2.

7 PROBLEME REZOLVATE

2.1.R Se consideră circuitul din Fig.1.1.R-a pentru care se cunosc următoarele valori
pentru elementele de circuit: R1 = 3 , R2 = 2 , L1 = 0.3 H, L2 = 0.4 H şi E = 30 V. La
momentul t = 0, K se închide. Să se determine:
a) Variaţia în timp a curenţilor prin bobine şi a tensiunilor la bornele acestora după
închiderea comutatorului K.
b) Reprezentarea grafică a variaţiilor de la punctul a).
c) Să se facă bilanţul energetic în circuitul format de R2 şi L2.
d) Să se rezolve aceeaşi problemă în cazul în care locul bobinelor este luat de
condensatoare iar parametrii circuitului se modifică astfel: E = 300 V,
R1 = 2R2 = 200  iar C1 = 4C2 = 400 F.

Fig.1.2.R-a.

Înainte de comutaţie (K deschis) vom determina condiţiile iniţiale ale circuitului

(curenţii iniţiali prin bobinele L1 şi L2). Datorita faptului că sursa de energie din circuit este o
sursă de curent continuu, bobinele ideale se comportă ca două conductoare perfecte. Curentul
prin acestea este acelaşi (fiind conectate în serie) şi este limitat de rezistoarele R1 şi R2 ; astfel
putem afirma că înainte de comutaţie curentul prin bobine este:
E
i L1 (0  )  i L2 (0  )  6A
R1  R 2

După închiderea comutatorului K circuitul se împarte în două circuite independente aşa

cum este prezentat în Fig.1.2.R-b.

Fig.1.2.R-b

91
 După cum se poate observa, studiul circuitelor se face independent, determinându-se
pentru fiecare bobină în parte mărimile sale caracteristice. Astfel, pentru primul circuit ecuaţia
acestuia poate fi scrisă că:
d i L1 (t )
uR1(t) + uL1(t) = E sau R1i L1 (t )  L1 E
dt
Ecuaţia de mai sus reprezintă o ecuaţie diferenţială neomogenă de ordinul întâi cu
coeficienţi constanţi. Soluţia unei asemenea ecuaţii este dată de suma dintre soluţia ecuaţiei
omogene (fără termen liber) şi soluţia forţată (ca o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene).
Ecuaţia omogenă va fi:
d i L1 (t )
R1 i L1 (t )  L1 0
dt
Aceasta are ca soluţie un termen de forma:
i1l (t )  A1 exp(  1t )

În care 1 reprezintă soluţia ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale omogene

R1
R1 + 1L1 = 0   1    10
L1

Soluţia forţată se poate determina pentru cazul în care regimul tranzitoriu este terminat
(ddt=0) , adică aceasta coincide cu soluţia de regim permanent. Astfel soluţia forţată va fi:
E
i1 f   10
R1

Deci soluţia ecuaţiei este :

 L  E
i1 (t )  i1l (t )  i1 f (t )  A1 exp  1 t    10  A1 exp( 10t )
 R1  R1
Constanta A1 se determină din condiţia de conservare a fluxului magnetic prin bobina
L1 . Astfel se poate spune că fluxul magnetic înainte de comutaţie (la 0–) este egal cu fluxul
magnetic prin bobina după comutaţie (la 0+). Având în vedere că circuitul după comutaţie
conţine o singură bobină, condiţia de conservare va deveni:
1(0–) = 1(0+)  L1iL1(0–) = L1iL1(0+)  iL1(0–) = iL1(0+)

E E E E R2
A1    A1    E  4
R1 R1  R 2 R1  R2 R1 R1 ( R1  R2 )

Prin urmare expresia curentului electric prin prima bobina după comutaţie este:
E  R2  L 
i1 (t )  1  exp  1 t    10  4 exp( 10t ) A .
R1  R R 
 1 2  R1 
L1 R
Termenul 1   0.1 , este constanta de timp a circuitului iar  1  1  10 , reprezintă
R1 L1
factorul de atenuare. Tensiunea la bornele bobinei poate fi uşor determinata folosind relaţia:
d i L1 (t )
u L1 (t )  L1  12 exp( 10t ) A.
dt

92
 Pentru cel de-al doilea circuit ecuaţia ce descrie funcţionarea sa este (Fig.2.1.R-b):
d i L 2 (t )
uR2(t) + uL2(t) = 0 sau R2 i L 2 (t )  L2 0
dt
De aceasta dată ecuaţia de mai sus reprezintă o ecuaţie diferenţială omogenă de ordinul
întâi cu coeficienţi constanţi. Prin urmare soluţia acesteia va fi compusă numai din soluţia de
regim liber:
i 2  i2l (t )  A2 exp(  2 t )

În care 2 reprezintă soluţia ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale omogene

R2
R2 + 2L2 = 0   2    5 .
L2

Deci soluţia ecuaţiei este :

 L 
i 2 (t )  i2 l (t )  A2 exp  2 t   A1 exp( 5t ) .
 R2 
Ca în cazul primului circuit constanta A2 se determină din condiţia de conservare a
fluxului magnetic prin bobina L2 :
2(0–) = 2(0+)  L2iL2(0–) = L2iL2(0+)  iL2(0–) = iL2(0+)

E
A2   A2  6
R1  R2

Prin urmare expresia curentului electric prin a doua bobina după comutaţie este:
E  L 
i 2 (t )  exp  2 t   6 exp( 5t ) A .
R1  R2  R2 
L2 R
Termenii  2   0.2 s,  2  2  5 , reprezintă constanta de timp, respectiv factorul
R2 L2
de atenuare pentru cel de-al doilea circuit. Tensiunea la bornele bobinei va fi:
d i L 2 (t )
u L 2 (t )  L2  12 exp( 5t ) A.
dt
In cazul celei de-a doua bobine putem efectua şi un bilanţul energetic: energia
înmagazinată iniţial în bobina L2 trebuie să coincidă cu energia disipată prin efect Joule în
rezistenţa R2 pe care aceasta se descarcă. Energia iniţiala în bobină este:
L2 i L2 2 (0  ) 0.4  6 2
W mL 2    7. 2 J
2 2
  
exp( 10t )
WR 2   R2 i L2 2 (t ) 
 2  36 exp( 10t ) 72  7.2 J
0 0
 10 0

Aşadar bilanţul energetic este verificat: întreaga energie cu care era încărcată în
momentul iniţial a doua bobină se regăseşte sub formă de căldură disipată pe rezistenţa R2.
Este util de prezentat variaţiile în timp ale mărimilor pentru ambele circuite. În
Fig.2.1.R-c este reprezentată variaţia curenţilor prin cele două bobine după comutaţie, precum
şi variaţia tensiunilor la bornele acestora.

93
 Fig. 2.1.R-c Variaţia în timp a curenţilor prin cele două bobine şi a tensiunilor la bornele acestora.

Considerăm în cele ce urmează cazul în care bobinele sunt substituite de condensatoare.

Circuitul este acum cel din Fig. 2.1.R-d, înainte de comutaţie şi după închiderea
comutatorului K.

Fig.2.1.R-d Circuitul cu condensatoare înainte şi după comutaţie.

În acest caz, determinarea condiţiilor iniţiale presupune evaluarea tensiunilor pe cele

două condensatoare înainte de comutaţie. Având în vedere conexiunea celor două
condensatoare–serie, putem estima sarcina cu care acestea sunt încărcate:
C1 C 2
q  q1  q1  C e E  E,
C1  C1

Ce – reprezintă capacitatea echivalentă formată de cele două condensatoare. Tensiunea

la care acestea sunt supuse va fi:
q1 C2 q2 C1
u C1 ( 0  )   E  60 V u C 2 (0  )   E  240 V
C1 C1  C 2 C 2 C1  C 2

După comutaţie vom avea ca şi pentru cazul bobinelor două circuite separate.
Funcţionarea primului circuit este descrisă de ecuaţia:
du C1 (t )
uR1(t) + uC1(t) = E sau R1C1  u C1 (t )  E
dt
Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi liniară neomogenă cu
coeficienţi constanţi a cărei soluţie se determină aşa cum arătat în cazul anterior (circuit cu
bobină) ca suma dintre soluţia ecuaţiei omogene şi o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene.

94
 Soluţia ecuaţiei omogene are forma:
u1l (t )  B1 exp( 1t )

În care 1 reprezintă soluţia ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale omogene

1
R1C11 + 1 = 0  1    12.5
R1C1

Soluţia forţată se poate determina pentru cazul în care regimul tranzitoriu este terminat
(ddt=0) , adică acesta coincide cu soluţia de regim permanent. Astfel soluţia forţată va fi:
u1 f  E  300

Deci soluţia ecuaţiei este :

 t 
u1 (t )  u1l (t )  u1 f (t )  B1 exp    E  300  B1 exp( 12.5t )
 R1 C1 
Constanta B1 se determină din condiţia de conservare a sarcinii electrice pe
condensatorul C1 , astfel putându-se spune că sarcina electrică înainte de comutaţie (la 0–) este
egală cu sarcina electrică după comutaţie (la 0+). Având în vedere că circuitul după comutaţie
conţine un singur condensator, condiţia de conservare va deveni:
q1(0–) = q2(0+)  C1uC1(0–) = C1uC1(0+)  uC1(0–) = uC2(0+)

C2 E C2 E EC1
B1  E   B1  E   240
C1  C 2 C1  C 2 (C1  C 2 )

Prin urmare, expresia curentului electric prin prima bobina după comutaţie este:
 C1  1 
u1 (t )  E 1  exp  t    300  240 exp( 12.5t ) V.
 C1  C 2 
  R1C1 
1 1
Termenul 1   0.08 , este constanta de timp a circuitului, iar  1   12.5 ,
R1C1 R1C1
reprezintă factorul de atenuare. Curentul prin condensator poate fi uşor determinat folosind
relaţia:
d u C1 (t )
iC1 (t )  C1  1.2 exp( 12.5t ) A.
dt
Pentru cel de-al doilea circuit ecuaţia ce descrie funcţionarea sa este (Fig.2.1.R-e):
d u C 2 (t )
UR2(t) + uC2(t) = 0 sau R 2 C 2 1  0
dt
Ecuaţia de mai sus reprezintă o ecuaţie diferenţială omogenă de ordinul întâi cu
coeficienţi constanţi. Soluţia acesteia va fi deci compusă numai din soluţia de regim liber:
u 2  u 2l (t )  B2 exp( 2 t )

În care 2 reprezintă soluţia ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale omogene:

1
R2C22 + 1 = 0   2    100 .
R2 C 2

95
 Deci soluţia ecuaţiei este :
 1 
u 2 (t )  u 2 l (t )  B 2 exp  t   B 2 exp( 100t ) .
 R2 C 2 
Constanta B2 se determină din condiţia de conservare a sarcinii electrice pe cel de-al
doilea condensator:
q2(0–) = q2(0+)  C2uC2(0–) = C2uC2(0+)  uC2(0–) = uC2(0+)

C1 E
B2   B 2  240 V
C1  C 2

Prin urmare expresia tensiunii la bornele celui de-al doilea condensator este:
C1 E  1 
u 2 (t )  exp  t   240 exp( 100t ) V.
C1  C 2  R2 C 2 
1
Termenii  2  R2 C 2  0.01 s,  2   100 , reprezintă constanta de timp, respectiv
R2 C 2
factorului de atenuare pentru cel de-al doilea circuit. Curentul prin condensatorul C2 va fi:
d u C 2 (t )
iC 2 (t )  C 2  2.4 exp( 100t ) A.
dt
Pentru condensatorul C2 putem efectua şi un bilanţul energetic: energia electrică
înmagazinată iniţial în condensator trebuie să coincidă cu energia disipată prin efect Joule în
rezistenţa R2 pe care acesta se descarcă. Energia iniţială în condensator este:
C 2 u C2 2 (0  ) 100  10 6  240 2
W eC 2    2.88 J
2 2
  
exp( 200t )
W R 2  R 2 iC2 2 (t )  100  ( 2.4) 2 exp( 200t ) 576
   2.88 J
0 0
 200 0

Deci întreaga energie cu care era încărcat în momentul iniţial al doilea condensator se
regăseşte sub formă de căldură disipată pe rezistenţa R2.
În Fig.2.1.R-e este reprezentată variaţia curenţilor prin cele două condensatoare precum
şi tensiunea la bornele acestora:

Fig. 2.1.R-e Variaţia în timp a curenţilor prin cele două condensatoare şi a tensiunilor la bornele acestora.

96
 2.2.R Se consideră circuitul din Fig.2.2.R-a funcţionând în regim permanent. Valorile
parametrilor elementelor de circuit sunt R1 = 5 , R2 = R3 = 10 , R4 = 15 , C = 0.1 mF iar
valoarea tensiunii continue de alimentare este U = 60 V. La momentul t = 0 comutatorul K se
închide.
a) Variaţia în timp a tensiunii la bornele condensatorului precum şi a curentului prin acesta
după comutaţie.
b) Dacă în locul condensatorului este montată o bobină de inductivitate L = 1/30 H,
determinaţi variaţia curentului prin aceasta şi a tensiunii la bornele sale.

Fig.2.2.R-a

Pentru rezolvarea regimului tranzitoriu va trebui să determinăm condiţiile iniţiale, adică

tensiunea iniţială pe condensator înainte de comutaţie – comutatorul K deschis.
Deoarece sursa de alimentare a circuitului este una continuă, condensatorul prezintă (în
regim permanent) o întrerupere a circuitului pe porţiunea în care acesta este conectat. Prin
urmare nu va circula curent prin rezistenţa R3. Curentul va circula prin sursa de alimentare,
rezistenţele R4, R2 şi R1. Valoarea intensităţii acestui curent va fi:
U 60
I0   2A
R4  R2  R1 15  10  5

Tensiunea la bornele condensatorului va fi egală cu tensiunea la bornele rezistenţei R2:

uC(0-) = R3I0 = 102 = 20 V
După închiderea comutatorului, rezistenţa R4 este scoasă din circuit (şuntată) şi circuitul
devine ca cel descris în Fig. 2.2.R-b.

Fig.2.2.R-b circuitul după comutaţie. Fig.2.2.R-c circuitul echivalent după comutaţie.

97
 Determinarea tensiunii pe condensator se poate face acum scriind ecuaţiile date de
teoremele lui Kirchhoff pentru noul circuit. Aceasta metodă duce însă la calcule relativ
laborioase. O altă metodă mult mai eficientă şi care duce la o rezolvare mai simplă a
circuitului constă în stabilirea unei surse reale echivalente date de sursa de tensiune şi
rezistenţele din circuit folosind teoremele surselor echivalente – Fig. 2.2.R-c.
Valoarea sursei de tensiune echivalentă şi a rezistenţei echivalente este:
R2 10 R 2 R1 5  10 10
Ue U  60  40 V Re    
R1  R2 5  10 R2  R1 5  10 3

Prin urmare ecuaţia de funcţionare a circuitului poate fi scrisă (Fig. 2.2.R-c):

d u C (t )
u R 3 (t )  u Re (t )  u C (t )  U e  ( Re  R3 )C  u C (t )  U e
dt
Am folosit faptul că rezistenţele Re şi R3 sunt parcurse de acelaşi curent ca şi
d u C (t )
condensatorul adică iC (t )  C . Ecuaţia de mai sus reprezintă o ecuaţie diferenţială
dt
neomogenă cu coeficienţi constanţi care are soluţia compusă din soluţia liberă şi cea forţată.
Soluţia forţată este uşor de anticipat ca fiind chiar tensiunea de alimentare Ue , iar
soluţia liberă este dată de o funcţie exponenţială:
1
u C (t )  U e  A exp( t ) unde : ( Re  R3 )C  1  0      750
( Re  R3 )C

Constantă de timp a circuitului este  = 1 = 0.013. Valoarea termenului A se

determină din condiţia de conservare a sarcinii electrice de pe condensator q(0-) = q(0+),
condiţie ce revine la egalitatea tensiunilor înainte şi după comutaţie uC(0-) = uC(0+):
R3U R3U
Ue  A  A  U e  20  40  20
R2  R4  R1 R 2  R 4  R1

Prin urmare tensiunea la bornele condensatorului şi curentul prin acesta, după

comutaţie va fi:
d u C (t )
u C (t )  40  20 exp( 750t ) V . iC (t )  C  1.5 exp( 750t ) A
dt
Variaţiile acestor mărimi sunt date în Fig. 2.2.R-d.

Fig. 2.2.R-d Variaţiile în timp ale mărimilor condensatorului.

98
 Pentru cazul în care în locul condensatorului se afla o bobină – Fig.2.2.R-e.

Fig.2.2.R-e Condensatorul este înlocuit în circuit cu o inductivitate.

Înainte de comutaţie trebuie determinat curentul iniţial prin bobină. Bobina în regimul
permanent de curent continuu se comportă ca un conductor ideal, prin urmare curentul prin
bobină este echivalentul curentului prin rezistenţa R3. Pentru a determina acest curent vom
evalua mai întâi curentul ce străbate sursa de alimentare, rezistenţele R1 şi R4 după care,
folosind regula divizorului de curent, vom calcula curentul iniţial prin bobină.
Curentul prin sursa de alimentare este:
U 60 12
I   A.
R2 R3 10  10 5
R1  R4  5  15 
R2  R3 10  10

Curentul iniţial prin bobină (care străbate rezistenţa R3):

R3 12 10 12
i L (0  )  I    1.2 A
R3  R 2 5 10  10 10

După închiderea comutatorului K , circuitul este dat în Fig.2.2.R-f.

Fig.2.2.R-f Circuitul după comutaţie. Fig.2.2.R-g Circuitul echivalent după comutaţie.

La fel ca şi în cazul circuitului care conţine condensator, vom determina generatorul

echivalent care se aplică circuitului format de rezistenţa R3 şi inductivitatea L .
Elementele generatorului echivalent format de rezistenţele circuitului sunt aceleaşi ca şi
în cazul circuitului cu condensator: Ue = 40 V iar Re = 103 .

99
 Prin urmare ecuaţia de funcţionare a circuitului poate fi scrisă (Fig. 2.2.R-g):
d i L (t )
u R 3 (t )  u Re (t )  u L (t )  U e  ( Re  R3 )i L (t )  L Ue
dt
d i L (t )
Am folosit faptul că tensiunea pe bobină este: u L (t )  L . Ecuaţia de mai sus
dt
reprezintă o ecuaţie diferenţială neomogenă cu coeficienţi constanţi care are soluţia compusă
din soluţia liberă şi cea forţată.
Ue 40
Soluţia forţată este i f    3 A , iar soluţia liberă este de o funcţie
Re  R3 10 3  10
exponenţială:
Ue R  R3
i L (t )   B exp( t ) unde : Re  R3  L  0     e  400
Re  R3 L

Constanta de timp a circuitului este  = 1 = 0.025. Valoarea termenului B se

determină din condiţia de conservare a fluxului magnetic prin bobină (0-) = (0+), condiţie
ce revine la egalitatea curentului înainte şi după comutaţie iL(0-) = iL(0+):
Ue Ue 12 18
i L (0  )  B  B  i L (0  )    3    1.8
Re  R3 Re  R3 10 10

Prin urmare, tensiunea la bornele condensatorului şi curentul prin acesta după

comutaţie va fi:
d i L (t )
i L (t )  3  1.8 exp( 400t ) V . u L (t )  L  24 exp( 400t ) A
dt
Variaţiile acestor mărimi sunt date în Fig. 2.2.R-d.

Fig. 2.2.R-d Variaţiile în timp ale mărimilor bobinei.

100
 2.3.R Se consideră circuitul din Fig.2.3.R.-a pentru care se cunosc următorii parametrii
ai elementelor de circuit: R1 = 40 , L1 = 0.1 H, R2 = R = 20 , L2 = 0.2 H, iar sursa de
tensiune continuă are valoarea E = 300 V. Dacă la momentul t = 0 comutatorul K se deschide,
determinaţi variaţia curenţilor prin bobine şi a tensiunii la bornele acestora.

Fig.2.3.R-a

Înainte de a determina ecuaţiile de funcţionare pentru fiecare element în parte vom

determină condiţiile iniţiale înainte de comutaţie. Circuitul înainte de deschiderea
comutatorului K este prezentat în Fig.2.3.R-b.

Fig.2.3.R-b Circuitul înainte de comutaţie. Fig.2.3.R-c Circuitul după comutaţie.

Curenţii prin bobine înainte de comutaţie vor fi determinaţi funcţie de structura

circuitului din Fig.2.3.R-b. Astfel curentul prin prima bobină iL1(0-) coincide cu intensitatea
curentului prin sursa de alimentare:
E 300
i L1 (0  )   6A
RR2 40  20
R1  40 
R  R2 40  20

Curentul prin cea de-a doua bobină se determină uşor folosind divizorul de curent:
R 6  20
i L 2 (0  )  i L1 (0  )  3A
R  R2 20  20

După deschiderea comutatorului K circuitul devine cel descris în Fig.2.3.R-c, pentru

care, aşa cum se poate observa, ambele bobine sunt parcurse de aceeaşi valoare a intensităţii
curentului i(t) (acestea fiind conectate în serie iL1(t) = iL2(t) = i(t)).

101
 Ecuaţia de funcţionare a acestui circuit se poate determina scriind ecuaţia de tensiuni:
tensiunea furnizată de sursa de alimentare se regăseşte în orice moment că suma tensiunilor pe
fiecare element al circuitului (teorema a doua a lui Kirchhoff).
di
E = uR1 + uR2 + uL1+ uL2 sau E  ( R1  R 2 )i (t )  ( L1  L2 )
dt
Ecuaţia de mai sus reprezintă o ecuaţie diferenţială neomogenă de ordinul întâi cu
coeficienţi constanţi. Soluţia omogenă a acestei ecuaţii este de forma:
R1  R2 L1  L2
il (t )  A exp( t ) unde     200 iar   0.005 s
L1  L2 R1  R2

Soluţia forţată este evident:

E 300
if   5A
R1  R2 40  20

Aşadar curentul prin bobine va fi:

E  R  R2 
i (t )   A exp  1 t   5  A exp( 200t )
R1  R2  L1  L2 
Constanta de integrare A trebuie determinată în acest caz din condiţia de conservare a
fluxurilor: fluxul total prin cele două bobine înainte de comutaţie trebuie să fie egal cu fluxul
prin bobine după comutaţie:
(0–) = (0–)  L1iL1(0–) + L1iL1(0–) = (L1 + L2 )i(0+)
Prin urmare curentul prin bobine imediat după comutaţie i(0+) va fi:
L1i L1 (0  )  L1i L 2 (0  ) 0.1  6  0.2  3
i (0  )   4A
L1  L2 0. 3

Pe de altă parte curentul imediat după comutaţie (la t = 0+) poate fi determinat din
expresia găsită pentru curent după comutaţie, prin urmare:
i (0  )  5  A exp( 200  0)  5  A
  A  1 iar i(t )  5  exp( 200t ) A
i (0  )  4 
Tensiunile la bornele celor două bobine vor fi:
d i (t )
u L1  L1  0.1  200 exp( 200t )  20 exp( 200t ) V
dt
d i(t )
u L2  L2  0.2  200 exp( 200t )  40 exp( 200t ) V
dt
Observaţie: Soluţia problemei, având în vedere că circuitul este de ordinul întâi (ecuaţia
sa de funcţionare este o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi), se poate exprima şi direct:
i(t) = ip + (i(0) – ip(0))exp( – t/).
În relaţia de mai sus ip reprezintă curentul prin bobine după “stingerea” regimului
tranzitoriu, ip(0) reprezintă valoarea acestui curent în momentul t = 0 (de comutaţie). Iar i(0)
este curentul prin bobine în momentul comutaţiei – i(0) = iL1(0+) = iL2(0+). Constanta de timp
 este raportul dintre suma inductivităţilor celor două bobine şi suma celor două rezistenţe.

102
 Prin urmare:
E L1  L2
ip   5 A  i p ( 0)  i p  5 A iar   0.005 s
R1  R2 t 0 R1  R2

Condiţia prin inductivităţi imediat după comutaţie i(0+) va fi determinată de asemenea

din condiţia de conservare a fluxului total al celor două bobine:
L1i L1 (0  )  L1i L 2 (0  ) 0.1  6  0.2  3
i (0  )   4A
L1  L2 0. 3

Expresia curentului prin bobine rezultă imediat prin această metodă:

i (t )  5  ( 4  5) exp( 200t )  5  exp( 200t ) A
Reprezentarea grafică a variaţiilor curenţilor şi tensiunilor prin bobine este dată în
Fig.2.3.R-d.

Fig.2.3.R-d Variaţiile în timp ale mărimilor prin bobine.

2.4.R Se consideră circuitul din Fig. 2.4.R-a pentru care se cunosc valoarea sursei de
tensiune continuă E = 100 V, valoarea capacităţii condensatorului C1 = 4 F, valoarea
capacităţii condensatorului C2 = 6 F şi valoarea rezistenţei rezistorului R = 100 k. Iniţial
comutatorul K se află în poziţia (a). La momentul t = 0, comutatorul K este mutat brusc în
poziţia (b). Să se determine şi să se reprezinte grafic variaţiile în timp ale mărimilor electrice
prin cele două condensatoare, evaluându-se energia disipată în rezistorul R după comutaţie.

Fig 2.4.R-a

103
 Înainte de comutaţie, comutatorul K aflându-se în poziţia (a) condensatorul C1 se încarcă de
la sursa de tensiune continuă E cu valoarea tensiunii furnizate de aceasta. Prin urmare putem
determina condiţiile iniţiale ale circuitului exprimate prin tensiunile la bornele
condensatoarelor:
uC1(0–) = E = 100 V şi uC2(0–) = 0 V
După trecerea comutatorului K în poziţia (b) schema echivalentă a circuitului este dată
în Fig. 2.4.R-b:

Fig.2.4.R-b Circuitul electric după comutaţie.

După comutaţie condensatoarele sunt parcurse în fiecare moment de aceeaşi intensitate

a curentului electric. Tensiunile la bornele acestora au semne diferite datorită faptului că
primul condensator a fost iniţial încărcat cu o tensiune şi în decursul regimului tranzitoriu
acesta se va descărca pe grupul serie RC 2 , obţinându-se în final o tensiune egală la bornele
celor două condensatoare. Ecuaţiile circuitului după comutaţie vor fi:
d u C1 (t ) d u C 2 (t )
– uC1(t) + uC2(t) +Ri(t) = 0 şi i (t )  C1  C2
dt dt
Derivând ecuaţia de tensiuni vom avea:
d u C1 (t ) d u C 2 (t ) di
  R 0
dt dt dt
Folosim expresia curentului prin cele două condensatoare pentru a exprima derivatele
tensiunilor la bornele acestora:
di  1 1  d i C1  C 2
R    i  0  R  i0
d t  C1 C 2  dt C1C 2

Ecuaţia de mai sus reprezintă o ecuaţie diferenţială omogenă de ordinul întâi cu

coeficienţi constanţi ce are doar soluţie liberă:
1 C1  C 2 C1C 2
i(t) = Aexp(-t) unde     4.16 iar R  0.24 s
R C1C 2 C1  C 2

Constanta A va fi determinată din condiţiile iniţiale ale circuitului. La momentul t = 0,

imediat după comutaţie uC1(0) = E =100 V şi uC2(0) = 0 V. În plus, având în vedere ecuaţiile
de tensiune care descriu funcţionarea circuitului, putem scrie:
– uC1(0) + uC2(0) +Ri(0) = 0  i(0) = ER = 0.001A

104
 Pe de altă parte, valoarea curentului la momentul t = 0 este (având în vedere soluţia
ecuaţiei diferenţiale obţinute): i(0) = A. Prin urmare curentul prin circuit după comutaţie va fi:
E  t  t 
i (t )  iC1 (t )  iC 2 (t )  exp    10 3 exp  A
R    0.24 
O dată determinat curentul prin condensatoare, tensiunea la bornele acestora va fi:
t
 1 EC1 EC 2  t
u C1 (t )  E 
 C1 0 
iC1 (t ) d t  
C1  C 2 C1  C 2
exp  .
 
 t
 1 EC1   t 
u
 C2

( t ) 
C2 0 
iC 2 (t ) d t  1  exp   .
C1  C 2    

Numeric se obţin următoarele expresii pentru curent şi pentru tensiuni:

 t 
i (t )  iC1 (t )  iC 2 (t )  10 3 exp  A
 0.24 
 t 
uC1 (t )  40  60 exp  V
 0 .24 
  t 
uC 2 (t )  401  exp    V
  0.24  
Variaţiile în timp sunt reprezentate în Fig.2.4.R-c:

Fig.2.4.R-c variaţiile în timp ale mărimilor celor două condensatoare.

Energia transformată în căldură în rezistorul R în timpul procesului tranzitoriu este:


C1C 2 E 2
W J  Ri 2 (t ) d t 
  0.012 J
0
C1  C 2 2

Pe de altă parte această energie poate fi evaluată şi că fiind diferenţa dintre energia
electrostatică a circuitului înainte de comutaţie şi energia electrostatică după comutaţie. După
C1
comutaţie tensiunea pe condensatoare are valoarea U  E  40 V .
C1  C 2
Energia sistemului înainte de comutaţie Wi este energia cu care este încărcat
C1 E 2
condensatorul C1, adică Wi   0.02 J .
2

105
 Energia sistemului după comutaţie, la terminarea regimului tranzitoriu, este dată de
C1U 2 C1U 2
energia celor două condensatoare supuse la tensiunea U, adică: W f    0.008 J .
2 2
Energia transformată în căldura în cursul procesului tranzitoriu va fi:
W J  Wi  W f  0.02  0.008  0.012 J

Prin urmare teorema conservării energiei este verificată.

Observaţie: Aşa cum se poate observa, energia transformată în căldură pe rezistenţa R
nu depinde de valoarea acestei rezistenţe. În cazul particular în care valoarea capacităţii celor
CE 2
două condensatoare este aceeaşi C1 = C2 = C, energia pierdută este: W J  , adică
4
jumătate din energia iniţială.

2.5.R Se consideră circuitul din Fig.2.5.R-a, pentru care se cunosc: valorile surselor de
tensiune constantă E = 400 V, E1 = 100 V, valorile rezistenţelor R = 10 , R1 = 50 ,
R2 = 40  şi valoarea inductivităţii bobinei L = 0.5 H. Să se determine variaţia curentului prin
bobină şi a tensiunii la bornele acesteia dacă la t = 0 comutatorul K1 se deschide, iar la
t = t0 = 5 ms comutatorul K2 se închide.

Fig.2.5.R-a

Determinarea condiţiei iniţiale a circuitului presupune evaluarea curentului iniţial

înainte de comutaţia curentului prin bobină.
Înainte de comutaţie comutatorul K1 este închis, iar K2 este deschis, prin urmare
rezistenţa R2 fiind “şuntată” curentul prin bobină este:
E  E1 400  100
i L (0  )   5A
R  R1 10  50

După deschiderea comutatorului K1 circuitul este cel din Fig.2.5.R-b. ecuaţia de

funcţionare este dată de teorema a doua lui Kirchhoff:
di
( R  R1  R2 )i L (t )  u L (t )  E  E1  ( R  R1  R2 )i L (t )  L  E  E1
dt
Soluţia ecuaţiei este de tipul:
i L (t )  i p  (i (0)  i p (0)) exp(  t 1 )

Această soluţie ca şi ecuaţie este valabilă pentru t < t0.

106
 Fig.2.5.R-b Circuitul după deschiderea lui K1. Fig.2.5.R-c Circuitul după închiderea lui K2.

Valoarea curentului ip reprezintă valoarea curentului care s-ar stabili prin circuit după
E  E1
terminarea regimului tranzitoriu i p   3 A . Deci şi i p  i p  3 A . Constanta de
R  R1  R2 t 0

timp 1 , este raportul dintre inductivitatea bobinei şi rezistenţa circuitului “văzută” de la

L
bornele bobinei, deci 1   0.005 s . Datorită faptului că circuitul conţine o singură
R  R1  R 2
bobină, conservarea fluxului impune iL(0–) = iL(0+) = iL(0). Expresia curentului este deci:
i L (t )  3  (5  3) exp( 200t )  3  2 exp( 200t ) t  t0
Tensiunea la bornele bobinei va fi:
d i L (t )
u L (t )  L  200 exp( 200t ) t  t0
dt
După închiderea comutatorului K2 – pentru t > t0 circuitul devine cel din Fig.2.5.R-c,
ce are ca ecuaţie de funcţionare:
d i L (t )
( R  R 2 )i L (t )  L E
dt
Soluţia ecuaţiei de mai sus va fi ca şi în cazul precedent de forma:
i L (t )  i p  (i (t 0 )  i p (0)) exp( (t  t 0 )  2 )

E 400
În această ecuaţie i p  i p (0)    8 A , iar curentul i(t0) reprezintă curentul
R  R 2 10  40
prin bobină în momentul închiderii comutatorului K2, adică este curentul determinat anterior
prin bobină la momentul t = t0 = 5 ms. Astfel i (t 0 )  3  2 exp( 200t 0 )  3.73 A . Curentul va fi:
i L (t )  8  (3.73  8) exp( 200t )  8  4.27 exp( 100(t  t 0 )) t  t0
Tensiunea la bornele bobinei va fi:
d i L (t )
u L (t )  L  213.5 exp( 100(t  t 0 )) t  t0
dt
Putem exprima curentul prin bobină şi tensiunea la bornele acesteia ca fiind funcţii de
timp.

107
 Curentul prin bobină şi tensiunea la bornele ei sunt date de relaţiile:
5 t0 0 t0
3  2 exp( 200t ) t  (0, t 0 )  200 exp( 200t ) t  (0, t 0 )
 
i L (t )   u L (t )  
3.73 t  t0 0 t  t0
8  4.26 exp( 100(t  t 0 )) t  t0 213.5 exp( 100(t  t 0 )) t  t0

Variaţiile în timp ale acestor mărimi sunt reprezentate în Fig.2.5.R-d.

Fig.2.5.R-d Variaţia mărimilor electrice la bornele bobinei.

2.6.R Se consideră circuitul din Fig.2.6.R-a, pentru care se cunosc E = 200 V, R = 1 k,
C = 100 F. La momentul t = 0, comutatorul K1 se închide, după care la t = t0 = 0.1 s se
închide şi K2. Să se determine variaţia tensiunii la bornele condensatorului şi a curentului prin
acesta.

Fig.2.6.R-a

Înainte de comutaţie condiţia iniţială a circuitului este uC(0) = 0 deoarece

condensatorul este iniţial neîncărcat.

108
 După închiderea comutatorului K1 circuitul este dat în Fig.2.6.R-a.

Fig.2.6.R-b Circuitul după închiderea lui K1.

Tensiunea la bornele condensatorului este:

u C (t )  u p  (u (0)  u p (0)) exp(  t 1 )

Tensiunea up este tensiunea de regim permanent de la bornele condensatorului pentru

circuitul din Fig.2.6.R-b. Prin urmare u p  E iar u p (0)  u p t 0  E . Tensiunea la bornele
condensatorului la momentul t = 0 este datorată conservării sarcinii pe acesta, egală cu
tensiunea iniţială adică uC(0) = uC(0+) = uC(0–) = 0. Constanta de timp a circuitului va fi
produsul dintre capacitatea condensatorului şi rezistenţa “văzută” la bornele acestuia:
1  RC  0.1 s . Tensiunea la bornele condensatorului pentru t < t0 va fi:
u C (t )  200  (0  200) exp( 10t )  200(1  exp( 10t )) V t  t 0
Curentul prin condensator va fi:
d u C (t )
iC (t )  C  0.2 exp( 10t ) t  t 0
dt
După închiderea comutatorului K2, circuitul este dat în Fig.2.6.R-c:

Fig.2.6.R-c Circuitul după închiderea lui K2

Pentru simplificarea rezolvării circuitului format după închiderea comutatorului K2, am

echivalat grupul de rezistenţe şi sursa de tensiune cu o sursă reală de tensiune de valoare
R E RR R
Ee  E   100 V , şi rezistenţa echivalentă Re    500  . Noua tensiune la
RR 2 RR 2
bornele condensatorului va fi:

109
 u C (t )  u p  (u (t 0 )  u p (0)) exp(  (t  t 0 )  2 )

Noua valoare permanentă a tensiunii este up = Ee = 100 V, deci şi up(0) = Ee = 100 V.

Valoarea iniţială a tensiunii la bornele condensatorului este valoarea tensiunii în momentul
închiderii comutatorului K2 adică:
u C (t 0 )  200(1  exp( 10t 0 ))  126.42 V t  t 0
RC
Constanta de timp a noului circuit este  2  Re C   0.05 s . Tensiunea la bornele
2
condensatorului va fi:
u C (t )  100  (126.42  100)) exp( 20(t  t 0 ))  100  26.42 exp( 20(t  t 0 )) t  t 0
Curentul prin condensator va fi:
d u C (t )
iC (t )  C  0.053 exp( 20(t  t 0 )) t  t 0
dt
Tensiunea la bornele condensatorului şi curentul prin acesta pot fi sintetizate în relaţiile:
0 t0 0 t0
200(1  exp( 10t )) t  (0, t 0 ) 0.2 exp( 10t ) t  (0, t 0 )
 
u C (t )   i L (t )  
126.42 t  t0 0 t  t0
100  26.42 exp( 20(t  t 0 )) t  t0 0.053 exp( 20(t  t 0 )) t  t0

Variaţiile în timp ale acestor mărimi sunt date în Fig.2.6.R-d.

Fig.2.6.R-d Variaţiile mărimilor electrice la bornele condensatorului.

110
 2.7.R Circuitul din Fig.2.7.R-a funcţionează în regim permanent cu comutatorul K
închis. Dacă se cunosc E = 180 V, R1 = 1 , R2 = 3 , R = 6 ; L1 = L2 = 2M = 0.5 H, se cere
să se determine expresiile curenţilor prin bobine în regimul tranzitoriu creat după deschiderea
la t = 0 a întrerupătorului. Determinaţi de asemenea expresia tensiunilor la bornele acestora
precum şi reprezentarea grafică a mărimilor electrice prin bobine.

Fig.2.7.R-a

Înainte de comutaţie ne propunem să determinăm condiţiile iniţiale ale circuitului,

condiţii date de curenţii iniţiali ce parcurg cele două bobine cuplate magnetic. Circuitul este
cel din Fig.2.7.R-b.

Fig.2.7.R-b Circuitul înainte de comutaţie. Fig.2.7.R-c Circuitul după comutaţie.

Având în vedere configuraţia circuitului după comutaţie (Fig.1.7-b) putem determina cu

uşurinţă curenţii prin cele două bobine:
E R
i L1 (0  )   60 A i L1 (0  )  i L1 (0  )  20 A
RR2 R1  R2
R1 
R  R2

Putem de asemenea evalua în această fază şi fluxul total prin cele două bobine, având
în vedere poziţia bornelor polarizate faţă de curenţii care parcurg cele două bobine şi cuplajul
magnetic:
 (0  )  L1i1 (0  )  L2 i2 (0  )  M i1 (0  )  i 2 (0  )  20 Wb

111
 După comutaţie la t > 0 circuitul este prezentat în Fig.2.7.R-c.
Ecuaţia este în acest caz:
di
E  u R1 (t )  u R1 (t )  u L1 (t )  u L 2 (t )  E  ( R1  R2 )i(t )  ( L1  L1  2M )
dt
Cu soluţia:
 t E
i (t )  il (t )  i f (t ) , unde: il (t )  A exp( t )  A exp   iar i f (t )   45A
  R1  R2

1 L1  L2  2M
Constanta de timp a circuitului este      0.125 s . Prin urmare
 R1  R1
curentul prin circuit va fi:
 t E
i (t )  A exp   
   R1  R2
Constanta A va fi determinată din condiţia de conservare a fluxului magnetic prin cele
două bobine cuplate magnetic: (0–) = (0+) . Fluxul magnetic imediat după comutaţie este:
 E 
 (0  )  ( L1  L 2  2 M )i (0  )  ( L1  L2  2M ) A     (0  )
 R1  R2 
Deoarece (0–) = 20 Wb, rezultă constanta A = -5 şi prin urmare curentul va fi de
forma:
i(t) = 45 – 5exp(–8t) A.

Tensiunile pe cele doua bobine vor fi :

d i L1 (t ) d i L1 (t )
u L1 (t )  L1  20 exp( 8t ) V u L1 (t )  L1  20 exp( 8t ) V
dt dt
Datorită faptului că valorile inductanţelor celor două bobine sunt identice, iar după
comutaţie sunt parcurse de acelaşi curent, vor fi supuse aceleiaşi tensiuni. În Fig.2.7.R-d am
reprezentat variaţiile în timp ale mărimilor electrice prin bobine:

Fig.2.7.R-d Variaţia în timp ale mărimilor electrice prin bobine.

112
2.8.R Se consideră circuitul din Fig.2.8.R-a de parametri R1 = R2 = 1 şi L = 1 H, funcţionând
în regim permanent şi fiind alimentat de la o sursă de tensiune sinusoidală de valoare:
e(t) = 5sint . Dacă la momentul t = 0 comutatorul K se deschide, să se determine:
a) Expresia în domeniul timp a curentului prin bobină şi a tensiunii la bornele
acesteia după comutaţie.
b) La ce momente de timp t0 trebuie deschis comutatorul K astfel încât să se
stabilească în circuit direct regim permanent.
c) Aceleaşi cerinţe dacă după epuizarea regimului tranzitoriu comutatorul K se
închide din nou.

Fig.2.8.R-a Fig.2.8.R-b Circuitul după deschiderea lui K.

Înainte de comutaţie, (comutatorul K fiind închis) datorită sursei de alimentare

sinusoidale în circuit avem un regim periodic sinusoidal. Interesează valoarea curentului prin
bobină în momentul comutaţiei. Prin urmare va trebui să determinăm valoarea în domeniul
timp a curentului prin bobină. Acesta poate fi uşor evaluat folosind divizorul de curent odată
determinat curentul prin sursa de alimentare. Valoarea în complex a acestuia este:
E 5 2 5 2 R 1 2j
I    IL I 
RjL j 1 2 j R  j L 2
R 1
R  jL 1 j

Pentru a obţine o expresie analitică mai “elegantă” putem utiliza exprimarea în domeniul
timp a valorii unităţii şi a lui j. Astfel, având în vedere că se cunosc transformările:
1  2 sin t respectiv j  2 cos t
Curentul prin bobină şi tensiunea la bornele ei în domeniul timp pot fi scrise:
d i L (t )
i L (t )  sin t  2 cos t A u L (t )  L  cos t  2 sin t V
dt
În momentul comutaţiei (la t = 0) valoarea curentului prin bobină este i L (0  )  i L (t ) t 0  2 A .
După comutaţie, pentru a determina expresia în domeniul timp a curentului prin bobină,
având în vedere că circuitul este de ordinul întâi, putem aplica relaţia directă de calcul a
funcţiei curent prin bobină:
 t
 
i L (t )  i Lp (t )  i L (0)  i Lp (0) exp  A


Reamintim că iLp(t) reprezintă valoarea curentul de regim permanent prin bobină (după
terminarea regimului tranzitoriu), iLp(0) reprezintă valoarea acestuia în momentul comutaţiei
(t = 0) iar iL(0) = iL(0–) este curentul prin bobină înainte de comutaţie. Constanta de timp  se
determină ca raport între inductivitatea bornei şi rezistenţa electrică echivalentă “văzută” de la
bornele acesteia după comutaţie.

113
 Circuitul după comutaţie este prezentat în Fig.2.8.R-b. Aşa cum se poate observa,
curentul de regim permanent prin bobină este nul deoarece nu mai avem nici o sursă de
energie după comutaţie. Prin urmare iLp(t) = iLp(0) = 0 A, iar   L R  1 s . Aşadar curentul
prin bobină după comutaţie este:
d i L (t )
i L (t )  i L (0) exp( t )  2 exp( t ) A iar tensiunea u L (t )  L  2 exp( t ) V
dt
Exprimarea ca funcţii de timp a mărimilor prin bobină:
sin t  2 cos t t0 cos t  2 sin t t  0
i L (t )   A iar tensiunea u L (t )  
 2 exp( t ) t 0 2 exp( t ) t  0
Reprezentarea în domeniul timp a acestor funcţii este dată în Fig.2.8.R-c.

Fig.2.8.R-c Curentul şi tensiunea pentru bobină.

Pentru a determina momentul în care trebuie realizată comutaţia şi pentru a nu mai avea
regim tranzitoriu, vom impune condiţia ca în ecuaţia ce descrie funcţia curentului să nu mai
avem componenta tranzitorie ci numai componentă permanentă.
Prin urmare, în relaţia i L (t )  i Lp (t )  i L (0)  i Lp (0)exp  t  , impunem condiţia ca
iLp(t0) = iL(t0), astfel încât relaţia să nu mai conţină componenta de regim tranzitoriu. Aşadar :
0  sin t 0  2 cos t 0  tan t 0  2  t 0  arctan(2)  k k  N
Vom studia în cele ce urmează cazul în care după epuizarea regimului tranzitoriu
comutatorul K se închide din nou. În acest caz circuitul este dat în Fig. 2.8.R-d.

Fig.2.8.R-d Circuitul după închidere.

Şi în aceasta vom determina curentul prin bobină folosind relaţia de determinare, şi

având în vedere că înainte de închidere curentul este nul prin bobină (condiţiile iniţiale sunt
nule). Deci, înainte de închidere iL(0) = 0 A.

114
 După comutaţie curentul de regim permanent este dat de regimul permanent sinusoidal,
acelaşi ca şi în primul caz înainte de comutaţie:
i Lp (t )  sin t  2 cos t A iar i Lp (0)  2 A

Valoarea constantei de timp a circuitului va fi raportul dintre inductivitatea bobinei şi

rezistenţa echivalentă “văzută” la bornele bobinei după comutaţie, adică rezistenţa echivalentă
L 2L
a celor două rezistenţe în paralel.     2s
RR R
RR
Expresia curentului prin bobină este:
 t  t
 
i L (t )  i Lp (t )  i L (0)  i Lp (0) exp   A  sin t  2 cos t  2 exp 

A
2
 
Tensiunea la bornele bobinei va fi:
d i L (t )  t
u L (t )  L  cos t  2 sin t  exp   V
dt  2

Funcţiile de timp ale acestor mărimi sunt:

0 t 0 0 t0
i L (t )   A u L (t )   V
 sin t  2 cos t  2 exp(  t 2) t 0  cos t  2 sin t  exp(  t 2) t0

Reprezentarea în domeniul timp a acestor mărimi este dată în Fig.2.8.R-e.

Fig.2.8.R-e Variaţia în domeniul timp a mărimilor electrice ale bobinei.

115
 2.9.R Se consideră circuitul din Fig. 2.9.R-a, pentru care se cunosc valorile elementelor
de circuit R = 1 , L = 3 2 H şi C = 1 3 F, iar valoarea surselor constante de alimentare
E = 6 V. Dacă la momentul t = 0 comutatorul K se închide, determinaţi variaţia în timp a
mărimilor electrice (curent şi tensiune) pentru bobină şi condensator. Precizaţi de asemenea
valorile extreme ale acestor mărimi şi intervalul de timp după care acestea sunt atinse.

Fig. 2.9.R-a

Stabilim pentru început condiţiile iniţiale ale circuitului înainte de comutaţie – pentru
t < 0, când comutatorul K este deschis. -Fig 2.9.R-b.

Fig. 2.9.R-b Circuitul înainte de comutaţie. Fig. 2.9.R-c circuitul după comutaţie.

Înainte de comutaţie, aşa cum se poate constata analizând schema circuitului din
Fig.2.9.R-a, curentul prin bobină respectivă şi tensiunea pe condensator vor fi:
E 6 u C (0  )   E  6 V
i L (0  )   6A
R 1
După închiderea comutatorului K circuitul este cel descris în Fig.2.9.R-c. Pentru
rezolvarea acestuia vom aplica teoremele lui Kirchhoff :

i (t )  i L (t )  iC (t ) d u C (t )
iC (t )  C
dt
u C (t )  u L (t ) şi relaţiile:
d u L (t ) 1
E  Ri (t )  u L (t ) u L (t )  L
dt
 i L (t ) 
L 
u C (t ) d t

Relaţiile de mai sus pot fi sublimate cu ajutorul expresiei :

 d u (t ) 1  d u (t ) R
E  R C C  u C (t ) d t   u C (t )  E  RC C
  
u C (t ) d t  u C (t )
 dt L  dt L

116
 Am obţinut astfel o singură o ecuaţie integro-diferenţială cu o singură necunoscută în
uC(t), care, odată determinate, rezolvă practic comportarea în regim tranzitoriu a circuitului.
Pentru a se simplifica ecuaţia de mai sus, se derivează întreaga expresie funcţie de timp,
în acest fel eliminându-se integrala şi obţinându-se:
d 2 u C (t ) d u C (t ) R d 2 u C (t ) d u (t )
RC   u C (t )  0  3 C  2u C (t )  0
dt2 dt L dt 2
dt
Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie diferenţială omogenă de ordin doi cu coeficienţi
constanţi, căreia, în funcţie de natura soluţiilor ecuaţiei caracteristice ataşate, i se poate
determina soluţia. Ecuaţia caracteristică ataşată este :
 2  3  2  0 cu solutiile  1  1,  2  2
Prin urmare soluţia ecuaţiei este de forma :
u C (t )  A exp( 1t )  B exp(  2 t )  A exp( t )  B exp( 2t ) V
Constantele A şi B se determină din condiţiile iniţiale ale circuitului (valorile la t = 0 ale
tensiunii la bornele condensatorului şi a curentului prin bobină). Curentul prin bobină este :
E  u C (t ) d u (t ) 2A B
i L (t )  i(t )  iC (t )  C C 6 exp( t )  exp( 2t ) A
R dt 3 3
La momentul t = 0 valorile tensiunii pe condensator şi a curentului prin bobină sunt :
u C (0  )  A  B  6  u C (0  ) 

2A B   A  6, B  12
i L (0  )  6    6  i L (0  ) 
3 3 
Prin urmare tensiunea pe condensator şi curentul prin acesta după comutaţie vor fi:
d u C (t )
u C (t )  6 exp( t )  12 exp( 2t ) V i C (t )  C  2 exp( t )  8 exp( 2t ) A
dt
Variaţia în timp a acestor mărimi este dată în Fig.2.9.R-d.

Fig.2.9.R-d Variaţia în timp a mărimilor condensatorului după comutaţie.

Timpul după care tensiunea atinge valoarea zero, respectiv valoarea maximă precum şi
amplitudinea acestei valori, se determină din condiţiile:
d u C (t )
u C (t )  0  t 0  ln( 2) s  0  t m  ln( 4) s iar u Cm  u C (t m )  0.75 V
dt

117
 Pentru a determina valorile extreme pentru curentul prin condensator vom proceda în
mod asemănător :
d iC (t )
iC (t )  0  t 0  ln( 4) s  0  t m  ln(8) s iar iCm  iC (t m )  0.125 A
dt
Curentul electric prin bobină şi tensiunea la bornele ei după comutaţie vor fi :
d i L (t )
i L (t )  6  4 exp( t )  4 exp( 2t ) A u L (t )  L  6 exp( t )  12 exp( 2t ) V
dt
Variaţia în timp a acestor mărimi este dată în Fig.2.9.R-e.

Fig.2.9.R-e Variaţia în timp a mărimilor bobinei după comutaţie.

Valoarea extremă(minimă) pentru curentul prin bobină va fi determinată din ecuaţia:

d i L (t )
 0  t m  ln( 2) s iar i Lm  i L (t m )  5 A
dt
Deoarece, după comutaţie tensiunea pe condensator este aceeaşi cu tensiunea la bornele
bobinei, şi aceasta va avea aceeaşi variaţie cu aceleaşi valori extreme.

2.10.R Pentru circuitul din Fig.2.10.R-a se cunosc valorile R1 = 30 , R2 = R3 = 30 ,

valoarea capacităţii condensatorului C = 1 mF, a inductivităţii L = 100 mH, precum şi
valoarea surselor de tensiune constantă E1= 200 V şi E2 = 100 V. La momentul t = 0
comutatorul K trece din poziţia a în poziţia b. Determinaţi variaţia în timp a mărimilor
electrice corespunzătoare bobinei şi condensatorului.

Fig.2.10.R-a.

118
 Condiţiile iniţiale ale circuitului se determină din schema circuitului înainte de
comutaţie (Fig.2.10.R-b).

Fig.2.10.R-b.Circuitul echivalent înainte de comutaţie.

Aşadar curentul prin bobină şi tensiunea la bornele condensatorului sunt :

E1 200
i L (0  )    5 A u C (0  )  E 2  100 V
R1  R2 30  10

După comutaţie, circuitul este descris în Fig.2.10.R-c :

Fig.2.10.R-c. Circuitul după comutaţie.

Ecuaţiile de funcţionare ale circuitului vor fi descrise de prima şi a doua ecuaţie a lui
Kirchhoff :
 d u C (t )
iC (t )  C
i L (t )  i R 2 (t )  iC (t );  dt
  d i (t )
u R 2 (t )  u C (t ); şi u L (t )  L L
E  R i (t )  u (t )  u (t );  dt
 1 1 L L R2  u C (t )
i R 2 (t ) 
 R2

Ecuaţiile de mai sus pot fi compactate în următoarea relaţie :

d 2 u C (t )  L  d u C (t )  R1 
LC 2
  R1C      1u C (t )  E1
dt  R2  d t  R2 
Este mai convenabil să folosim datele numerice, caz în care ecuaţia devine:
d 2 u C (t ) d u C (t )
10  4 2
 4  10  2  4u C (t )  200
dt dt

119
 Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie diferenţială, neomogenă, de ordin doi, cu coeficienţi
constanţi. Soluţia acesteia este compusă din soluţia de regim liber (fără termen liber) şi soluţia
de regim forţat.
u C (t )  u Cl (t )  u cf

Este uşor de văzut că soluţia de regim forţat este dată de tensiunea la bornele
condensatorului după epuizarea regimului tranzitoriu adică :
E2 R2 10
u Cf   200   50 V
R1  R2 30  10

Soluţia de regim liber va fi deci soluţia ecuaţiei :

d 2 u Cl (t ) d u Cl (t )
10  4 2
 4  10  2  4u Cl (t )  0
dt dt
Pentru a rezolva această ecuaţie determinăm soluţiile ecuaţiei algebrice ataşate acesteia :
10 4  2  4  10 2   4  0  1   2  200
Cum rădăcinile ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale sunt egale, soluţia ecuaţiei
omogene are forma :
u Cl (t )  ( A  Bt ) exp( 200t )
Iar tensiunea la bornele condensatorului va fi:
u C (t )  u Cl (t )  u Cf  ( A  Bt ) exp( 200t )  50 V

Constantele A şi B se determină din condiţiile iniţiale (curentul iniţial prin bobină şi

tensiunea la bornele condensatorului). Curentul prin bobină, după comutaţie este:
u C (t ) d u (t )
i L (t )  C C  0.1( A  Bt ) exp( 200t )  0.001B exp( 200t )  5 A
R2 dt

La momentul t = 0 tensiunea pe condensator şi curentul prin bobină este:

u C (0  )  A  50  100  u C (0  ) 
  A  50, B  5000
i L (0  )  0.1A  0.001B  5  5  i L (0  ) 

Prin urmare tensiunea pe condensator şi curentul prin acesta după comutaţie va fi:
d u C (t )
u C (t )  50  50(1  100t ) exp( 200t ) V i C (t )  C  5(1  200t ) exp( 200t ) A
dt
Variaţia în timp a acestor mărimi este dată în Fig.2.10.R-d.

120
 Fig.2.10.R-d Variaţia în timp a mărimilor condensatorului după comutaţie.

Curentul electric prin bobină şi tensiunea la bornele ei după comutaţie vor fi :

d i L (t )
i L (t )  5  500t exp( 200t ) A u L (t )  L  50(1  200t ) exp( 200t ) V
dt
Variaţia în timp a acestor mărimi este dată în Fig.2.10.R-e.

Fig.2.9.R-e Variaţia în timp a mărimilor bobinei după comutaţie.

Valoarea extremă (maximă) pentru curentul prin bobină va fi determinată din ecuaţia:
d i L (t )
 0  t m  1 200  0.0005 s iar i Lm  i L (t m )  5.91 A
dt
Timpul după care tensiunea la bornele bobinei atinge valoarea zero, respectiv valoarea
maximă este dată de condiţiile :
d u L (t )
u L (t )  0  t 0  0.005 s  0  t m  0.01 s iar u Cm  u C (t m )  6.67 V
dt

2.11.R Pentru circuitul din Fig.2.11.R-a se cunosc valorile R1 = 50 ,

R2 = 200 , R3 = 250 , valoarea capacităţii condensatorului C = 5 F, a inductivităţii
L = 10 mH, precum şi valoarea sursei de tensiune constantă E = 250 V. La momentul t = 0
comutatorul K se închide. Determinaţi variaţia în timp a mărimilor electrice corespunzătoare
bobinei şi condensatorului după comutaţie, precum şi valorile extreme ale acestora.

121
 Fig.2.11.R-a.

Condiţiile iniţiale ale circuitului se determină din schema circuitului înainte de

comutaţie (Fig.2.11.R-b).

Fig.2.11.R-b.Circuitul echivalent înainte de comutaţie.

Aşadar curentul prin bobină şi tensiunea la bornele condensatorului sunt :

E 250 E
i L (0  )    0.5 A u C (0  )  R 2  100 V
R1  R2  R3 50  200  250 R1  R2  R3

După comutaţie, circuitul este descris în Fig.2.11.R-c :

Fig.2.11.R-c. Circuitul după comutaţie.

Ecuaţiile de funcţionare ale circuitului vor fi descrise de prima şi a doua ecuaţie a lui
Kirchhoff :
 d u C (t )
iC (t )  C
i L (t )  i R 2 (t )  iC (t );  dt
  d i (t )
u R 2 (t )  u C (t ); şi u L (t )  L L
E  R i (t )  u (t )  u (t );  dt
 1 L L R2  u C (t )
i R 2 (t ) 
 R2

122
 Ecuaţiile de mai sus pot fi compactate în următoarea relaţie :
d 2 u C (t )  L  d u C (t )  R1 
LC 2
  R1 C      1u C (t )  E 2
dt  R2  d t  R2 
Este mai convenabil să folosim datele numerice, caz în care ecuaţia devine:
d 2 u C (t ) d u C (t )
5  10 8 2
 30  10 5  1.25u C (t )  250
dt dt
Ecuaţia de mai sus este o ecuaţie diferenţială, neomogenă, de ordin doi, cu coeficienţi
constanţi. Soluţia acesteia este compusă din soluţia de regim liber (fără termen liber) şi soluţia
de regim forţat.
u C (t )  u Cl (t )  u cf

Este uşor de văzut că soluţia de regim forţat este dată de tensiunea la bornele
condensatorului după epuizarea regimului tranzitoriu adică :
E2 R2 200
u Cf   250   200 V
R1  R2 50  200

Soluţia de regim liber va fi deci soluţia ecuaţiei :

8 d 2 u Cl (t ) d u Cl (t )
5  10 2
 30  10 5  1.25u Cl (t )  0
dt dt
Pentru a rezolva această ecuaţie determinăm soluţiile ecuaţiei algebrice ataşate acesteia :
10 4  2  4  10 2   1.25  0   1  3000  j 4000;  2  3000  j 4000
Rădăcinile ecuaţiei algebrice ataşate ecuaţiei diferenţiale sunt complex conjugate egale
şi soluţia ecuaţiei omogene are forma :
u Cl (t )  A exp( 3000  j 4000)t  B exp( 3000  j 4000)t
 exp( 3000t ) A exp( j 4000t )  B exp(  j 4000t ) V

Iar tensiunea la bornele condensatorului va fi:

u C (t )  u Cl (t )  u Cf  exp( 3000t )A exp( j 4000)  B exp(  j 4000t   200 V

Constantele A şi B se determină din condiţiile iniţiale (curentul iniţial prin bobină şi

tensiunea la bornele condensatorului).
Curentul prin bobină, după comutaţie este:
u C (t ) d u (t )
i L (t )  C C 
R2 dt
 ( 1/ 100) A exp(( 3000+4000 j )t )  (1/ 100) B exp(( 3000  4000 j )t )
 1/ 50 jA exp(( -3000+4000 j )t )  (1/ 50) jB exp(( -3000-4000 j )t )  1
La momentul t = 0 tensiunea pe condensator şi curentul prin bobină este:
u C (0  )  A  B  200  u C (0  ) 

A B A B   A  50  37.5 j , B  50  37.5 j
i L (0  )     j  j  1  0.5  i L (0  ) 
100 100 50 50 
Folosind relaţiile de exprimare ale funcţiilor trigonometrice ca şi combinaţii de
exponenţiale, adică :
123
 exp( j)  exp(  j) exp( j)  exp(  j)
sin   respectiv cos    R
2j 2

Tensiunea pe condensator şi curentul prin acesta după comutaţie va fi:

u C (t )  exp( 3000t )( 75 sin 4000t  100 cos 4000t )  200 V
d u C (t ) 25
i C (t )  C  exp( 200t ) sin 4000t A
dt 8
Variaţia în timp a acestor mărimi este dată în Fig.2.11.R-d.

Fig.2.11.R-d Variaţia în timp a mărimilor condensatorului după comutaţie.

Timpul după care tensiunea atinge valoarea maximă, precum şi amplitudinea acestei
valori se determină din condiţiile:
d uC (t ) 
 0  tm  s iar uCm  uC (tm )  209.47 V
dt 4000
Pentru a determina valorile extreme pentru curentul prin condensator vom proceda în
mod asemănător :
 d iC (t ) 1 4
iC (t )  0  t 0  s  0  tm  arctan s iar iCm  iC (t m )  1.247 A
4000 dt 4000 3
Curentul electric prin bobină şi tensiunea la bornele ei după comutaţie vor fi :
1  11 
i L (t )  exp( 3000t ) sin 4000t  cos 4000t   1 A
2 2 
d i (t ) 125
u L (t )  L L   exp( 3000t )sin 4000t  2 cos 4000t  V
dt 2
Variaţia în timp a acestor mărimi este dată în Fig.2.11.R-e.

124
 Fig.2.11.R-e Variaţia în timp a mărimilor bobinei după comutaţie.

Valoarea extremă (maximă) pentru curentul prin bobină va fi determinată din ecuaţia:
d i L (t ) arctan(2)
 0  tm  s iar i Lm  i L (t m )  1.97 A
dt 4000
Timpul după care tensiunea atinge valorile extreme precum şi amplitudinea acestor
valori, după comutaţie, se determină din condiţiile:
arctan(2) d u L (t )
u L (t )  0  t 0   0  t m  0.0005 s iar u Lm  u L (t m )  24.28 V
4000 dt
Observaţie: Problemele ce conţin atât bobine cât şi inductivităţi pentru care ecuaţiile de
descriere a funcţionării acestora sunt ecuaţii integro-diferenţiale de ordin superior, duc la un
efort de calcul considerabil. Din această cauză această metoda directă este de cele mai multe
ori evitată, preferându-se metodele simbolice (operaţionale).

125