COROZIUNEA

1. GENERALITĂŢI
Coroziunea include toate procesele chimice şi electrochimice care au drept rezultat
degradarea spontană şi continuă a suprafeţelor metalelor şi aliajelor.
Majoritatea metalelor se găsesc în natură sub formă de combinaţii dintre care de cele mai
multe ori sub formă de oxizi. Acest fapt dovedeşte că pentru aceste metale, starea metalică este
instabilă din punct de vedere termodinamic, în prezenţa agenţilor chimici şi electrochimici, ele
având tendinţa de a se coroda, refăcând condiţiile din care au provenit. În seria tensiunilor
chimice, aceste metale sunt situate înaintea hidrogenului şi au potenţiale normale de electrod
negative.
În tehnologie tocmai aceste metale sunt folosite cu precădere, din care cauză pierderile de
metale sunt dintre cele mai mari. Un număr restrâns de metale, metale nobile, se găsesc în natură
şi în stare liberă. Ele se situează după hidrogen în seria tensiunilor electrochimice şi suferă mai
greu procesul de degradare prin coroziune.
Când dezastrele foarte mari au loc, cheltuielile pentru reparaţii, echipamente şi timp sunt
foarte mari. În timpul evaluării performanţelor materialelor, este esenţial pentru un inginer să
considere efectele coroziunii alături de alte caracteristici cum ar fi forţa şi elasticitatea. Pentru a
putea alege materialele potrivite, este important pentru un inginer să înţeleagă natura coroziunii,
tipul coroziunii si metodele de prevenire a diferitelor tipuri de coroziune.
Poluanţii din aer se găsesc sub formă lichidă, solidă şi gazoasă. Cunoaşterea mediilor şi
tipurile de coroziune sunt foarte importante pentru inginerii constructori.
Inginerul trebuie să cunoască riscurile potenţiale ale coroziunii şi trebuie să cunoască
metodele folosite pentru atenuarea diferitelor tipuri de atacuri ale coroziunii.

2. TIPURI DE COROZIUNE
Cele mai importante clasificări ale coroziunii sunt:
După natura mediului:
- în gaze (uscate şi umede)
- în lichide (în soluţii apoase, în solvenţi organici, în topituri de metale, în săruri
topite)
- în sol (coroziune subterană, atacul coroziv al betonului)
După mecanismul de coroziune :

1
 - chimică
- elecrochimică
- microbiologică
Coroziunea galvanică
Coroziuneă galvanică are loc la contactul dintre două metale cu potenţiale electrochimice
diferite într-un electrolit coroziv.
Când două metale cu potenţiale diferite se unesc spre exemplu cupru (+0,334V) şi fier (-0,440V)
are loc formarea unei celule galvanice, se produce o coroziunea numită coroziune galvanică.
Forţa motoare pentru coroziune este diferenţa de potenţial dintre cele două metale. Această forţă
a fost descrisă de Luigi Galvani târziu în secolul al 18-lea. Între două materiale diferite,
conectate, electrodul cel mai slab va fi anodul care se va coroda. Tendinţa unui metal sau aliaj de
a se coroda într-o celulă galvanică este determinată de poziţia lor în seria galvanică. Seria
galvanică este o listă unde metalele şi aliajele sunt aranjate în funcţie de potenţialele lor relative
aşa cum arată în tabelul 1

3. Mecanismul coroziunii galvanice

Pentru a înţelege mecanismul coroziunii galvanice cauzată prin unirea a două metale cu
potenţialuri diferite cum ar fi fierul şi cupru considerăm o celulă galvanică prezentată în figura 1
(e prez mai jos)
Pentru formarea unei celule galvanice sunt necesare urmatoarele componente:
1. un catod
2. un anod
3. un electrolit
4. o direcţie a curentului electronului
În cazul cuprului şi al oţelului, cuprul are un potenţial mai pozitiv în conformitate cu seriile, şi
astfel el se comportă ca un catod.