Scorusul de munte si sanatatea

Share Tweet Recommend Send MailPrint

Scorusul de munte sau sorbul pasaresc este o planta care-si are radacinile atat in sens
propriu cat si figurat in pamantul batranului continent european. Chiar daca numele indica o
relatie aparte cu zonele inalte, tufele scorusului de munte pot fi intalnite deopotriva in
regiunile deluroase si sporadic la campie. Prefera luministurile si suporta bine, comparativ
cu alte plante, gerul si lipsa indelungata a apei.

Florile albe ale scorusului de munte sunt frumos mirositoare iar fructele caramizii iti lasa
gura apa inainte de a le fi gustat, asemenea maceselor, cu care de altfel se afla in relatie de
rudenie.
Substantele biologic active din scoarta, frunzele si fructele plantei au efect diuretic-depurativ
remarcabil si actioneaza totodata in sensul stimularii imunitatii naturale a organismului. In
acest sens se face un decoct dintr-o lingurita de planta la 250 ml apa (fierbere 10 minute),
care se bea in cursul unei zile.

Scorusele au proprietati diuretice, astringente si antiscorbutice si se folosesc la combaterea

reumatismului, tuberculozei, tusei, precum si la curatirea sangelui. Uzul intern vizeaza
printre altele: ateroscleroza, balonarea, bronsita, gastrita cu hipoaciditate si nu in ultimul
rand gingivita.

Scorusele contin zaharuri, tanin, acizi organici, uleiuri eterice, carotina si vitamina C,
aceasta din urma chiar intr-o cantitate similara cu cea cuprinsa intr-o lamaie sau portocala.

In unele regiuni ale tarii scorusele sunt recoltate de gospodine pentru prepararea
delicateselor care sa ne indulceasca diminetile, respectiv a marmeladei, gemului sau
compotului.