Subiectul 29 – Unitatile de suprafata cadastrale si categoriile de folosinta ale

terenurilor.
Categoria de folosinţă a terenului, naturală sau artificială (determinată de acţiunea omului),
este principala unitate de clasificare a folosinţelor terenurilor, individualizată printr-un cod şi
constituie un atribut cadastral al parcelei.

Există două grupe de folosinţe, cu câte cinci categorii de folosinţe, astfel:

A) Grupa folosinţelor agricole care cuprinde terenurile agricole cu categoriile de folosinţă:

arabil, păşuni, fâneţe, vii, livezi.

B) Grupa folosinţelor neagricole care cuprinde terenurile neagricole: păduri şi alte terenuri cu
vegetaţie forestieră, terenuri cu ape şi ape cu stuf, drumuri şi căi ferate, terenuri cu construcţii
curţi şi alte folosinţe, terenuri degradate şi neproductive.

Sectorul cadastral este unitatea de suprafaţă delimitată de elemente liniare stabile în timp -
şosele, ape, canale, diguri, căi ferate, etc. - care cuprinde unul sau mai multe imobile alăturate.

Prin imobil, în sensul prezentei legi, se înţelege una sau mai multe parcele alăturate, cu sau
fără construcţii, de pe teritoriul unei unităţi administrativ-teritoriale, indiferent de categoria de
folosinţă, aparţinând unui proprietar sau mai multor proprietari, în cazul coproprietăţii, care se
identifică printr-un număr cadastral unic şi se înscrie într-o carte funciară.

Parcela (cadastrală) este suprafaţa de teren situată într-o unitate administrativ-teritorială pe un

amplasament bine stabilit, având o singură categorie de folosinţă şi aparţinând unui singur
proprietar sau mai multor (co)proprietari, în indiviziune. Din punct de vedere economic o parcelă
poate avea mai multe subdiviziuni fiscale. O subdiviziune fiscală este o porţiune a parcelei având
aceeaşi clasificare calitativă. Parcelele de teren care constituie imobilul vor avea înscrisă şi
categoria de folosinţă, conform normelor cadastrale.Parcela, împreună cu construcţia şi
proprietarul constituie entităţile de bază a cadastrului general.

Tarlaua este diviziunea cadastrală tehnică a unităţii administrativ-teritoriale delimitată prin

detalii fixe, identificabile în teren, care nu suferă modificări în timp, cum ar fi căi de
comunicaţie, ape, diguri

Teritoriul administrativ este suprafata delimitata de lege, pe trepte de organizare

administrativa a teritoriului: national, judetean si al unitatilor administrativ-teritoriale
(municipiu, oras, comuna).
Subiectul 30 – Etapele de realizare a lucrarilor de cadastru
1. Documentarea.

- căutarea, identificarea, cercetarea şi analiza tuturor documentelor de cadastru general, planuri

topografice şi cadastrale care există pentru teritoriul ce va fi cadastrat.

2. Recunoaşterea terenului.

Se parcurge terenul din teritoriul admnistrativ de cadastrat, cu planul cadastral vechi în mână,
dacă acesta există, şi se consemnează principalele probleme observate.

3. Întocmirea proiectului tehnic de ansamblu şi a proiectului tehnic de execuţie a

lucrărilor de cadastru.

Pe baza constatărilor făcute pe teren, a analizei lucrărilor existente şi a mărimii şi complexitătii

teritoriului se stabilesc:

- lucrările geodezice, topografice şi cadastrale care trebuie realizate şi se evaluează volumul lor;

- se stabileşte scara planului cadastral şi precizia necesară a măsurătorilor şi calculelor;

4. Delimitarea cadastrală a hotarelor teritoriului admininistrativ şi a limitelor

intravilanelor componente.

- se indentifică punctele de hotar administrativ si de limite ale intravilanelor localităţilor

componente;

- se materializează cu borne cadastrale punctele de hotar;

- se determină topografic hotarul teritoriului administrativ şi limitele intravilanelor localităţilor

componente;

5. Determinarea punctelor de îndesire a reţelei geodezice de sprijin.

se asigură densitatea de puncte geodezice necesare pentru efectuarea ridicărilor topografice sau
reperajului fotogrammetric.

6. Măsurarea topografică a elementelor de planimetrie şi de relief din teren.

Se determină poziţia, forma şi dimensiunile parcelelor şi alte date topografice necesare pentru
întocmirea planului cadastral şi calculul suprafeţelor;

7. Prelucrarea datelor de măsurători topografice din teren.

8. Întocmirea originalului de teren al planului cadastral (planul topografic).

- pe baza noilor măsurători sau

- prin derivare din planul topografic de bază.

9. Înregistrarea categoriilor de folosinţă a terenurilor şi identificarea

proprietarilor acestora.

10. Numerotarea cadastrală. Se numerotează pe planul cadastral:

- sectoarele cadastrale (grupuri de tarlale sau cvartale);

- imobilele şi parcelele de teren.

11. Calculul suprafeţelor.

Se calculează analitic din coordonatele x,y ale punctelor de contur suprafeţele:

- teritoriului administrativ;

- sectoarelor cadastrale;

- tarlalelor sau cvartalelor;

- imobilelor;

- parcelelor de teren cu categorii de folosinţă distincte din cuprinsul unui imobil.

12. Încărcarea fişierelor de date şi organizarea bazei de date a cadastrului general

al teritoriului unităţii administrativ-teritoriale

13. Întocmirea şi editarea registrelor cadastrale.

Registrele cadastrale care se întocmesc sunt:

- registrul cadastral al imobilelor (parcelelor);

- indexul alfabetic al proprietarilor cu domicilul acestora;

- registrul cadastral al proprietarilor.

14. Cartoeditarea planurilor cadastrale de bază.

- completarea şi finisarea planului cadastral de bază cu tot conţinutul şi inscripţiile necesare.

- multiplicarea planului cadastral de bază în numărul de exemplare necesar.

15. Întocmirea şi cartoeditarea planului cadastral de ansamblu al teritoriului

unităţii administrativ-teritoriale.
- extragerea datelor de cadastru si generalizarea lor pentru reprezentarea la scara planului
cadastral de ansamblu.

- multiplicarea planului cadastral de ansamblu în numărul de exemplare necesar.

16. Verificarea, recepţia şi aprobarea lucrărilor de cadastru general.

Subiectul 31 – Numerotarea cadastrala si calculul suprafetelor

Numerotarea cadastrala

Unitatile administrativ teritoriale sunt identificate prin codul ―SIRUTA publicat de

Institutul national de Statistica si Studii Economice.In cartea Funciara Nedefinitiva, bunurile

imobiliare sunt numerotate provizoriu cu cifre arabe de la 1 la n in functie de ordinea
solicitarilor. Parcelele mai mici de 150m intravilan si 500m extravilan nu se numeroteaza ci se
incadreaza in suprafetele si categoriile de folosinta a parcelelor alaturate;

Daca bunul imobil nu a mai fost evidentiat in Cartea Funciara si se transmite dreptul de
proprietate asupra sa uneia sau mai multor persoane, fiecare parte va avea un numar cadastral
provizoriu inscris in continuarea ultimului numar atribuit, constituindu-seastfel numere
cadastrale pentru bunurile imobiliare viitoare. Ex. (201 si 202)

In cazul in care va avea loc o dezlipire dintr-o parcela deja inscrisa, noile parcele inscrise
vor fi identificate prin fractionarea numarului initial astfel: (201/1; 201/2,201/3)-

In cazul alipirii bunurilor imobiliare se atribuie un numar nou ce contine prin legare,
inscrierea numerelor individuale ale parcelelor astfel, identificarea numerelor vechi 201si 202 va
deveni prin alipire (201-212)

Imobilele inscrise inainte de 1 iulie 1999 prin dezlipire sau prin alipire vor avea numere
noi;

In cazul apartamentelor - se va deschide o Carte Funciara Colectiva a blocului (201), iar daca
apartamentele au numerotarea apartamentelor este de la 1 la n, pe intregul bloc va rezulta 201/12;
Daca numerotarea se face de la 1 la n pe fiecare scara atunci va avea intercalat numarul scarii:
201/5/12

Apartamentele din subsol vor avea indicativul minus in functie de numarul nivelelor de
subsol, astfel pentru nivelul al doilea de subsol va fi: 201/-2

Spatiul comercial de la parter se va numerota in functie de proprietar prin numarul zero:

201/0/1 pentru un proprietar, sau 201/0/3 pentru trei proprietari.
 Calculul suprafetelor

Din punct de vedere topo-cadastral, prin noţiunea de suprafaţă, se defineşte aria cuprinsă
în limitele unui contur închis, proiectat pe un plan orizontal de referinţă, fără a se ţine seama de
relieful terenului.

Metodele şi procedeele de calcul a suprafeţelor, se stabilesc în funcţie de datele iniţiale

cunoscute, care la rândul lor depind de metodele de ridicare folosite şi de precizia lor. În funcţie
de natura datelor provenite din teren, de precizia lucrării şi de scopul urmărit, calculul
suprafeţelor se efectuează prin:

- metode numerice – analitic

- geometric

- trigonometric.

- mecanice - cu planimetre;

- grafice – procedeul descompunerii in figuri geometrice simple, aplicabil pentru contururi

poligonale.

- procedeul retelei de patrate pentru conururi sinuoase;

- procedeul retelei de linii echidistante pentru suprafetele care au contururi sinuoase.

În mod curent în determinarea suprafeţei unui imobil, se utilizează procedeul de calcul analitic
pe baza coordonatelor absolute X şi Y a punctelor ce definesc suprafaţa respectivă, cu relaţia:

Subiectul 32 – Documentele tehnice ale cadastrului

a) Registrele cadastrale (documentaţia scriptică a cadastrului general):

1) registrul cadastral al imobilelor;

2) indexul alfabetic al proprietarilor;

3) registrul cadastral al proprietarilor.

b) Planul cadastral şi anexele la Partea A.I a cărţilor funciare (documentaţia grafică a

cadastrului general).
Registrul cadastral al imobilelor conţine situaţia tuturor imobilelor din cuprinsul unei unităţi
administrativ-teritorial în ordinea numerotării cadastrale şi se întocmeşte separat pentru
intravilan şi pentru extravilan.

Indexul alfabetic al proprietarilor face legătura între registrul cadastral al imobilelor şi registrul
cadastral al proprietarilor.

Registrul cadastral al proprietarilor conţine partidele cadastrale ale fiecărui proprietar, în care
sunt înscrise toate suprafeţele de teren ale imobilelor, din intravilanul sau din extravilanul
teritoriului adminstrativ pentru care se întocmeşte cadastrul general.

Conţinutul registrelor cadastrale este precizat în anexele la “Normele tehnice pentru introducerea
cadastrului general” aprobate de ANCPI

Planurile cadastrale se intocmesc la scari cuprinse intre 1:500 si 1:10000 astfel incat sa
asigure reprezentarea tuturor datelor necesare cu precizarea corespunzatoare. In general, pentru
lucrari in afara localitatii, in zone de ses si de munte acoperite cu paduri masive, planurile
cadastrale se intocmesc sc. 1:5000/1:10000. Pentru zonele de deal planul cadastral este intocmit
la sc. 1:2000, iar in localitati sc planului se alege in functie de densitatea si dimensiunile
parcelelelor de teren (intre 1:500 si 1:2000, comunele la sc. 1:1000, orasele si municipiile la sc.
1:500).

Subiectul 33 – Dreptul de proprietate si dezmembramintele acestuia

Dreptul de proprietate este dreptul real care conferă titularului atributele de posesie,
folosinţă şi dispoziţie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea
lor, în putere proprie şi în interesul său propriu, cu respectarea normelor juridice în vigoare.

Posesia (uzus) constă în posibilitatea proprietarului de a stăpâni bunul care îi aparţine în

materialitatea sa, comportându-se faţă de toţi ceilalţi ca fiind titularul dreptului de proprietate.

Folosinţa (fructus) conferă proprietarului facultatea de a întrebuinţa bunul său, culegând

sau percepând în proprietate toate fructele pe care acesta le produce.

Dispoziţia (abuzus) este prerogativa titularului dreptului de proprietate de a înstrăina

bunul sau de a constitui asupra lui drepturi reale în favoarea altor persoane (dispoziţie juridică)
sau de a dispune de substanţa bunului (de a-l transforma, consuma, distruge) cu respectarea
reglementărilor în vigoare.

Dezmembrămintele dreptului de proprietate

Uneori dreptul de proprietate se exercită, în ce priveşte posesia si folosinţa, prin

intermediul altei persoane decât proprietarul. Proprietarul încredinţează unele bunuri ale sale prin
acte de autoritate, sau după caz, pe temeiul unor acte si fapte juridice civile, unei persoane fizice
sau juridice, în vederea punerii lor în valoare. Persoanele care primesc bunurile dobândesc
asupra lor, fie un drept personal, fie un drept real principal.

Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt drepturi reale principale derivate din

dreptul de proprietate privată, opozabile tuturor, inclusiv proprietarului.

Potrivit Codului civil în vigoare există următoarele drepturi reale principale derivate din dreptul
de proprietate:

- dreptul de uzufruct;

- dreptul de uz;

- dreptul de abitaţie;

- dreptul de servitute;

- dreptul de superficie.

Dreptul de uzufruct este un drept real principal derivat, cu cracter temporar, asupra bunului
sau bunurilor ce aparţin altei persoane (nudul proprietar), care conferă titularului său, numit
uzufructuar, atributele de posesie şi folosinţă, cu obligaţia de a le conserva substanţa şi de a le
restitui proprietarului la încetarea uzufructului.

Dreptul de uz este o varietate a dreptului de uzufruct, drept real în temeiul căruia o persoană
poate folosi un bun aparţinând altei persoane, bun de la care poate trage numai acele foloase
(fructe) necesare satisfacerii trebuinţelor sale şi familiei sale.

Dreptul de abitaţie este, de asemenea, o varietate a dreptului de uzufruct, este dreptul real al
unei persoane de a locui împrenă cu familia, chiar dacă nu a fost căsătorită la timpul cănd i s-a
dat acest drept, pe toată viaţa sa o locuinţă care este proprietatea altei persoane.

Dreptul de superficie dreptul real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate, care

constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, asupra construcţiilor,
plantaţiilor sau altor lucrări ce se află pe terenul proprietatea altei persoane, teren asupra căruia
superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă.

Dreptul de servitute constituie o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul şi utilitatea unui
imobil având alt stăpân.

Servitutea este un drept real principal derivat, perpetuu şi indivizibil, constituit asupra unui
imobil, numit fond aservit sau dominat, pentru uzul şi utilitatea altui imobil, numit fond servit
sau dominant, imobile care aparţin la proprietari diferiţi.
Subiectul 34 – Cartea funciara: definitie si parti componente

Cartea funciară cuprinde evidenţa juridică integrală şi exactă a imobilelor, proprietatea

persoanelor fizice şi juridice din aceeaşi localitate, ca unitate administrativ-teritorială: comună,
oraş, municipiu.

Cărţile funciare reprezintă un sistem de publicitate imobiliară real şi complet a drepturilor

reale imobiliare. Cărţile funciare sunt un sistem de publicitate real întrucât se bazează pe
identitatea topografică a bunurilor, şi sunt un sistem complet deoarece realizează publicitatea
integrală a transmiterii bunurilor imobile.

Cartea funciară este compusă din: titlu şi trei părţi: A, B şi C.

Titlul cărţii funciare cuprinde numărul cărţii funciare şi denumirea unităţii administrativ-
teritoriale în care este situat imobilul.

A. Partea I (Foaia de avere) cuprinde descrierea imobilului cu indicarea numărului de ordine şi

a numărului cadastral al imobilului conform numerotării imobilelor din planul cadastral,
suprafaţa, împreună cu Anexa la Partea A , care cuprinde planul imobilului cu vecinătăţi,
geometria parcelei, descrierea imobilului, inventarul de coordonate.În antet se menţionează
numărul cărţii funciare, ca şi în partea A.

B. Partea a II-a (Foaia de proprietate) cuprinde înscrieri privitoare la proprietate, adică privind
dreptul de proprietate şi documentele pe care se întemeiază acesta. În antet se menţionează
numărul cărţii funciare, ca în partea A.

În această parte se face:

- menţionarea înscrisului pe care se întemeiază proprietatea, transmiterea proprietăţii,

modificarea sau stingerea dreptului asupra întregului imobil sub forma proprietăţii exclusive,
comune în devălmăşie sau indivize;

- faptele juridice, drepturile personale sau alte raporturi juridice, precum şi acţiunile privitoare la
proprietate;

- servituţile constituite în folosul imobilului înscris în Partea A;

- orice modificări, îndreptări sau însemnări, fapte juridice care determină apariţia, modificarea
sau stingerea drepturilor reale ce se înscriu în Partea B şi drepturile personale sau alte raporturi
juridice, acţiunile referitoare la proprietate, precum şi modificările, îndreptările sau însemnările
cu referire la titlu din Partea A sau B.

C. Partea a III-a (Foaia de sarcini) cuprinde înscrieri privitoare la sarcini, adică sarcinile ce
revin proprietarului sau imobilelor (drepturi reale principale - dezmembrăminte ale dreptului de
proprietate: uzufruct, uz, abitaţie, servituţi în sarcina imobilului, superficie şi drepturi reale
accesorii-ipoteci, privilegii, precum şi fapte juridice, drepturi personale referitoare la drepturile
reale înscrise în această parte, urmăriri imobiliare etc.) cu privire la imobilele înscrise în Partea
A. În antet se menţionează numărul cărţii funciare, ca în partea A.

Orice schimbare adusă vreunei înscrieri în cartea funciară se evidenţiază prin sublinierea
vechii înscrieri şi prin trecerea în rubrica observaţii a numărului de ordine sub care s-a operat
noua înscriere.