Tip de gândire, societate care se bazează pe tată (reprezentat de un părinte, rege, stat, Dumnezeu). De unde apare absolutizarea figurii tatălui? Nu există un răspuns exact. Există o teorie, în 1986 o autoare scrie The Creation of Patriarchy. Ea prezintă patriarhatul și matriarhatul ca fiind simple convenții și spune că ar trebui să lăsam deoparte aceste clasificări, și să stabilim când și unde încep femeile să își facă vocile auzite și să acționeze în lume.
Cum e organizată o societate patriarhală?
Ce îți poți închipui.
Abia în secolul XX apar drepturi formale pentru femei. În unele țări chiar foarte târziu (vezi Franța – anii 1940).
Modelul patriarhal e un model de infantilizare, tratând femeia ca pe un copil care
trebuie ghidat și căreia trebuie să i se arate calea, drumul cel bun. Acest mod de viață a fost portretizat ca fiind ideal. Vezi Lucia Mantu, Cucoana Olimpia, descriere perfectă a societății patriarhale percepută ca un ideal. Emanciparea în urma WW2 i-a adus femeii un plus de efort. Responsabilitatea nu i-a adus o mai mare marjă de libertate, ci mai degrabă a împovărat-o și mai mult. Acesta a fost cazul în țările comuniste. Se manifestă „patriarhismul de stat”, supunere atât din partea femeilor cât și a bărbaților față de statul atotputernic autoritar (vezi Mihaela Miroiu). Vezi Boris Buden, Zona de trecere (editura Tact) – despre sfârșitul postcomunismului. Legitimarea patriarhatului a fost dată de importanța argumentului religios, divin. Odată cu secularizarea, în locul elementului religios apare elementul biologic (în mod natural femeile sunt menite să procreeze, sunt mai slabe dpdv fizic etc.). Ceea ce ignoră susținătorii ai acestei teorii patriarhale este realitatea/evoluția istorică. De citit Sigmund Freud, Interpretarea viselor.
