PODBALUL (Tussilago farfara)

Denumit si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-deriu, cenusoara, galbinele, gusa-gainii, limba-vecinei,

laposel, papalunga, podbeal, rotungioare. Atunci cind
cimpiile si povirnisurile noastre n-au inca nici un pic
de verdeata de primavara, iar ochiul de-abia daca recunoaste cite o umflatura foarte timida de mitisor de
salcie, podbalul este primul care-si scoate la l umina la
inceputul primaverii potirele galbene. Pe soluri umede,
povirnisuri plesuve, cariere de pietris, pamint intelenit,
ogoare paragihite si grohotisuri de panta se gasesc
perne intregi de flori de podbal, care apar din pamint
cu mult inaintea frunzelor. La ele isi cauta albinele si
alte insecte prima lor hrana. Pod-balului li prieste
numai pamintul argilos, lutos, el reprezinta, ca sa
zicem asa, caracteristica solurilor de argila si lut. Sunt primele flori pe care ni le putem
culege pentru provizia de iarna.
Datorita proprietatilor lor expectorante si antiinflamatorii, le putem folosi cu mare succes
la bronsita, laringita, faringita, astm bronsic si pleurezie, ba chiar la tuberculoza
pulmonara incipienta. Cei cu tuse rebela si raguseala chinuitoare ar trebui sa bea de mai
multe ori pe zi ceai fierbinte de podbal amestecat cu miere.
Mai tirziu, in luna mai, cind apar si frunzele linoase, verzi sus si alb-argintii pe partea de
jos, le utilizam, din cauza continutului lor bogat in vitamina C, ca verdeata pentru supa si
salata de primavara. Intrucft frunzele contin mai multe substante active decit florile, sunt
culese si pentru a se putea folosi un amestec de flori si frunze la prepararea ceaiului. De
la medicii naturisti ai antichitatii si pina la preotul Kneipp, podbalul este pretuit in mod
unanim. Frunzele sale proaspete si spalate, puse pe piept ca un terci, ajuta in orice boala
grea de plamini, in erizipel si leziuni ale tesuturilor cu umflaturi vinetii si chiar in
inflamatii ale bursei sinoviale. Rezultatele acestor comprese cu terci sunt uimitoare.
Compresele cu infuzie concentrata din frunze de podbal sunt utilizate in ulcerul scrofulos.
Vaporii de podbal, atit de la flori cit si de la frunze, trebuie inhalati de mai multe ori pe zi
in cazul bronsitelor cronice cu accese dese si in insuficienta respiratorie sufocanta. In cel
mai scurt timp se va resimti o mare usurare. Picioarele umflate ar trebui scaldate mai des
intr-o fiertura preparata din frunze de podbal.
Siropul pe care ni-l putem fabrica din frunze de podbal se dovedeste foarte bun in
bronsite si alte afectiuni pulmonare. Intr-o oala de lut sau un borcan de muraturi se
introduc alternativ un strat de frunze si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se
umple pina ce nu mai e loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de celofan si se pune fn
gradina, la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamint. Se asaza o scindura deasupra si se
acopera cu pamint. Caldura constanta stirneste un proces de fermentatie. Dupa 8
saptamini se dezgroapa iarasi oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obtinut se
lasa sa dea 1-2 clocote. Dupa ce se raceste, este turnat in sticle mici, cu gitul lat. Acest
sirop este mijlocul nostru de aparare cel mai bun in timpul iernii si al epidemiilor de
gripa. Se ia cu lingurita.

In astm, in afectiunile permanente ale bronhiilor si ale fumatorilor sunt de mare folos,
primavara, 2-3 lingurite de sue de podbal proaspat stors turnate intr-o cana cu supa
(impede de carne sau cu lapte cald.
Pentru combaterea flebitelor se poate prepara o masa alifioasa din frunze proaspete
zdrobite si smintina proaspata, care se aplica pe portiunile inflamate si se leaga usor cu o
bucata de cirpa. Sucul stors proaspat din frunze de podbal si picurat in ureche este eficace
in durerile de urechi
Ceai pentru tuse
Daca vreti un ceai expectorant, amestecati flori si frunze de podbal, flori de luminarica,
cuscrisor (numit si mierea-ursului sau pluminarica) si frunze de patlagina-ingusta in parti
egale. Din acest amestec de plante se iau 2 lingurite la 1/4 litru de apa si se oparesc! Se
beau zilnic, calde, inghititura cu inghititura, 3 cesti cu acest ceai indulcit cu miere.
MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu virf) de flori (mai ttrziu, cind apar si
frunzele, se pun frunze si flori amestecate in parti egale) la 1/4 litru de apa, se opareste
doar si se lasa putin in repaos.
Comprese: Frunzeie proaspete se zdrobesc si se freaca pina iese un terci care se aplica
sub forma de comprese.
Inhalatie: Se opareste 1 lingura (cu virf) de flori si frunze si se inhaleaza vaporii sub o
cirpa. Se repeta de mai multe ori pe zi.
Bai de picioare: 2 miini pline de frunze de podbal, se fierb intr-o cantitate de apa
corespunzatoare; se lasa sa stea putin. Durata baii - 20 minute.
Suc proaspat: Se stoarce sucul din frunzele proaspat spalate, cu ajutorul storcatorului
electric de uz casnic.
Sirop si amestec de ceaiuri contra tusei si a raguselii: A se vedea fragmentele respective
de text.
MOD DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului : Se opareste 1 lingura (cu virf) de matasea-porumbului cu 1/4 litru de
apa fierbinte. Se lasa putin in repaos, nu se indulceste.

Mugurii de plop
Dr. Cristina Aosan
- Martie si aprilie sunt lunile in care mugurii de plop pot fi culesi si transformati in
remedii de sanatate. Efectul lor este asemanator cu cel al propolisului produs de
albine Extractul din muguri de plop - un propolis mai diluat
Primavara este anotimpul florilor si al miresmelor imbatatoare, dar si perioada din an in
care albinele, iesite din iarna grea, desfasoara o activitate intensa de colectare a

substantelor necesare traiului de zi cu zi. Despre nectar, polen, miere se vorbeste mult.
Despre propolis, si mai ales despre originea sa si cum este adus in casa albinelor, mai
putin. Caci mierea curge rauri, dar propolisul se masoara in grame. Apicultorii
comercializeaza sute de kilograme de miere, dar propolisul se prepara si se utilizeaza ca
esenta, in flacoane mici. De unde si un interes mai mic de a-l produce, cat si o mai slaba
cunoastere a lui.
Ce este propolisul? O mixtura de substante rasinoase si ceara. Cuvantul deriva din
grecescul pro, adica pentru, sau in apararea, si polis, adica cetate. Deci, un material
produs pentru apararea "cetatii" (a se citi: stupul albinelor).
Ce origine are? Substantele rasinoase sunt colectate de albine de pe mugurii si ramurile
tinere ale copacilor si arbustilor. Aici ele au rolul de a le proteja de frig si de radiatiile
solare puternice. Dupa ce le aduc in stup, albinele le mixeaza cu ceara si secretii proprii,
rezultand propolisul, care va proteja casa lor.
In Romania, propolisul este recoltat cel mai mult de pe muguri de plop, dar si de pe
mesteacan, alun, salcie, stejar, si alti copaci, iar, uneori, de pe scoarta de conifere si prun.
S-a observat, in timp, ca extractele hidro-alcoolice din muguri de plop sau de mesteacan
reproduc, in buna masura, cromatografic, componentele tincturii de propolis. Unii
fitoterapeuti spun ca pot fi chiar mai bune decat tinctura de propolis. Personal, nu m-as
incumeta la o astfel de afirmatie. Este dificil de facut o apreciere de laborator, pe baza
compozitiei chimice, doar utilizarea lor comparativa, in anumite arii medicale specifice,
poate da masura diferentelor de eficienta. As spune ca extractul din muguri de plop este
destul de aproape de compozitia tincturii de propolis, dar principiile active se regasesc
intr-o mai mica cantitate in extractul din muguri de plop. Adica, este ceva mai slab. Dar,
atentie mare, poate fi mult mai bun decat o tinctura de propolis falsificata, care din pacate
exista pe rafturile magazinelor.
Precautii la recoltare
Evident ca extractul din muguri de plop poate fi "solutia saracului". Este o modalitate
simpla de a dobandi un remediu bun, pentru eventualele nevoi casnice.
Desi nu intalnim prea des specia cea mai cautata de albine pentru mugurii sai, plopul
negru (Populus Nigra), putem, totusi, sa culegem din plopii care se afla in camp un numar
suficient de muguri si pentru folosul nostru. Toate speciile de plop, anume cel alb, negru
si tremurator, pot furniza muguri utilizabili in fitoterapie. Evitati sa recoltati muguri de pe
plopii aflati la marginea soselelor. Toti arborii si culturile, in general, care se afla de-a
lungul drumurilor si a cailor ferate sunt incarcate cu noxe, gratie tocmai capacitatii lor de
a absorbi aceste reziduuri. Gradul de intoxicare depinde de trafic si de distanta pana la
drum. Cautati zone de lunca si zavoaie, departe de civilizatia urbana.
Capriciile meteorologice din ultima vreme nu inseamna ca primavara nu va veni. Cum va
iesi soarele, porniti la o plimbare in natura! Dupa ce ati gasit plopii care ne pot furniza
aceste grauncioare de sanatate, sa avem grija ca folosul nostru sa nu intre in contradictie
cu mama natura. Adica, nu trebuie sa distrugem copacul caruia ii culegem mugurii.
Copacul este o fiinta care simte si sufera, chiar daca noi nu ii auzim durerea. Pentru a
recolta aceste mici bijuterii roditoare, nu este necesar nici sa taiem arborele cu drujba, si
nici sa-l despuiem de crengi. Se pot recolta mugurii folosind o scara sau taind doar crengi
mai mici, una de ici, alta de colo, asa incat se strange suficienta materie vegetala! Fara

nici o gluma, cereti copacului iertare cand faceti acest lucru, ba, si mai mult, spuneti-i
care este scopul. Explicati-i prin ganduri sau cuvinte rostite ca nu din lacomie il raniti, ci
pentru sanatatea dumneavoastra sau a unui suferind. Va garantez ca astfel veti obtine,
finalmente, un produs mai bun...
Mugurii se desprind usor cu mana, din varful fiecarei ramuri, in cursul lunii Martie, pana
la inceputul lunii Aprilie, dar, in orice caz, atata timp cat sunt fusiformi, conici-ascutiti,
de culoare brun-galbuie. Cand incep sa se deschida, nu mai sunt utili.
Ca sa va incredintati ca ceea ce faceti are folos, incercati sa striviti intre dinti si sa
mestecati cateva secunde un astfel de mugur. Daca resimtiti un gust puternic, o usoara
senzatie de arsura in gura, este clar ca ati gasit ceea ce cautati. Senzatia de arsura,
similara cu cea a propolisului, este data de o serie de uleiuri volatile (betulen, humulen,
cariofilen s.a.). Mugurii contin numeroase substante active, intre care mentionam:
salicina, populina, acid malic, acid galic, manitol, crizina.
Modul de preparare
Cel mai bine este sa folositi mugurii proaspeti. Se pot si usca, dar la temperaturi mici, de
pana la 35 de grade Celsius, in strat subtire. La temperaturi mai mari, se pierd o serie de
principii active, iar extractul este mai slab.
Materia vegetala se pune intr-un vas inchis cu capac, peste care se toarna alcool de cca.
60 de grade tarie, pana deasupra mugurilor. Se verifica nivelul in timp, si daca scade se
poate completa. Alcoolul poate sa fie si o palinca curata si tare.
Datorita suprafetei mari de contact, agitarea devine optionala pentru amestec, dar poate sa
contribuie la o mai rapida si completa extractie. Trebuie pus la intuneric si la o
temperatura ambientala. In camara sau beci e prea rece pentru o extractie buna, asa ca
mai bine inveliti borcanul in staniol si lasati-l intr-o camera in care copiii mici nu au
acces. Intr-o luna, aveti extractul de muguri de plop.
Mod de administrare
Cum se foloseste si pentru ce? In principiu, dozele pot fi o data si jumatate mai mari fata
de cele de tinctura de propolis. Toamna si primavara, preparatul se administreaza
profilactic, in scopul intaririi imunitatii. Se pot face cure interne de 3-4 saptamani. La
adulti, se dau cate 2 x 1,5 ml/zi; la copii sub 14 ani: 2 x 0,5-1,5 ml/zi; copii sub 3 ani: 1,5
picaturi/kg corp/zi. Se imparte in doua prize, dimineata si seara, si se ia pe stomacul gol,
amestecat cu miere de albine sau picurat pe tarate de grau (ori zahar brut, paine, biscuti).
Solutia are un gust puternic si da o senzatie specifica de arsura, daca este gustata simpla.
Cand este pusa in contact cu apa, rezinele din ea vor precipita instantaneu, si se va colora
in alb. Este si o proba a calitatii.
Extractul hidro-alcoolic din muguri de plop se utilizeaza, in primul rand, ca imunostimulator si imuno-modulator; chelator de metale grele, anti-inflamator, analgezic, antitermic, diuretic (cu eliminarea acidului uric) si ca un bun calmant in inflamatiile cailor
urinare. Poate fi folosit de copii si adulti in raceli, gripe, infectii, scaderi ale imunitatii,
manifestate prin dese suferinte virale.
De la caz la caz, in conditiile unor afectiuni mai severe, dozele pot fi substantial marite.
Astfel, pentru afectiuni considerate cronice, la adulti se poate utiliza in doze crescatoare,

incepand cu de 3 ori cate 1 ml pe zi, in prima saptamana, apoi de 3 ori cate 2 ml pe zi in

saptamana a doua, pana la de 3 ori 3 ml pe zi, in saptamana a treia si a patra. O
saptamana pauza si apoi cure de lunga durata, cu 3 x 3 ml pe zi, cate trei-patru saptamani,
cu o saptamana pauza.
In cazul problemelor acute, cum ar fi un abces dentar spre exemplu, se poate folosi in
doze chiar mai mari (de catre adulti), de 5-6 ori pe zi cate 3-5 ml, cu clatirea gurii pentru
5-10 secunde, spre a beneficia si de efectul local, urmata de ingerarea efectiva.
Este util si in parodontoze, in uz local. Se clateste bine gura (macar 30 de secunde), de
doua ori pe zi, dupa toaleta bucala, cu o solutie preparata din 1-3 ml extract si 10-20 ml
apa.
Suferinzii de guta il pot folosi cu mult succes, de trei ori cate 2 ml pe zi, in cure de cate
trei saptamani, cu o saptamana pauza. Desigur, aceasta doza a fost gandita pentru
persoane cu greutate de 60-80 de kg. Daca masa corporala este mai mare, atunci si dozele
trebuie sa fie mai mari. Este bine sa va asigurati ca cei bolnavi de guta beau suficienta
apa, si cel mai important, trec la o schimbare a regimului de viata, care incepe cu ceea ce
mananca, pana la renuntarea completa la alcool. Postul Pastelui poate fi o buna ocazie de
a incepe un astfel de proces de detoxifiere.
Bolnavii oncologici si hematologici care fac chimio si radio-terapie pot folosi cu succes
extractul de muguri de plop, pentru a combate starile de rau aduse de aceste tratamente
dure, gratie proprietatilor extractului de detoxifiere, chemo- si radio-protectie, antiinflamatoare. Ar fi necesare doze mari de extract din muguri de plop, de 4 ori cate 4 ml
pe zi, cu un orar care sa crute odihna pacientilor, de exemplu la orele 7, 12, 18, 23. Cel
mai indicat este ca acest tratament adjuvant sa fie inceput inainte de administrarea
citostaticelor sau de sedintele de radio-terapie, apoi mentinut pe toata durata lor si dupa
incheiere, macar inca o luna. Apoi se poate face o pauza mai lunga, de doua-trei
saptamani. Ulterior, bolnavii pot sa reia aceasta cura, cu o administrare mai blanda, de 3
ori cate 2 ml pe zi, pentru continuarea terapiei oncologice. Un sfat care vine din
experienta: cei care fac sedinte de chimio-terapie este bine sa nu se alimenteze cu cel
putin 24 de ore inainte. Beti doar apa sau limonada. Efectele adverse imediate ale
citostaticelor vor fi mai slabe.
EXTERN, extractul de muguri de plop are bune efecte antiseptice, cicatrizante,
antimicotice. De exemplu, in micozele piciorului, se administreaza pe termen lung, atat
local, prin tamponare, de cel putin doua ori pe zi, cat si intern. Dozele orale pot fi identice
cu cele de profilaxie, dar luate 6 luni fara pauza, apoi se poate intrerupe si se face o
evaluare.
Mama Natura ne pune la dispozitie la tot pasul remedii utile pentru o viata sanatoasa. Noi
trebuie doar sa le observam si sa facem efortul de a le utiliza cu intelepciune.
www.melidava.ro

Alimente hrnitoare pentru ochi i vedere

Aa cum am spus, o alimentaie bogat n vitamina A i antioxidani ajut foarte mult ochiul.
Vitamina A (numit i retinol) mrete acuitatea vizual pe timp de noapte i mbuntete n
general vederea, ajutnd n plus i n caz de umflare a pleoapelor, hemeralopie, cheratite, ulcere

corneene sau xeroftalmie. De aceea se recomand consumul frecvent de morcov, roii, ardei,
gogoari, dovlecei i zarzavaturi.
Portocalele, bananele sau caisele conin cantiti importante de antioxidani (precum betacarotenul i vitaminele C i E) care combat slbirea vederii. n plus, afinele sunt foarte bune
pentru prevenirea tulburrilor vederii crepusculare (mezopice) i scotopice (hemeralopie) i a
miopiei.
Se recomand evitarea consumului de tutun i de alimente ce conin grsimi saturate deoarece
acestea formeaz radicali liberi la nivelul retinei, favoriznd scderea acuitii vizuale, putnd
duce chiar la apariia degenerescenei maculare.

Tratamente naturiste pentru mbuntirea vederii

- Silurul este una dintre cele mai eficiente plante pentru ntreinerea i mbuntirea vederii,
efecte datorate unei substane antiinflamatoare din compoziia plantei, numit aucubin. Silurul
calmeaz iritaiile ochiului, limpezete ochii i vederea, calmeaz usturimea ochilor i se
recomand n caz de conjunctivite, scdere a vederii, blefarite, vedere neclar sau n cazul
strilor de oboseal ocular. Pentru tratament se va prepara o infuzie din 1 lingur ras de silur la
1 can de ap care se las 5-15 minute, se filtreaz bine i apoi se picur n ochi cte 2-3
picturi. De asemenea, aceast infuzie se poate i bea cte o can pe zi (putnd aduga 1
linguri de miere poliflor la 200 ml de ceai) sau se poate folosi pentru cataplasme care se aplic
pe ochi (n cazurile mai grave putnd aduga i puin suc de lmie).
- Uleiul de ctin revigoreaz i regenereaz vederea, fiind foarte bogat n vitaminele A i E. La
aduli se vor folosi cte 20 de picturi de 3 ori pe zi, iar la copiii de peste 1 an cte 5 picturi de 3
ori pe zi.
- Frunzele de ptrunjel hrnesc nervii i muchii globului ocular. Pentru a obine rezultatele dorite
se va face un tratament de minim 7 zile succesive n care se vor aplica pe ochi comprese cu
sucul acestor frunze i se vor menine timp de 20-30 minute.
- Spirulina (produs de renume al companiei Hofigal) corecteaz deficienele de vedere, contribuie
la formarea pigmenilor retinieni, mrete acuitatea vizual i este util n glaucom, cataract i
retinopatii. Pentru tratament se recomand la aduli 4-8 capsule pe zi, iar pentru copii 1-3 capsule
pe zi. n tratamentele curative se recomand ca dup 30 zile s se fac pauz de 10 zile sau s
se reduc consumul la un nivel de ntreinere.
- n cazul n care avei ochii sau pleoapele iritate exist cteva soluii naturale pentru rezolvarea
problemei. Ungei pleoapele cu biter suedez, facei bi de abur cu un decoct de semine de
mrar (timp de 5 minute) sau aplicai pe ochi cataplasme cu ceai cldu de albstrele, clipind
pentru a permite ceaiului s intre puin n ochi.
- Sucul de obligean mbuntete vederea slab i ajut n cazul ochilor obosii. Se ung
pleoapele cu acest suc sau se aplic pe ochi comprese cu tinctur de obligean diluat 1/10,
dup care se cltete bine cu ap.

5 plante pentru imbunatatirea vederii

Data aparitiei: 08.04.2005
Una dintre cele mai intalnite afectiuni odata cu inaintarea in varsta este deteriorarea
vederii. Aproape orice persoana trecuta de varsta de 40 de ani a resimtit o oarecare slabire
a vederii. Multi terapeuti considera ca o alimentatie sanatoasa, un program de exercitii
fizice, dar si o serie de remedii fitoterapeutice pot ajuta la mentinerea unei bune acuitati
vizuale odata cu inaintarea in varsta. Incordarea muschilor oculari care sunt foarte
sensibili precum si un flux de sange neadecvat al retinei pot cauza deteriorari de vedere.
Odata cu inaintarea in varsta, vasele mici de sange care iriga interiorul urechii si ochii
devin mai putin eficiente in colectarea rezidurilor. Exista o serie de plante medicinale
care ajuta la incetinirea procesului de deteriorare a vederii si care de asemenea previn
anumite afectiuni oculare ce pot apare.
Una dintre aceste plante este afinul (Vaccinium myrtillus). Din fructele de afin se facea
un gem delicios pentru pilotii Fortelor Aeriene Britanice in al II-lea Razboi Mondial.
Potrivit pilotilor, consumarea acestui gem le imbunatatea vederea pe timp de noapte si
astfel le oferea un adantaj in timpul zborurilor operative de noapte.
Intrigati de aceste marturii, cercetorii au studiat afinul si au descoperit ca are in
compozitie bioflavonoide. Acesti compusi antioxidanti ajuta la prevenirea actiunii
radicalilor liberi si a fragilitatii capilare. De asemenea, acesti compusi ajuta ochii sa se
adapteze mai usor la intuneric.
Cercetarile facute au demonstrat ca afinul la protectia retinei tocmai datorita continutului
mare de bioflavonoide; insa actiunea este mai mult preventiva decat curativa.
Consumarea de afine duce la imbunatatirea vederii nocturne daca slabirea este datorata
unor deficiente de pigmenti de care ochiul are nevoie, ci nu de o vedere diforma.
Ginkgo (Ginkgo biloba) este o planta care a atras mult timp atentia oamenilor de stiinta si
care poate ajuta in caz de deteriorare a vederii dar si in alte boli precum pierderile de
memorie sau circulatia precara a sangelui.
Ginkgo este cea mai importanta planta in tratarea deteriorarii retiniene. Este un foarte bun
luptator impotriva radicalilor liberi si actioneaza preventiv pric cresterea fluxului de
sange si de substante nutritive in retina.
Pentru tensiuni oculare repetate, cel mai potrivit remediu este floarea pasiunii (Passiflora
incarnata). Este o planta cu efect calmant, folosita in tratarea insomniei si episoadelor de
nervozitate, dar ajuta si la relaxarea vaselor de sange din globul ocular.
Urciorul (Inflamatie acuta a glandelor sebacee de la radacina genelor, cu acumulare de
puroi) si conjunctivita pot raspunde pozitiv la tratamente traditionale precum cele
folosind plantele silur (Euphrasia officinalis) sau hydrastis (Hydrastis canadensis).

Desi proprietatile curative ale silurului nu au fost studiate riguros, fitoterapeutii au auvut
rezultate foarte bune in tratarea conjunctivitei. Efectul antibacterial al hydrastisului a fost
demonstrat stiintific. Aceasta planta cu efect curativ foarte puternic, inclusa in
farmacopeia americana din 1830 pana in 1955, ajuta la reducerea inflamatiei si a fost
folosita din timpuri stravechi de catre indienii Kickapoo pentru a trata iritatiile oculare.
Exploratorul american Meriwether Lewis a notat folosirea acestei plante in 1804. A
observat ca indienii Cherokee foloseau planta hydrastis ca remediu perfect pentru durerile
oculare.