitatii mele interioare, aceasta din urma fiindu-i cauza nemijlocita. Si
indiferent de textura bucatii de realitate pe care o experimentez, voi sti in permanenta
ca eu sunt Creatorul ei. Orice stramutare de energie pe verticala si inaltare a
manifestarii viselor mele se va realiza mai inainte in interior, pentru ca apoi sa se
materializeze si in exterior.
10. Regasirea spirituala
Spiritualitatea asa cum o vad eu este o tema cat pentru o viata si, in principiu, este o
tema foarte personala si individuala cand vine vorba de relatia cu Dumnezeu.. In
particular, fiecare din noi asociaza aceasta relatie cu termenul cu care rezoneaza.
Daca se intampla sa existe printre sceptici si negarea spiritualitatii in viata noastra, e
ok si asa, daca suntem 100% onesti cu noi insine atunci cand raspundem la
intrebarea: Cine observa mintea? Daca spun ca mintea creeaza universul din jurul
meu si vad mintea centrul universului meu, unde sunt Eu? Eu nu sunt mintea, ca
altfel nu as putea sa o observ in meditatie. Mintea e numai cortina prin care ma uit la
viata. Deci unde ma aflu Eu? Cine este acest Eu care „pare” cand beneficiarul,
cand victima mintii mele?
Christina Grof face o deosebire destul de clara intre minte/Ego si Sine in cartea sa
depre dependente „Setea de intregire. Vindecarea spirituala a dependentelor”,
urmand evident modelul lui Jung. Ea defineste mintea sau sinele mic ca fiind
„cunoasterea, simturile, emotiile si sentimentul identitatii personale. In centrul
functiilor sale se afla procesul de gandire. Adeseori ne definim prin gandurile noastre
si nu trebuie decat sa stam nemiscati sau sa privim in noi insine pentru a observa
parada continua de idei, pareri si fantezii. Pozitionandu-ne deasupra mintii noastre,
putem sa-i obervam gimnastica. Acest „martor” este forta dincolo de eu. Este Sinele
profund, liber si delimitat de dinamica mintii.
Marie-Louise von Franz, cea mai apropiata si studioasa discipola a lui Car G. Jung
spune (cartea Dimensiuni arhetipale ale psihicului):
„Sinele poate fi definit ca un centru interior calauzitor, distinct de personalitatea
constienta (Ego) si putand fi investigat numai prin natura viselor. El este centrul
regularizator care aduce o permanenta extindere si maturizare a personalitatii. La
inceput, acest centru din noi este numai o potentialitate innascuta; pe durata vietii, ea
se poate actualiza intr-o masura mai mare sau mai mica, dupa cum Eul este dispus
sau nu sa asculte mesajele Sinelui. S-ar parea ca Eul nu este creat pentru a-si urma
nestingherit propriile imbolduri, ci pentru a contribui la realizarea plenitudinii
interioare, a intregului psihic, imprumutandu-i lumina constiintei”.