PSIHODIAGNOSTIC II

Unitateea de învățțare 9.
METOD DA BIOGR RAFICĂ

1. CE SUNT METODELE BIOG

GRAFICE?

Mettodele biograafice includ studiul vieţii, sau a unoor aspecte ale a experienţţelor trăite. Obiectivul
O
acestoraa în domeniull ştiinţelor sociale este, dee obicei:
 Identificareaa si înţelegereea experienţelor trăite dee actorii sociaali
 Identificareaa contribuţiei indivizilor inn relaţia acesstora cu struccturile de puttere ale societăţii sau
în lupta împotriva acestoora
Există mai
m multe căi de a studia viaţa utilizând abordări biiografice. Aceestea includ::
 Bioggrafia – are ca c scop descrierea vieţii sau s a unor asspecte ale vieţii unui indivvid utilizând materiale
diverse: scrisori, documente si s alte materiiale de arhivăă, interviuri
 Poveestea vieţii (life-story) – reconstrucţiaa personală şi povestireaa experienţeei de către un individ;
poveestea vieţii lui
 Istorria vieţii (lifee history) arre la baza o gama vaariata de doocumente(inteerviuri, discuuţii, texte
relevvante) şi conntexte sociale. Presupune trecerea de d la povestiire la interprretare. Povesstea vieţii
este plasată pe fundalul
f conteextual constrruit în urma întâlnirii dintree cercetător şi informant
 Studdiile referitoare la cursul vieţii (life coourse studiess – abordaree interdisciplinară care coombină o
varieetate de sursse de informaaţie (calitativee şi cantitative)

ÎNTREBARE
Care sunnt principalelee tipuri de abbordări biograafice?

Î domeniul psihologiei, nu putem voorbi de un coonsens în ceeea ce priveşşte existenţaa metodei

În
biograficce ca metodăă distinctă. Unii
U au tendiinţa de a funndamenta infformaţiile bioografice pe observaţii
o
efectuatee în condiţiile naturale ale a existenţeei persoanei analizate (R. Cattell, 11965). Alţii consideră
c
metoda biografică o formă de convorbire.
c A
Astfel, W. Schraml
S analizează “anamneza” împreună cu
convorbiirea deoarecce o bună paarte din inforrmaţiile biografice le putem obţine cu ajutorul interviurilor
(convorbbirilor) biograafice realizatee cu subiecttul însuşi sau cu persoaane care îl ccunosc foartee bine pe
acesta. De asemeneea, nu putem m omite din sursele inforrmaţiilor bioggrafice studiuul documenteelor (acte
oficiale, matricole şcolare, jurnalee, scrisori, fooi de observaaţie medicalăă etc.) şi studiul unor prooduse ale
activităţiii subiectului pe
p care dorim
m să-l analizăăm (desene, picturi, montaje etc.).

DEFINIȚ ȚIE
Metoda biografică nu n îşi defineeşte identitattea prin surrsa informaţiilor utilizate ci prin sisttemul de
interpretaare a acestoora. Ea consttă “într-o anaaliză sistemaatică a dateloor privind treccutul unei persoane şi
a moduului actual de d existenţăă …Metoda biografică ar fi o hermeneutică a datelor biografice b
caracteriistice unei peersoane” (Coosmovici, Caluschi, 1985).

Î ciuda dezvoltării unor multiple tehnnici de culegere a informaţiilor biograafice şi a unoor metode
În
de analizză şi interpreetare a acesttora, nu există încă un siistem unitar care să ne ppermită transsformarea
datelor empirice
e în daate ştiinţifice valide.

77
ION DAFINNOIU

IMPORTANT T
Psihobioografia constăă în aplicareea unei teorii psihologice la înţelegereea materialeelor biograficee (jurnale
intime, scrisori, memorii şi autobioografii).

Deşi, iniţial, psihobiograafiile au fost produse dooar din persspectiva psihhanalitică, înn ultimele
decenii literatura pssihobiograficăăşi câmpul psihoistoric
p la care aceesta se referră a crescutt în mod
deosebitt (Runnyan, 1987,1988). În prezent sunt şi alte teorii care servesc
s ca bbază teoreticcă pentru
scrierea psihobiograffiilor.

2 PSIHOBIOGRRAFIA PSIHANAALITICĂ
2.

Originile inteeresului psihaanalitic pentruu psihobiograafie se situeaază în perioaada 1906 – 1910 când
O
Freud şi discipolii săăi au căutat să găseasccă în vieţile şi ş operele arrtiştilor şi scrriitorilor confiirmări ale
sexualităăţii în etiologia tulburăriloor psihologicee. În plus faţăă de sexualitate, psihanaaliza pune acccentul şi
pe dezvoltarea indivvidului de la copilărie la vârsta adultă şi furnizeează un cadrru pentru înţţelegerea
experiennţei subiectivve – stări afective şi vise. Acesste teme au devenit ffoarte importante în
psihobiografie. Unii psihologi
p au pretins că doar
d cliniciennii de formaţţie psihanalittică sunt cu adevărat
pregătiţi să realizezee analize psihhobiografice deoarece, înn baza analizzei personalee problemele acestora
nu vor innterfera cu trravaliul de innterpretare ala materialeloor biografice. În afara unoor istorii ale propriilor
pacienţi, Freud a scrris şi analize ale unor inddivizi celebri pe care nu i-a i întâlnit niciodată: Leoonardo de
Vinci, Mooise. În acesste studii, Freeud a atribuit creativitateaa şi alte forţe psihice unorr factori inconnştienţi ai
personallităţii(care duupă el au fosst şi sursele nevrozelor acestora).
a El a raportat ppictura celebbrei Mona
Lisa la faptul
f că Leoonardo da Vinci
V a avut două
d mame,, o mamă naaturală şi unna vitregă. Freud F şi-a
fundameentat majoritaatea analizei speculative, admisă de el e însuşi ca atare,
a pe o am mintire a lui Leonardo
L
din primaa sa copilăriee. În aceastăă amintire un vultur se appleca asupra leagănului şşi îi introduceea în gură
coada saa. Freud a innterpretat aceeastă amintirre ca exprim mând o dorinţţă homosexuuală. Interpreetarea s-a
dovedit ulterior
u falsă deoarece see baza pe o trraducere greeşita a textuluui lui Leonarddo.

IMPORTANT T
După cuum arată şi eroarea
e lui Frreud, psihobiografia are limite serioasse ca metoddă ştiinţifică. Freud dă
câteva inndicaţii care ar
a trebui resppectate în reddactarea uneei psihobiograafii:
- să se evite interpretărilee bazate pe un
u singur indiciu;
- să se evite devierea subbiectului psihhobiografic căătre patologiee;
- să se evite idealizarea subiectului
s pssihobiograficc;
- să se evite formularea de d concluzii decisive
d în baaza unor date inadecvatee.

Freud a fostt criticat penttru încălcarea propriilor recomandări.

r . El a colaboorat si cu un diplomat
americann – William Bullit – penntru un studiu asupra prreşedintelui USA, Thomas Woodrow w Wilson,
publicat după mai mulţi ani de laa moartea lui Freud. Criticcii gândesc că c acest studdiu este realiizat într-o
manieră inadecvată şi ş că este maai degrabă oppera lui Bullitt decât a lui Freud.
F
Exemplul lui Freud a insspirat şi altee psihobiograafii de inspirraţie psihanaalitică. Artişti inspiraţi,
precum Beethoven au a fost subieecţi preferaţi de psihobiografia psihannalitică. Leonn Edel (19533-1971) a
analizat scriitorul Henry James dind această perspectivă
p innterpretând opera
o sa de ficţiune ca mărturie
m a
conflictelor sale psihoologice. Interrpretările psihanalitice alee persoaneloor manifestânnd tulburări patologice
p
sunt nummeroase şi vizează îndeosebi subiectee istorice (ex. Adolf Hitler).

78
 
PSIHODIAGNOSTIC II

ÎNTREBARE
Care sunnt principalelee recomandăări ale lui S. Freud
F cu privvire la redactaarea unei psihobiografii?

3 CRITICA PSSIHOBIOGRAFIEI PSIHANALITTICE

3.

Aplicarea teeoriei psihannalitice la reedactarea psihobiografii

A p lor a făcut obiectul unnor critici
frecventee. Cum se explică faptul că evenim mente biogrrafice similarre conduc fiie la patologgie fie la
creativitaate deosebittă? Runnyaan a trecut în revistă criticile reaalizate la addresa psihoobiografiei
psihanalitice. Concluzia lui este că, c fără a fi lipsite
l de meerite, aceste critici nu disccreditează tootalmente
psihobiografia. Caree sunt insufficienţele pssihobiografieii? Mai întâii psihobiogrrafia psihanaalitică se
bazeazăă pe o dovaddă inadecvatăă. Psihanalizza consideră că personallitatea este aamplu determ minată de
evenimeentele din prim ma copilărie, evenimentee în raport cu care amintirrile sunt rareoori fidele. Priin urmare
psihobiografia nu disspune de o informaţie dee primă mânnă: ea se baazează pe eelemente raportate de
subiectul însuşi, eleemente care pot suferi deformărid deeterminate ded factori neecunoscuţi. Mai M mult,
psihobiografiile acorrdă credibilitaate unor surse secundaare mai deggrabă decât amintirilor autentice, a
scrisoriloor şi altor maateriale, astfeel încât, chiaar şi informaaţii existente pot fi neglijaate. În al doiilea rând,
analiza reconstituie
r deseori evenimente din prima copilărie bazându-se pe inteerpretarea teeoretică a
indicaţiiloor furnizate de amintireaa adultului. Amintirile
A dinn copilărie ale
a subiectuluui nu sunt totdeauna
accesibille biografului; şi chiar dacă sunt, nu ne n putem înccrede în ele având în veddere că cerceetările au
demonsttrat caracteruul fragil şi insstabil al acesstora. În al trreilea rând, psihobiografi
p ia ar pute fi taxată ca
reducţionnistă deoareece ea se bazează înddeosebi pe cauzele descrise de teeoria psihannalitică şi
neglijeazză cauze la fel
f de importaante situate în î afara dom meniului său. Analiza consstrucţiei cam merelor de
gazare de d către Hitleer pentru exterminarea evvreilor ne furrnizează un exemplu:
e stuudiul reduce acest act
la repressalii determinate de faptul că mamaa sa a fost accidental omorâtă o de o supradozăă de gaz
anestezic cu ocazia unei interveenţii chirurgiccale realizatee de un meddic evreu(intterpretare criticată de
Loewenbberg,1988). Are A vreun seens reducereea explicaţiei vieţii unei peersoane la faactori intrapssihologici,
la experrienţele timpuurii şi evenim mentele unicce din copilăărie? Psihobbiografia de sorginte psihhanalitică
supraesttimează impportanţa perssonalităţii înn determinarrea evenimeentelor neglijjând istoria mediului
social.

Teoria psihanalitică
p ă insistă asu upra următo orilor Dar neglijează
n urrmătoarele eelemente
factori
 Factorri psihologici (ex. conflictee determinatte de  Faactori sociali şi istorici
nevoiaa de dependeenţă afectivă nesatisfăcuttă)
 Processe psihopatoologice (“patoografie”)  Prrocese normaale şi creativitate
 Momente critice alee dezvoltării  Prrocese normmale şi creaativitate caree cuprind
exxperienţe poostinfantile, din adolescenţă şi
peerioada adulttă
 Momente critice unnice  Effectele cumulate ale expeerienţei

ÎNTREBARE
Care sunnt principalelee elemente neglijate
n de psihobiografia
p a psihanaliticcă?

79
ION DAFINNOIU

4 E. ERICKSO
4. ON – SUBIECT
TIVITATEA DISC
CIPLINATĂ

IMPORTANT T
E. Eriksoon a utilizat termenul
t de psiho–istoriee pentru a innsista asupraa interrelaţieii dintre persoonalitatea
individuaală şi cadrul său istoricc. Această abordare
a pune accentul asupra relaaţiei dintre individ şi
societatee spre deoseebire de psihoobiografia freeudiană prea mult centrată doar pe inddivid.

Erikson a făăcut analiza unor figuri istorice impportante: A. Hitler, M. G Gorky, Martinn Luther,
Mahatmaa Gandhi. Sttudiile sale au demonstraat în egală măsura influennţa factorilor sociali în deezvoltarea
personallităţii cât şi rolul personaalităţilor în evoluţia
e socieetăţii. El şi-aa descris meetoda psihobbiografică
utilizând expresia meetodă a “subiiectivităţii disciplinate”; acceastă expressie a fost utilizată pentru a descrie
şi atituddinea cliniciaanului faţă de d pacient. Ca şi analistul în teraapie, psihobiiograful trebuie să-şi
controlezze propriile motivaţii
m penttru ca ele să nu interferezze cu processul interpretării. Spre deosebire de
demersuul freudian care c pune accent pe patologie,
p Erikson
E s-a interesat dee factorii dee forţă a
personallităţii subiecţiilor studiaţi.

5 LIMITELE PSIHOBIOGRAFFIEI FUNDAMENNTATE PE O ANNUME TEORIE

5.

În ciuda interesului declarat de a arunca unn pod între teoria psihologică şi divversitatea exxistenţelor
individuaale realmentee trăite, psihhobiografia prezintă,
p din punct de veedere ştiinţific, grave limite. După
modelul psihanalitic, psihobiograffia are, în bună măsură, la bază subieectivitatea celui care o reddactează;
o metodăă ştiinţifică de verificare i--ar crea probbleme şi ar pune sub sem
mnul întrebării chiar practica clinică
a psihaanalizei. Deşşi subiectivitatea poatee aduce o contribuţiee utilă cunooaşterii, afeectivitatea
psihobiografului faţă de persoanna supusă innterpretării poate p să influuenţeze neggativ analiza. În plus,
materialeele disponibile pentru psiihobiograf suunt atât de multe
m încât accesta poate sselecta (conşştient sau
nu) doarr pe cele carre confirmă teeoria la caree aderă. Runnyan (1981) subliniază ddificultatea dee a emite
interpretăări definitive enumerând 13 explicaţiii plauzibile alea unui incident celebruu: cel în caree Vincent
Van Goggh şi-a tăiat o parte din urreche şi i-a dat-o unei proostituate.

IMPORTANT T
Având înî vedere complexitateea comportaamentului uman, de cele mai multe ori, unn anume
comportaament nu aree o singură cauză,
c diverşşi factori cauzzali interacţioonează într-oo manieră speecifică iar
modelelee explicative sunt de cele mai multe ori reducţionisste.

C
Când este corectă
c o connceptualizaree a informaţiiilor biograficee? – se întreeabă G. Allport. Dacă
am puteea avea un răspunsr coreect la aceasttă întrebare atunci am putea
p descopperi secretul validităţii
interpretăării acestor informaţii.
i Pssihologul poaate utiliza, tootuşi, câteva teste pentruu a evalua validitatea
v
interpretăărilor sale, coontinua G. Allport:
1. Senttimente de certitudine subiectivă. Deşşi forţa clarificatoare a unnei interpretăări nu este o dovadă a
validdităţii ei, certitudinea subiectivă este testul
t c mai des. O interpretaare validă
pe carre îl folosim cel
este de cele mai multe ori o innterpretare credibilă.
c
2. Confformitatea cuu faptele cunnoscute. O innterpretare este cu atât mai m validă cuu cât ea estee în acord
cu tooate faptele importante cuunoscute ale unei biograffii.
3. Expeerimentarea mentală. Înccercăm să ne n imaginăm viaţa fără prezenţa
p unuui factor importantsau
fără procesul formativ pe carre îl considerrăm importannt. Dacă expeerimentul reuuşeşte, atuncci factorul

80
 
PSIHODIAGNOSTIC II

sau ipoteza noaastră sunt grreşite. O connceptualizaree poate fi coorectă numaii dacă nici măcar m nu
puteem să ne imaaginam că viaaţa respectivăă este ceea ce c este fără această
a interrpretare cruccială.
4. Forţaa predictivă. O interprettare este cu atât mai vaalidă cu cât permite reaalizarea unorr predicţii
conffirmate. Totuşşi nu toate prredicţiile conffirmate au la bază interprretări valide.
5. Acorrdul social. Dacă
D mai mulţi specialişti au formulat în mod indeppendent aceeaşi explicaţţie, atunci
puteem presupunne că este mai m validă decât
d altele care întruneesc într-un ggrad mai micc acordul
speccialiştilor.
6. Coerrenţa internăă. Diferite părţi ale interrpretării pot fi confruntaate între ele.. Contradicţiile logice
trezeesc bănuialaa de nevalidditate. Ţinând cont de faptul f că vieeţile nu sunt complet constante,
c
interrpretările nu trebuie
t să fiee mai compleexe decât viaţţa însăşi.
Din această enumerare, Allport
A omitee testul de corectitudine prin invocareaa autorităţii.
O interpretaare, spune el, e nu este validă doar pentru că este psihannalitică, marxxistă sau
behaviorristă.

ÎNTREBARE
Care sunnt principalelee teste pentrru verificarea validității interpretărilor biografice
b duppă G. Allportt?

6 ANALIZA SIISTEMATICĂ A MATERIALELO

6. OR BIOGRAFIC
CE

Având în veddere dificultăăţile prezentaate mai sus o serie de auutori au propuus alternativee care se
A
bazeazăă mai puţin pe interprettările analişttilor, subiecttive şi potennţial eronatee; ele conţinn metode
sistemattice de analizză a materialeelor biograficce.

Metoda lui
l Alexanderr: să lăsăm datele
d să vorbbească
Î loc să imppunem o anuume teorie daatelor şi să determinăm elementele
În e im
mportante funncţie de o
idee teorretică prestabilită e mai bine
b “să lăsăm m datele să vorbească”. Pornind de la această idee, Irving
Alexandeer (1988, 19990) a dezvooltat o metoodă de analiză sistematiică a datelor biografice. Această
metodă poate fi apllicată unor materiale
m bioografice diveerse: eseuri autobiografiice, interviurri, jurnale
intime, vise,
v scrisori etc.
e
Mai mulţi inddicatori îl ajuta pe interpreet să aleagă materialele
m im
mportante.

Indicato
ori ai elemen
ntelor centraale în biografie

1. Primaritatea:: ce se întâm
P mplă mai întâi
2. F
Frecvenţa: ce se repetă
3. Unicitatea:ceeea ce subiecctul apreciazză ca neobişnnuit sau unic
4. N
Negarea: ceeea ce subiecctul neagă
5. A
Accentul: fapptele asupra cărora subieectul ne atragge atenţia
6. Omisiunea:cceea ce este abandonat înntr-o manierăă neaşteptatăă
7. E
Eroarea:ceea a ce este falss sau eronat
8. Izolarea:ceeaa ce este ţinuut la distanţăă
9. Caracterul inncomplet: ceeea ce se term mină fără a see ajunge la o concluzie

Secvenţele de
S d date asuppra cărora ceercetătorul alege să-şi ceentreze atenţia se numesc extrase
saliente. Apoi, cerceetătorul transsformă acestte extrase înn unităţi salieente: fiecare din ele reprrezintă “o
istorie microscopică
m cu o introduucere, o intrrigă şi o conncluzie”. Astffel, Alexandeer a decodatt unităţile

81
ION DAFINNOIU

saliente care urmeazză, la o femeeie care înceercă o aproppiere în relaţiile sale cu ccelelalte femei: raport
strâns - eforturi pentru stabilirea unui raport strâns…-
s reuuşită - teamaa de a fi conttrolată şi infaantilizată -
repliere, deziluzie, reducerea
r neevoii-reorienttarea atenţieei asupra alttor surse dee valorizare (munca).
Extraselee saliente (raaport strâns, efort pentru stabilirea unui raport strââns etc.) sunt reunite într--o unitate
salientă care le leaggăîn sânul acceleaşi secveenţe. Chiar fără f a citi maaterialul brutt pe care se bazează
acest eleement abstraact, se dobânndeşte fără dificultate
d o im
mpresie globbală asupra aacestei persooane. Mai
mult, în măsura în care secvennţele au fosst extrase diin materialull brut fără aajutorul vreuunei teorii
interpusee între psihoobiograf şi maaterialul bioggrafic, datele au putut vorbi ele înselee. Secvenţelee extrase
precum cele menţionnate pot fi ulterior supusee unei analizze complemeentare orientaate de o teorie. Dacă
evidenţieem datele lăssând la o parte teoria, risscul este mai mic decât cel c produs dee aşteptările generate
de o anuume teorie caare pot falsificca observaţiile.

ÎNTREBARE
Care sunnt indicatorii elementelor
e centrale ale unei biografii (Alexander))?

Analiza ded conţinut

C şi metoda lui Alexander, analizaa de conţinutt ne asigură de faptul căă cercetătoruul rămâne
Ca
ataşat daatelor analizaate fără a see aventura prea departe în deducţii şi ş interpretări. Anumite sissteme de
analiză de
d conţinut sunt
s ghidate de d anumite teorii
t dar aceestea diferă de d psihanalizză; ele nu see referă la
conflicte universale sau
s la stadii care
c îi afecteează pe toţi. Ele adoptă mai m degrabă o categorie globală –
trăsături,, motivaţii, procese
p afecctive etc. – care vor luaa forme diveerse în mateerialele biogrrafice ale
fiecărui individ. Anaaliza de conţinut descriee caracterul unic al uneei persoane în interiorul acestor
categorii generale.
Gordon Allpoort s-a servitt de aceastăă metodă pentru a analizza o serie dee scrisori sccrise de o
femeie – Jenny Grovve – pe parcuursul unei perioade de 11 ani. În lucraarea sa Letteers from Jennny, Allport
a apreciaat că 8 trăsătturi prevaleazză în personalitatea lui Jeenny: certăreeaţa – bănuitooare,centratăă pe sine,
independdentă – autoonomă, dram matic intens, estetic
e – artisstic, agresiv,,cinic-morbid, sentimentaal (Allport,
1965).
H. Thomae (1968)
( propuune analiza cursului
c vieţiii, în întregim
mea ei, şi anaaliza unor miicrounităţi
biograficce, a unei zilee obişnuite, de
d exemplu. Subiectul esste pus să deescrie felul înn care îşi pettrece o zi
obişnuităă din viaţa saa, din momenntul trezirii şi până la cel al
a culcării. Daatele astfel oobţinute sunt analizate
cu ajutorrul unei grile de analiza de conţinut alccătuită din 200 categorii îmmpărţite în paatru grupe:

A) Categgorii formale; pe o scală cuc nouă treptte se evalueaază următoarrele aspecte:

a repaosul – activitateaa; b) uniform
a) mitate – schim mbare: aceaastă categorie evalueazăă tendinţa
spre ruttină c) graddul de indeppendenţă al subiectului faţă de conndiţiile exterioare; d)anggajarea –
implicareea afectivă în
î situaţie; e)) armonia saau perturbarrea provocatăă de situaţiile trăite; f) toonalitatea
negativăă sau pozitivăă a dispoziţiilor subiectuluui; g) închideerea sau descchiderea faţăă de situaţie – descrie
gradul dee înţelegere a situaţiilor; h) tematizareea – măsura în care subieectul îşi orgaanizează activitatea în
direcţia unor
u scopuri bine definite

B) Categorii cognitivve (de conţţinut) cu ajutorul cărora Thomae caaracterizeazăă spaţiul dee viaţă al
subiectului analizat:
a forţa de atracţie (inntensitatea trăirilor);
a) t b) perturbare – armonie;cc) închis – deschis;
d) prietennos – duşmăănos; e) reveendicativ – înccrezător în şansă; La aceeste categorii se adaugă alte patru
categorii cu ajutorul cărora Thom mae caracterrizează felul în care subiiectului analiizat se perceepe pe el
însuşi: puternic
p – slaab; iubit – anntipatizat; auttonom – dependent; noroocos – ghinioonist.

82
 
PSIHODIAGNOSTIC II

C) Temaatica existenţţei – direcţiilee comportării persoanei; o temă se supprapune de oobicei cu un motiv:m

a tematica reglativă
a) r – cuuprinde acţiuuni care urmăresc refaceerea unui echhilibru perturbbat dintre
organism m şi mediu (lupta
( împotrriva foamei, frigului, acţiuni orientatee împotriva bbolii etc.; b) tematica
reglării anticipatorii
a – comportam mente proacttive, de preîîntâmpinare a unor dezeechilibre şi probleme;
p
c) activarea existennţei (participparea la sppectacole, discuţii,d călăătorii); d) inntegrarea socială
s –
comportaamente orienntate spre fam milie, grupul de prieteni, organizaţii
o poolitice etc.); e) tematicaa ridicării
sociale – comportam mente orientaate spre creşterea statussului socio-pprofesional; ff) tematica creativă
c –
acţiuni orientate spree realizarea ded sine, creaţţie; g) temattica normativvă – cuprindee acţiunile caare au ca
scop resspectarea unoor norme şi obligaţii
o sociaale.

D) Tehnica existenteei – descrie modurile

m de reacţie la soolicitările meddiului: a) acţţiunea – eforrt orientat
către un anumit scopp (exemplu – acţiunile proofesionale, munca);
m b) addaptarea – coomportamentee care au
ca scop obţinerea unui echilibru cu mediul atâta prin schhimbarea meediului cât şi a propriei persoane;
p
c) tehniccile defensivee (mecanism
mele de apăărare a eului: raţionalizaarea, negarea etc.); d) reacţiir de
evadare (schimbareaa locului de muncă,
m fuga ded acasă …); e) tehnici agresive
a

ÎNTREBARE
Care sunnt cele patruu grupe de categorii
c din grila de anaaliză de conținut a unei m
microunități biografice
b
propusă de H. Thomaae?

Codificarrea motivaţiillor
Utilizând dattele obţinute prin studiul aprofundat al a unui număăr de 50 studdenţi Henry Murray şi
colab. auu scris clasiccele lor “Explorations in personality”
p (1938)
( considerată una ddin lucrările majore
m în
studiul aspectelor
a prrofunde ale personalităţii. Murray a studiat foartte multe infoormaţii desprre fiecare
individ peentru a descrie 20 de mootive diferite care c orienteaază personalitatea acestuia.
A
Acest studiuu intensiv all individului a condus la dezvoltareea unor modele de coddificare a
motivaţiilor pornind de d la tehnicca testului pssihologic TA AT. Subiecţii privesc fotoografiile testuului şi îşi
imagineaază, pe bazaa acestora, o povestire. Iddeea care stăă la baza deccodificării aceestor povestiri este că
acestea ilustrează motivaţii
m speccifice. Trei diintre aceste motivaţii au fost foarte m mult studiatee: reuşita,
ataşameentul şi puterrea. Multe diin studiile realizate în accest domeniuu inventariazză aceste mootivaţii cu
ajutorul tehnicilor noomotetice obişnuite, adicăă se dau plaanşele testullui grupurilorr de subiecţi, apoi se
comparăă scorurile şi se coreleazăă cu un anum mit criteriu. (Într-un
( maree grup de stuudenţi, de ex. cei care
au scoruul cel mai maare la realizaare obţin celee mai mari noote la curs?). Mai mult, aaceste metodde au fost
aplicate şi la analiza psihobiograffică.
David Winteer şi Leslie Carlson (1988) au annalizat motivvaţiile din discursul inauugural al
preşedinntelui Nixon din 1969. Ei E au descooperit un proofil motivaţioonal cu valori ridicate laa reuşită,
ataşameent – proximittate şi valori medii la putere(comparaat cu alte disccursuri ale preşedintelui). Detaliile
biograficce ale vieţii luui Nixon li s-aau părut conccordante cu reprezentărille motivaţiilor obţinute priin analiza
discursului. În cursul unor studii ulterioare, WinterW şi colaab. au utilizatt analiza motivaţiilor, adăăugând şi
alte tehnnici pentru a stabili profiluul administraaţiei politice alea lui G. Bush şi M. Gorrbaciov. Rezzultatele îi
prezentaau pe cei doii lideri ca fiinnd mai motivaţi de nevoiaa de reuşită şi de ataşam ment decât de d cea de
putere: s-a
s prezis căă cei doi vor contribui la întărirea
î păccii şi evitarea războiului. AAceste predicţii nu au
rezistat testului
t istoriei; ele nu auu putut lua înn calcul evoluţiile politicee ulterioare, îîn special,răzzboiul din
Golf. S-aa aplicat meetoda analizei motivaţiiloor şi la alţi preşedinţi americani:a sccorurile obţinnute s-au
dovedit convergente
c cu evaluărilee istoricilor şi
ş politologilor (Donley & Winter,
W 19700). Analiza motivaţiilor
m
la fel caa şi psihobiografia tradiţională nu pooate să înloccuiască analiiza detaliilor biografice dar d poate
constitui un ajutor suplimentar interesant şi util.

83
ION DAFINOIU

Am amintit încă de la începutul acestei lecţii că una din tehnicile frecvent utilizate pentru
obţinerea datelor biografice este interviul. Prezentăm în continuare un ghid de interviu biografic clinic
(adaptat după Zuckerman, 2005).

7. GHID DE INTERVIU BIOGRAFIC

Istoria bolii prezente

Debut, circumstanţe, efecte
 Imaginea pe care o are pacientul despre propria problema, credinţe despre sursa problemei;
 putem solicita şi alte informaţii:
o dacă pacientul este copil: percepţia părinţilor, profesorilor şi altor persoane importante
asupra problemei copilului;
o în cazul persoanelor cu dizabilităţi: percepţia pacientului asupra limitărilor pe care le
determina afecţiunea invocată.
Evoluţia tulburării
 Episod singular/episoade multiple
 Recăderi, remisiuni spontane
 Durata episoadelor/remisiunilor
 Nivelul de funcţionare la care se ajunge pe durata remisiunilor
Date medicale şi psihiatrice
Date medicale
 Simptomatologie; a se lua în consideraţie bolile cu aspecte psihologice cunoscute: tulburări
ale tiroidei, prolapsul de valva mitrala, diabet, cancerul de pancreas, abuzul de alcool
 Accidente
 Expunerea la substanţe toxice
 Uzul/abuzul de medicamente(pentru somn, pentru tulburări digestive, răceli şi dureri de cap,
suplimente nutritive etc.)
 Utilizarea de droguri
 Pentru femei: contraconceptive, avorturi
Date psihiatrice
 Dificultăţi psihologice anterioare şi terapia acestora
 Spitalizări:data, spitalul
 Terapii instituite şi răspunsul la tratament, durata spitalizării, starea la externare
 Medicaţia trecută şi curentă; răspunsul la tratament, efecte secundare; starea la întreruperea
tratamentului
Testări/evaluări psihologice anterioare
 Evaluări ale stării fizice, neurologice, ale nivelului intelectual, personalităţii etc.
Psihoterapii anterioare
 Perioada, natura problemelor, terapeutul, natura serviciilor primite, rezultate
 Terapie individuala/de grup, consiliere familială, reabilitare după consum de droguri/alcoolism
Date personale, familiale, sociale
Descrierea părinţilor (calităţi, defecte, date biografice deosebite)
Dezvoltarea, prima copilărie
Poziţia în fratrie
Contextul social
Traseul educaţional
Evoluţia socială/situaţia socială în calitate de adult

84
 
PSIHODIAGNOSTIC II

Date privvind adaptareea

Adapptarea socialăă
 Datorii, prieeteni, inamici
 Adaptarea la căsătorie: rolurile de sooţ/soţie, părinte
 Probleme de d sănătate determinate
d d vârstă
de
 Capacitateaa de conform mare la standardele sociale, profesie (relaţia cu şeffii şi cu coleggii, tipuri
de sarcini profesionale)
p , avansări în carieră
Adapptarea sexuala
 Disfuncţii ale performannţei sexuale
 Abuzuri sexxuale
 Orientarea sexuală
 Modificări corporale:
c tattuaje, piercing
Evoluţia socială în strrânsă relaţie cu dizabilitatea (daca e cazul)
c
Descrierea locului de muncă, factori
f de strres, debutul acuzelor
a sau bolilor asociate
Răsppunsul psiholoogic la (pretinnsele)situaţii problema, afecţiuni
a
Istoriaa problemeloor de sănătatte mentală deeterminate dee (pretinsele)) situaţii probblemă, afecţiuuni
Istoriaa tratamenteelor, medicaţia curentă, inclusiv medicaţia din ziua evaluării
Pentrru fiecare dinn domeniile următoare să se specifice situaţia de dinainte
d de appariţia afecţiuunii, de
după apaariţia afecţiunnii, evenimennte ulterioaree afecţiunii:
 Nivel educaaţional, pregăătire profesioonală
 Descrierea traseului ocuupaţional (incclusiv a serviciului militar))
 Pregătire, deprinderi,
d abbilităţi solicitaate
 Supervizaree
î jos, la acelaşi nivel, fărră schimbări
Mobillitatea în cariieră: în sus, în
Afecţţiuni profesionnale anterioaare: data, durrata, pierderi, consecinţe
Evenimente de viaaţă anterioarre şi răspunsul la acesteaa
Probleme legale (dacă
( este caazul)
Utilizaarea şi abuzuul de substannţe (medicam mente, droguri, alcool, caffea etc.)

A
APLICATIE
Solicitaţi unei persoaane să descriie o zi obişnuuită din viaţa sa. Analizaţi această „microunitate biografică”
utilizând grila de analiză propusă de H. Thomaae.

85