Citat

Pentru acest proiect ma gandeam ca nu voi reusi sa parcurg cateva sedinte de terapie cu un client
care sa prezinte probleme, mici conflicte de familie. Si cum optimismul invinge mai mereu,
acum 2 saptamani a solicitat un prieten (fost coleg de scoala) cateva ore de terapie. Da, am spus
prieten despre care nu stiu decat locatia lui, am rupt orice legatura mai bine de 4 ani. Așadar, am
acceptat sa fac ore de terapie cu el. Aceste ore de terapie sunt ținute in neinlocuibilul cabinet de
pe Tapia.

Prima converastie cu clientul : a avut loc acum 2 saptamani cand am fost apelata de un numar
strain la care am raspuns numaidecat. S-a prezentat, l-am recunoscut dupa nume, iar apoi am
adresat un sir de intrebari: ce faci?cum esti? Pe unde mai colinzi? Vlad mi-a spus ca s-a intors
din strainatate, fusese plecat in Londra cu studiile si ca nu se mai intelege cu parintii acestea
chemandu-l acasa. Auzind povestea pe scurt, l-am invitat sa stam de vorba intr-o dupa-masa la
un ceai. A raspuns negativ, completand cu urmatoarele”stiu ca ai terminat facultatea de
Psihologie si esti in formare, asa ca apelez la tine, poate ma poti ajuta, asa ca as vrea sa ne
intalnim intr-un loc in care as putea sa fac cateva ore de terapie, atat cat stau in tara”. M-a uimit
alegerea facut de el, dar am raspuns poziti acestei provocari. Spun provocari din cauza faptului
ca este putin incomod sa fac terapie cu un fost coleg de liceu care mai mereu tachina fetele.
Mereu mi-am adresat intrebarea ”ce-o fi cu bientul de el? De ce sufera?”.