NARCOTIZAREA ALBINELOR

In stupina apar cazuri cand trebuie sa narcotizam familia de albine pentru o perioada scurta. Practic sunt
mai multe metode pentru a face acest lucru, insa dupa cum v-am obisnuit vom descrie metoda folosita de
noi, fara a avea insa pretentia ca este cea mai buna. Puteti fi insa convinsi ca este o metoda sigura si
eficienta.

Substanta folosita la narcotizarea familiei de albine este

protoxidul de azot, aplicarea facandu-se sub forma de
fumigatii. O sa intrebati : "de unde iau eu protoxid de azot".
Raspunsul este simplu si solutia cunoscuta probabil de multa
lume. Protoxidul de azot se obtine prin arderea in afumator a unei
mici cantitati de azotat de amoniu. Trebuie sa va atentionam ca
o aplicare corecta a substantei , presupune respectarea catorva
pasi obligatorii, pentru a elimina riscurile legate de protectia
albinelor, protectia la contaminare si nu in ultimul rand de
protectia apicultorului.
Protoxidul de azot , este cunoscut ca un gaz ilariant din anul 1800. In cantitati mici provoaca asupra
omului o "buna dispozitie", insa odata doza marita are efectul eterului si cloroformului. Mult timp a fost
folosit in industria alimentara la prepararea de frisca. Din punct de vedere a toxicitatii s-a constatat ca
protoxidul de azot este o substanta inofensiva.
Narcotizarea familiei de albine incepe cu cateva operatiuni de pregatire :
Pregatirea afumatorului - afumatorul se curata de gudroane si se incarca cu carbuni incinsi (jar viu).
Grosimea ideala a stratului de jar este de 3-4 cm . Este recomandat sa nu se depaseasca aceasta
grosime pentru, a se evita descompunerea in gaze toxice (datorita temperaturii mari), a protoxidului
de azot. In cazul in care avem de narcotizat mai multe familii de albine trebuie sa avem pregatita o
rezerva de "jar viu". In prealabil ciocul afumatorului se doteaza cu un furtun, realizand cuplajul cu
ajutorul unei reductii.
Pregatirea azotatului de amoniu - azotatul folosit pentru producerea protoxidului de amoniu este cel
folosit ca ingrasamant in agricultura. Deoarece modul de prezentare a acestuia este sub forma de praf
sau granule si arderea directa in afumator s-ar produce rapid,trebuie compactat. Compactarea se face
introducand 2 g de azotat de amoniu intr-o bucata de hartie,ce v-a fi rasucita ulterior.
O alta varianta de preparare a substantei (la fel de eficienta),este dizolvarea intr-un litru de apa a unei
cantitati de 215 g de azotat de amoniu. Cu solutia obtinuta se impregneaza un material textil care
dupa uscare poate fi ars in afumator.
ATENTIE : azotatul de amoniu (folosit ca ingrasamant),se poate gasi in combinatii cu alte substante.
Pentru uz apicol se foloseste numai azotatul de amoniu simplu!
Pregatirea stupului si narcotizarea albinelor - pentru o narcotizare eficienta cutia stupului trebuie sa fie
etansa. Se ridica capacul, ramele se distanteaza intre ele si peste podisor se aseaza o panza deasa de
sac. Furtunul atasat la afumator se introduce prin urdinis si de dau 4-5 jeturi. Trebuie avut grija ca
jetul cald sa nu loveasca direct albinele. Dupa ce nu mai sesizam zgomote in stup, ridicam sacul si
podisorul, iar daca albinele nu sunt imobile, se mai dau 2-3 jeturi pe urdinis. Pentru a executa lucrarea
fara riscuri nu este recomandata marirea dozei !
Deoarece dupa narcotizare, albinele au o faza de dezorientare, este recomandat ca operatiunea sa se
faca spre seara iar urdinisul sa fie redus. In acest fel familia in dificultate nu v-a fi atacata de alte
albine.
Un sfat de final : dupa stiinta noastra folosirea protoxidului de azot in apicultura nu este daunatoare
familiei de albine. Totusi problema rezidurilor ramase in miere sau ceara nu este pe deplin clarificata si
de aceea recomandam ca narcotizarea sa fie facuta cu prudenta, fara a depasi dozele si numai in caz
de necesitate.