Metode numerice aplicate în ingineria chimică

Teorie şi aplicaţii PASCAL

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

Problemele inginereşti şi mai ales problemele de inginerie chimică sunt

probleme complexe care în puţine cazuri admit soluţii analitice. Rezolvarea acestor
probleme de inginerie chimică este posibilă doar prin intermediul metodelor numerice.
Metodele numerice reprezintă o colecţie de algoritmi care asigură rezolvarea
unor probleme de inginerie chimică aparţinând următoarelor categorii: calcul matriceal,
rezolvarea sistemelor de ecuaţii liniare şi neliniare, determinarea unei soluţii reale a unei
ecuaţii neliniare, integrare numerică, aproximarea funcţiilor continue prin interpolare şi
regresie, rezolvarea unei ecuaţii şi a sistemelor de ecuaţii diferenţiale.
Utilizarea metodelor numerice a permis rezolvarea problemelor de proiectare a
instalaţiilor chimice, simularea în regim staţionar şi dinamic a proceselor chimice,
proiectarea unor sisteme de reglare performante pentru instalaţiile chimice. O
consecinţă directă a utilizării metodelor numerice a constituit-o apariţia şi dezvoltarea
sistemelor de programe destinate proiectării şi simulării instalaţiilor chimice. Cele mai
edificatoare exemple sunt simulatoarele PRO II®, UniSim®, Dynsim, Aspen.
Este important de înţeles faptul că metodele numerice nu înlocuiesc soluţiile
analitice ale problemelor matematice ci suplinesc lipsa acestora pentru o categorie largă
de probleme derivate din inginerie.

1.1. Limbaje de programare utilizate pentru rezolvarea

problemelor de inginerie chimică

Aplicarea metodelor numerice este strâns legată de cunoaşterea unui limbaj de

programare de nivel înalt. Pentru rezolvarea problemelor de inginerie chimică sunt
recomandate următoarele limbaje de programare: FORTRAN, MATLAB, PASCAL.
Fiecare dintre aceste limbaje are avantaje şi dezavantaje cum ar fi:
 FORTRAN: flexibilitate în programare, posibilitatea dezvoltării de
sublagoritmi caracterizaţi prin date de intrare şi ieşire, utilizarea de
fişiere de intrare-ieşire, grafică. Ca dezavantaje sunt subliniate lipsa
caracterului structurat al limbajului şi utilizarea greoaie a intrucţiunilor
de intrare-ieşire. Datorită longevităţii, cele mai multe şi mai performante
biblioteci de metode numerice sunt implementate în acest limbaj.
 MATLAB: excelent pentru calcul matriceal, utilizare de fişiere de
intrare-ieşire, resurse grafice de excepţie. Deoarece limbajul este însoţit
de multe componente informatice (metode numerice, algoritmi de
optimizare, instrumente de identificare şi reglare), limbajul (mediul)
MATLAB este un foarte bun instrument de analiză şi studiu.
Dezavantajul principal îl constituie posibilitatea limitată şi greoaie de
dezvoltare a unor sublagoritmi caracterizaţi prin date de intrare şi ieşire.
Fiind un limbaj implementat printr-un interpretor, MATLAB-ul nu are

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

1
 Metode numerice aplicate în ingineria chimică
Teorie şi aplicaţii PASCAL

posibilitatea de a genera cod obiect executabil, ceea ce nu permite

dezvoltarea unor instrumente software de simulare.
 PASCAL: flexibilitate în programare, posibilitatea dezvoltării de
sublagoritmi caracterizaţi prin date de intrare şi ieşire, utilizarea de
fişiere de intrare-ieşire, grafică (similar FORTAN). Suplimentar sunt
subliniate încă trei trăsături favorabile: caracterului structurat al
limbajului, utilizarea uşoară a intrucţiunilor de intrare-ieşire şi
posibilitatea translatării sau dezvoltării programelor utilizând resursele
sistemului Windows (varianta Delphi). Ca dezavantaj este subliniată
lipsa unor biblioteci de metode numerice performante.

Recomandarea unuia sau altuia dintre limbajele de programare este strict

dependentă de complexitatea problemei ce urmează a fi rezolvată, de existenţa unei
biblioteci de metode numerice asociată limbajului de programare şi evident de gradul de
cunoaştere al limbajului. Deoarece în cadrul studiilor universitare este prevăzută
disciplina Programare, în cadrul căreia este studiat limbajul de programare PASCAL,
autorul a dezvoltat o bibliotecă de metode numerice implementată în acest limbaj.
Prezenta lucrare este destinată atât tratării teoretice a algoritmilor din cadrul metodelor
numerice cât şi prezentării componentelor existente în cadrulbibliotecii de metode
numerice dezvoltate de autor.

1.2. Clase de algoritmi din cadrul metodelor numerice

Metodele numerice ce urmează a fi tratate în carul acestei lucrări cuprind

următoarele clase de algoritmi:
a) Calcul matriceal
b) Sisteme de ecuaţii liniare şi neliniare
c) Rezolvarea unei ecuaţii neliniare
d) Integrarea numerică a unei funcţii
e) Aproximarea funcţiilor discrete
f) Rezolvarea unei ecuaţii şi a sistemelor de ecuaţii diferenţiale

În cadrul calculului matriceal se au în vedere algoritmii specializaţi pentru

operaţiile de intrare-ieşire, adunarea şi înmulţirea matricelor, înmulţirea unei matrice cu
un vector, calculul matricei transpuse şi al matricei inverse.
Algoritmii destinaţi rezolvării sistemelor de ecuaţii liniare sunt clasificaţi în
algoritmi direcţi, care rezolvă sistemul de ecuaţii într-un număr cunoscut de iteraţii şi
algoritmi iterativi, care aproximează soluţia într-un număr necunoscut de iteraţii. Din
cadrul algoritmilor direcţi sunt prezentaţi algoritmul Gauss şi.Gauss-Jordan. Algoritmii
iterativi au ca reprezentanţi algoritmul Jacobi şi Gauss-Siedel Pentru rezolvarea
sistemelor de ecuaţii neliniare sunt prezentaţi algoritmii Newton-Raphson şi algoritmul
Broyden.
Pentru rezolvarea unei ecuaţii neliniare, autorul a optat pentru următorii
algoritmi: bisecţia succesivă, încercare-eroare, secantă, Newton-Raphson.
Aproximarea funcţiilor discrete prin funcţii continue reprezintă un capitol
important din cadul metodelor numerice datorită importanţei deosebite în cadrul
ingineriei chimice. Sunt tratate distinct cele două categorii de metode, respectiv

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

2
 Metode numerice aplicate în ingineria chimică
Teorie şi aplicaţii PASCAL

metodele de interpolare şi metodele de regresie. Din categoria metodelor de interpolare

sunt dezvoltaţi următorii algoritmi: algoritmul interpolării liniare, algoritmul interpolării
polinomiale, algoritmul interpolării bidimensionale liniare şi algoritmul interpolării
bidimensionale pătratice. Metodele de regresie sunt dezvoltate cu următorii algoritmi:
regresia liniară, regresia polinomială, regresia multiplă liniară şi regresia multiplă
pătratică.
Pentru rezolvarea unei ecuaţii sau a sistemelor de ecuaţii diferenţiale se au în
vedere algoritmul Euler şi algoritmul Runge-Kutta.

1.3. Exemple de probleme care utilizează metode numerice

În cele ce urmează vor fi prezentate câteva exemple de probleme de inginerie

chimică, pentru a căror rezolvare se vor utiliza algoritmi din clasa metodelor numerice.
Problemele prezentate au date de intrare industriale şi vor fi rezolvate în cadrul
moduleleor de aplicaţii.

Exemplul 1.1. Reconcilierea datelor de operare

Într-o instalaţie chimică modernă, multe variabile de operare, ca de exemplu

debite, temperaturi, presiuni, compoziţii etc., sunt în mod curent măsurate pentru a fi
folosite în conducerea proceselor, optimizare cu date directe de proces sau pentru
evaluarea productivităţii. Măsurătorile din proces sunt alterate de erori de măsură, de
prelucrare a semnalului şi de transmisie.

Reconcilierea datelor de operare este o tehnică numerică, folosită la ajustarea

valorilor măsurate, astfel încât acestea să satisfacă bilanţurile de materiale şi energie
pentru procesul chimic. Instalaţia de fracţionare şi concentrare a gazelor GASCON din
cadrul unei platforme de cracare catalitică este un exemplu de problemă de reconciliere
a datelor măsurate. Din totalul celor 13 fluxuri materiale ce caracterizează schema
tehnologică, 9 fluxuri sunt măsurate, tabelul A4.6.

Pentru elaborarea structurii sistemului automat de reconciliere a datelor de

operare se descompune schema instalaţiei în noduri şi linii. Conform schemei din figura
A4.1, cele n  13 fluxuri ale instalaţiei sunt interconectate în k  6 noduri.
Etapele algoritmului de reconciliere sunt următoarele:
a) Pentru fiecare nod din schema reţelei se scrie ecuaţia de bilant material,
obţinându-se un sistem de k  6 ecuaţii cu n  13 necunoscute

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

3
 Metode numerice aplicate în ingineria chimică
Teorie şi aplicaţii PASCAL

x 1  x 2  x 10  x 11  0
 x  x  x  0
 2 6 10

x 4  x 5  x 11  x 12  0
 . (A4.33)
 x 3  x 4  x 12  0
x 6  x 8  x 9  x 13  0

 x 7  x 8  x 13  0
b) Sistemul (A4.33) se scrie sub forma  A1 , A2  X  0 , unde A1 este o matrice
 k  n1  , A2 - matrice  k  n2  , xi - este valoarea corectată a debitului asociat fluxului
i , i  1, , n , n - numărul total de fluxuri, n1 - numărul fluxurilor măsurate, n1  9 , n2
- numărul fluxurilor nemăsurate, n2  4 , k - numărul de noduri, k  6 .
c) Cu ajutorul clasei de precizie a sistemelor de măsurat, se alcătuieşte matricea
diagonala U  n1  n1  .
d) Se alcătuieşte matricea D, având dimensiunea  k  k  , rezultată în urma
operaţiei
D  A1  A1T . (A4.34)
e) Se alcătuiesc matricele:
 B, de dimensiune  k  n2  k  n2 

  D  A2 
B  ;

 A2 O n 2 ,n 2 
(A4.35)
 C, de dimensiuni  k  n2  n1 

 U A1 O n1,n 2
C  ;
O n 2 ,k I n 2 ,n 2 
(A4.36)
 A, de dimensiuni  k  n2  n1 

 A1 
A  ;
O n 2 ,n1
(A4.37)
matricele Op,q şi Ip,q reprezentând matricea nulă şi matricea unitate cu p linii şi q
coloane.
f) Se calculeaza matricea F, de dimensiuni  n  n1 

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

4
 Metode numerice aplicate în ingineria chimică
Teorie şi aplicaţii PASCAL

F  C  B 1  A . (A4.38)

g) Matricea soluţie H, de dimensiuni  n  n1  , este calculată cu relaţia

 I n1, n1 
H F   . (A4.39)
O n2, n1
h) Valorile corectate ale fluxurilor măsurate şi nemăsurate sunt calculate cu
relaţia
X  H Q. (A4.40)

Aplicarea algoritmilor din clasa metodelor numerice:

1) Calculul matricei transpuse A1T utilizată în relaţia (A4.34).
2) Calculul matricei inverse B 1 , utilizată în relaţia (A4.38).
3) Calculul produsului matriceal din relaţia (A4.38).
4) Adunarea a două matice, relaţia (A4.39).
5) Calculul produsului dintre o matrice şi un vector, relaţia (A4.40).

Exemplul 1.2. Calculul densităţii etilenei utilizând ecuaţia de stare

Benedict - Webb - Rubin

Se cere să se determine densitatea etilenei în condiţiile: P  20 bar ,

T  60  C . Ecuaţia de stare Benedict - Webb - Rubin este derivată din ecuaţiile de
stare ale gazelor ideale şi are expresia
 C  c 3
 
P  R T    B0 R T  A0  02   2   b R T  a   3  a   6  2 1    2 e 
2

 T  T

(A5.25)
în care P este presiunea [bar], T - temperatura [K],  - densitatea gazului [ kmol / m 3 ],
R - constanta universală a gazelor, R  0,0827 [ bar  m 3  kmol  K  ].
Valorile constantelor specifice pentru componentul etilenă din ecuaţia Benedict-
Webb-Rubin sunt: A 0  3,33958 , B0  0,0556833 , C 0  0 ,13114  10 6 , a  0,259 ,
b  0,0086 , c  0 ,2112  10 6 ,   0,000178 ,   0,00923 .

Din ecuaţia de stare (A5.25) se formează ecuaţia neliniară

 C 
f     R T    B0 R T  A0  02   2   b R T  a   3 
 T 

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

5
 Metode numerice aplicate în ingineria chimică
Teorie şi aplicaţii PASCAL

a  6 
c 3
2
1     e 
2  2
 P  0, (A5.26)
T
care se rezolvă cu metoda bisecţiei succesive.

Exemplul 1.3. Calculul căldurii specifice a apei

Căldura specifică a apei în funcâie de temperatură, exprimată în cal/mol, este

prezentată în literatură, tabelul A6.10. Se cere să se determine diferenţa dintre valorile
capacităţii calorice a apei la 37 C, aproximate prin interpolare liniară şi respectiv prin
interpolare polinomială de gradul 2.
Prin conţinut, problema de inginerie chimică este rezolvată utilizând algoritmul
interpolării liniare şi algoritmul interpolării polonomiale.

Exemplul 1.4. Caculul entalpiei gazelor de ardere

Entalpia gazelor arse este definită prin relaţia

ng
H ga   H i y i (A7.12)
i 1

unde Hi reprezintă entalpia componentului i; yi - concentraţia molară a componentului i;

ng - numărul de componenţi prezenţi în gazele de ardere.
Deoarece entalpia unui component chimic este dependentă de temperatură iar în
mod uzual sunt disponibile date despre capacitatea calorică, entalpia poate fi definită
prin
T
H   Cp  T  dT . (A7.13)
0

Funcţia capacitate calorică molară este, de cele mai multe ori, o funcţie
polinomială în raport cu temperatura
n
Cp   ai Tii , (A7.14)
i 0

coeficienţii ai putând fi determinaţi prin regresie polinomială.

Combinând relaţiile (A7.12) şi (A7.13) se obţine
n
H   ai Tii 1 . (A7.15)
i 0

Să se determine entalpia gazelor de ardere pentru amestecul de gaze de ardere

definit în tabelul A7.12, la temperatura de 655 C.

Aplicarea algoritmilor din clasa metodelor numerice:

a) determinarea prin regresie a funcţiilor de aproximare Cp  f  T  ;
b) calculul efectiv al entalpiei gazelor de ardere.

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

6
 Metode numerice aplicate în ingineria chimică
Teorie şi aplicaţii PASCAL

Exemplul 1.5. Simularea unui reactor de piroliză a amestecului etan - propan

Modelul cinetic al reactorului de piroliză este compus dintr-un set de reacţii

chimice (A10.17) şi expresia vitezei de reacţie
bi
ln  k i   ai  , (A10.18)
T
constanta vitezei de reacţie fiind exprimată în h-1.

Datele cinetice asociate schemei de reacţie sunt prezentate în tabelul A10.3.

Coeficienţii stoechiometrici asociaţi fiecărui component şi reacţie chimică sunt
prezentaţi în cadrul matricei  , relaţia (A10.19).
Concentraţia masică a componentului j în reacţia i este dată de relaţia
nreac
g j  g j0  
i 1
ij   Mi , j  1, , nc [kmol/kg] (A10.20)

în care gj reprezintă concentraţia componentului j; ij – coeficientul stoechiometric al

componentului j în reacţia i; Mi – conversia reacţiei i exprimată în kmol/kg.

Modelul matematic al reactorului de piroliză cuprinde ecuaţii diferenţiale pentru

bilanţul material şi bilanţul energetic, expresiile acestora fiind:
Dm d Mi
  v Ri , i  1,  , nreac ; (A10.21)
S dx
nreac
dq  S  v Ri  H Ri
dT
 nc
i 1
.
dx
Dm  g j c pj M j
j 1

(A10.22)

1. Introducere în tehnica metodelor numerice

7