Cultivatorul manual cu tăiere plană a lui Fokin

Artur ACASĂ, TEHNOLOGII 21/05/2011cultivator manual Fokin, gradinarit pe spatii mici, instrumente utile, lucrarea
superficiala a soluluia,permacultura in gradina, prasitoarea Fokin 40 Comments

Vreau să vă prezint un instrument, miraculos dea dreptul, pentru grădinăritul pe spaţii

mici şi medii. Se numeşte cultivatorul (prăşitoarea) Fokin. Este o invenţie a unui
pensionar şi grădinar amator rus. Invenţia a apărut prin anii 90. Şi de atunci devine tot
mai populară printre grădinarii ce aplică permacultura în grădinărit.
Ca tot omul instruit (am în spate o facultate terminată, drept că la medicină veterinar, dar
de tot biologică) am început de la lucruri mai complicate. În pasiunea mea faţă de
agricultură, căutam metode moderne de lucrare a solului şi astfel mi-am luat un
motocultivator. Utilajul s-a dovedit a fi nu tocmai util, graţie faptului că solul de pe terenul
nostru este lutos şi dacă ai scăpat momentul când umiditatea este optimă, nu-l mai poţi
desfunda.

Am mai citit ceva literatură dedicată grădinăritului şi astfel am aflat că solul cere o cu
totul altfel de abordare. În una din cărţi am aflat despre cultivatorul manual, pre numele
de autor ploskorez. Meşter care să-mi confecţioneze instrumentul după imaginea foto
din carte nu am găsit, dar spre bucuria mea şi a soţiei vre-o doi ani în urmă l-am găsit în
vânzare. Şi astfel de la compus am ajuns la simplu. Motocultivatorul stă abandonat,
aşteaptă zile mai bune când va deveni un motocărucior sau o motopresă, graţie
reductorului său.

În prezent lucrez solul cu plăcere şi mândrie (datorită poziţiei verticale pe care o adopţi
în timpul lucrului). După manipularea acestui instrument, la sfârşitul zilei te simţi om şi
nu rob al lotului tău de grădină. Te dor mai mult bicepşii şi nu toţi muşchii corpului ca
după sapă sau hârleţ.

Mai jos vă aduc în traducere două din articolele autorului.

Luând în mâini hârlețul gândește-te: nu prea

adânc sapi?
„Ascuțiți corect hârlețul?” un astfel de articol mi-a dat imboldul pentru prima raționalizare
pe lotul meu de teren. L-am ascuțit din nou pe partea din fața și pe neașteptate am
început să sap mai ușor. A avut loc această întâmplare 30 ani în urmă. Conform tradiției
săpam adânc. Făceam bătături și spatele nu mi se dezdoia. Dar întrebarea „Procedez
corect?” nu a apărut până nu am citit articolul despre T. S. Malţev (Т. С. Мальцев) și
plugul său pentru arătura plană. Se scria: „Sunt cheltuielile de energie mai mici faţă de
arat”, „solul se simte mai bine”, „productivitatea este mai înaltă”. Rezultatul se datora
faptului că solul se prelucra fără întoarcerea brazdei. Am calculat pe cei şase ari ai mei
răstorn 120 m3de sol sau 200-300 tone. Să-ţi ieşi din minţi nu alta. Iată unde ar fi util un
astfel de utilaj… Pentru utilizare manuală! Căutarea unui astfel de instrument a durat
mult timp. Am executat zeci de modele, începând cu un pluguşor cu tracţiune umană.
Toate nesatisfăcându-mă. Revelaţia mi-a venit după un atac de cord, când săpatul a
devenit imposibil chiar şi cu hârleţul ascuţit corect. Cultivatorul (praşitoarea) manual cu
tăiere plană (în original ”ручной плоскорез”) a fost testat în aşezarea Muromţevo,
regiunea Vladimir timp de 7 ani. Construcţia lui a fost recunoscută drept invenţie
(patenta РФ N2040133). Întreprinderile locale s-au apucat să producă aproape pentru o
jumătate de Rusie. Una din ele a primit şi o diplomă la o expoziţie din Moscova. Se
gândesc să participe şi la cea din Berlin… Instrumentul mi-a întrecut toate aşteptările.
Mă gândeam să înlocuiesc hârleţul, dar în schimb am primit o unealtă universală. Fără
ajustări suplimentare îndeplineşte funcţia de cultivator, hârleţ, sapă, greblă, brăzdar,
furcă… şi coasă. Cu ajutorul cultivatorului şi a unei tehnologii inedite pregătesc solul
pentru semănat cu formarea brazdelor atât de rapid (şi asta după infarctul miocardic), că
soţia nu reuşeşte să semene morcovul şi să planteze bulbii de ceapă. Încep prăşitul şi
cu trosnet se smulg buruienile. Aranjarea unei vetre durează cinci minute. În general cu
ajutorul cultivatorului îndeplinesc 20 de lucrări pe lângă casă – începând cu formarea
vetrelor şi terminând cu tăierea stolonilor la fragi şi zmeură. La cei 6 ari am mai adăogat
20 apoi încă 15. Am observat că a crescut activitatea biologică a solului, roada se coace
mai devreme. Au apărut probleme cu gunoiul de grajd, deoarece am început să cultiv
îngrășăminte organice prin cultura următoare, chiar şi după cartofi. Conform tradiţiei
cultivam solul cât mai adânc posibil. Iar de curând (citind) am găsit un principiu nou, cum
(a câta oară) să-ţi uşurezi prelucrarea solului. În lucrarea lui I. E. Ovsinski ”Noul sistem
de prelucrare a solului” (n. – în original И. Е. Овсинский „Новая система земледелия”,
Киев, 1899 г.) în baza multiplelor experienţe ale diferitor savanţi a fost demonstrat că
solul nu trebuie lucrat mai adânc de 2 ţoli (aprox. 5 cm). Reiese că şi cu ajutorul
cultivatorului manual trebuie păstrată aceeaşi adâncime?! De un astfel de efort este apt
şi un copil. Citim: ”…deja aratul la 4-5 ţoli adâncime distruge reţeaua de canalicule şi
prin aceasta îngreuiază dezvoltarea rădăcinilor…”, ”…arătura de 2 ţoli adâncime induce
îmbunătăţirea rapidă a solului la o adâncime considerabilă…”, ”…renumitul Krupp cu
obuzele sale militare nu a adus atâtea prejudicii omenirii, câte a adus uzina de
producere a plugurilor pentru arul adânc…”. Folosea Ovsinski, în loc de plug, păşitoarea
(cultivatorul plan!) pentru cal şi avea roade bune, chiar şi în condiţiile de secetă din anii
1895-1897, când pe terenurile arate umiditatea din sol a fost compromisă definitiv.
Aprofundându-mă în text, scris o sută de ani în urmă, a observat că experienţa mea de
7 ani de lucru cu instrumentul meu (sistematizat mai jos) întru totul armonizează cu
”Noul sistem de prelucrare a solului”. Un exemplu elocvent, pentru cartof eu întotdeauna
lucram solul cât mai adânc posibil, la 6-7 ţoli. Roada se forma mai bună decât pe
terenurile arate, dar cu puţin. Dar iată ceapa, usturoiul, ridichea de iarnă şi în special
morcovul se deosebeau printr-un spor considerabil al roadei. Iar acum am înţeles din ce
cauză – pentru aceste culturi solul îl lucram mai în grabă, neglijent, nu mai adânc de 2
ţoli. ”Noul sistem de prelucrare a solului” a lui Ovsinski are mai mult de 100 ani. Să
plecăm capul faţă de înţelepciunea plecată în veşnicie. Acest principiu de lucrare a
solului are rădăcini adânci, foarte adânci. Arheologii au stabilit: în străvechiul stat al
sumerienilor (veacul XXX î. e. n.) căpătau grâu şi orz câte 250-300 q de la un ha. În
prezent 50 q constituie aproape un record. Care este secretul grânarilor sumerieni? Cu
cât e mai simplu, cu atât este mai genial – nu era cu ce de prelucrat solul în adâncime şi
se primea de la sine nu mai puţin de doi ţoli. Şi pentru alimentaţie erau necesare numai
spicele paiele rămânând pe lot. Dar câte paie dintr-o asemenea roadă mergeau ca
îngrăşământ pentru anul următor?! Indiferent de faptul, că vorbim despre graminee,
secretul recoltei bogate este caracteristic întregii împărăţii vegetale.
Fiţi pe fază

Nu violaţi solul în zadar. Cultivatorul inventat de mine este executat

din oţel călit corespunzător, cu indici optimi ale construcţiei. Pe scurt voi povesti despre
modelele lui. Cultivatorul pentru lucrarea generală a solului (РПОФ-1) are în set o lamă
alungită (de 20 cm) cu suport mare, coadă (dreptunghiulară în secţiune) şi două
şuruburi. Cultivatorul pentru prăşit şi afânat între rânduri (РПОФ-2) are lama mai scurtă
(10 cm). Instrumentul se poate adapta la necesităţile individuale ale fiecăruia.
Cultivatorul ”adaptat” permite minimizarea considerabilă a efortului fizic chiar şi aşa nu
prea pronunţat la lucrarea mai adâncă a solului, afânare şi muşuroire. Ce fel de
instrumente poate înlocui cultivatorul? Luaţi în mână coada ca pe greblă, puneţi lama cu
partea lată pe sol. Aveţi în faţă o sapă uşoară, coasă şi ”greblă” cu un singur dinte care
funcţionează în plan orizontal. Rotiţi coada în mâini astfel, ca lama să intre în sol cu
capătul îngust sub un unghi de până la 60 grade. Concomitent efortul de scufundare a
lamei în sol devine mai mic, ceea ce permite de a executa operaţiunile pe solul îndesat
şi bătătorit. Si în primul şi în cel de al doilea caz poate fi folosită metoda de cosire, ceea
ce uşurează considerabil lucrul. Rotiţi coada în palme astfel, ca lama să intre în sol cu
capătul îngust sub unghi de 60-90 grade. Aveţi în faţă un pluguşor, o cazma, o săpăligă
sau o ”furcă” cu un singur corn. Atunci, când se afânează solul pe orizontală, trebuie de
urmărit, ca acesta să rămână afânat pe loc. Astfel se lucrează răzoarele nesemănate,
precum şi între rândurile de culturi. Cu ajutorul cultivatorului eu cosesc buruienile, puieţii
de zmeură, frunzele de fagi, iarba… Se poate de enumerat încă zeci de operaţiuni, pe
care vă va ajuta să le executaţi acest instrument neobişnuit.

Unealta pare fi simplă la execuție pentru un meşter bun. Elementul cheie constă în
formă şi în călire: să nu fie prea tare ca pentru coasă, dar totodată să rămână destul de
dur.
Iată şi schiţa ei:

Dimensiunile sunt luate de pe mostra de la

uzină şi pot varia puţin (lungimea lamei orizontale şi lăţimea). Lucrul cel mai important
constă în păstrarea unghiurilor de îndoire. Prima îndoiturătrebuie să fie mai rotunjită cu
un unghi de 95-105°, celelalte două aproximativ 110-130°. Dimensiunile sunt date
pentru cultivatorul mare. Pentru cel mic lăţimea semifabricatului se va micşora până la
25 mm, se vor face 2 găuri în loc de 3 (adică, în partea de sus a braţului de prindere în
loc de cele două găuri alăturate se va sfredeli una), lungimea lamei se va scurta până la
10-12 cm (în loc de 17-20) şi proporţional se vor modifica dimensiunile de îngustare.
Poate această schiţă şi încalcă drepturile autorului, dar informaţia trebuie să se afle în
circulaţie liberă. Cu atât mai mult dacă faci obiectul pentru tine şi nu pentru vânzare.
Îndoiturile după cum urmează:
Prima

A doua
 Şi a treia

Şi aşpectul de pe cealaltă parte:

Coada se execută din lemn dur dar uşor, în formă dreptungiulară. Dimensiunile
sunt de 20x50x1500 mm. Marginile se vor rotunji niţel. În capătul de jos se fac două
găuri: cea de sus pe centru, iar cea de jos deplasată spre marginea din stânga. Cele
două găuri de sus de pe braţul de fixare al cultivatorului servesc la alegerea unghiului
optim în mod individual.
Lama se ascute pe ambele părţi (inclusiv şi curburile) la 45 grade şi în vârf la 30
grade pe partea din afară.
P. S. Pentru toţi cei, ce doresc să-şi procure un astfel de instrument pot să încerce acest
lucru de aici: http://cluboz.ru/shop/index.php?ukey=pricelist

Acesta este un club rusesc de permacultură, aici puteţi găsi multe lucruri interesante.
Cei drept saitul este numai în rusă, dar puteţi traduce pagin cu ajutorul google, sau alte
instrumente online. Succese tuturor.