Evaziunea Fiscală

Infracțiunile de evaziunea fiscală prevăzute de Legea 241/2005 [Type the document title]
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

FACULTATEA DE DREPT
1
Cuprins
Capitolul I: Considerații generale
Capitolul II: Infracțiuni în special

II.1. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin „ascunderea bunului ori a
sursei impozabile sau taxabile”.
II.2. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin „omisiunea, în tot sau în
parte a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor
comerciale efectuate sau a veniturilor realizate”.
II.3. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin „evidențierea, în actele
contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale
ori evidențierea altor operațiuni fictive”.
II.4. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin „alterarea, distrugerea sau
ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice
fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor”.
II.5. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin „executarea de evidențe
contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor”.
II.6. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin „sustragerea de la
efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea
fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale
persoanelor verificate”.
II.7. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită prin „substituirea, degradarea sau
înstrăinarea de către debitor ori de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în
conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală și ale Codului de procedură
penală”.
Capitolul III. Practică judiciară.
Evaziunea fiscală
2
Considerații generale
În orice stat democratic, contribuabilul este considerat a fi un subiect de drept de

bună- credință și, ca urmare, obligațiile fiscale pe care acesta și le asumă constituie
fundamentul pe care se întemeieză administrația fiscală atunci când stabilește și înscrie
în titlurile de creanță fiscală cuantumurile impozitelor datorate. Probleme se ivesc atunci
când unii contribuabili încearcă să se poziționeze în așa fel încât să se sustragă de la
îndeplinirea corectă a obligațiilor fiscale.
Au existat și vor continua să existe contribuabili care determinați de diverse
interese și punându-și în valoare inventivitatea, au încercat și încearcă să-și restrângă
obligațiile fiscale, scop în care recurg, uneori, la cele mai ingenioase și variate metode.
Unele categorii de persoane sunt uneori „ stimulate” într-un asemenea demers și de o
legislație fiscală împovărătoare1.
Evaziunea fiscală este definită, în modul cel mai sintetic, ca fiind sustragerea, în
tot sau în parte, de la impunere, a materiei impozabile2.
Evaziunea fiscală este un concept cu privire la care există mai multe puncte de
vedere, dar, în general, se consideră că ea constă într-o sustragere a contribuabililor de
la plata obligațiilor față de bugetele publice. Majoritatea autorilor împart evaziunea, după
caracterul său, în evaziune legală (licită) și ilicită (ilicită).
Evaziunea fiscală legală este posibilă, deoarece legea permite excluderea de sub
incidența impozitelor sau taxelor a unor venituri, părți de venituri, componente ale averii
ori a anumitor acte și fapte care, în condițiile respectării ferme a principiilor impunerii, nu
ar trebui să fie în condițiile respectării ferme a principiilor impunerii, nu ar trebui sa fie
excluse. De pildă, constituie evaziune fiscală licită impunerea veniturilor realizate de
anumite categorii de contribuabili persoane fizice pe baza unor norme medii de venit,
impunere ce determină pentru cei care realizează venituri superioare mediei să nu
plătească impozit pentru diferența în plus.
Evaziunea fiscală frauduloasă constă în diminuarea obiectului impozabil,
în subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi sau modalități
de sustragere de la plata impozitului datorat3.
Legiuitorul sancționează numai evaziunea fiscală frauduloasă, prin aceasta statul
fiind păgubit anual cu sume uriașe. Prin urmare, evaziunea fiscală ilegală este
răspândită pe o scară mult mai extinsă decât evaziunea permisă de lege.
Potrivit reglementării ei anterioare4, evaziunea fiscală frauduloasă a fost
definită ca fiind „ sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata
1 D. A. P. Florescu, P. Coman, G. Bălașa, Fiscalitatea în România. Reglementare, doctrină,

jurisprudență, Ed. All Beck, București, 2005, p. 118.
2 N. Hoanță, Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, București, 1997, p. 220-221.
3 D. D. Saguna, Tratat de Drept Financiar, Ed. All Beck, București, 2001, p. 173.
3
impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor

locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și/ sau bugetelor fondurilor speciale de către
persoane fizice și juridice române sau străine.
Se poate vorbi, despre evaziunea fiscală reală, care reprezintă suma prejudiciului
cauzat bugetului de stat prin toate faptele de evaziune săvârșite într-un interval de timp
determinat.
Evaziunea fiscală propriu – zisă constă în sustragerea de la plata contribuțiilor
bugetare datorate în legătură cu venituri rezultate din activități licite. De pildă,
înregistrarea unor cheltuieli deductibile nereale sau mai ridicate decât cele efectiv
făcute.
Evaziunea fiscală prin desfășurarea unor activități ilegale se concretizează în
derularea unor afaceri ilicite care generează venituri pentru care nu se plătesc impozite
și taxe. Spre exemplu, trafic de stupefiante, trafic de persoane, falsificarea de valori.
Evaziunea prin derularea unor activități subterane se materializează în
realizarea de venituri din afaceri permise, dar ascunse față de autorități. De pildă, o
societate comercială desfașoară activități economice permise de lege, dar pe care nu le
evidențiază în documentele contabile stabilite de lege și nici nu le declară la organul
fiscal.
Precizări terminologice
În art. 2 din Legea 241/2005 sunt definiți o serie de termeni și expresii cu care se
operează:
 Contribuabil – orice persoană fizică sau juridică sau orice altă entitate fără
personalitate juridică care datorează impozite, taxe, care datorează
impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat.
Față de veche reglementare, noua lege mărește aria subiecților infracțiunii care,
pe lângă persoana fizică sau juridică, mai poate fi și „ orice altă entitate fără
personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului
general consolidat” , cum ar fi, de exemplu, diferitele structuri ale agenților economici,
reprezentanțele străine, etc.5.
 Documente legale – sunt documentele prevăzute de codul fiscal, de codul
de procedură fiscala, codul vamal, legea contabilității nr. 82/1991 și de
reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora.
 Obligații fiscale – sunt obligații prevazute de codul fiscal și de codul dce
procedură fiscală.
4 A se vedea Legea nr. 87/ 1994 privind combaterea evaziunii fiscale (publicată în M. Of. nr. 299 din 18
octombrie 1994 și republicată în M. Of. nr. 545 din 29 iulie 2003 ), în prezent abrogată prin Legea nr. 241/
2005.
5 C. Voicu, Al. Boroi s.a., Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H. Beck, București, 2008, p. 170.
4
În această sintagmă nu sunt incluse obligațiile prevazute de codul

vamal6 și orice alte legi de natură fiscală sau obligațiile față de asigurările
fiscale, etc. Astfel, dacă fapta prevăzuta la art. 9 din legea 241/ 2005 se
referă într-un caz dat la o obligație vamală, aceasta nu constituie
infracțiune, deoarece obligația vamală nu este inclusă în obligațiile fiscale
definite în art. 2 lit. e din aceată lege.
 Operațiune fiscală – presupune disimularea realității în crearea aparenței
existenței unei operațiuni care în fapt nu există.
Infracțiuni în special
Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoarea de la 2

ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii
de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
a) Ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) Omisiunea, în tot sau în parte a evidențierii, în actele contabile ori în alte
documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) Evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care
nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
d) Alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor
de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a
datelor;
e) Executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace
de stocare a datelor;
f) Sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin
nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile
principale sau secundare ale persoanelor verificate;
g) Substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către terțe
persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de
procedură fiscală și ale Codului de procedură penală;
În art. 3-8 ale Legii nr. 241/2005 au fost consacrate infracțiunile conexe
infracțiunilor de evaziune fiscală, art. 9 constituind norma de incriminare pentru
infracțiunile de evaziune fiscală propriu – zise.
Obiectul juridic al infracțiunilor de evaziune fiscală este reprezentat de relațiile
sociale privitoare la stabilirea corectă și exactă a stării de fapt fiscale, colectarea
impozitelor, contribuțiilor și îndeplinirea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina
contribuabililor sau a altor persoane.
Obiectul material este reprezentat, după caz, de actele contabile sau mijloacele
de stocare a datelor distruse, de bunul sechestrat, distrus sau degradat etc., însă o
6 C. S. J., Secția penală, decizia nr. 409/ 2001, B. J. 2001, p. 83.
5
bună parte din infracțiuni sunt lipsite de obiect material: omisiunea evidețierii unor
operațiuni fiscale, declararea fictivă a sediului, evidențierea unor operațiuni fictive etc.
În principiu, poate fi subiect activ al infracțiunilor de evaziune fiscală orice
persoană fizică. Unele infracțiuni reclamă un subiect activ calificat. De exemplu,
declararea fictivă a sediilor societății se săvârșește de căter administratori sau asociați.
Subiectul pasiv al infracțiunilor fiscale este statul, precum și organele de control
competente care au dispus refacerea documentelor distruse.
Participația penală este posibilă sub toate formele, cu restricțiile generate de
cerința unei calități speciale a subiectului activ.
Sub aspectul laturii subiective, toate infracțiunile se săvârșesc cu intenție directă,
concluzie desprinsă din faptul că faptele constituie infracțiuni dacă sunt săvârșite „în
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale”.
Deși unele infracțiuni de evaziune fiscală admit tentativa, aceasta nu este
incriminată de legiuitor.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de evaziune fiscală este
închisoarea de la 2 la 8 ani, dublată de pedeapsa complementară a interzicerii unor
drepturi. Există două forme agravate ale infracțiunilor de evaziune fiscală, acestea fiind:
 În cazul unui prejudiciu mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 de euro,
limitele pedepsei închisorii sunt de 4-10 ani (art. 9, alin.2),
 În cazul unui prejudiciu mai mare decât echivalentul în lei a 500.000 de euro,
limitele pedepsei închisorii sunt de 5-11 ani (art. 9, alin.3).
Conform legii 202/2010 tribunalul este instanța competentă pentru a judeca pe
fond cauzele de evaziune fiscală, fapta prevazută de art. 9 din legea 241/2005.
Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a)
Conținutul legal.
Constituie infracțiune ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile în
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul infracțiunii.
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale privind buna
desfășurare a activităților economico – financiare a căror realizare presupune
îndeplinirea cu onestitate de către contribuabili a obligațiilor înscrise în documentele de
control privind refacerea documentelor distruse.
Obiectul material îl constituie declarațiile de impunere măsluite de contribuabil.
Subiecții infracțiunii.
Subiectul activ al acestei infracțiuni poate fi orice persoană fizică responsabilă
penal, mai ales când este vorba de modalitățile de ascundere a obiectului ori a sursei
6
impozabile sau taxabile, deoarece acțiunea de „ascundere” poate fi săvârșită atât în

interes propriu, cât și în interesul altei persoane.
Astfel, într-o speță inculpata (notar public) a fost condamnată de Curtea de Apel
Cluj pentru infracțiunea de evaziune fiscală, reținându-se că folosind adeverința de
repatriere eliberată unui cetățean al Republicii Moldova prin încheierea fictivă a
contractului de vânzare – cumpărare a unui autoturism, s-a sustras de la plata taxelor
vamale. Instanța de recurs a apreciat însă că inculpata nu avea calitatea de contribuabil
în sensul Legii nr. 87/1994. Valorificând și prevederile art. 7 din vechea lege a evaziunii
fiscale, potrivit cărora „nerespectarea reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin
sustragerea bunurilor de la operațiunile de vămuire, în scopul neachitării taxelor vamale
sau al diminuării acestora se sancționează potrivit legii”, s-a decis că fapta reprezintă
doar o contravenție7.
Participația penală este posibilă sub toate formele.
Latură obiectivă.
Elementul material constă în sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin
ascunderea bunului ori a sumei impozabile ori taxabile. Din punct de vedere fiscal,
„obiectul” sau „materia impozabilă” reprezintă veniturile sau bunurile impozabile sau
taxabile. Prin „ascundere” se înțelege, în limbaj comun, „a ascunde”, adică a sustrage
vederii, a pune la adăpost pentru a nu putea fi văzut sau găsit. Prin „impozabil” se
înțelege ceva care poate fi supus la plata unor impozite.
Pentru toate veniturile, există obligativitatea declarării acestora, prin intermediul
unei declarații de impunere. Pe cale de consecință, sunt posibile două soluții:
 Nedeclararea veniturilor nu reprezintă o „ascundere” în sensul art. 9 alin (1) lit. a)
din lege, ci infracțiunea de omisiune a evidențierii în documentele legale a
veniturilor realizate;
 Dimpotrivă, nedeclararea veniturilor impozabile reprezintă o „ascundere” a sursei
impozabile, întrucât textul art. 9 alin. (2) lit. b) se referă la acele venituri realizate
care trebuie „evidențiate”, nu la totalitatea veniturilor care trebuie „declarate”.
O corectă încadrare juridică va fi stabilită în concret de instanța de judecată, pe
baza următorului principiu: pentru veniturile pentru care există atât obligația
evidențierii, cât și obligația subsecventă și inevitabilă a declarării se va reține
infracțiunea de la art. 9 alin 1 lit. b8.
Nedeclararea unor bunuri impozabile sau a altor acte, operațiuni sau servicii
taxabile de care beneficiază contribuabilul reprezintă o „ascundere” în sensul normei de
incriminare.
7 C.S.J., secția penală, decizia nr. 409/2001.
8 C.S.J., secția penală, decizia nr. 1730/2000. Sub nicio formă însă nu se va reține concurs de infracțiuni
între infracțiunea prevăzută la art. 9, alin.1, lit.a și infracțiunea prevăzută la art. 9, alin. 1, lit. b.
7
Un exemplu de venit pentru care există doar obligația declarării îl reprezintă

venitul din cedarea folosinței unui bun. Într-o speță s-a reținut că inculpații au închiriat un
imobil unei societăți comerciale, în contract existând o clauză potrivit căreia „ toate
taxele sunt suportate de către chiriaș”. Instanța a apreciat în mod corect că inculpații
aveau obligația de a-și declara veniturile obținute din închiriere și de a plăti impozitul
aferent acestor venituri. În mod evident, prevederea ca taxele aferente contractului
rămân în sarcina chiriașului se referă la contractul de închiriere și nu la obligațiile
fiscale față de stat9.
Pentru acest din urmă caz, în condițiile aplicării Legii nr. 87/ 1994, s-a apreciat
că fapta unui cămătar care nu declară veniturile din dobânzi încasate („camuflate” în
suma de bani care constituie obiectul unui împrumut cu titlu gratuit) sau fapta unei
persoane care declară în fața notarului un preț mai mic decât cel real pentru a se
sustrage de la plata taxelor de timbru pot fi calificate drept fapte de evaziune fiscală (art.
12 din forma inițială a Legii)10 .
Într-o speță interesantă s-a decis că fapta inculpatului de a da contabilei
societății dispoziție expresă scrisă pentru a evidenția în contabilitate, drept „cheltuieli
deductibile”, contravaloarea țigărilor netimbrate care trebuiau distruse odată cu
instituirea obligativității timbrării unor asemenea bunuri, în scopul de a ascunde obiectul
impozabil pentru a plăti TVA, constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de
vechiul art. 12 al Legii nr. 87/199411.
Urmarea imediată a faptei este crearea unei stări de pericol cu privire la
încasarea integrală, de la toți cei obligați, potrivit legii, a sumelor reprezentând
obligațiifiscale către stat, deci pericolul de păgubire al patrimoniului public al statului.
Raportul de cauzalitate care trebuie să existe între faptă și urmare este
prezumat de lege, nefiind necesară stabilirea și dovedirea lui de către organele
judiciare.
Latura subiectivă. Forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune
este intenția directă, adică a intenției calificate ca scop. Făptuitorul știe că realizează
venituri impozabile sau deține bunuri taxabile și nu le declară organelor competente
pentru stabilirea și încasarea obligațiilor fiscale, le ascunde sau disimulează în orice
mod obligația legală, urmărind sustragerea de la plata obligașiilor fiscale către stat.
Forme. Modalități. Sancțiuni.
Consumarea acestei infracțiuni are loc odată cu săvârșirea faptei de ascundere
a bunului sau a sursei impozitabile ori taxabile. Activitatea infracțională va putea
cunoaște o amplificare și prin repetarea faptei la intervale diverse de timp, în legătură cu
obiecte sau surse ascunse diferite ori cu alte diferite acțiuni asemănătoare, în scop de
sustragere de la plata obligațiilor fiscale către stat, caz în care va exista o infracțiune
9 C.A. Timișoara, decizia nr. 229/2001, nepublicată.

10 T. Teodosescu, Aplicarea prevederilor articolului 12 din Legea nr. 87/ 1994 față de cămătari și de cei
care declară notarului public prețuri mai mici decât cele reale, în Dreptul nr. 6/ 1999, pag. 91 – 98.
11 C.S.J., secția penală, decizia nr. 253/2003, nepublicată.
8
unică continuă, continuată, fie un real concurs de infracțiuni continue, după cum va
rezulta din împrejurările concrete ale cauzei, una sau mai multe rezoluții infracționale.
Infracțiunea prezintă o singură modalitate normativă și anume, ascunderea bunului sau
a sursei impozabile, ori taxabile.
În cazul săvârșirii acestei infracțiuni, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 8 ani
și interzicerea unor drepturi.
Infracțiunea prevăzută de art.9 lit. b )
Conținutul legal.
Constituie infracțiune omisiunea în tot sau în parte a evidențierii în actele
contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate.
Incriminarea decurge în mod logic din principiul contabil stabilit în actualul art. 11 din
Legea nr. 82/ 1991, potrivit căruia: „Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de
valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni
economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise” 12.
Obiectul infracțiunii
Obiectul juridic special este comun infracțiunii analizate anterior.
Infracțiunea este lipsită de obiect material, întrucât nu se poate susține că
obiectul ar fi constituit de actele contabile sau documentele contabile 13.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile pentru a
răspunde penal. În situația în care fapta este săvârșită prin neevidențierea în documente
contabile oficiale a veniturilor sau de neînregistrare a unor documente justificative
pentru cheltuieli nereale, subiectul activ nu poate fi decât o persoană cu atribuții
financiar contabile, deci calificat.
În doctrina s-a arătat că, în situația în care o persoană din conducerea societății
comerciale nu predă contribuabilului documentele fiscale ce privesc societatea (facturi și
chitanțe fiscale), cu consecința neînregistrării acestora în documentele financiar –
contabile, persoana în cauză poate fi considerat subiect activ al infracțiunii de evaziune
fiscală14
12 O asemenea conduită constituie contravenția prevăzută de art. 4„ alin. 1 din legea 82/1991, dacă ea nu
poate fi urmărită ca infracțiune.
13 În sens contar, C.A.Iași, secția penală, dec. nr. 539/ 2001, potrivit căreia „ în cazul infracțiunii
prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, obiectul material îl constituie documente justificative, actele
de evidență contabilă a căror neînregistrare are drept urmare diminuarea impozitelor și taxelor ori neplata
acestora”.
14 G. Potrivirii, Calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994, în
Dreptul nr. 6/ 1998, p. 85.
9

Sub aspectul participației penale, reținem faptul că nu este posibil coautoratul
(infracțiunea fiind comisă prin inacțiune). Sunt însă posibile instigarea și complicitatea
intelectuală.
Latura obiectivă.
Elementul material constă în fapta de a omite evidențierea în acte contabile sau
alte documente legale „ în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor obținute”. Elementul material se poate realiza fie printr-o faptă omisivă
constând în neevidențierea în întregime sau în parte în actele contabile ori în alte
documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Urmarea imediată constă în neplata obligațiilor fiscale de către stat prevăzute de
lege, precum și plata unor obligații fiscale către stat micșorate în raport cu cele
prevăzute de lege15.
Raportul de cauzalitate rezultă ex re.
Latura subiectivă.
Elementul subiectiv al infracțiunii de evaziune fiscală îl constituie vinovăția sub
forma intenției directe calificate prin scop, fapta săvârșindu-se pentru a se sustrage de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Consumarea infracțiunii este concomitentă cu producerea rezultatului, respectiv
suprimarea sau diminuarea obligațiilor fiscale.
Infracțiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă și anume,
omisiunea evidențierii în actele contabile sau alte documente legale în tot sau în parte, a
operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 2
la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede și două circumstanțe agravante. Astfel, dacă prin fapta
prevăzută mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 de euro, limita minimă
a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani. Dacă
prin fapta prevăzută mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 de euro,
limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu
3 ani.
15 N. Giurgiu, Infracțiunea, Ed. Gamma, 1996, p. 139.
10
Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c.)
Conținutul legal.
Constituie infracțiune evidențierea în actele contabile sau în alte documente
legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni
fictive în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul juridic special este comun infracțiunilor analizate anterior.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente legale în care
se evidențiază cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor
operațiuni fictive.
.
Subiecții infracțiunii
răspunde penal. Având în vedere însă că acțiunea descrisă de legiuitor este aceea de
evidențiere în acte contabile sau alte documente legale, subiectul activ nu poate fi decât
o persoană cu atribuții financiar-contabile, deci calificat.
Participația penală este posibilă sub toate formele.
Latura obiectivă.
Elementul material constă în fapta de a evidenția în acte contabile sau alte
documente legale, cheltuieli care nu au la bază operațiuni legale ori de a evidenția alte
operațiuni fictive.
Urmarea imediată constă în diminuarea obligațiilor fiscale către stat prevăzute
de lege.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăție cerută de către textul incriminator este intenția directă
calificată prin scop, fapta săvârșindu-se în vederea sustragerii de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale.
Forme. Modalități. Sancțiuni. Consumarea infracțiunii are loc odată cu

săvârșirea acțiunii incriminate, adică odată cu consemnarea în actele contabile sau în
alte documente legale de cheltuieli care au la bază operațiuni nereale ori a altor
operațiuni fictive. Infracțiunea se prezintă sub o singură modalitate normativă, aceea de
evidențiere, care poate fi realizată practic sub forme diverse.
11
Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 2

la 8 ani ți interzicerea unor drepturi.
a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.
Dacă prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 de
euro, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se
majorează cu 3 ani.
Infracțiunea prevăzută de art.9 lit. d)

Conținutul legal.
Prin art.9, lit.d) legiuitorul a incriminat alterarea, distrugerea sau ascunderea de
acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de
alte mijloace de stocare a datelor în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor
fiscale.
Obiectul juridic special este comun cu cel al infracțiunilor analizate anterior.
Obiectul material este reprezentat de actele contabile, memoriile aparatelor de
taxat, de marcaj, sau a altor mijloace de stocare a datelor.
răspunde penal.
Participația penală este posibilă în toate formele sale.
Latura obiectivă.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii apreciem că este necesară
reținerea cel puțin a următoarelor repere. În primul rând, infracțiunea se săvârșește prin
acțiune, sub una dintre cele trei forme prevăzute de lege: alterarea, distrugerea sau
ascunderea documentelor sau a suporturilor.
În al doilea rând, alterarea, distrugerea sau ascunderea virează fie documente
contabile oficiale, fie diverse date și informații cu relevanță în materia contabilă și
financiar – fiscală, fie chiar suportul tehnic al acestor informații. Se consideră însă că
12
trebuie să fie vorba de suporturi a căror utilizare este cerută în mod expres sau permisă
de lege16.
În al treilea rând, pentru aprecierea existenței infracțiunii trebuie luat în
considerare și termenul pentru care există obligația păstrării anumitor documente sau
informații cu relevanță pentru domeniul contabil17.
Elementul material se realizează prin alterarea memoriilor aparatelor de taxat,
marcaj, altor mijloace de stocare a datelor, dar și în distrugerea sau ascunderea actelor
contabile ori a memoriilor aparatelor de taxat, marcaj, etc.
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii se cer
întrunite două cerințe esențiale:
 Fapta să fie săvârșită într-una din următoarele modalități legale alternative:
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor
de taxare, de marcaj sau a altor mijloace de stocare a datelor;
 Prin fapta săvârșită într-una din modalitățile alternative să se urmărească
suprimarea ori diminuarea obligațiilor fiscale.
Prin „ alterare” urmează a se înțelege o acțiune de a altera împreună cu rezultatul
ei, adică a denatura, a falsifica ceva.
Prin „aparat” se va înțelege un sistem, ansamblu de piese interconectate care
servește efectuării unor operații mecanice, electronice sau de altă natură.
„Marcajul” desemnează un semn aplicat pe un obiect pentru a-l deosebi de altul.
„Stocarea” reprezintă acțiunea de a forma stocuri ori de a depozita ceva, manual
ori prin alte mijloace mecanice sau automate.
Prin „distrugere” a documentelor contabile oficiale ori a altor documente sau a
memoriilor aparatelor de taxat ori de marcaj sau a altor mijloace de stocare a
datelor se înțelege activitatea de a distruge, adică de a face ceva să nu mai
existe.
Urmarea imediată constă în alterarea, distrugerea sau ascunderea actelor
contabile, memoriilor aparatelor de taxat, ori de marcat electronice, fiscale sau a altor
mijloace de stocare a datelor.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția
directă calificată prin scop și anume, diminuarea veniturilor sau a surselor impozabile.
Forme. Modalități. Sancțiuni. Deși infracțiunea este susceptibilă a fi comisă în

forma tentativei, legiuitorul nu a incriminat această formă imperfectă. Consumarea
16 Art. 23 din Legea nr. 82/ 1991 instituie pentru persoanele care utilizează sisteme informatice de
prelucrare a datelor „obligația să asigure prelucrarea datelor înregistrate în conttabilitate în conformitate
cu normele contabile aplicate, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice”.
17 Pe cale de consecință, distrugerea acestor documente dupăexpirarea termenului legal nu va constitui
infracțiune.
13
acestei infracțiuni are loc în momentul desăvârșirii fapte în oricare dintre modalitățile
alternative și a procedurii rezultatului material. Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii
acestei infracțiuni este închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Infracțiunea prevăzută de art.9 lit.e)

Conținutul legal.
Constituie infracțiune executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se
înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor, în scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligațiilor fiscale.
Obiectul material este constituit de evidențele contabile duble, respectiv de
înscrisurile sau mijloacele de stocare a datelor.
răspunde penal.
Latura obiectivă.
În contextul analizei laturii obiective, trebuie lămurite câteva chestiuni referitoare
la noțiunea de „evidențe contabile duble”. În literatura de specialitate s-a apreciat că prin
„evidențe contabile duble” urmează a se înțelege existența a două seturi de evidență
contabilă de același tip și referitoare la aceleași bunuri și valori, din care unul reflectă
realitatea economico- financiară, iar cel de-al doilea este falsificat, înregistrându-se date
și operațiuni din care rezultă venituri inferioare celor reale, în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale18.
Elementul material se realizează prin executarea de evidențe contabile duble,
prin folosirea de înscrisuri sau altor mijloace de stocare a datelor.
18 Gh. Diaconescu, Infracțiuni în legi speciale și extrapenale, Ed. All, București, 1995, p. 130.
14
Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii se cer

întrunite două condiții esențiale:
 Fapta să fie săvârșită prin executarea de evidențe contabile duble;
 Prin fapta săvârșită să se urmărească suprimarea ori diminuarea obligațiilor
fiscale. Din această ultimă cerință rezultă legătura indisolubilă dintre latura
obiectivă și latura subiectivă19.
Prin „ executarea ” de evidențe contabile duble se poate înțelege atât organizarea
, dar și conducerea de asemenea evidențe.
Prin „organizare” urmează a se înțelege acțiunea de a organiza, de a desfășura
o acțiune după un plan pregătit.
Prin „ conducere” se înțelege acțiunea de a conduce, respectiv activitatea
conducătorului.
Urmarea imediată constă într-o evidență contabilă paralelă cu cea oficială
organizată.
Latura subiectivă.
Forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția directă
calificată prin scop și anume, diminuarea veniturilor sau surselor impozabile.
Forme. Modalități. Sancțiuni. Consumarea acestei infracțiuni are loc în

momentul desăvârșirii faptei în oricare dintre acțiunile ce realizează executarea de
evidențe contabile duble și a producerii rezultatului material.
Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii acestei infracțiuni este închisoarea de la
2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f)

Conținutul legal.
Constituie infracțiune sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale
sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la
sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
19A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispoziții penale din legi special române, vol.III, Ed. Lumina Lex, 1996, p.
142.
15
Conform opiniilor exprimate în literatura de specialitate, obiectul material al
infracțiunii constă în documentul care încorporează datele fictive privind sediul principal
sau secundar al persoanei verificate. Soluția este susținută și de alți autori 20, care, chiar
dacă nu o afirmă expres, consideră infracțiunea analizată ca o variantă specializată a
falsului în declarații prevăzute de art. 292 C. pen.; or, doctrina majoritară consideră că
infracțiunea analizată are ca obiect material exact documentul care consemnează
declarația21.
Subiectul activ principal va fi întotdeauna calificat, deoarece legea cere ca
declararea fictivă să fie făcută în cazul societății cu răspundere limitată de asociatul unic
sau împuternicitul societății pentru oricare alt tip de societate, respectiv administratorii
ori mandatarii cu capacitate penală. Infracțiunea este susceptibilă de participație sub
orice formă.
Latura obiectivă.
Pentru a fi îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii trebuie îndeplinite trei
condiții :
22
 Neîndeplinirea obligației legale de declarare a sediului principal sau secundar, în

vreuna din formele prevăzute de lege;
 Existența cel puțin a unei acțiuni de control financiar, fiscal sau vamal, în cazul în
care sediul a fost declarat fictiv sau inexact;
 Constatarea sustragerii persoanei verificate de la efectuarea verificărilor
financiare, fiscale sau vamale, ca efect direct al nedeclarării sau declarării fictive
ori inexacte a sediului.
Elementul material se caracterizează prin sustragerea de la efectuarea
verificărilor financiare, fiscale sau vamale prin nedeclararea, declararea fictivă ori
declararea inexactă făcută de contribuabili sau de împuterniciții acestuia cu privire la
sediul unei societăți comerciale ori la sediul secundar în scopul sustragerii de la
îndeplinire a obligațiilor fiscale.
Urmarea imediată a acțiunii ilicite este de natură materială, constând în
sustragerea de la efectuarea controlului financiar – fiscal, creând posibilitatea pentru
20 A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispoziții penale în legi speciale române, Ed. Lumina Lex, București, 1996,
p. 96-97.
21 O. Loghin, T. Toader, Drept penal.Partea Specială, Ed. Șansa, București, 1996, p. 550.
22 M. Minea, C. Costaș, D. Ionescu, op. cit., p. 141-142.
16
contribuabil de a săvârși acte de evaziune fiscală fără a fi descoperit, deoarece organele

fiscale nu-i cunosc sediul real.
Latura subiectivă.
directă calificată de scopul sustragerii de la controlul fiscal.

Actele pregătitoare și tentativa, deși posibile, sunt lăsate în afara incriminării de
către legiuitor.
Consumarea are loc în momentul realizării rezultatului cerut de norma de
incriminare, respectiv sustragerea de la efectuarea controlului financiar, fiscal sau
vamal.
Infracțiunea prezintă o simplă modalitate normativă și mai multe modalități
faptice. Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii acestei infracțiuni este închisoarea de la
2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi.
Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. g)
Conținutul legal.
Este infracțiune substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori
de către terțe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului
de procedură fiscală și ale Codului de procedură penală în scopul sustragerii de la
îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Obiectul material este reprezentat de bunurile asupra cărora au fost instituite
măsurile de sechestru legal aplicat.
Subiectul activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale ale
răspunderii penale.
17
Latura obiectivă.
Elementul material se realizează prin intermediul mai multor acțiuni alternative și
anume, substituirea, degradarea sau înstrăinarea bunurilor sechestrate conform
prevederilor legale23.
Urmarea imediată diferă în funcție de modalitatea normativă săvârșită, însă
presupune întotdeauna producerea unui rezultat. Din acest motiv raportul de cauzalitate
trebuie demonstrat pentru fiecare faptă în parte, facându-se astfel legătura dintre fapta
comisă și rezultatul produs.
Latura subiectivă.
directă calificată prin scop.

Actele premergătoare și tentativa, deși posibilr, sunt lăsate în afara incriminării
de către legiuitor.
Infracțiunea se consumă în momentul în care se realizează una din acțiunile
incriminate și s-a produs rezultatul specific. Pedeapsa aplicabilă în cazul săvârșirii
acestei infracțiuni este închisoarea de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi. Textul
de lege prevede și două circumstanțe agravante. Astfel, dacă prin fapta prevăzută mai
sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 de euro, limita minimă a pedepsei
prevăzute de lege și limita maximă a acesteia se majorează cu 2 ani.
Jurisprudență
Speța 1.24
Prin sentința penală nr. 691 din 3 decembrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat
pe inculpatul M.S. la 3 ani de închisoare pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută
de art. 254 alin.2 C. pen., la 1 an închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu
prevăzută de art. 246 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., la 10 ani de închisoare
pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin.1 C. pen., și la 2 ani
închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C. pen., pentru
23 Textul de lege solicit, pentru existența infracțiunii, respectarea normelor din Codul de procedură fiscal
și ale Codului de procedură penală.
24 Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 552 din 29 ianuarie 2004.
18
infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, urmând ca,
potrivit art. 34 lit. b C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 1
an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C. pen.
În baza art. 86 alin. 1 C. pen, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, care constituie termen de încercare conform
art. 86 alin.2 C.pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile- Direcția Regională Vamală Iași,
suma de 11.791.018 lei.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 470.000 lei conform art. 188 lit.
d C. pen și a sumei de 3.000.000 lei, în bază art. 254 alin. ultim C. pen. Totodată, s-a
dispus confiscarea autoturismului „Ford siera”2, indisponibilizat prin procesul verbal din
1 iunie 1988.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, in suma de
1.000.000 lei.
Pentru a hotărâ astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 8 august 1997, cu ocazia controlului efectuat la SC „ S.96 COM” SRL
București, punctul de lucru din Complexul Comercial ”A” Iași, în calitate de comisar al
Gărzii Financiare Iași, inculpatul a pretins și a primit suma de 3 milioane lei pentru a nu
aplica sancțiunea prevăzută de lege cu privire la neregulile constatate.
Același inculpat, folosindu-se de funcția pe care o îndeplinea, a pretins și primit
produse alimentare în valoare totală de 1.500.000 lei de la aceeași societate
comercială, iar de la SC „M” SRL, a ridicat diverse produse alimentare pe care le-a plătit
cu întârziere de 5 – 10 zile.
În luna august 1995, inculpatul a introdus în țară un autoturism „ Ford Siena” fără
a plăti taxele vamale în valoare de 11.791.018 lei, declarând contrar realității, că a fost
donat unei parohii.
La data de 9 august 1998, același inculpat a întocmit un proces – verbal, în care
a consemnat nereal, motivul și persoana căreia i se aplica sancțiunea, folosind apoi
actul respectiv.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 394 din 28 octombrie 2003, admițând
apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte sentința pronunțată și rejudecând
cauza, l-a achitat pe acesta pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals,
prevăzute de art. 289 alin. 1 C. pen și art. 291 C. pen, în baza art. 11 pct 12 lit. a
raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen., iar pentru infracțiunea de evaziune fiscală,
prevăzută de art. 11 din Legea 87/1994, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit.
b C. proc. pen.
Totodată a constatat grațiate integral în baza art. 1 din Legea nr. 543/2003,
pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani
închisoare.
19
S-au înlăturat dispozițiile privind confiscarea autoturismului marca „Ford Siera”

cât și obligarea inculpatului la plata sumei de 11.791.018 lei către partea civilă Direcția
Regională Vamală Iași.
Ccelelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut.
Speța 2.
Prin sentinţa penală nr.1476 din 14 noiembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Rm.V în
dosarul nr.9525/2005, în baza art.290 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal,
inculpatul E. S. a fost condamnat la 6 luni închisoare, în baza art.37 (devenit 43) din
Legea nr.82/1991, rap.la art.289 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2, a fost condamnat la 6
luni închisoare şi în baza art.11 lit.c din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal
şi art.13 Cod penal a fost condamnat la 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării
dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 3 ani, urmând ca în baza art.33 şi 34 Cod
penal să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare şi interzicerea
exercitării dreptului prev.de art.64 lit.c pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art.66 Cod
penal, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat, conform art.81 şi 82 Cod
penal, cu termen de încercare de 4 ani.
La data de 23.08.2004 s-a efectuat un control fiscal la societatea S.C.GRUP.S.R.L,
constatându-se că societatea a achiziţionat în anul 2003 cantitatea de 615.441 kg de
porumb şi 93.540 kg.de grâu., inculpatul E. S. prezentând mai multe facturi de achiziţie
ce proveneau de la diverse societăţi presupuse a fi plătitoare de T.V.A. şi pe baza
cărora a dedus T.V.A. Însă din adresa nr.5/13.09.2004, emisă de către Serviciul
Tehnologia Informaţiei a rezultat că din cele 30 de societăţi despre care au fost solicitate
date numai 6 sunt plătitoare de T.V.A., iar acestea nu au derulat relaţii comerciale cu
S.C.S. TRANS S.R.L.
Din coroborarea probelor s-a constatat că inculpaţii achiziţionau marfă de
la persoane fizice pentru care trebuiau să întocmească borderouri de achiziţie, ce urmau
să fie înregistrate în evidenţa contabilă,însă datorită faptului că marfa o vindeau către
societăţi care plăteau T.V.A. şi prin urmare trebuiau să vireze T.V.A. încasat la bugetul
de stat, aceştia întocmeau personal facturi falsificate sau acceptau astfel de documente
ca şi cum marfa ar fi fost achiziţionată de la alte societăţi plătitoare de T.V.A. şi astfel
beneficiau de deducerea T.V.A., inculpaţii întocmind şi utilizând cele două seturi de
documente (facturi de achiziţie, ce au fost înregistrate în contabilitate, însă conţin
menţiuni nereale şi borderouri de achiziţie, pentru aceeaşi cantitate de marfă, pe care
le-au depus la unităţi bancare pentru a ridica numerar) în scopul diminuării masei
impozabile şi justificării deducerii de T.V.A.
În cursul urmăririi penale şi judecăţii inculpaţii au recunoscut completarea
în fals a facturilor, chitanţelor şi borderourilor de achiziţii, inculpatul P. recunoscând că a
completat în acest mod unele borderouri de achiziţii, însă pe baza datelor furnizate de
către inculpatul E., din verificările organelor de poliţie rezultând că persoanele
menţionate în borderourile ce au stat la baza ridicării de numerar de la bănci, ori nu
20
există în baza de date, ori datele aparţin unor altor persoane, din raportul de constatare
tehnico ştiinţifică efectuat în cauză rezultând că scrisul de completare a borderourilor
aparţine inculpaţilor.
Cu privire la activitatea desfăşurată de către inculpatul E. la S.C. B. COM
S.R.L. al cărei administrator unic era, s-a constatat de asemenea că respectiva
societate a livrat cantităţi de grâu şi porumb numai la societăţi plătitoare de T.V.A,
decontarea contravalorii acesteia efectuându-se pe baza de borderouri de achiziţii sau
cecuri în numerar, societatea vânzând în perioada 01.01.2004-20.06.2004 cantitatea de
217.710 kg. porumb, din borderourile de achiziţie înaintate de B.R.D. rezultând însă că
s-a aprovizionat cu cantităţi mai mari, deşi la data de 30.06.2004 contul de mărfuri nu
prezenta sold.
S-a constatat că inculpatul a utilizat două seturi de documente: un nr. de 6
borderouri care au fost prezentate B.R.D.în vederea ridicării de numerar şi nu au fost
înregistrate în contabilitate şi nici prezentate organelor de control fiscal şi facturi de
achiziţie ce au fost înregistrate în contabilitate dar care nu aparţin societăţilor emitente.
Prejudiciul creat bugetului de stat prin utilizarea documentelor în
modalitatea expusă,conform raportului de expertiză efectuat în cauză,s-a ridicat la suma
de 1.696.416.456 lei ROL,fiind compus din impozitul pe venitul
microîntreprinderilor,impozit pe profit şi T.V.A.
21
Bibliografie
1. C. Balaban, Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de teorie și practică judiciară,

Ed. Rosetti, București, 2003.
2. C. Voicu, A. Boroi, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, București, 2006.
3. Gh. Diaconescu, Infracțiunile în legi speciale și extrapenale, Ed. All, București, 1995.
4. N. Hoanță, Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, București, 1997.
5. O. Loghin, T. Toader, Drept penal. Partea specială, Ed. Șansa, București, 1996.
6. D. D. Șaguna, Tratat de drept financiar și fiscal, Ed. All, București, 2001.
22

Evaziunea Fiscală

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaziunea Fiscală

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Infracțiunile de evaziunea fiscală prevăzute de Legea 241/2005 [Type the document title]

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAŞOV

Capitolul I: Considerații generale

Capitolul II: Infracțiuni în special

Capitolul III. Practică judiciară.

În orice stat democratic, contribuabilul este considerat a fi un subiect de drept de

1 D. A. P. Florescu, P. Coman, G. Bălașa, Fiscalitatea în România. Reglementare, doctrină,

impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor

În această sintagmă nu sunt incluse obligațiile prevazute de codul

Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoarea de la 2

6 C. S. J., Secția penală, decizia nr. 409/ 2001, B. J. 2001, p. 83.

Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a)

impozabile sau taxabile, deoarece acțiunea de „ascundere” poate fi săvârșită atât în

Un exemplu de venit pentru care există doar obligația declarării îl reprezintă

9 C.A. Timișoara, decizia nr. 229/2001, nepublicată.

Infracțiunea prevăzută de art.9 lit. b )

Dreptul nr. 6/ 1998, p. 85.

Subiectul pasiv al infracțiunilor fiscale este statul, precum și organele de control

Forme. Modalități. Sancțiuni.

15 N. Giurgiu, Infracțiunea, Ed. Gamma, 1996, p. 139.

Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. c.)

Forme. Modalități. Sancțiuni. Consumarea infracțiunii are loc odată cu

Pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este închisoarea de la 2

Infracțiunea prevăzută de art.9 lit. d)

Forme. Modalități. Sancțiuni. Deși infracțiunea este susceptibilă a fi comisă în

Infracțiunea prevăzută de art.9 lit.e)

Pentru întregirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii se cer

Forme. Modalități. Sancțiuni. Consumarea acestei infracțiuni are loc în

Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. f)

 Neîndeplinirea obligației legale de declarare a sediului principal sau secundar, în

contribuabil de a săvârși acte de evaziune fiscală fără a fi descoperit, deoarece organele

Forme. Modalități. Sancțiuni.

Infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. g)

Participația penală este posibilă în toate formele sale.

Forme. Modalități. Sancțiuni.

S-au înlăturat dispozițiile privind confiscarea autoturismului marca „Ford Siera”

1. C. Balaban, Evaziunea fiscală. Aspecte controversate de teorie și practică judiciară,

2. C. Voicu, A. Boroi, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, București, 2006.

4. N. Hoanță, Evaziunea fiscală, Ed. Tribuna Economică, București, 1997.

6. D. D. Șaguna, Tratat de drept financiar și fiscal, Ed. All, București, 2001.

S-ar putea să vă placă și