TEORIA RISCULUI ASUMAT

Statisticile medicale arată că în majoritatea ţărilor dezvoltate, rata morţilor violente

(ca număr/cap de locuitor), în special în accidente de circulaţie nu a arătat o tendinţă clară de
scădere, cu toate îmbunătăţirile legislative, medicale, tehnologice, educaţionale.
Teoria riscului asumat presupune că în desfăşurarea oricărei activităţi, oamenii acceptă
asumarea unui anumit risc, în schimbul beneficiilor pe care acea activitate este de aşteptat că
le va aduce. Astfel, pe parcursul unei activităţi, oamenii compară nivelul de risc cu cel pe care
sunt dispuşi să şi-l asume, astfel încât diferenţa dintre cele două niveluri să scadă spre zero.
Dacă nivelul de risc presupus de respectiva activitate este mai mic decât nivelul pe care omul
este dispus să şi-l asume, el se va angaja în acţiuni care vor creşte nivelul de risc până la
atingerea nivelului maxim acceptat.
În cazul conducerii unui autovehicul, creşterea nivelului de siguranţă oferit de către
constructorul autovehiculului, îmbunătăţirea calităţii drumurilor etc, va conduce pe ansamblul
populaţiei coducătoare de autovehicule la creşterea vitezei de circulaţie, ceea ce vor face
practic nule măsurile de siguranţă rutieră.
Ca urmare, reducerea numărului de accidente de circulaţie poate fi obţinută îrin
reducerea nivelului de risc asumat.
La stabilirea nivelului riscului asumat (din prisma activităţii de conducere a unui
autovehicul) se iau în consideraţie:
! Avantajele conducerii cu risc ridicat (ex. Prin deplasarea cu viteză mare se câştigă
timp)
! Costurile pe care le presupune conduita respectivă (ex. Cheltuieli cu repararea
vehiculului, asigurări etc.)
! Beneficiile unei conduite mai puţin riscante (ex. Rate de asigurare a autovehiculului
mai mici pentru cei care nu au produs accidente, etc.)
! Costurile conduitei mai puţin riscante (ex. Necesitatea de a suporta mai mult timp o
centură de siguranţă incomodă)
Cu alte cuvinte teoria riscului asumat se poate sintetiza în următoarea schemă:

Fig. 1 Nivelul de risc asumat

Nivelul de risc perceput depinde de:

" Experienţa în trafic:
a. accidente anterioare;
b. conflicte;
c. martor la accidente, etc.
" Conştientizarea potenţialului de accident al situaţiei;
" Gradul de încredere al conducătorului auto, în capacitatea sa de rezolvare a unei
anumite situaţii de trafic;
" Gradul de risc al drumului.

Această teorie conduce la ideea că majoritatea covârşitoare a conducătorilor auto se

comportă ca un sistem de reglare în buclă închisă:
1
Orice participant la trafic ştie că poate fi oricând implicat într-un accident, din vina sa sau a
celorlalţi participanţi la trafic