Universitatea Valahia din Târgoviște

Facultatea de Științe Politice, Litere și Comunicare

Departamentul de Ştiinţe Politice

Studii de securitate

Coordonator științific: Studenți:

Conf. Ghe. Gheorghiu Popa Roxana-Gabriela
Turcu Ionela-Adriana

Sesiunea 2018
PROTECȚIA MEDIULUI
 Acordul de la Paris

Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost

semnată la Rio de Janeiro în anul 1992. Obiectivul principal al Convenţiei este
stabilizarea concentraţiilor gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să
împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.
Protocolul de la Kyoto reprezintă un instrument legal subsidiar UNFCCC, iar negocierea
lui a fost iniţiată la cea de-a 3 conferinţă a Părţilor, la Berlin în 1995, urmare a faptului că
măsurile prevăzute în Convenţie nu erau eficiente (după îndelungate lucrări, la 11
decembrie 1997, a fost adoptat, la Kyoto, Protocolul de la Kyoto). Principala
caracteristică a Protocolului este reprezentată de faptul că stabileşte angajamente ferme
de reducere a emisiilor faţă de anul de bază (1990) în prima perioadă de angajament,
respectiv 2008-2012, pentru ţările industrializate.
Cele şase gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto şi prevăzute în
Anexa A a acestuia sunt: dioxid de carbon – CO2; metan – CH4; protoxid de azot – N2O;
hidrofluorocarburi – HFC-uri; perfluorocarburi – PFC-uri; hexafluorură de sulf – SF6.
Protocolul de la Kyoto a intrat în vigoare pe plan internaţional la data de 16 februarie
2005.
În cadrul primei perioade de angajament sub Protocolul de la Kyoto, respectiv 2008-
2012, majoritatea Statelor Membre, inclusiv România, şi-au asumat o ţintă de reducere a
emisiilor de gaze cu efect de seră cu 8% faţă de anul de bază 1989. România și-a
îndeplinit și depășit obiectivul de 8 % asumat, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră.
A doua perioadă de angajament sub Protocolul de la Kyoto a fost stabilită prin
prevederile „Amendamentului de la Doha” şi vizează intervalul 2013 – 2020. Pentru cea
de a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, UE şi-a luat angajamentul
de a reduce emisiile cu 20 % în perioada 2013-2020 faţă de 1990.
În 12 decembrie 2015, 195 state Părți participante la cea de-a XXI-a Conferințe a Părților
(COP 21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice au adoptat Acordul de la Paris.
Acest acord va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii
temperaturii medii globale sub 2°C. În același timp, este primul instrument multilateral
obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul
schimbărilor climatice, începând cu anul 2020.
Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităților comune
dar diferențiate și a capacităților respective (common but differentiated responsabilities
and respective capabilities) și principiul echității.
 Acordul de la Paris privind schimbările climatice

Acordul de la Paris este un acord global privind schimbările climatice la care s-a ajuns la
12 decembrie 2015 la Paris. Acordul prezintă un plan de acțiune pentru limitarea
încălzirii globale „mult sub” 2°C. Acesta vizează perioada începând din 2020.

Elementele principale ale noului Acord de la Paris:

 obiectiv pe termen lung: guvernele au convenit să mențină creșterea temperaturii

medii la nivel mondial mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și să continue
eforturile de a o limita la 1,5°C
 contribuții: înainte și în timpul Conferinței de la Paris, țările au prezentat planuri
de acțiune naționale cuprinzătoare privind clima în vederea reducerii emisiilor lor
 ambiție: guvernele au convenit ca, la fiecare 5 ani, să comunice contribuțiile lor
pentru a stabili obiective mai ambițioase
 transparență: acestea au acceptat, de asemenea, să se informeze reciproc, precum
și publicul cu privire la rezultatul eforturilor lor de realizare a obiectivelor pe care
și le-au propus, pentru a asigura transparența și supravegherea
 solidaritate: UE și alte țări dezvoltate vor continua să ofere finanțare pentru
combaterea schimbărilor climatice, pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să
reducă emisiile, dar și să își consolideze capacitatea de rezistență la efectele
schimbărilor climatice

Schimbările climatice reprezintă o problemă globală semnificativă care ne afectează pe

toți. Această cronologie urmărește procesul de obținere a unui nou acord global
obligatoriu din punct de vedere juridic privind schimbările climatice – Acordul de la Paris
și acțiunile ulterioare acestuia. Ea redă de asemenea rolul UE în acest proces.

2018, 26 februarie- Consiliul adoptă concluzii privind diplomația

în domeniul climei

 Consiliul Afaceri Externe a adoptat concluzii privind diplomația în domeniul

climei. Consiliul reconfirmă că UE va continua să joace un rol principal în efortul
global de îndeplinire a acțiunilor climatice. De asemenea, acesta recunoaște
implicațiile schimbărilor climatice asupra securității și stabilității internaționale.

2017, 6-17 noiembrie

În cadrul Conferinței ONU privind schimbările climatice (COP23), s-au înregistrat

progrese în ceea ce privește dezvoltarea de orientări pentru punerea în aplicare a
Acordului de la Paris.
Conferința ONU privind schimbările climatice (COP23)

COP23 sau Conferința părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor

climatice (CCONUSC) a avut loc în perioada 6-17 noiembrie la Bonn. Aceasta s-a
încheiat cu progrese concrete în ceea ce privește programul de lucru de la Paris și
orientările pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris.

UE și statele sale membre și-au anunțat intenția de a depune instrumentele de ratificare a

modificării de la Doha la Protocolul de la Kyoto cel târziu până la sfârșitul lui 2017.
Această decizie reprezintă un semnal clar al angajamentului UE față de acțiunile globale
în domeniul climei.

Acestea au convenit și asupra structurii dialogului de facilitare din 2018 (așa-numitul

Dialog „Talanoa”). Acesta va oferi un context pentru a evalua progresele colective
înregistrate în vederea realizării obiectivelor climatice pe termen lung în cadrul COP24,
care va avea loc anul viitor, în Polonia.

2017, 10 octombrie- Concluziile Consiliului privind finanțarea combaterii schimbărilor

climatice înaintea COP23

Consiliul Afaceri Economice și Financiare a adoptat concluzii privind finanțarea

combaterii schimbărilor climatice, oferind negociatorilor UE un mandat pentru cea de-a
23-a Conferință a părților (COP23) la Convenția-cadru a ONU asupra schimbărilor
climatice.

UE s-a angajat să își sporească contribuțiile financiare publice pentru anii următori.
Concluziile fac apel la participarea unei game mai largi de contribuitori. De asemenea,
acestea îndeamnă alte țări dezvoltate să își onoreze angajamentele și să mobilizeze
fonduri private.

În 2016, contribuțiile totale din partea UE și a statelor sale membre s-au ridicat la 20,2
miliarde EUR, o creștere semnificativă față de 2015. Acest lucru confirmă că UE este
hotărâtă să își sporească în continuare contribuția financiară dedicată combaterii
schimbărilor climatice la nivel internațional, în vederea îndeplinirii obiectivului de 100 de
miliarde USD pe an, stabilit pentru țările dezvoltate până în 2020 și pe parcursul
perioadei ulterioare, până în 2025.
 Substanțe periculoase

Biroul Substanțe Periculoase are următoarele atribuții

(1) coordonează integrarea politicilor privind substanţele periculoase în celelalte
politici sectoriale, programe PHARE şi alte programe internaţionale din domeniul
substanţelor periculoase; elaborarea, împreună cu alte autorităţi care au competenţe
conform legii strategii şi politici de mediu privind substanţele chimice periculoase;
(2) coordonează activităţile care se desfaşoară în cadrul implementării Abordării
Strategice privind Managementul Internaţional al Chimicalelor–SAICM (Strategic
Aproach of International Chemical Management).
(3) reprezintă MMSC în calitatea sa de Punct Focal Național în relația cu UNEP și
Comisia Europeană în cadrul activităților de implementare a SAICM;
(4) coordonează aplicarea la nivel naţional a strategiei şi politicii stabilite de
Agenţia Europeană pentru Produse Chimice – ECHA (European CHemical Agency).
(5) coordonează aplicarea și implementarea Regulamentului 1907/2006 privind
înregistrarea, evaluarea, restricţionarea şi autorizarea substanţelor (REACH -Registration,
Evaluation, Autorisation, Restriction of CHemicals);
(6) coordonează aplicarea prevederilor comunitare privind clasificarea, ambalarea şi
etichetarea substanţelor (Directivele 67/548/CEE, 99/45 CE și Regulamentul
nr.1272/2008 CPL – Clasification, Packging and Labeling);
(7) îndeplineste functia de Secretariat Tehnic pentru Conventia Rotterdam privind
procedura de consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi
chimici periculoşi şi pesticide periculoase care fac obiectul comerţului internaţional,
adoptată la Rotterdam la 10 septembrie 1998, la care România a aderat prin Legea nr. nr.
91/2003 și reprezintă punctul de contact pentru MMSC ca Autoritatea Nationala
Desemnata (DNA) în domeniul Convenției Rotterdam.
(8) coordonează activitățile privind aplicarea prevederilor Regulamentului nr.
689/2008/CE si Regulamentului nr. 649/2012/CE privind exportul/importul de produse
chimice care prezinta risc (Regulamentul PIC).
(9) coordonează activitățile desfășurate sub Convenția Minamata privind mercurul
metalic, la nivel național și în relația cu UNEP și Comisia Europeană;
(10) coordonează activitățile privind aplicarea prevederilor Regulamentului nr.
1102/2008 privind interzicerea exporturilor de mercur metalic de la nivel UE si
depozitarea acestuia in condiții de siguranța pentru sănătatea umană şi pentru mediu şi a
Strategiei Europene privind mercurul;coordonează activităţile desfăşurate sub Convenţia
privind protecţia stratului de ozon, adoptată la Viena la 22 martie 1985 şi Protocolul
privind substanţele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Montreal la 16 septembrie
1987 şi ale Amendamentului la Protocolul de la Montreal, adoptat la Londra la 27-29
iunie 1990, la care România a aderat prin Legea nr. 84/1993;
(11) îndeplineşte funcţia de Secretariat Tehnic pentru Convenţia de la Viena şi
Protocolul de la Montreal privind substanţele care epuizează stratul de ozon şi
coordoneaza implementarea prevederilor acestora;
(12) coordonează activitățile pentru aplicarea prevederilor Regulamentului CE nr.
1005/2009 privind substanțele care depreciază stratul de ozon. Asigura implementarea
Programului National de eliminare treptată a substanțelor care depreciază stratul de ozon
aprobat prin HG 58/2004;
(13) coordonează aplicarea prevederilor Regulamentului nr. 842 privind
reglementarea gazelor fluorurate cu efect de seră (F-GASES) şi a regulamentelor sale
subsidiare;
(14) coordonează activitățile privind aplicarea prevederilor Regulamentului nr.
648/2004 privind detergenții si Regulamentului (UE) nr. 259/2012 al Parlamentului
European si al Consiliului in ceea ce priveste utilizarea fosfatilor si a altor compusi ai
fosforului in detergentii de rufe destinati consumatorilor si in detergentii pentru masini
automate de spalat vase destinati consumatorilor;
(15) coordonează activitățile privind aplicarea principiilor Bunei Practici de
Laborator (BPL);
(16) avizează proiecte de acte normative elaborate de alte ministere şi autorităţi ale
administraţiei publice centrale care privesc domeniul chimicalelor;
(17) asigurarea condițiilor pentru îndeplinirea responsabilităților privind protecția
mediului prin evaluarea din punct de vedere a caracteristicilor de mediu în cadrul
procedurilor naționale stabilite de alte autorități competente (MADR, MS în domeniul
agricultura si sanatate umană) privind plasarea pe piață a produselor pentru protecția
plantelor, îngrășămintelor și produselor biocide;
(18) colaborează cu ANPM în vederea asigurării condițiilor pentru aplicarea și
implementarea strategiilor şi programelor naţionale în domeniul gestionării substanţelor
periculoase la nivel regional şi local, alte activităţi privind gestionarea substantelor
periculoase (inclusiv activitatea de colectare a datelor la nivel national pentru anumite
substante periculoase) in conformitate cu prevederile stabilite în actele normative
referitoare la organizarea şi funcţionarea acesteia;
(19) colaborează cu GNM în vederea asigurării condițiilor necesare pentru controlul
aplicării prevederilor regulamentelor europene și naționale privind managementul
chimicalelor;
(20) colaborează cu INCDPM în vederea asigurării condițiilor necesare pentru
aplicarea și implementarea prevederilor legislației comunitare și naționale în domeniul
managementului chimicalelor;
(21) stabileşte acţiunile care trebuie realizate de către structurile din subordinea
ministerului pentru implementarea prevederilor referitoare la restricţionarea
comercializării şi utilizării substanţelor chimice;
(22) asigură schimbul de informaţii în domeniul gestiunii substanţelor periculoase cu
organismele europene şi internaţionale, conform cerinţelor UE; coordonează elaborarea şi
transmiterea la organismele comunitare a raportărilor privind gestiunea substanţele
periculoase;
(23) colaborează la întocmirea mandatelor de participare la reuniuni ale conferinţei
părţilor, grupuri tehnice de lucru, colocvii, simpozioane, sesiuni de comunicări ştiinţifice
etc., organizate la nivel internaţional si în ţară;
(24) reprezintă MMSC la reuniuni privind evaluarea substantelelor chimice
(periculoase) organizate de către Consiliul European, Comisia Europeană, Preşedinţia
UE, Agenţia Europeană pentru Produse Chimice ,
(25) colaborează cu celelalte autorităţi publice centrale şi locale implicate în
reglementarea şi controlul activităţilor privind gestiunea substanţelor periculoase;
(26) coordonează activităţile specifice privind informarea publicului şi participarea
acestuia la luarea deciziilor de mediu, promovarea şi mediatizarea programului pentru
conştientizarea populaţiei în privinţa acţiunilor de gestiune a substanţelor periculoase şi
de educare în domeniul substanţelor periculoase;
(27) organizează şi sprijină în condiţiile legii activităţi şi manifestări pentru
promovarea şi susţinerea programelor, planurilor în domeniul substanţelor periculoase;
(28) asigură consultanţă tehnică de specialitate unităţilor subordonate Ministerului
Mediului şi Schimbărilor Climatice cu atribuţii în domeniul substanţelor periculoase,
inclusiv pentru cele implicate în evaluarea riscului substanţelor existente, a produselor cu
acţiune biocidă sau în aplicarea procedurii PIC;
(29) asigură consultanță tehnică pentru Programul RO 04 Reducerea substanțelor
periculoase din cadrul Mecanismului Financiar al Spațiului Economic European 2009-
2014 și participă la activitățile derulate de MMSC ca operator de program;
(30) fundamentează necesarul anual de fonduri din surse naţionale sau externe pentru
promovarea elaborării studiilor prioritare în domeniul prevenirii şi gestionării deşeurilor
şi supune aprobării conducerii MMSC.
Domeniul – managementul chimicalelor (substanțe periculoase)
Abordarea Strategică privind Managementul Internațional al Chimicalelor (SAICM)
- Strategia Generală a domeniului urmărește asigurarea unui management al
chimicalelor, pe întregul ciclu de viață, în conformitate cu principiile Abordării Strategice
privind Managementul Internațional al Chimicalelor: producerea, utilizarea şi
introducerea pe piaţă a chimicalelor în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea
umană, producția și consumul durabil. Uniunea Europeană urmărește implementarea
SAICM prin promovarea regulamentelor specifice. La nivel național aplicarea și
implementarea regulamentelor UE asigură implementarea SAICM.
Documentele SAICM pot fi consultate la adresa UNEP: www.saicm.org .

A. 1. Clasificare, ambalare şi etichetare substanțe și amestecuri (preparate)

Până la 1 iunie 2015, data la care cele două Directive se abrogă, dar vor mai fi
periode de tranziție specifice pe anumite zone cu o durata maximă de 2 ani
Cele două Hotărâri de govern, din lista legislativă, transpun cele două directive europene
și stabilesc criteriile de clasificare, ambalare şi etichetare pentru substanțe și
preparate/amestecuri.
Pentru aplicarea celor două Hotărârii de Guvern nr. 1408/2008 (pentru transpunerea
directive substanțe ) și Hotărârea de Guvern nr. 937/2010 (transpunerea directive
preparate) sunt desemnate ca autorităţi competente următoarele instituţii:
a) Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice – autoritate de coordonare şi de
reglementare;
b) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului – autoritate de implementare;
c)Autorităţi de control şi inspecţie : Garda Naţională de Mediu şi Autoritatea Naţională
pentru Protecţia Consumatorilor.
După data de 1 iunie 2015 - Pentru aplicarea Regulamentului(CE) nr. 1272/2008 CLP,
prin Hotărârea Guvernului nr. 398 din 21 aprilie 2010 privind stabilirea unor măsuri
pentru aplicarea prevederilor Regulamentului(CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului
European şi al Consiliului privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a
amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE,
precum şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006, se desemneaza ca
autoritǎţi competente, urmǎtoarele instituţii publice:
a) Ministerul Mediului şi Pădurilor ca autoritate competentă pentru coordonarea
măsurilor necesare aplicării Regulamentului CLP;
b) Ministerul Sănătăţii ca autoritate competentă responsabilă de propunerile pentru
armonizarea clasificării şi etichetării substanţelor potrivit prevederilor art. 37 alin. (1) din
Regulamentul CLP;
c) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului ca autoritate competentă responsabilă de
implementarea prevederilor Regulamentului CLP.
d) Garda Naţională de Mediu pentru controlul respectǎrii prevederilor Regulamentului
CLP;
e) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor pentru controlul respectării
prevederilor Regulamentului CLP în cazul în care substanţele şi amestecurile sunt
introduse pe piaţă în vederea achiziţionării lor de către persoane fizice.
Detalii pe pagina www.anpm.ro / chimicale/
A.2. Producerea, introducerea pe piaţă (inclusiv importul) şi utilizarea de substanţe,
ca atare, în amestecuri, sau articole prin derularea procedurilor de înregistrare,
evaluare, autorizare şi restricţionare – REACH
REACH este un regulament al Uniunii Europene, adoptat pentru îmbunătăţirea protecţiei
sănătăţii umane şi a mediului faţă de riscurile pe care le pot prezenta produsele chimice,
îmbunătăţind competitivitatea industriei chimice din UE. El promovează, de asemenea,
metode alternative pentru evaluarea pericolelor substanţelor pentru a reduce numărul
testelor pe animale.
REACH se aplică tuturor substanţelor chimice; nu doar celor folosite în procese
industriale, ci şi în viaţa cotidiană(produse de curăţare, vopsele şi articole cum sunt cele
de îmbrăcăminte, mobilier şi aparatură electrică, etc).
Industria are obligaţia să identifice şi să administreze riscurile legate de substanţele pe
care le produce şi introduce pe piaţă în UE, modurile de a utiliza substanţa în condiţii de
securitate şi trebuie să comunice utilizatorilor măsurile de administrare a riscurilor.
Autoritatile competente în Romania:
a. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, pentru coordonarea implementării
Regulamentului REACH şi pentru cooperarea cu Comisia Europeană şi Agenţia
Europeană pentru Produse Chimice;
b. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, pentru implementarea
Regulamentului REACH şi pentru cooperarea cu Comisia Europeană şi Agenţia
Europeană pentru Produse Chimice, în vederea implementării acestuia;
c. Ministerul Sănătăţii, pentru implementarea în domeniul protecţiei sănătăţii umane
a Regulamentului REACH;
d. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru implementarea în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a Regulamentului REACH.
e. Ministerul Apărării Naționale pentru aplicarea art.2 (3)din REACH

Autorități de inspecție și control

a. Garda Naţională de Mediu, pentru controlul respectării prevederilor
Regulamentului REACH şi pentru constatarea şi sancţionarea încălcării acestora;
b. Inspecția Muncii, pentru controlul pe domeniul de responsabilitate privind
protecția lucrătorilor .

GLIM – modalitate de schimb de informații și pregătirea deciziei - Autoritățile implicate,

în cadrul grupului de lucru interministerial GLIM, se reunesc anual, sau ori de câte ori
este nevoie pentru a discuta si stabili activitățile necesare de urmat la nivel național
pentru corecta aplicare a REACH.
SGLIM - sub grup de lucru pentru tematica inspecție și control
Comisia Europeană coordonează implementarea și actualizarea celor două regulamente
REACH și CLP cu ajutorul Comitetului CARACAL, stabilit prin prevederile art.121 din
Regulamentul (CE) nr.1907/2006 REACH și ale art.43 din Regulamentul (CE)
nr.1272/2008 CLP, iar sarcinile acestui grup de experti sunt de a oferi consultanta
Comisiei Europene si ECHA in decizii politice si in implementarea celor doua
Regulamente, asigurând și schimbul de experienţă în implementare între SM, COM și
ECHA. Activitatea CARACAL se desfășoară conform procedurii de lucru și termenii de
referinţă agreate și adoptate la prima reuniune CARACAL din 16-17 martie 2009.
Procesele stabilite de cele două Regulamente la care se face referire în activitatea
CARACAL sunt următoarele:
a. Procesul de inregistrare
b. Procesul de restricţionare:
c. Procesul de autorizare, inclusiv identificarea SVHC
d. Procesul de evaluare – evaluarea de dosare, evaluarea de substanță, CoRAP
e. Armonizarea clasificării(CLH)

Procedura de comitologie - Comitetul REACH – Comitet care asista Comisia

Europeana in luarea deciziilor privind Propunerile de Regulament al Comisiei, de
modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr.
1272/2008 CLP, precum si pentru modificarea Anexelor Regulamentului CE
nr.1907/2006 REACH. Comitetului REACH este înființat în temeiul articolului 133 din
Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Ministerul Sănătății participă la aceste
reuniuni în baza prevederilor legale nationale: Legea nr.349/2007, Legea nr.249 /2011 si
HG nr.398/2010 .

Managementul Forestier al României

Fondul forestier al României are o suprafaţă de 6.529 mii hectare, reprezentând 27,3%
din teritoriul ţării. Volumul total pe picior al pădurilor este estimat la peste 1.340 milioane
m3.
România păstrează importante suprafeţe de păduri naturale, virgine şi cvasivirgine iar în
prezent, parte din acestea, de valoare unică, sunt incluse în arii protejate oficial
constituite.

Valoarea reală a sectorului forestier include mai mult decât contribuția adusă de
sectoarele silvicultură și exploatarea lemnului, fabricarea de produse din lemn cu accent
pe industria mobilei, fabricarea de hârtie și produse din hârtie. Funcțiile și impactul
pădurilor asupra dezvoltării sustenabile a României au în vedere și rolul de protecție al
acestora (corectare de torenți în fondul forestier, înființarea perdelelor forestiere de
protecție, împădurirea terenurilor degradate și stabilizarea solului etc), rolul pădurilor în
atenuarea schimbărilor climatice, rolul social și cultural, rolul de producere a resurselor
energetice – biomasă etc.

Din această perspectivă, atunci când vorbim despre importanța reală a pădurilor trebuie
cuantificată cu prioritate și contribuția adusă la diminuarea amplitudinii temperaturilor,
atenuarea fenomenelor meteorologice extreme, combaterea secetei și inundațiilor,
reducerea emisiilor de carbon si retenția gazelor cu efect de seră.

Catalogul naţional al pădurilor virgine şi cvasivirgine din România este un

instrument de evidenţă a pădurilor virgine şi cvasivirgine din ţara noastră şi de asigurare a
protecţiei stricte pentru aceste păduri. Catalogul s-a constituit în baza Ordinului
Ministrului Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1417/11.07.2016. Acesta include suprafeţele
de pădure care îndeplinesc criteriile şi indicatorii de identificare a pădurilor virgine şi
cvasivirgine definiţi în Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 3397/2012.
Îndeplinirea criteriilor şi indicatorilor de identificare a pădurilor virgine şi cvasivirgine
trebuie certificată prin studii de specialitate avizate de Comisia tehnică de avizare pentru
silvicultură care funcţionează în cadrul Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor.
Studiile se elaborează în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1417/2016. Conform
alin (2) al articolului 1 al aceluiaşi ordin de ministru, „constituirea şi actualizarea
permanentă a Catalogului se face de către autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură” şi se publică pe pagina de internet a acesteia.

Pădurile incluse în Catalog sunt supuse unei protecţii stricte, ceea ce înseamnă că nu sunt
permise nici un fel de lucrări sau activităţi umane care le pot afecta. Singurele activităţi
permise sunt cele de cercetare, educaţie şi de vizitare, dar şi acestea sunt permise doar cu
condiţia să nu afecteze naturalitatea pădurilor respective. În prima etapă, autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură a înscris în Catalog pădurile virgine şi
cvasivirgine certificate ca atare prin amenajamentele silvice. Începând cu anul 2012, în
baza Ordinului de ministru nr. 3397/2012, cu ocazia lucrărilor de amenajare a pădurilor s-
a început identificarea pădurilor care îndeplinesc criteriile şi indicatorii de identificare a
pădurilor virgine şi cvasivirgine şi încadrarea lor în categoriile funcţionale 1.5j – păduri
virgine - şi 1.5o – păduri cvasivirgine. În această primă etapă de publicare a Catalogului,
au fost incluse toate pădurile care sunt încadrate în aceste categorii funcţionale, indiferent
dacă 1.5.j sau 1.5.o reprezintă categoria funcţională principală, secundară sau terţiară. În
baza amenajamentelor silvice, administratorii de fond forestier au propus Gărzilor
Forestiere, structuri teritoriale de specialitate ale autorităţii publice centrale care răspunde
de silvicultură, înscrierea în Catalog a 12.893,7 ha, din care 2.569,03 ha de păduri virgine
şi a 10.324,67 ha de păduri cvasivirgine. Acestea au fost avizate de către Comisia tehnică
de avizare pentru silvicultură, potrivit prevederilor art. 2, alin. (2) al Ordinului nr.
1417/2016, prin avizul CTAS nr. 839 / 3.11.2016 şi sunt prezentate în Catalogul publicat
pe site în data de 6 decembrie 2016.

În etapa a doua, autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va înscrie în

Catalog suprafeţele de pădure care au făcut obiectul studiilor de fundamentare pentru
includerea în Catalog, în baza avizului Comisiei tehnice de avizare pentru silvicultură,
precum şi suprafeţele de pădure care vor fi încadrate în categoriile funcţionale 1.5j şi 1.5o
prin amenajamentele silvice care se vor elabora. Deja, în cursul lunii noiembrie 2016 a
fost avizat un studiu pentru suprafaţa de 240,44 ha păduri cvasivirgine situate în judeţul
Argeş (avizul CTAS nr. 907/22.11.2016). În procesul de identificare şi avizare a pădurilor
ce îndeplinesc criteriile de încadrare în categoriile de păduri virgine şi cvasivirgine,
autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură verifică, prin gărzile forestiere,
sesizările legate de identificarea unor suprafeţe de pădure care pot fi, potenţial, încadrate
în categoria pădurilor virgine sau cvasivirgine. În cazul în care gărzile forestiere
consideră că sunt îndeplinite condiţiile de naturalitate stabilite prin Ordinul de ministru
nr. 3397/2012, pădurile respective vor face obiectul includerii în studii. În prezent, se află
în plin proces de identificare şi evaluare în vederea includerii în Catalog pădurile aflate în
următoarele categorii: păduri virgine şi cvasivirgine incluse în ariile naturale protejate
(categoriile funcţionale 1.5a, 1.5b, 1.5c, 1.5d, 1.5e, 1.5l, 1.5m, 1.5n); păduri încluse în
siturile nominalizate de România pentru a fi înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO;
păduri virgine şi cvasivirgine identificate prin studiile elaborate anterior; păduri virgine
şi cvasivirgine identificate de către proprietari/administratori de păduri, administratori
de arii naturale protejate, organizaţii nonguvernamentale, instituţii de cercetare ori
educaţie, specialişti în silvicultură sau ştiinţe conexe.

Constituirea Catalogului Naţional al Pădurilor Virgine şi Cvasivirgine din România

este un proces continuu, transparent, deschis tuturor celor interesaţi să se implice în
identificarea şi punerea sub protecţie a pădurilor virgine şi cvasivirgine. Există în prezent,
depuse la Gărzile Forestiere în vederea verificării şi avizării, studii de fundamentare
pentru includerea în Catalog, elaborate de către organizaţii neguvernamentale,
administratori de păduri, administratori ori custozi de arii naturale protejate sau de către
experţi persoane fizice.
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Comitetul
Economic și Social și Comitetul Regiunilor cu privire la
punerea în aplicare a pachetului de măsuri privind economia
circulară:opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile
privind substanțele chimice, produsele și deșeurile

În decembrie 2015, Comisia Europeană a adoptat un nou pachet ambițios de măsuri

privind economia circulară pentru a ajuta întreprinderile și consumatorii din UE să
realizeze tranziția către o economie mai puternică și mai circulară, în care resursele sunt
utilizate într-un mod mai sustenabil. Acțiunile propuse au contribuit la „închiderea
buclei” în ciclurile de viață ale produselor, prin intensificarea reciclării și a reutilizării,
atât în beneficiul mediului, cât și al economiei. Scopul urmărit este de a se extrage
valoarea maximă și de a se utiliza la maximum toate materiile prime, produsele și
deșeurile, astfel încât să se stimuleze economia de energie și reducerea emisiilor de gaze
cu efect de seră. Prezența anumitor substanțe chimice pot fi un obstacol pentru reciclare
și reutilizare. Unele substanțe chimice pot constitui, pur și simplu, obstacole tehnice care
împiedică reciclarea. Chiar și o substanță inofensivă, care, de exemplu, are un miros
puternic, ar putea, în unele cazuri, să împiedice utilizarea materialului reciclat.

Planul de acțiune privind economia circulară a stabilit următoarele două obiective: 1)

facilitarea reciclării și creșterea gradului de utilizare a materiilor prime secundare prin
limitarea constrângerilor inutile și prin facilitarea circulației transfrontaliere a materiilor
prime secundare, astfel încât să se asigure că acestea pot fi comercializate cu ușurință în
întreaga UE; și 2) înlocuirea substanțelor chimice care prezintă motive de îngrijorare și,
acolo unde acest lucru nu este posibil, reducerea prezenței acestora și îmbunătățirea
trasabilității lor. Aceste două obiective, dintre care unul care decurge din politica privind
deșeurile, iar celălalt din politica privind substanțele chimice, au fost percepute adeseori
ca fiind antagonice, ceea ce a dat naștere unor afirmații conform cărora primul domeniu
de politică împiedică realizarea obiectivelor celuilalt.

Pe piața deschisă și competitivă a UE, firmele își produc bunurile pe baza materialelor pe
care le consideră ca fiind cele mai potrivite pentru nevoile lor. Atunci când deșeurile au
fost tratate pentru a fi reintroduse pe piață, aceste materiale recuperate se află în
concurență directă cu materiile prime. Prin urmare, poziția concurențială pe piață a unui
material recuperat, oricare ar fi acesta, este optimă atunci când este cât mai aproape
posibil de materia primară în ceea ce privește performanța și calitatea. Acest lucru
favorizează lărgirea gamei de utilizări a materialului recuperat. Materialele recuperate
conținând substanțe chimice care prezintă motive de îngrijorare nu pot fi preluate,
deoarece utilizarea lor ar putea dăuna, pur și simplu, imaginii produsului care conține
materialul.
Normele noastre, jurisprudența și anii de experiență stabilesc stadiul în care un produs nu
mai este produs și devine deșeu. Atunci când are loc acest lucru, se aplică legislația UE
privind deșeurile.
Normele UE privind deșeurile sunt stricte, în scopul de a se proteja sănătatea umană și
mediul. În cadrul unei economii circulare, materialele ar trebui să rămână doar temporar
în faza de deșeuri, având în vedere că acestea trebuie să fie recuperate pentru a fi
reintroduse în economie pentru a înlocui materiile prime. În majoritatea cazurilor, pentru
a reuși acest lucru, materialele care au fost reciclate nu mai trebuie să fie considerate
deșeuri. Pentru ca deșeurile să înceteze să mai fie deșeuri, acestea trebuie să
îndeplinească așanumitele „criterii privind încetarea statutului de deșeu”. Pentru anumite
fluxuri de deșeuri, astfel de criterii au fost stabilite la nivelul UE sau la nivel național.
Totuși, lipsesc limitele domeniului de aplicare al acestor norme și claritatea cu privire la
modul în care funcționează. Complexitatea fluxurilor de deșeuri, a proceselor de
recuperare și a materialelor recuperate înseamnă că criteriile privind încetarea statutului
de deșeu, care se aplică fluxurilor de deșeuri întregi, nu sunt ușor de stabilit. În
consecință, multe materiale recuperate sunt comercializate și utilizate în absența unor
criterii stabilite privind încetarea statutului de deșeuri și, prin urmare, în condiții juridice
neclare și fără transparență.
 Țara în care dispar 3 h de pădure la fiecare oră

România. Anul 2013. Munți întregi fără un copac in picioare stau mărturie a jafului care s-a
săvârșit în pădurile noastre. Pierdem in fiecare zi hectare intregi de padure, iar in locul lor
nu mai punem nimic. Pentru a ajunge la vârsta maturității, unui copac îi trebuie 70 de ani.
O viață de om. Suntem la coada clasamentului atunci când vine vorba de împăduriri. La
furturi însă, suntem campioni.

Din furtul din pădure s-au facut miliarde de euro în ultimii ani. Statul a pierdut bani și
păduri, iar noi am pierdut dreptul la aer curat.

În 2013, un raport al Curții de Conturi a confirmat aceste date. 366.000 de hectare de

padure au fost taiate ilegal in ultimii 23 de ani. Iar paguba este uriașa.

Lucia Varga, ministrul delegat pentru Păduri: “Din 1990 până în 2011 România a pierdut
aproximativ 80 de milioane de metri cubi de lemn, 5 miliarde de euro. Problema este că
acestea sunt cifre constatate în urma proceselor verbale încheiate de instituțiile statului.”

5 miliarde de euro este paguba calculată de Curtea de Conturi, dar s-a luat în calcul prețul
cel mai mic, pentru lemnul de foc. Raportul precizează că această cifră este departe de a fi
cea reală, întrucât cea mai mare parte a arborilor taiați din pădurile României au luat calea
străinătății la prețuri cu mult mai mari decât prețul minim stabilit pentru lemnul de foc. În
raport se arată că aproape 600.000 de hectare de pădure au fost retrocedate sau urmează a
fi retrocedate cu încalcarea legii. Iar peste 500.000 de hectare de pădure sunt acum
nepăzite.

In Salatruc, Argeș, se vede cum mai bine de o suta de hectare au fost rase. Nu vorbim de un
accident. Au taiat oamenii de aici din zona. Este clar că e ilegal.

Legislația e prea blandă. În acest moment, cine iși taie pădurea are mari șanse să scape
nepedepsit, întrucât în fața judecătorului nimeni nu se constituie în parte vătămată.
Padurea ar trebui aparata de institutiile statului. Acestea nu-si fac insa datoria. Ajunsa la
Bucuresti, Lucia Varga a realizat ca nu prea are ce sa le faca vinovatilor de la Arges.

Lucia Varga, ministrul delegat pentru Paduri: “Actualul cadru legislativ practic nu pot sa
spun ca a incurajat..nu prevedea masuri drastice pentru pedepsirea hotilor. Acum ce pot sa
fac pentru cazul din Arges este sa ridic autorizatia pentru seful de ocol de la Clabucet si
sigur ii vom face dosar penal, dar cel mai probabil ca ii vor da neinceperea urmaririi
penale. Iar inspectorului de la Ploiesti sa isi piarda functia. Masuri minore fata de
pagubele ce s-au produs acolo.”

In tot acest timp, la Arges, pe mai toate vaile, drujbele rasuna fara incetare, iar zeci de tiruri
incarcate cu lemn taiat ilegal si “albit” in acte la marginea padurii, parasesc zilnic zona.
 Bibliografie

Statistica activităților din silvicultură anul 2015- Institutul

Național de Statistică
Raport privind starea fondului forestier administrat de Regia
Națională a Pădurilor-Romsilva în anul 2015
Inventarul Forestier Național
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor
Direcția Generală Păduri
Direcția Păduri și Dezvoltare Forestieră