Parotidita epidemică

Patotidita epidemiologică numită și oreion este o boală infecțioasă cauzată de virusul urlian,
caracterizată prin afectarea glandelor salivare, precum și a altor glande și țesuturi( pancreas, sistem
nervos), fiind de fapt o infecție sistematică cu diverse localizări.

Virusul parotiditei epidemice sau virusul urlian (este un virus ARN) face parte din familia
PARAMYXOVIRIDAE (ca și v. rujeolos), genul Rubulavirus. Rezistă la temperatura camerei mai
multe zile dar își pierde infectiozitatea dupa 3-4 ore.

Sursa de agent patogen o constituie omul bolnav care transmite boala direct prin picăturile
lui Flugge, iar poarta de intrare este cavitatea bucală și nu faringele sau traheea. De aici virusul
pătrunde în una din glandele salivare, unde se multiplică pentru ca apoi să disemineze în tot
organismul. Pentru ca infectarea să se producă, trebuie deci ca picăturile infectante din aer să
pătrundă în cavitatea bucală, ceea ce limitează posibilitățile de contaminare.

Bolnavul este contagios din ultimele 2-6 zile ale perioadei de incubație până la a 12-14 zi de
boală. Contagiozitatea este maximă în stadiul prodromal și prima săptămână de boală, când se poate
izola virusul din salivă. Virusul se elimină numai prin picăturile de salivă și nu prin secrețiile căilor
respiratorii superioare.

Receptivitatea este generală, remarcându-se o frecvență diferită a îmbolnăvirilor care variază

cu vârsta. Boala este rar semnalată la copii cu vârsta sub 1 an, ca urmare a protecției pasive
transplacentare. Incidența maximă a cazurilor survine iarna și primăvara, ca urmare a scăderii
rezistenței generale a organismului și a conditiilor impuse de aglomerarea ce favorizează un contact
strâns și prelungit. Starea de imunitate se instalează după trecerea organismului prin infecția urliană
și este pusă în evidență atât prin rezistența la infecție, cât și prin prezența anticorpilor serici.

Parotidita urliană. Perioada de incubaţie durează între 9-25 de zile, media fiind de 14 zile. Debutul
este brusc, cu febră, frison, cefalee, mialgii, disfagie sau dureri în loja parotidiană şi trismus sau cu
sindrom meningian.

Actualmente sistemul de supraveghere epidemiologică la oreion include mai multe aspecte,

inclusiv supravegherea agentului cauzal, morbidităţii prin oreion în diferite aspecte, nivelului
acoperirii vaccinale şi păturii imune a populaţiei, supravegherea bazată pe definiţia de caz standard
şi confirmarea de laborator.

Prevenția generală presupune supravegherea epidemiologică și igienico-sanitară a

colectivităților de preșcolari, școlari, adolescenți și tineri adulți, îndeosebi în sezonul de iarna și
primăvara; creșterea rezistentei generale a grupurilor cu risc prin măsuri de igienă a spațiilor de
locuit, a alimentației, a muncii și odihnei. Prevenția specifică- vaccinul ROR.