Glosar de termeni si abrevieri

Glosar de termeni si abrevieri utilizate la

anvelope
Acvaplanare : Efect apărut atunci când anvelopa alunecă pe o suprafaţă umedă, prin
pierderea contactului între pneu şi suprafaţa carosabilă datorită deplasării autovehiculului pe
un strat gros de apă (> 0.5 mm).

Aliniere sau Geometria rotilor : Verificarea şi reglarea unghiului de fugă, a unghiului de

bracaj şi a unghiului pivoţilor din suspensia unui vehicul pentru păstrarea specificaţiilor
proiectate de producătorul vehiculului pentru un optimum de performanţă.

Amestecarea anvelopelor : Montarea de anvelope de diferite dimensiuni, construcţii sau

parametri nominali pe un vehicul. Amestecarea trebuie evitată. Totuşi, unele vehicule de
performanţă specifică dimensiuni diferite ale anvelopelor pe osiile faţă, respectiv spate. Vezi
Manualul de utilizare a vehiculului.

Amprenta : zona din suprafaţa de rulare a unei anvelope care intră în contact nemijlocit cu
solul.Marcaje concordante pe roţi şi anvelope, care permit concordanţa în montaj pentru a
anula uzura roţii şi a anvelopei, reducând la minim vibraţiil.

Anvelopă asimetrică : Anvelopă cu model asimetric al suprafeţei de alunecare (vezi mai

jos). Este foarte important ca anvelopele cu model asimetric să fie montate corect (partea
exterioară a anvelopei pe partea exterioară a jantei). Partea exterioară poartă inscripţia :
“OUTSIDE “
Notă: Dacă consideraţi că anvelopa este asimetrică, dar aceasta nu este inscripţionată cu
“OUTSIDE” sau “INSIDE”, atunci aceasta nu este asimetrică.

Anvelopă autovehicule : Parte componentă a autovehiculului fabricată din cauciuc,

elemente chimice, materiale textile şi componente metalice, concepută special pentru a
asigura mişcarea mijloacelor de transport, amortizarea iregularităţilor din carosabil şi pentru
a suporta sarcini în anumite condiţii.

Anvelope cu cute inclinate : Tip de anvelopă care utilizează pliuri (de regulă fire de stofă
cauciucate) care se întind pe diagonală de la un scaun la celălalt. Un fir este înclinat într-o
direcţie, iar firele succesive sunt dispuse alternativ în direcţii opuse, intersectându-se.
Denumit uneori anvelopă cu cute încrucişate.

Anvelopă pneumatică : Este un înveliş tare construit pentru montarea pe janta

autovehiculului, umplut cu aer sub presiune.

Anvelopă radială: Metoda de construire a anvelopei constă în întărirea cablurilor,

distribuite radial relativ la centrul anvelopei (la 90 de grade faţă de direcţia de
mers).Anvelopă cu structura care utilizează cute ale căror fire sunt dispuse radial de la un
talon la altul, pe sub suprafaţa de rulare. Această construcţie necesită un brâu pentru
stabilizarea suprafeţei de rulare şi definirea diametrului anvelopei.

Anvelopă ranforsată : Anvelope construite pentru a susţine sarcini mai grele şi o presiune
mai mare a aerului, în comparaţie cu anvelopele uzuale. Aceste anvelope sunt de regulă
marcate cu litera “C” pe partea laterală, inscripţionată după mărimea anvelopei, de
exemplu: 195/75 R16 C.

Anvelopă RFT (Run Flat Tyre) : Anvelopă pneumatică concepută pentru a rezista la
efectele dezumflării atunci când este tăiată, permiţând astfel vehiculului să ruleze în
continuare cu viteză redusă (până la 90km/h) şi pe distanţă limitată (160 km sau 200 km,
în funcţie de tipul anvelopei).
Anvelopă simetrică : Ambele jumătăţi ale căii de rulare au acelaşi model.

Anvelopă tubeless : Anvelopă cu strat intern de cauciuc, care previne dispersia aerului
din interior. În cazul anvelopei tubeless nu se necesită tub interior.

Anvelopă unidirecţională : Anvelopă cu un singur sens de rotaţie. Acest tip de anvelope

reduce rezistenţa la rotaţie, ajutând la accelerarea în linie dreaptă. Anvelopele
unidirecţionale oferă şi o distanţă mai scurtă la frânare. Anvelopele simetrice unidirecţionale
pot fi plasate pe ambele părţi ale vehiculului, de aceea inscripţiile de pe laterala anvelopei
vor include întotdeauna un sens de rotaţie. Trebuie să vă asiguraţi că anvelopele se rotesc
în direcţia corectă pentru a evita accidentele. Anvelopele asimetrice unidirecţionale sunt
fabricate special pentru o anumită laterală a vehiculului. Inscripţiile de pe pereţii laterali vor
indica laterala care trebuie plasată în afară (prin inscripţia “OUTSIDE”) şi care este sensul
corect de rotaţie.

Bătaie : Măsura abaterii de la circularitate a anvelopei, care determină o vibraţie ce nu

poate fi contrabalansată.

BLT : Litere negre în relief

Brauri : Bandă de fire de anvelopă multiple comprimate, realizate din cabluri de oţel
cauciucate situate sub suprafaţa de rulare şi dispusă sub unghiuri opuse, care determină
diametrul anvelopei şi stabilizează suprafaţa de rulare prin rezistenţa la deformaţii create de
forţele din viraje, de frânare şi centrifugale. Acestea nu se prind în scaunul anvelopei.

Cablu : Strat de material textil îmbrăcat în cauciuc, format din fire dure la bază şi fire mai
subţiri dispuse în încărcătura de cauciuc, oferind flexibilitate, dar şi duritate anvelopei.
Cablul este produs din bumbac, vâscoză sau nailon. În prezent, sunt folosite mai frecvent
cabluri formate din sârmă de oţel subţire de 0.15 mm. Există şi alt tip de materiale, mai
costisitoare ( de exemplu Kevlar), care nu pot fi folosite pe scară largă din pricina costurilor
ridicate.

Camasă : Corpul anvelopei, compus din cutele care formează structura anvelopei şi dau
forma acesteia. Denumită şi carcasa anvelopei.

Captuseala sau captuseala interioara : Stratul subţire de cauciuc halobutilic din

interiorul unei anvelope, care conţine aerul de umflare, denumit uneori căptuşeală
interioară. Toate anvelopele Dunlop destinate transportului de pasageri sunt realizate cu o
căptuşeală interioară.

Carcasă : Este partea anvelopei care susţine cea mai mare parte din greutatea
autovehiculului. Conferă duritate anvelopei, menţinând presiunea internă şi transmiţând
sarcinile forţelor exterioare, aplicate de drum asupra roţii. Carcasa este formată din unul
sau mai multe straturi suprapuse de cabluri cauciucate. În funcţie de structura carcasei,
dimensiunile acesteia, sarcină şi de presiunea internă pe care o suportă, numărul de straturi
din componenţa carcasei poate varia de la 1(pentru autovehicule uşoare) la 16 şi chiar mai
mult(pentru camioane, maşini agricole etc.).

Compunere : Combinarea a cinci ingrediente de bază: cauciuc, negru de fum, plastifianţi,

materiale de tratare şi factori de reţinere cu ozon pentru a forma suprafaţa de rulare şi alte
componente de „cauciuc“ ale unei anvelope.

Coroana : Porţiunea centrală a suprafeţei de rulare a unei anvelope.

Cute : Componentele de întărire ale unei anvelope, compuse din straturi de fire de stofă şi
cauciuc, care conferă capacitatea de a rezista la presiunea aerului necesară pentru
susţinerea unei sarcini şi pentru a rezista la deflexie.
Dezechilibru/defect de echilibrare : Vibraţie anormală a vehiculului. De regulă, astfel de
vibraţii apar datorita neechilibrarii roţilor, dar şi datorită altor motive, precum:

 Jante nepotrivite tipului de vehicul;

 Perturbaţie în geometria de mişcare a roţii;
 Defect parţial al parţilor automobilului care asigură turaţia roţii;
 Instalarea improprie a roţii;
 Montarea improprie a anvelopei pe jantă;
 Ruptura anvelopei.
 datorită nespalării corespunzătoare a jantei în timpul spălării vehiculului.

Deflexie : Diferenţa dintre raza unei anvelope neîncărcate sau libere şi raza anvelopei
încărcate.

Diametru global : Diametrul unei anvelope umflate, neîncărcate, măsurate de la o parte la

alta a coroanei. Raza liberă este egală cu o jumătate din diametrul global. Denumit uneori
diametru exterior.

Diametrul jantei : Diametrul locaşurilor scaunului jantei care susţin o anvelopă sunt
exprimate, în mod normal, în valori întregi, în inch, în cazul vehiculelor de pasageri.

Discul roţii : Parte a roţii care conectează janta şi butucul roţii.

DOT : Codul Departamentului Transporturilor (DOT) pe pereţii anvelopei.

DSST : Dunlop Self-Supporting Technology (tehnologie de auto-susţinere Dunlop).

Structură complexă a anvelopei, care permite deplasarea în condiţii limitate după pierderea
presiunii de umflare. Necesită un sistem de monitorizare a presiunii

EC : Numărul 'E' marcat pe peretele lateral.

Echilibru : Distribuţia egală a masei anvelopei şi a ansamblului vehiculului pentru o rulare

liniştită. Echilibrul se obţine prin montarea de contragreutăţi pe marginea jantei pentru a
contrabalansa distribuţia inegală a greutăţii anvelopei sau roţii.

Echilibrare de retuş : Echilibrarea roţii fără îndepărtarea acesteia de pe autovehicul. În

cazul echilibrării de retuş, există posibilitatea unor mici erori de balans datorită părţilor
autovehiculului care transmit turaţia roţii.

Elastomer : Polimer sintetic cu proprietăţi plastice şi elastice asemănătoare cu cele ale

cauciucului natural.

Etichetă anvelopă : (pe vehicul). Hârtie sau etichetă metalică ataşată pe vehicul (pe
stâlpul vertical, pe capacul rezervorului de combustibil sau pe uşa torpedoului) care arată
mărimea recomandată a anvelopei şi presiunea internă pentru acel tip de vehicul.

Dezechilibru : Starea existentă atunci când masa unei anvelope nu este uniform distribuită
împrejurul axei de rostogolire şi a axei centrale, determinând şocuri (dezechilibru static) sau
zguduituri (dezechilibru dinamic).

Forţa centripetă : Forţa laterală de frecare generată de o anvelopă în viraj, care

acţionează în sens opus forţei centrifuge.

Forta de bracaj : O forţă centripetă generată de unghiul de bracaj al anvelopei.

FUL : Full Load (sarcină maximă).

HFS : Utilizare viteză mare la sarcină maximă.

HSN : Utilizare viteză mare la încărcare normală.

Înălţimea secţiunii : Distanţa pe verticală de la marginea talonului la centrul coroanei, la

anvelopele neîncărcate.

Jantă : Porţiune dintr-o roată care încorporează o cavitate, taloane şi flanşa pe care este
montată o anvelopă.

Lamelă : Tăieturi în zigzag în suprafaţa de alunecare a anvelopei. Îmbunătăţeşte aderenţa

pe suprafeţele ude, înzăpezite sau îngheţate.

Lăţimea jantei : Distanţa dintre flanşele jantei.

Lăţimea secţiunii : Distanţa dintre pereţii laterali ai unei anvelope, măsurată în partea cea
mai lată a acesteia. Fiecare tipodimensiune de anvelopă este măsurată pe o anumită lăţime
a jantei

LR : Rezistenţă la rostogolire redusă.

Model asimetric al suprafeţei de alunecare : Design-ul părţii interioare diferă de design-

ul părţii exterioare al suprafeţei anvelopei. De regulă, partea exterioară a anvelopei este
compusă din blocuri mai mari şi mai rigide pentru a creşte stabilitatea autovehiculului când
este supus la virare, manevrare sau alte forţe exterioare. Partea interioară este formată din
blocuri de dimensiuni mai reduse pentru dispersia apei. Este foarte important ca anvelopele
cu model asimetric să fie montate corect (partea exterioară a anvelopei pe partea exterioară
a jantei). Partea exterioară poartă inscripţia: “OUTSIDE “.

Montarea anvelopelor : Operaţia de fixare a anvelopelor de jenţile roţilor.

NRM : Încărcare normală

OWL : Litere albe conturate

Pata de contact (Amprentă) : Zonă de pe calea de rulare a anvelopei care intră în

contact cu suprafaţa carosabilă.

Perete lateral (flanc) : Parte a anvelopei localizată între umărul anvelopei şi talon. Este
formată dintr-un strat subţire de cauciuc flexibil, aflat în continuarea suprafeţei de alunecare
pe laterala carcasei, servind ca protecţie împotriva defecţiunilor de ordin mecanic. Pereţii
laterali sunt inscripţionaţi cu denumirea şi caracteristicile anvelopei.

Portiune libera a suprafetei de rulare : Porţiuni din suprafaţa de rulare, precum

şanţurile şi canalele, care permit apei să se scurgă de pe amprentă.

Presiune cu nitrogen (azot) : Alternativă la presiunea cu oxigen a anvelopelor. Presiunea

cu nitrogen prezintă următoarele beneficii: reduce temperatura anvelopei în timpul rulării;
îmbunătăţeşte confortul în timpul deplasării; prelungeşte viaţa anvelopei; menţine
presiunea din interiorul anvelopei constantă; rata de pierdere a presiunii este mult mai
mică; nu reacţionează cu compuşii folosiţi la fabricarea anvelopei şi jantei.

Presiune de umflare : Presiunea aerului în interiorul unei anvelope, care aplică o tensiune
de întindere asupra firelor din anvelopă, permiţându-le să transporte încărcătura vehiculului.

Profilul suprafatei de rulare : Configuraţia de blocuri, şanţuri, sipes şi canale proiectate

în suprafaţa de rulare pentru îmbunătăţirea aderenţei acesteia. Cunoscută şi sub numele de
sculptura suprafeţei de rulare.
Raportul geometric : Relaţia dintre înălţimea şi lăţimea secţiunii unei anvelope, exprimate
sub forma unui procent din lăţimea secţiunii. Dacă înălţimea secţiunii este jumătate din
lăţimea acesteia, raportul geometric este de 50%.

Rezistenţă la rotaţie : Este forţa produsă de anvelope, care se opune mişcării

autovehiculului (sau forţa necesară autovehiculului pentru a se menţine în mişcare la o
anumită viteză). Anvelopele cu o rezistenţă mică la rotaţie permit economisirea
combustibilului.

Rezistenta inelului :Forţa de retenţie intrinsecă din construcţia brâului unei anvelope, care
rezistă la forţa centrifugă şi asigură stabilitate dimensională.

RF : Întărit

RWL : Litere albe în relief

Roată : Parte rotativă a vehiculului care permite tracţiunea şi care acceptă sarcina greutăţii
vehiculului. Roata este localizată între anvelopă şi butuc. De regulă, roata este formată din
două părţi: jantă şi disc.

Roată dublă : Roată constând în două roţi simple montate pe un singur butuc.

Roată simplă : Roată montată pe butuc, purtând o singură anvelopă.

Rotatie : Permutarea sistematică a anvelopelor dintr-o poziţie în alta pe vehicul pentru a

mări la maximum durata de viaţă a suprafeţei de rulare şi a reduce la minimum uzura
neuniformă.

Scaunul talonului : Porţiunea cu proeminenţă orientată spre interior a jantei, unde se află
scaunul anvelopei adiacent cu flanşa.

Sectiune : O „felie“ dintr-o anvelopă, de la un talon la celălalt, prin suprafaţa de rulare.

SL : Litere albe subţiri

Stabilitate directionala : Tendinţa unei anvelope de a se rostogoli în direcţia în care este

manevrată, nu de a urmări conturul drumului.

Strat amortizor : Parte a anvelopei constând în straturi de cabluri, localizată între carcasă
şi suprafaţa de alunecare a anvelopei. Îmbunătăţeşte conexiunea între carcasă şi suprafaţa
de alunecare, previne separarea pliurilor anvelopei datorată forţelor centrifuge, micşorează
şocul unui impact şi creşte rezistenţa carcasei împotriva defecţiunilor de ordin mecanic.
Stratul amortizor determină în majoritatea cazurilor duritatea anvelopelor.

Subvirare : Starea care există în timpul virajelor, când partea din faţă a vehiculului tinde
să derapeze înaintea părţii din spat.

Suprafaţa de alunecare : Strat masiv de cauciuc cu sarcină mare care intră în contact cu
suprafaţa carosabilă în timpul deplasării autovehiculului. Suprafaţa sa externă are un model
în relief sub forma unor creşte şi a unor şanţuri. Suprafaţa de alunecare protejează carcasa
împotriva defecţiunilor de ordin mecanic, conferă proprietăţi de rezistenţă la uzură,
îmbunătăţeşte capacitatea de aderenţă la carosabil şi reduce vibraţia şi zgomotele. Modelul
în relief determină adecvabilitatea anvelopei pentru diferite condiţii de drum. Anvelopele
sunt împărţite în patru mari categorii în funcţie de modelul suprafeţei de alunecare: pentru
vară, all-season, pentru iarnă şi pentru teren accidentat.

Suprafata de contact sau Amprenta : Porţiunea din suprafaţa de rulare a unei anvelope
care intră în contact nemijlocit cu solul.
Suprafaţa de rulare : Porţiunea unei anvelope proiectate să intre în contact cu solul. Este
turnată din cauciuc dur, pentru tracţiuni ridicate şi o uzură redusă.

Supravirare : Situaţia care apare la viraje când partea din spate a vehiculului are tendinţa
de a derapa înaintea părţii din faţă şi de a se roti în direcţia iniţială de deplasare.

Talon : Parte dură a anvelopei concepută pentru fixarea acesteia pe jantă (pentru
anvelopele tubeless). Baza talonului este formată dintr-un inel de oţel cauciucat. Talonul
constă într-o carcasă din şnur cauciucat, deasupra unui inel metalic, învelit în cauciuc. Inelul
de oţel îi conferă forţa şi rigiditatea necesară, în timp ce cauciucul îi asigură integritate şi o
tranziţie fină între inelul dur şi peretele interior al anvelopei. Partea exterioară a talonului
este dintr-un material striat care îl protejează împotriva deteriorării în timpul montării şi
demontării anvelopei.

Umăr : Marginea suprafeţei de rulare a unei anvelope, acolo unde intră în contact cu
peretele lateral.

Umflare excesivă : Starea existentă în momentul în care o anvelopă este umflată dincolo
de presiunea corespunzătoare sarcinii efective sau de recomandarea producătorului
vehiculului.

Umlare insuficienta : Starea care apare atunci când într-o anvelopă nu există o presiune
suficientă a aerului pentru a suţine o anumită încărcare. Aceasta determină utilizarea
anvelopei în condiţii de deformare excesivă, solicitare mecanică şi încălzire.

Unghi de bracaj : Unghiul dintre axa centrală a unei anvelope şi o linie verticală, văzut din
faţă.

Unghi de fugă : Unghiul dintre axa de direcţie a vehiculului şi o linie verticală, privit din
lateral.

Unghi de alunecare : Unghiul dintre direcţia în care este orientată sau manevrată o
anvelopă şi direcţia efectivă a deplasării anvelopei.

Unghi de convergenta : Diferenţa dintre marginea faţă şi cea spate a anvelopelor montate
pe o osie. Unghi de convergenţă pozitiv înseamnă că marginile faţă sunt mai apropiate între
ele decât marginile spate şi că anvelopa este orientată spre interior. Unghiul de convergenţă
negativ înseamnă că marginile faţă sunt mai depărtate decât marginile spate şi că
anvelopele sunt orientate spre exterior.

Uzura suprafetei de rulare :Măsura duratei de viaţă a suprafeţei de rulare a unei

anvelope, de regulă descrisă ca număr de mile.

Viteză nominală : Literă care identifică durabilitatea la viteze mari a anvelopei la un test
de interior al roţii. Consultaţi Standardele europene ECE 30 de testare interioară a roţilor.

Indice de viteza
Indice de Viteza maximă
viteză admisă
J 100 km/h
K 110 km/h
L 120 km/h
M 130 km/h
N 140 km/h
P 150 km/h
Q 160 km/h
R 170 km/h
S 180 km/h
T 190 km/h
H 210 km/h
V 240 km/h
W 270 km/h
Y 300 km/h
VR >210 km/h
ZR >240 km/h