GRUP ȘCOLAR AGRICOL BĂRCĂNEȘTI

TEMA PROIECTULUI:
STUDIUL ASUPRA LEGISLATIEI IN DOMENIUL
CADASTRULUI FUNCIAR

ABSOLVENT:
ION VALENTINA FLORENTINA

PROMOȚIA
2018
 CUNOSTINTE DE BAZA

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE

1.1 NECESITATEA CADASTRULUI SI A PUBLICITATII IMOBILIARE

 Pamintul prin natura sa a constituit in decursul veacurilor obiect al muncii si in acelasi timp
mijloc de productie, diferit de toate celelalte, fiind limitat ca intindere, de neinlocuit, stabil si
indestructibil. Intrucit nu poate spori dupa dorinta, oamenii l-au transformat, de timpuriu, intr-un
bun propriu a carui valoare a crescut continuu. Ca obiect al proprietatii private a devenit de
timpuriu o posibilitate de acumulare de capital, sursa sigura de investitii si garant al creditului,
intrucit, conform unei expresii populare : “pamintul nu il arde focul, nu il duce apa si nu cere de
mincare “.
 Constructiile la rindul lor s-au extins si s-au diversificat mai intii ca locuinte, dar si ca edificii
social-culturale, industriale, instalatii de transport s.a. ocupind o parte insemnata din cele mai
bune terenuri. Ca mijloace de mare valoare, menite sa satisfaca nevoile omenesti tot mai
pretentioase, sunt si ele limitate ca extindere, nemiscate, dar supuse, din pacate, unor avarii sau
distrugeri prin razboaie, cutremure si incendii.
 Ca bunuri imobile, terenurile si constructiile, indiferent de marime, de nartura sau de
proprietate, s-a simtit nevoia inregistrarii lor pentru astabilirea unor impozite si taxe echitabile,
asigurarea dreptului de proprietate si transmiterea acestuia, garantarea creditului s.a. Realizarea
unie asemenea evidente pentru un anumit teritoriu administrativ presupune, in prezent,
executarea a doua categorii de lucrari complexe, legate organic intre ele :
 de cadastru, ce urmaresc atit determinari cantitative, prin masuratori specifice, cit si
calitative asupra imobilelor, inclusiv avaluarea lor ;
 de publicitate imobiliara, respectiv inscrierea in registre publice a bunurilor imobiliare
precum si a unor drepturi, acte si fapte juridice legate de constituirea, transmiterea sau
stingerea acestor drepturi.
 Necesitatea acestei activitati, ce are ca obiect terenurile si constructiile din intreaga tara ca
cele mai importante componente ale avutiei nationale, este evidenta si imerativa pentru noi.
Succesul reformelor , realizarea economiei de piata libera si concurentiala, consolidarea
structurilor democratice, organizarea societatii in ansamblul ei si stabilirea unor raporturi sociale
normale, presupune existenta unei evidente clare si eficiente asupra proprietatilor funciare
privind atit starea materiala (marime, calitatea) cit si cea juridica a imobilelor din intregul fond
funciar.
 Actuala situatie din tara noastra este si din acest punct de vedere, total nesatisfacatoare
:evidentele amintite sunt realizate in sisteme diferite, fara o baza materiala unitara, incomplete si
depasite in raport cu standardele internationale .(15)
Introducerea cadastrului, pentru eliminarea acestor lipsuri evidente, presupune insa eforturi
uriase, cu lucrari de anvergura, extinse pe teritoriul national, logistica moderna, performanta si
personal cu inalta calificare pentru asigurarea unui randament superior si recuperarea intirzierilor
nejustificate. In caz contrar, consecintele pot deveni periculoase pentru toate sectoarele
economice si sociale, inclusiv pentru alinierea si incadrarea noastra in Comunitatea Europeana.

1.2 DEFINITII. OBIECT

1.2.1 Cadastrul general

 Cadastrul, sau mai corect sistemul cadastral, ca notiune generala, cuprinde asa cum s-a
aratat, un ansamblu de lucrari ce se executa pentru realizarea unei evidente clare si evaluarea
imobilelor (terenuri si constructii) din teritoriul nostru national, activitate ce se desfasoara apoi in
continuare pentru mentinerea ei la zi.
Conform legislatiei in vigoare, “Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de
evidenta tehnica si juridica, prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, descrierea si
reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor precum si a celorlalte bunuri
imobile de pe intreg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de proprietar “ (18).
Intocmirea unei asemenea evidente presupune desfasurarea unui complex de lucrari de ordin
tehnic (ridicari in plan), economic (de bonitare-evaluare a terenurilor) si administrativ-juridice
(incheieri de cate), ce se concretizeaza in final printr-o documentatie cadastrala (planuri si
registre).

 Scopul cadastrului este complex, informatiile lui servind pentru :

 prezentarea in timp real a unor date de detaliu necesare institutiilor juridice, fiscale si
administrative ;
 transmiterea unor date de sinteza organelor de statistica si de conducere a statului,
privind starea si evolutia fondului funciar pe judete si pe tara ;
  furnizarea elementelor materiale necesare publicitatii imobiliare pentru stabilirea si
garantarea dreptului de proprietate, protectia domeniului public si privat al statului,
reducerea litigiilor si rezolvarea unor conflicte juridice s.a. ;
 elaborarea de studii privind sistematizarea teritoriala, protectia mediului, stabilirea
resurselor funciare si a altor activitati extinse pe suprafete mari ;
 aducerea la zi, respectiv actualizarea datelor din evidente si implicit a planurilor si
hartilor cadastrale ;
 Entitatile de baza ale cadastrului general si insusirile ce le definesc sunt :
 Imobilul (parcela cu sau fara constructii), identificat printr-un numar si suprafata,
categoria terenului, respectiv caracteristicile constructiei ;
 Proprietarul, confirmat prin numele si prenumele din acte si calitatea in temeiul careia
detine bunul imobil ;
 Teritoriul cadastral-adiminstrativ (comuna, oras, municipiu) in limitele caruia este situat
corpul de proprietate al parcelei.
 Notiunea de “cadastru” este folosita in limbajul curent cu sensuri si continuturi diferite dintre
care le retinem pe cele uzuale :
 Ansamblu de lucrari, ce corespunde “cadastrului general”, termen oficializat la noi prin
lege in locul terminologiei vechi (‘cadastru” sau “cadastru funciar”) si pentru
diferentierea de cadastrele de specialitate intocmite pentru anumite sectoare
economice cu reprezentare in teritoriu (cadastrul terenurilor agricole, al fondului
forestier, al apelor, etc.). In mod frecvent se foloseste si termenul simplu “ cadastru “
prin care se intelege ca este vorba de “cadastru general” ;
 Institutie publica, reprezentata prin A.N.C.P.I. imputernicita prin lege sa organizeze si sa
conduca lucrari de cadastru direct si prin unitatile din teritoriu, respectiv OCPI si
Institutul de Geodezie , Fotogrammetrie, Cartografie, si Cadastru (I.G.F.C.C.)-Bucuresti);
 Disciplina a stiintei masuratorilor terestre, alaturi de geodezie, topografie,
fotogrammetrie, cartografie, gravimetrie, s.a.m.d inclusa in planurile de invatamint ale
scolilor si facultatilor tehnice.
Practic, sensul in care este folosit, sau in care dorim sa utilizam acest termen, nu poate fi
confundat, rezultind cu claritate din constructia frazei.
 Etimologic, notiunea de cadastru poate deriva din cuvintele :
 “capitastrum” din limba latina, provenit si el din “ capitum registrum “, care
inseamna “ dare de cap de familie “, (capitatio) ;
 “katastikhon” din limba greaca, tradus ceva mai liber in “registru de impunere”,
devenit la noi “catastif”, avind un sens asemanator.
De la aceste cuvinte a rezultat termenul “catastico”aparut pentru prima data intr-un document
venetian la sfirsitul sec. XII si apoi, notiunile folosite in prezent : “il cadastro” in italiana, “ le
cadastre” in franceza, “der kataster” in germana si “cadastru” in romana.
1.2.2 Publicitatea imobiliara

 Cunoscuta la noi prin formele cele mai folosite, respectiv “Cartea funciara” si “Registru
de transcriptiuni si inscriptiuni”, publicitatea imobiliara reprezinta un instrument de garantare si de
aparare a drepturilor asupra imobilelor prin inregistrarea lor in evidente puse la dispozitia tuturor.
 In sensul general al notiunii, “publicitatea imobiliara, este un sistem de inscriere in acte
publice, pe baza documentatiei din cadastrul general, a drepturilor si faptelor juridice
referitoare la imobilele din aceeasi localitate “(18). In acest mod se aduce la cunostinta publica
starea materiala a terenurilor si cladirilor preluata din cadastru (marimea, calitatea s.a.) precum si
titularii drepturilor reale si actele juridice legate de aceste imobile.
 Scopul urmarit de publicitatea imobiliara este asadar sa garanteze siguranta, evidenta si
opozabilitatea fata de terti a actelor juridice prin care se constituie, se transmit sau se sting
drepturile reale imobiliare. Sistemul trebuie sa ofere celor interesati posibilitatea de a cunoaste
situatia juridica a imobilelor asigurind astfel protectia impotriva cumpararii unui imobil instrainat
anterior de proprietar, afectat de un dezmembramint al dreptului de proprietate (uzufruct, abitatie,
superficie, etc), sau grevat de ipoteci si privilegii.
In Romania s-a oficializat inca din 1933 sistemul de publicitate imobiliara al “Cartii funciare”.
Din pacate, acesta s-a realizat doar in mica masura in Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, fiind
preluat insa integral de la administratia austro-ungara in Banat, Transilvania si Bucovina.
Legislatia actuala prevede ca, prin introducerea cadastrului, “regimul de carte funciara” sa se
extinda la nivelul intregii tari, inlocuind astfel sistemul “ Registrului de transcriptiuni si
inscriptiuni” existent in provinciile Vechiului Regat.
 Obiectivele de baza urmarite prin publicitatea imobiliara sunt multiple, cu efecte importante,
benefice pentru activitatea economica si sociala deoarece :
 Asigura accesul liber la informatii certe, importante, privind situatia juridica a terenurilor
si constructiilor si implicit circulatia normala a acestora
 Ofera garantia dreptului si faptelor inscrise care sunt respectate, devenind opozabile
“erga-omnes”, respectiv tuturor ;
 Dezvolta piata imobiliara prin incurajarea tranzactiilor si acordarii de credite avind in
vedere ca ipotecile sunt garantate ;
 Genereaza un climat de liniste sociala intrucit importante surse de conflicte sunt anulate .
In concluzie, publicitatea imobiliara se dovedeste si ea un element de prim ordin pentru
dezvoltarea unei economii de piata reale, absenta ei devenind o frina in calea reformelor si
transformarilor spre care tindem.
 Institutia publicitatii imobiliare este organizata in subordinea MAI, iar lucrarile se executa
de catre “ Birourile de Carte Funciara” ale judecatoriilor, pentru teritoriile administrative
arondate acestora. La baza generalizarii sistemului stau documentatiile cadastrale finale, furnizate
de Oficiile Judetene de Cadastru (OJCGC), dupa avizarea si dispunerea introducerii lor.
 Cartea funciara este unitatea de baza a sistemului de publicitate imobiliara reintrodus la noi
prin lege, incepind de la 1 iulie 1999, pe intreg teritoriul national (18). In acest scop sunt necesare
executarea lucrarilor complexe de cadastru pe unitati teritorial-administrative (comune, orase,
municipii). Pina atunci, legislatia actuala prevede ca in zonele unde exista regim de carte funciara
el va fi mentinut, in restul teritoriului urmind ca acesta sa se introduca treptat. Intr-o prima etapa,
se intocmesc “carti funciare cu caracter nedefinitiv” de la care se va trece, pe baza
documentatiilor de introducere a cadastrului pe localitati, la sistemul propriu-zis, cind actualele
“Registre de transcriptiuni” isi vor inceta activitatea.
1.2.3 Cadastru si publicitate imobiliara ca ansamblu

 Cele doua institutii – a cadastrului si a publicitatii imobiliare – desfasoara activitati bine

conturate, cu functii vitale pentru un stat modern, de drept, cu o democratie veritabila, devenind
obligatorii si de neinlocuit in tarile cu asemenea aspiratii. Prin natura lor aceste activitati se
intrepatrund constituind un ansamblu eficient de evidenta a bunurilor imobiliare si a actelor
juridice legate de acestea, garantul dreptului de proprietate si nu numai.
 Legatura organica dintre ele, statornicita prin aceeasi Lege 7/96, este mai mult decit
evidenta deoarece :
 Cadastrul general furnizeaza partea materiala, cu datele tehnice necesare intocmirii
documentelor de publicitate imobiliara (numarul de ordine al parcelei, categoria de folosinta,
suprafata), in care se inscriu in plus actele si faptele juridice referitoare la imobile ;
 Publicitatea imobiliara, la rindul sau, transmite cadastrului schimbarile intervenite in
raporturile juridice (provocate de dezmembrarea terenurilor, contopirea unor parcele,
comasari si altele) spre a fi operate pe planuri si harti.
Asadar, desi conducerile si subordonarile acestor activitati sunt diferite, ca institutii publice, ele
conduc, se sprijina, se completeaza si se conditioneaza reciproc.
 Privite in ansamblu, cadastrul si publicitatea imobiliara urmaresc scopuri multiple puse in
slujba statului si aproprietarilor de imobile pentru rezolvarea unor probleme capitale, dintre care
amintim : obtinerea datelor principale asupra fondului funciar, apararea si asigurarea
drepturilor reale de proprietate in fata institutiilor de stat ca arbitru si garant ala cestui drept,
stabilirea unor taxe si impozite echitabile in conformitate cu legislatia fiscala, s.a.
 In concluzie, din a ceasta prezentare sumara, se poate afirma ca in prezent nu se poate
imagina un regim democratic, cu stat de drept si o economie moderna, fara un sistem eficace de
cadastru si publicitate imobiliara, ca garant efectiv al dreptului de proprietate inscris in
Constitutie.

1.3 COMPONENTELE CADASTRULUI GENERAL

1.3.1 Aspecte. Functii. Parti

 Obiectivul de baza al cadastrului general este cunoasterea completa, sub principalele aspecte,
a fondului funciar si a constructiilor, cunoasterea redata apoi sub forma unei evidente clare si
sistematice. Pentru definirea acestor bunuri imobiliare cadastrul tehnic trebuie sa raspunda, de
fapt, la trei “intrebari” principale, ce urmaresc “aspecte” diferite si genereaza “functii”
corespunzatoare, care la rindul lor se realizeaza printr-o serie de “lucrari de baza”(tab.1.).

Tab.1.
 Functiile cadastrului

Bunul Intrebare Aspect Functia Lucrari de baza

imobil (partea)
masuratori,planuri,
Teren sau/si “Cit de mare este?” cantitativ tehnica supraf.
constructie caracterizare si
“Ce fel este?” calitativ economica evaluare
identificarea
“Al cui este?” de drept juridica proprietarului

 Componentele cadastrului general, incluse in documentatia finala, corespun-

zatoare aspectelor si functiilor amintite, sunt :
 partea tehnica a cadastrului, ce cuprinde lucrari de geodezie, topografie,
fotogrammetrie si cartografie, inclusiv culegerea unor date descriptive-atribute
privind imobilele, care se soldeaza cu obtinerea planurilor cadastrale si calculul
suprafetelor si a registrelor cadastrale ;
 partea economica, ce are ca obiectiv evaluarea bunurilor imobiliare, in functie de
bonitarea cadastrala, respectiv de potentialul productiv al solului si cartarea
constructiilor, evaluare ce sta la baza unei impozitari corecte ;
 partea juridica, ce urmareste situatia de drept a terenurilor si a constructiilor, este
mai putin reprezentativa pentru cadastru. Singurele aspecte juridice se refera la
intocmirea unor acte si documentatii administrative si la stabilirea posesorului de
fapt (nu de drept), care fructifica imobilul; dreptul real de proprietate urmeaza sa se
consfinteasca ulterior prin inscrierea in cartea funciara.

3. DOMENII SI ACTIVITATI CARE PARTICIPA LA REALIZAREA

CADASTRULUI GENERAL

3.1 GENERALITATI

Activitatea de cadastru general a evoluat foarte mult din punct de vedere al continutului si
complexitatii in ultimii 50 de ani, pe masura punerii de acord cu cerintele mereu in evolutie ale
societatii in ansamblu si cu perfectionarea mijloacelor tehnice si a metodelor de lucru proprii
sau a celor apartinind altor domenii pe care se sprijina sau cu care colaboreaza.
 La o privire de ansamblu, se pot distinge trei grupe de domenii care participa la realizarea cadastrului general
si care ii confera caracterul de domeniu intredisciplinar si anume:
- domenii de baza (de sprijin)
 geodezia;
 topografia;
 fotogrammetria;
 cartografia;

- domenii de colaborare si completare:

 dreptul funciar;
 cunostinte economice privind impozitarea imobiliara;
 pedologia;
 informatica (prelucrarea automata a datelor de masuratori si crearea bazelor de date);
 imbunatatiri funciare

- domenii auxiliare (ajutatoare):

 sistematizarea teritoriala;
 sistematizarea localitatilor – urbanism;
 organizarea teritoriului unitatilor agricole ( S.C. de stat si asociatii);
 amenajarea padurilor;
 protectia mediului

3.2 DOMENIILE DE BAZA

Domeniile de baza sunt cele care asigura in toate etapele de lucru ale cadastrului general, datele si documentatiile

de plecare si de sprijin pe parcurs si anume:

- domeniul geodeziei, ii asigura datele privitoare la retelele de sprijin pentru intocmirea

sau actualizarea planurilor cadastrale, pacelari, rectificari de hotare, comasari, etc;
- domeniile fotogrammetriei si topografiei, ii asigura planurile topografice noi (care dupa
echiparea cu datele specifice cadastrului devin planuri cadastrale), precum si
actualizarea continutului planurilor cadastrale mai vechi (pe baza fotogramelor aeriene
sau a masuratorilor topografice clasice);
- domeniul cartografiei, asigura cartoeditarea si cartoreproducerea planurilor si a hartilor
cadastrale dupa terminarea lucrarilor de introducere a cadastrului general sau dupa
actualizarea acestora in urma aducerii la zi a cadastrului.
 3.3 DOMENIILE DE COLABORARE

Domeniile de colaborare si completare sunt cele care participa si rezolva numai anumite
parti ale cadastrului general si anume:

- domeniul juridic (cunostintele si legislatia de drept funciar) asigura rezolvarea partii

juridice a cadastrului general si in primul rind a problemelor referitoare la organizarea si
tinerea la zi a sistemului de publicitate imobiliara;
- domeniul pedologiei asigura rezolvarea partii economice a cadastrului funciar general si
in primul rind bonitarea terenurilor agricole in scopul stabilirii obiective a obligatiilor
fiscale;
- domeniul informaticii asigura rezolvarea uneia dintre problemele specifice cadastrului si
anume inlesnirea efectuarii volumelor mari de calcule in procesul de prelucrare a
datelor primare de masuratori, dar si la intocmirea automata a registrelor si a planurilor
cadastrale.

3.4 DOMENIILE AJUTATOARE

Domeniile auxiliare (ajutatoare) sunt cele cu care cadastrul general poate intra in legatura
pentru rezolvarea anumitor etape de lucrari.

Spre deosebire de domeniile mentionate la 3.2 si 3.3, care isi aduc aportul nemijlocit la
partile (etapele) constitutive ale cadastrului general, domeniile auxiliare pot fi solicitate numai
pentru furnizarea de documentatii oficiale ajutatoare, ca de exemplu:

- din partea domeniilor sistematizarii teritoriale si a localitatilor, datele din

documentatiile care contin delimitarea localitatilor (a intravilanelor si a perimetrelor
construibile);
- din partea domeniului organizarii teritoriului unitatilor agricole (S.C. de stat si asociatii),
documentatiile care fundamenteaza schimbarile suprafetelor de terenuri si a
categoriilor de folosinta, precum si cele care definesc delimitarile puse de acord, ale
patrimoniului unitatilor;
- din partea domeniului de amenajare si gospodarire a padurilor, documentatiile care au
stat la baza amenajamentelor silvice, precum si cele care definesc stabilesc (aproba)
schimbarile dintre etapele amenajamentelor;
- din partea administratiei locale ( a primariilor comunale, orasenesti, sau municipale),
documentatii si date privind delimitarile mai vechi ale hotarelor administrative si a
unitatilor mari detinatoare de terenuri din perimetrul administrativ, precum si
documentatii care pot contribui la rezolvarea de litigii si de patrimoniu ale domeniului
public;
 - din partea protectiei mediului, asistenta tehnica si avizarea in cazurile de delimitare a
terenurilor afectate de factori de poluare, etc.

1.3.2. Bazele cadastrului general

 Documentatia cadastrala se elaboreaza facind apel la o serie de cunostinte din cele mai
variate domenii, fapt ce ii confera cadastrului general un caracter interdisciplinar. In raport cu
cerintele si solicitarile tot mai pretentioase, metodele si mijloacele tehnice pe care se sprijina,
sau cu care colaboreaza, s-au perfectionat si s-au modernizat continuu. Cunostintele generale
pe care se bazeaza cadastrul pot fi grupate dupa ponderea pe care o au in elaborarea
documentatiei.
 Domeniile de baza, asigura datele si piesele de plecare, de sprijin, pentru toate etapele
intocmirii cadastrului general, astfel :
 Domeniul geodeziei furnizeaza reteaua de sprijin necesara ridicarilor topo-
fotogrammetrice, actualizarii planurilor cadastrale, pacelarii si rectificarilor de hotare;
 Domeniul topografic si fotogrammetric asigura planurile cadastrale necesare obtinute
prin ridicari noi, sau/si prin actualizarea celor mai vechi, folosind procedee specifice de
lucru ;
 Domeniul cartografiei urmareste reprezentarea unitara a teritoriilor, editarea si
reproducerea planurilor si hartilor cadastrale.
 Domeniile de colaborare, isi aduc contributia doar la o parte din problematica vasta a
cadastrului general si cuprind :
 Domeniul juridic, foarte important, daca nu cel mai important, ce asigura prin norme de
drept organizarea si tinerea la zi a sistemului de publicitate imobiliara ;
 Teledetectia ca mijloc modern de culegere a unor informatii pe suprafete intinse, prin
inregistrari din spatiul cosmic sau/si aerian ;
 Domeniul pedologiei, ce acopera partea economica a cadastrului prin stabilirea bonitatii
terenurilor agricole ca baza a unei evaluari stiintifice;
 Domeniul informaticii inclusiv sistemul geografic informational (GIS) care faciliteaza
efectuarea volumului mare de operatii privind culegerea, inregistrarea, prelucrarea,
analiza si prezentarea eficienta a datelor, precum si intocmirea planurilor si registrelor
cadastrale.
 Domeniile ajutatoare, intra in legatura cu cadastrul prin furnizarea unor documentatii
oficiale si ar cuprinde in principal :
 Sistematizarea teritoriala, respectiv delimitarea localitatilor (intravilanul si perimetrul
construibil);
 Organizarea teritoriului agricol (domeniile de stat, asociatii), cu aspecte ce urmaresc
schimbarea destinatiei suprafetelor, a categoriei de folosinta s.a.;
 Amenajarea padurilor, prin documentatiile complexe ce cuprind planuri si descrieri
amenajistice ale intregului fond forestier;
 Administratia locala, (primarii), ce furnizeaza documentele privind hotarele vechi,
marile unitati economice, litigii, patrimoniul domeniului public ;
 Protectia mediului, prin informatiile de delimitare a terenurilor dupa sursa si gradul lor
de poluare s.a.
1.3.3 Continutul si documentele cadastrului general

 Cerintele de baza ale pieselor componente, denumite si “operate cadastrale”, pentru ca ele
servesc telului final, pot fi formulate astfel :
 Continut corespunzator, respectiv sa cuprinda toate datele necesare ;
 Forma simpla de prezentare, spre a fi accesibile si usor de folosit avind in vedere
volumul mare de informatii cu care se lucreaza ;
 Sa se preteze la modificari, respectiv la actualizari periodice, impuse de eventualele
schimbari intervenite in teritoriu.
 Componentele unei documentatii cadastrale, intocmita la nivelul comunelor, oraselor si
municipiilor, sunt, in linii mari, urmatoarele :
 Registre (al parcelelor, al posesorilor s.a), planuri cadastrale si harti ;
 Dosare cu acte, pe baza carora s-au facut inscrierile in registre ;
 Dosarul cu tinerea la zi a cadastrului ;
 Purtatorii de informatii, respectiv banca de date si suportul de inregistrare (benzi
magnetice, dischete, s.a.)
Detalii privind continutul acestor documente se dau in capitolele urmatoare.

1.4 CADASTRE DE SPECIALITATE

 Conform legii, in functie de interesele statului si de nevoile specifice anumitor ramuri ale
economiei nationale, “ ministerele, alte institutii centrale de stat, regii autonome si alte
persoane juridice organizeaza cadastre de spacialitate “(18). In tara noastra acestea se
realizeaza pentru urmatoarele domenii : agricol, forestier, al apelor, industrial, extractiv,
imobiliar-edilitar, transporturi rutiere, feroviare, navale, aeriene, turismului si al zonelor
protejate natural, construite, al celor cu risc ridicat de calamitati naturale, poluarii, degradarii,
s.a.m.d. Practic, aceste cadastre se intocmesc pentru terenurile din grupa folosintelor agricole
(arabil, pasune, finete, vii si livezi) si pe grupa folosintelor neagricole (forestier, ape,
constructii etc.)
 Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenta si inventariere sistematica a
bunurilor imobile sub aspect tehnic si economic, cu respectarea normelor ANCPI si a
datelor de baza din cadastrul general, privind suprafata, categoria de folosinta si proprietarul
(18).
 Documentatiile corespunzatoare se intocmesc de catre titularii cadastrelor de specialitate,
pe baza unor lucrari complexe pentru obtinerea unor informatii suplimentare specifice
sectorului, concretizate prin planuri cadastrale la scari adecvate, clasificarea si bonitarea
imobilelor si in final, la stabilirea valorii lor.
 Lucrarile propriu-zise se desfasoara in baza unor norme proprii, avizate de ONCGC
pentru asigurarea unitatii pe intreg teritoriul national. Totodata cadastrele de specialitate au
obligatia de a pune la dispozitia ONCGC, cu titlu gratuit, datele cerute pentru alcatuirea si
actualizarea cadastrului general.(16)
 Terminologia folosita in limbajul curent este una simplificata : cadastru agricol, cadastru
forestier, cadastru imobiliar-edilitar, s.a. Denumirea fireasca a cadastrelor de specialitate este
insa cadastrul fondului agricol, cadastrul fondului forestier, cadastrul fondului imobiliar, s.a,
 care s-ar alinia astfel celor corecte : cadastrul apelor (si nu cadastrul hidrologic), cadastrul
drumurilor (si nu cadastru rutier) etc

1.5. SCURT ISTORIC

1.5.1 Aparitia si evolutia cadastrului

 In antichitate cadastrul a aparut din necesitatea inventarierii suprafetelor de teren dintr-un

teritoriu dat precum si pe proprietarii acestora pentru stabilireaimpozitelor. (9). Cele mai vechi
dovezi le constituie tablitele de lut cu elemente cadastrale din Caldeea si Mesopotamia de acum
4000 de ani (planul orasului Nippur din anii 1500 a. Chr.). In Grecia veche existenta cadastrului,
introdus pentru impartirea paminturilor, este semnata din sec. III a. Chr. Prin tablita descoperita la
Plyos din vechiul stat-cetate Micene, ce cuprinde proprietarii si parcelele pe care le posedau. Mai
tirziu, in Roma antica, « agrimensorii »- precedesorii topografilor profesionisti – au masurat
terenurile si au introdus « Carti de impunere » chiar in sec. I a. Chr. Adevarata reforma s-a
interpus insa sub Dominitian (284 –305), imparat care a initiat lucrari de cadastru pentru intregul
imperiu roman.
 In acceptiunea actuala, cel mai vechi cadastru a fost introdus in Europa evului mediu de
Ccarol IV in Principatul Milano, care dobindise independenta dupa pacea de la Konstantz
(1183) ; marele economist Adam Smith, citat de Miclea, a apreciat ca fiind « lucrarea cea mai
exacta si cu cea mai mare atentie in acest domeniu care a fost vreodata facuta ». (9)
In perioada Renasterii masuratorile terestre au progresat prin aparitia plansetei topografice
inventata de profesorul de matematica Johann Pretorius (1600) de linga Nuremberg si
perfectionata de inginerul Marioni din Udine. In aceste conditii cadastrul milanez a fost preluat de
Franta sub Napoleon, de Tarile de Jos, Cantoanele elvetiene, Statele germanice, Orientul apropiat
si tot Imperiul habsburgic.
 Prin reforma sistemului fiscal din Austria de la inceputul sec. XIX, imparatul Francisc al
II-lea a ordonat executarea unui cadastru general, dupa modelul milanez, dar sprijinit de
triangulatie. Sistemul s-a perfectionat continuu prin executarea de harti si evidente, inclusiv
cartea funciara care functioneaza si astazi, devenind un exemplu urmat de tarile Europei Centrale
si chiar de Anglia (9)

1.5.2 Cadastrul in Romania pina in 1989

 Un cadastru incipient a existat la noi din vremea ocupatiei romane, dovada fiind
granituirile facute in toata Dacia, semnalate mai tirziu in Dobrogea si in zona Sibiului (sec. II-III).
In perioada statelor feudale au existat reglementari privind delimitarea mosiilor de catre comisii
obstesti, stabilite prin « hrisov domnesc ».
 Primele legiuiri de hotarnicie au aparut in mod diferentiat, pe provincii aflate in
administratii diferite, astfel :
 In Tarile Romane a aparut Condica lui Al. Ipsilanti (1780), Codul lui Calimah (1817) si
Legea lui Caragea (1818), prin care se impunea si masurarea mosiei. Conform
Regulamentului organic (1813) se introduce in 1868 Regulamentul hotarniciilor care
cerea, in plus, intocmirea hartilor de catre ingineri hotarnici, specialisti in domeniu,
 pregatiti la Academia din Iasi de Gh. Asachi si la Bucuresti de Gh. Lazar, incepind din
anul 1815 ;
 Transilvania, Banatul si Bucovina, incluse vremelnic in imperiul austriac, au beneficiat
de cadastru si cartea funciara, legiferate prin Decretul imperial din 1849. Lucrarile s-au
executat pe etape pina in 1885 cu scghite concretuale sau/si planuri ridicate cu planseta,
continuate apoi pina in 1918 cu tahimetrul.
 In Romania Mare a existat de la inceput un cadru legislativ favorabil care a cuprins
succesiv :
 Decretul nr. 3922 din 3 ian. 1919 prin care se infiinta “Casa Centrala de Cooperare si
lucrari tehnice “si care constituie data de nastere organizatorica a cadastrului general.
Principalele operatii s-au desfasurat, mai ales dupa primul razboi mondial, in cadrul
reformei agrare, cea mai mare din Europa, cu 1 million de improprietariti si 6 milioane
de hectare atribuite ;
 Legea nr. 23 din 10 Aprilie 1933 pentru Organizarea cadastrului funciar si introducerea
cartii funciare in Vechiul Regat, document de referinta cunoscut ca “Legea Voicu
Nitescu dupa numele initiatorului, ministru al agriculturii ;
 Decretul –Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru Modificarea dispozitiilor privitoare la
Cartile funciare, publicat in completarea Legii nr. 23.
La data aparitiei lor ultimele doua legi au fost apreciate ca cele mai bune de pe continentul
european dar, din pacate, au fost prea putin aplicate. Lucrarile care s-au executat pe baza acestei
legislatii, initial dupa instructiunile din Transilvania dar si pe baza unor “Norme tehnice” elaborate
mai tirziu (1943), au demarat in judetul Ilfov insa au avut extindere limitata. Activitatea s-a reluat
dupa al doilea razboi mondial, pentru aplicarea reformei agrare din 1945, dar volumul lor a fost
redus si limitat doar la lucrari de parcelare.
 Sub regimul comunist legea cadastrala a cazut in desuetudine, deoarece aplicarea ei in
continuare reprezenta o frina in calea colectivizarii agriculturii. In locul acesteia s-a introdus initial
o “ Evidenta funciara” sumara, pe sectoare economicde (1955), ce nu putea servi ca baza
cadastrului propriu-zis. Mai tirziu s-a ordonat executarea cadastrului funciar general devenit insa
incomplet si inoperant, deoarece clasificarea terenurilor nu a avut la baza criterii obiective iar
inscrierea proprietatii s-a facut pe baza declarativa si nu pe acte doveditoare. In aceste conditii
documentele nu puteau si nu pot fi folosite la stabilirea echitabila a impozitelor si nici in scopul
publicitatii imobiliare.
Masuratorile, respectiv ridicarile au continuat insa la nivelul intregii tari. Folosind metoda
aerofotogrammetrica, s-a obtinut, in timp, planul fundamental al tarii la scara 1/10 000 si aproape
integral la scara 1/5 000 precum si planuri de detaliu pina la 1/1 000 ale centrelor populate, in
conditii de precizie corespunzatoare.
In concluzie, sub regimul comunist, au existat conditii optime inclusiv baza materiala si de date
pentru introducerea si in Romania a cadastrului general la nivelul tarilor europene avansate. Din
pacate, lucrarile de cadastru propriu-zise au fost tratate cu dezinteres din motive politice :
impozitul pe proprietatea privata se stabilea in spiritul luptei de clasa, pentru statul socialist acesta
nu reprezenta o sursa importanta de venit la buget, iar proprietatea imobiliara nu viza efectiv
pamintul care era considerat “bun al intregului popor”.
1.5.3 Situatia actuala

 Dupa decembrie 1989, lucrurile s-au schimbat, dar cu incetineala, in ritmul lent si cu tatonarile
specifice transformarilor din toate domeniile de activitate. Dupa 50 de ani de comunism s-a
inteles si inca se mai intelege cu greutate, asa cum remarca Miclea, ca “ nu exista democratie
acolo unde nu exista dreptul la proprietate si nu poate exista drept de proprietate fara
institutiile care sa-l apere”(9). Necesitatea si importanta unei evidente moderne a bunurilor
imobiliare a fost recunoscuta de timpuriu, in 1991 propunindu-se “ Legea cadastrului si a
fondului funciar”. Din pacate, atunci s-a votat doar “Legea Nr. 18/1991 a fondului funciar”, cea
a cadastrului aminindu-se inca cinci ani pina in 1996. Realizarile se mentin insa de ani buni in
sfera de organizare a activitatii si putin semnificative in lucrarile efective de introducere a
cadastrului in Romania.
 Cadrul legislativ al cadastrului este in prezent asigurat de suficiente acte normative si anume :

 Legea Cadastrului si a Publicitatii Imobiliare nr. 7/1996 ;

 Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, actualizata prin Legea 169/1997 ;
 Legea pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si
forestiere nr. 1/2000 cu modificarile ulterioare;
 Legea privind circulatia juridica a terenurilor nr. 54/1998.
 Legea 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele
masuri adiacente.

Aceste legi dublate de norme tehnice si instructiuni de lucru, constituie baza pe care se sprijina
intreaga activitate de introducere si intretinere a cadastrului in Romania. Avind in vedere
importanta si anvergura acestor aactiuni ele trebuie gindite si elaborate cu atentie, astfel incit unele
deficiente existente, de ordin practic dar si principal, mai pot si trebuie sa fie remediate.

Evolutia activitatii de cadastru in Romania a cunsocut urmatoarele etape:

- etapa inceputurilor introducerii cadastrului general (1794 in Transilvania, Banat si Bucovina,

1831 in Muntenia si 1832 in Moldova);
- etapa 1919-1933, care a debutat cu infiintarea Directiei cadastrului si intensificarea lucrarilor de
cadastru in Moldova si Muntenia dupa primul razboi mondial si a reformelor agrare si incheiata in
1933 cind a aparut prima lege care a reglementat executarea unitara a cadastrului general si
cartilor funciare ( Legea nr. 23/1933);
- etapa 1933-1955, care a debutat cu inceperea unui cadastru modern, dar a caror lucrari au fost
intrerupte in timpul celui de-al doilea razboi mondial si in continuare, din cauza conceptiilor
refractare ale regimului fata de aceasta activitate;
- etapa 1955-1989, in care au fost folosite diferite forme de evidenta a terenurilor (evidenta
funciara, cadastru funciar ) orientate cu prioritate spre patrimoniul agriculturii colectivizate si de
stat;
- etapa 1990-1995, in care intregul personal al unitatilor de cadastru funciar a fost mobilizat in
lucrarile de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 si in care, din lipsa legii pentru noul
cadastru general si publicitatii imobiliare, lucrarile de cadastru in sistemul vechi au fost diminuate
sau intrerupte in majoritatea judetelor;
- etapa noului cadastru general si publicitatii imobiliare, care, dupa 1995 a creat pentru
organizarea si executarea unui cadastru general modern, la nivelul cerintelor societatilor
democratice avansate.

 Cadrul institutional si organizatoric este bine conturat prin legislatia existenta si cuprinde
urmatoarele institutii publice cu personalitate juridica (fig.1.):
 ANCPI, ca institutie unica cu sediul in Bucuresti, abilitata prin lege sa organizeze, sa
conduca si sa controleze lucrarile de introducere a cadastrului in Romania, respectiv de
intocmire a documentatiei cadastrale pe unitati teritoriale ;
 OCPI, unitati descentralizate, in subordinea ONCGC cite unul in fiecare judet cu
aceleasi obiective urmarite pe teritoriul administrativ judetean ;
 Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie si Cadastru (IGFCC), ca institut de
specialitate in subordinea ONCGC, care executa lucrari de profil, la cerere, avind dotare
corespunzatoare si specialisti de inalta calificare ;
 Functiile, atributiile, organizarea si functionarea ANCPI sunt reglementate prin
Hotarirea guvernului Nr. 590/2001. Prin Ordonanta guvernului Nr. 13/2001 au fost create in
cadrul consiliilor locale ale comunelor, oraselor si municipiiloo servicii comunitare pentru
cadastru si agricultura.
Desfasurarea activitatii de cadastru de catre institutiile publice mentionate mai sus presupune
existenta unor relatii reciproce, dar si cu alte ministere, organisme sau servicii. (fig.1.) Fig.1
Cadrul institutional si organizatoric al lucrarilor de cadastru (15)

MAI

MINISTERE SI INSTITUTII
MINISTERUL ANCPI
CADASTRE DE SPECIALITATE
FINANTELOR

MINISTERUL CONSILII JUDETENE SI LOCALE

JUSTITIEI
OCPI (COMUNE, ORASE, MUNICIPII)

INSTITUTUL DE

ORGANISME GEODEZIE,FOTOGRAMM
ETRIE,CARTOGRAFIE SI
INTERNATIONALE CADASTRU SERVICII COMUNITARE

BANCA MONDIALA PENTRU CADASTRU SI

UNIUNEA EUROPEANA AGRICULTURA

BIROUL DE PERSOANE FIZICE SI JURIDICE AUTORIZATE

EXPERTIZA A PENTRU REALIZAREA LUCRARILOR DE CADASTRU

LUCRARILOR

DE CADASTRU
Fig.1 Cadrul inst

 Legea nr.7/96 a cadastrului si publicitatii imobiliare, promulgata la 12 martie 1996, se

detaseaza net ca imoportanta, prin caracteristicile sale, deoarece :
 Asigura cadrul legislativ, institutional si organizatoric pentru introducerea cadastrului
general si a publicitatii imobiliare, ca sistem de realizare a evidentei imobiliare complexe ;
 Reglementeaza toate aspecteleacestor activitati de baza stabilind pentru institutiile lor
atributiile, drepturile si obligatiile proprii ;
 Generalizeaza, la nivelul intregii tari, introducerea unui cadastru intr-o conceptie
moderna, informatizat, cit si a publicitatii imobiliare prin sistemul de carte funciara ;
 Ca ansamblu unitar si coerent asigura inventarierea, descrierea si evaluarea tuturor
imobilelor si legarea lor de un proprietar ceea ce permite stabilirea unor impozite si taxe
rezonabile si garantarea drepturilor reale ;
 Obliga in acest scop efectuarea lucrarilor dupa o metodologie unitara, precizata in norme
oficiale, pentru intocmirea planurilor si adocumentatiei cadastrale in general ;
 Stabileste organizarea de specialitate pentru domeniile cu reprezentare in teritoriu si
obligatiile titularilor de a executa lucrarile sub coordonarea cadastrului general.
Se poate aprecia ca Legea nr. 7/96, cu modificarile si completarile din 2001 si altele care se mai
impun, reprezinta un act normativ ce satisface pe deplin cerintele unui cadastru modern si a unui
sistem de publicitate simplu si de incredere. Documentul reprezinta dezideratul de decenii al
specialistilor din sector care au sperat din vremea lui Gh. Lazar si mai ales dupa razboaiele
mondiale, sa execute lucrari intr-un cadru unitar pe intreg cuprinsul tarii.
 In concluzie, in perioada postdecembrista, a trebuit aproape un deceniu pentru asigurarea
cadrului legislativ, institutional si organizatoric necesar introducerii cadastrului si a noilor carti
funciare. Legislatia existenta este acoperitoare, iar completarea sau/si refacerea unor paragrafe
necorespunzatoare, sesizate de specialisti, nu reprezinta dificultati majore.
Demararea efectiva a unor actiuni de nivel national se lasa asteptate. Unele lucrari legate de
realizarea retelei geodezice moderne si cele experimentale de introducere a cadastrului in doua
judete sunt incercari mult prea timide si putin reprezentative in raport cu volumul imens raportat la
intreg teritoriul nostru national.

1.6. PERSPECTIVELE INTRODUCERII CADASTRULUI GENERAL

 Stadiul actual, nesatisfacator, al lucrarilor de cadastru si ritmul lent de desfasurare au constituit,

in cele din urma, un semnal de alarma si ne-a trezit la realitate. Pentru eliminarea neajunsurilor,
recuperarea raminerii in urma si pentru a tine pasul cu transformarile social-economice in vederea
integrarii europene, forurile de resort au elaborat un program corespunzator.
 « Strategia de dezvoltare si modernizare a cadastrului », intocmita de Guvern prin
Ministerul Administratiei Publice impreuna cu ANCPI, cuprinde o analiza a situatiei existente
precum si masurile care se impun in viitor. Documentul este structurat pe mai multe parti
corespunzatoare celor mai importante aspecte ale cadastrului general (15) :
 consideratii generale, cu referiri directe privind geodezia (ca infrastructura a cartografiei
si cadastrului), cartografia (ca reprezentare metrica a suprafetei terestre), teledetectia si
fotogrammetria (ca utilizare a observatiei indirecte) si cadastrul (ca sistem de evidenta tehnica,
economica si juridica a imobilelor) ;
 scurt istoric, cu sublinierea traditiei si a realizarilor notabile din Romania in lucrarile de
geodezie, cartografie si cadastru ;
 stadiul actual in care, pe baza unie analize sistematice, se subliniaza raminerile in urma
in aceste domenii inclusiv al lucrarilor efective de cadastru. Cadrul legislativ si partial cel
institutional si organizatoric, sunt considerate satisfacatoare urmind a se perfectiona in viitor ;
 obiectivele prioritare, de urmarit in cei trei ani, sunt stabilite in functie de scopul
strategiei pe disciplinele considerate componenete ale sistemului. In acest sens se prevede :
- in domeniul geodeziei refacerea retelelor geodezice nationale in conceptie moderna
si integrarea retelelor de triangulatie, nivelment si gravimetrie intr-una singura, de
referinta, tridimensionala ;
- in domeniul cartografiei extinderea tehnologiilor digitale, realizarea planului
topografic de baza la nivel performant, colaborarea cu organizatiile internationale
de profil, realizarea unui sistem de comunicare pentru informatia cartografica ;
- in domeniul teledetectiei si fotogrammetriei gestionarea informatiilor si accesul
utilizarilor la ele, integrarea datelor tematice si a celor de teledetectie in GIS si in
bazele de date ANCPI ;
- in domeniul cadastrului realizarea documentatiilor pe intreg teritoriul national,
integrarea cadastrelor de specialitate intr-un sistem unitar, participarea la restituirea
terenurilor agricole si forestiere, privatizarea fostelor ISS-uri, popularizarea
avantajelor noului sistem de cadastru si publicitate imobiliara ;
 masurile si resursele financiare, necesare implementarii strategiei, sunt prevazute de
asemenea pe domenii – geodezie, cartografie si cadastru – cu cantitatile de produse si
fondurile necesare, inclusiv caile de recuperare a costurilor ;
 planul de actiune, pentru realizarea obiectivelor cu masurile de realizare, termene si
responsabili si un buget material ilustrativ, completeaza documentatia strategiei elaborata la
sfirsitul anului 2001.
 In esenta, strategia si obiectivele stabilite intregeste desigur cadrul legislativ institutional si
administrativ al cadastrului, constituind un program si un calendar ambitios care trebuie dus la
indeplinire pentru recuperarea serioasei ramineri in urma, amenintatoare si daunatoare, daca se va
perpetua.
Documentul este perfectibil, dupa cum se recunoaste in final si nu in putine locuri sau sub
aspecte de amanunt, ci in unele de principiu care desigur nu este cazul sa fie semnalate aici.
Important este ca aceasta strategie exista, sub o forma prezentabila si face o buna propaganda
pentru cresterea prestigiului institutiei cadastrului inca nerecunsocut si nerealizat de multi, pentru
crearea unei opinii favorabile acestuia si cartii funciare.
 Necesitatea unei educatii privind importanta cadastrului si a cartii funciare, ca institutie ce
garanteaza dreptul de proprietate, se resimte de altfel in publicul larg si in societatea civila. Dupa
cei 50 de ani de comunism, care s-a luptat sa desfiinteze proprietatea privata asupra bunurilor
imobile, va fi greu de recistigat increderea si siguranta care au existat cindva in zonele cu regim
de carte funciara, unde oamenii isi stiau apara si in siguranta avutul lor si dreptul de proprietate
asupra pamintului.
Expresia populara « ai carte, ai parte » se pare ca nu s-a referit atit la invatatura si la viitorul
stralucit pe care aceasta il ofera, ci a avut si are un sens mai pragmatic : « ai carte (funciara), ai
parte (cota de proprietate) ». Drept dovada, ardeleanul, banateanul sau bucovineanul tineau pe
polita din « casa mare », biblia si in ea extrasul de carte funciara, sprijinul moral si material al
vietii si semn al credintei nestramutate in Dumnezeu si in dreptul lui de proprietate. Pentru a mai
ajunge aici este nevoie sa recistigam aceasta incredere si garantie asupra proprietatii imobiliare,
isntitutia cadastrului si a cartii funciare trebuie sa-si reintre in drepturile lor. In acest scop
tehnicienii si juristii au mult de lucru atit in sens material, cit si educational.

1.7. CONCLUZII

Din notiunile cu caracter general, introductiv, prezente in acest capitol se desprind o serie de
concluzii preliminare ce merita a fi retinute astfel :
 Cadastrul general este o lucrare de sinteza cu caracter interdisciplinar si functii multiple.
Realizarea lui, pentru un teritoriu administrativ, presupune participarea unor specialisti
cadastrali cu pregatire generala in toate domeniile amintite si cu o viziune de ansamblu care
sa le permita reunirea partilor componente si definitivarea documentatiei finale. In acelasii
timp se impune si colaborarea cu specialisti avizati in unele probleme de interes deosebit ;
 Cadastrele de specialitate, ca subsisteme de evidenta, presupun fie o colaborare mai
strinsa cu specialistii din domeniu pentru intelegerea situatilor, fie pregatirea temeinica a
acestora cu cunostinte de cadastru general. O serie de activitati tehnico-economice au aceleasi
obiective si se realizeaza pe baza acelorasi instructiuni tehnice ;
 Introducerea cadastrului general si a celor de specialitate nu se poate realiza fara
modernizarea lucrarilor, respectiv introducerea unor tehnologii cu grad ridicat de
automatizare ceea ce necesita dotarea corespunzatoare cu aparatura geo-topo-fotogrammetrica
performanta, de mare randament si de precizii corespunzatoare, cu computere de diferite
categorii pentru inregistrarea si prelucrarea automata a informatiilor, infiintarea unor banci
pentru stocarea volumului imens de date etc ;
 Realizarea intr-un timp relativ scurt a unor lucrari de o asemenea complexitate necesita un
corp de tehnicieni bine instruiti , norme tehnice unitare, de nivel corespunzator, precum si
asigurarea fondurilor necesare in raport cu volumul si exigentele operatiilor de executat ;
 Publicitatea imobiliara, ca sistem de inscriere in acte publice a drepturilor reale imobiliare
ale proprietarilor, are la baza documentatia cadastrala a unei localitati. In Romania
publicitatea imobiliara este legiferata prin Cartea funciara ce constituie unitatea de baza a
sistemului ;
 Informatiile din cadastrul general, din cadastrele de specialitate si cele din publicitatea
imobiliara, reprezinta bun proprietatea publica a statului fiind asfel accesibile, contra cost,
persoanelor fizice si juridice. Fac exceptie cele privind siguranta nationala si alte cazuri
reglementate prin legislatia in vigoare
 In acelasi spirit, conform legii, sistemul informational al cadastrului si publicitatii
imobiliare se integreaza in « Sistemul national de informatizare al Romaniei »(18).
 In general, rolul si importanta cadastrului si a publicitatii imobiliare in economia unui stat
modern si a unei societati evoluate, sunt unanim recunsocute, fapt confirmat si de legislatia actuala
de la noi. Important este acum organizarea lucrarilor si vointa de a le executa cit mai repede si
corect pentru a salva raminerea in urma care frineaza dezvoltarea economiei nationale si nu numai.

4. PARTILE COMPONENTE ALE CADASTRULUI GENERAL

4.1. GENERALITATI

In concordanta cu functiile care le indeplineste, cadasrul general cuprinde trei parti si

anume: partea tehnica, partea economica si partea juridica. Fiecare parte la rindul sau este
legata de discipline diferite, in cadrul carora ele se dezvolta si se perfectioneaza. Astfel: partea
tehnica a cadastrului este legata organic de geodezie, topografie, fotogrammetrie si cartografie;
partea economica este legata de pedologie, economia agrara, organizarea teritoriala,
sistematizarea localitatilor, organizarea teritoriului unitatilor agricole etc, partea juridica este
legata de dreptul funciar si de alte ramuri juridice.

Rezulta ca, pentru realizarea tuturor etapelor de lucrari care definesc lucrarea in ansamblu ei
de CADASTRU GENERAL, este necesara o colaborare a specialistilor cadastrali cu specialisti din
domeniile aratate mai inainte, dar specialistilor cadastrali le revine rolul dea ansambla partile
componente ale cadastrului tehnic si economic si de a coordona desavirsirea documentelor
finale ale cadastrului general. Este de la sine inteles ca, pentru organizarea si realizarea
sistemelor de cadastru des specialitate este necesara o conlucrare strinsa cu specialistii din
domeniile diverse si anume, cu agronomii pentru cadastru agricol, cu silvicultorii pentru
cadastrul silvic, cu urbanistii pentru cadastrul imobiliar-edilitar etc.

4.2 PARTEA TEHNICA

Partea sau functia tehnica a cadastrului general este definita in Legea privind cadastrul
general si publicitatea imobiliara:

“ Functia tehnica a cadastrului general se realizeaza prin determinarea de baza de masuratori

a pozitiei, configuratiei si marimii suprafetelor terenurilor pe categorii de folosinta si
proprietarii, precum si ale constructiilor”.
 Din cele aratate mai sus , rezulta ca partea tehnica a cadastrului general cuprinde toate
operatiunile tehnice geodezice, topografice, fotogrammetrice si cartografice care concura la
realizarea masuratorilor de teren si calcule finalizate cu determinarea spatiala (grafica sau
numerica) a punctelor care definesc suprafetele imobilelor, corpurilor de proprietate si a
unitatilor teritorial-administrative.

Unele dintre operatiile tehnice generate de nevoia pentru cadastrul general sau comune si
altor activitati tehnico-economice, cum ar fi operatiile aferente retelelor geodezice de
triangulatie si nivelment, cele aferente intocmirii planului topografic de baza al tarii sau
planurilor de baza ale oraselor etc., iar altele sunt proprii numai cadstrului general.

Avindu-se in vedere ca unele dintre datele si documentele tehnice geodezice, topografice,

fotogrammetrice si cartografice elaborate pentru nevoile altor activitati tehnico-economice
sunt comune sau se pot folosi integral sau partial in activitatea de cadstru general, in Legea
privind cadastrul general si publicitatea imobiliara se prevede obligativitatea pentru agentii
economici care detin sau executa astfel de documentatii, sa le puna la dispozitie si institutiilor
de cadastru judetene.

4.3 PARTEA ECONOMICA

Partea sau functia economica a cadastrului general este aceea care evidentiaza valoarea
economica a bunurilor imobiliare (a imobilelor). Obiectivul stabilirii valorii economice a
imobilelor este legat nemijlocit de stabilirea in mod echitabil a obligatiilor fiscale (in principal a
impozitelor si taxelor asupra imobilelor).
Pentru terenurile agricole, valoarea economica se stabileste cu ajutorul bonitarii cadastrale.
Prin bonitarea cadastrala a terenurilor agricole se stabileste de fapt gradul de fretilitate,
potentialul productiv al solului si in final, venitul net cadastral la unitatea de suprafata.
Lucrarile de bonitare cadastrala a constructiilor se executa pe baza datelor privind: structura
constructiei (de rezistenta), materialului de constructie de baza, destinatie etc.
Normele tehnice de continut si documentatiile specifice pentru lucrarile de bonitare cadastrala
a terenurilor agricole ca si pentru bonitarea cadastrala a constructiilor, se emit de catre
ministerele care tuteleaza aceste activitati.

4.4 PARTEA JURIDICA

Partea juridica a cadstrului general, potrivit prevederilor din noua legislatie se constituie ca o
activitate neinglobata in cea de cadastru, dar care se realizeaza numai pe baza datelor din
cadastrul general si dupa introducerea cadastrului general pe intreg teritoriul administrativ (al
comunei, orasului sau municipiului). Singura problema de natura juridica ce se urmareste si se
consemneaza in procese de executare a lucrarilor de cadastru (in partea tehnica) se rezuma la
stabilirea posesorului de fapt, iar nu de drept, al imobilului la data introducerii cadastrului
general.
Ca atare, persoana se inscrie in registrele cadastrale numai cu calitatea sa de posesor care
fructifica imobilul si care poate avea sau nu si dreptul real de proprietate.
Raportul juridic in care se afla detinatorul de fapt fata de imobilul inscris in cadastru se
stabileste numai prin sistemul de publicitate imobiliara oficial care la noi in tara il reprezinta
cartea funciara. De mentionat totodata ca, cele doua activitati - cea a cartilor funciare de catre
judecatoriile teritoriale, iar cadastrul general de catre oficiile de geodezie si cadastru judetene.

Scurt Istoric al cadastrului si al cartii funciare

Studiul istoriei este important nu doar pentru cunoasterea evolutiei natiunilor,

popoarelor sau a comunitatilor locale, ci si pentru profesii. Prin natura sa, orice istorie
cere respectarea adevarului, oferind raspunsuri asupra originii, evolutiei si identitatii,
atat a societatii in ansamblu, cat si a unor segmente mai restranse ale acestuia. In
acest sens, Auguste Comte, considerat parintele sociologiei si filisof pozitivist francez
din sec al XVIII-lea, afirma ca "nu poate fi cunoscuta bine o stiinta decat atunci cand i
se cunoaste istoria".

Prin urmare, inainte de a trece la descifrarea trecutului si a originii acestei stiinte a

masuratorilor terestre, vom aminti definitia data de un grup de cadre didactice de la
Universitatile de Stiinte Agricole din Cluj-Napoca, Bucuresti, Timisoara si Iasi, care
ridica masuratorile terestre la rang de stiinta, astfel "... masuratorile terestre au ca
obiect totalitatea operatiilor de teren si calculele efectuate in vederea reprezentarii pe
plan sau harta intr-o anumita proiectie si la o anumita scara a suprafetei terestre."

In ceea ce priveste etimologia termenului "cadastru", folosit frecvent in zilele noastre,

ar putea deriva din cuvintele "capitastrum" � din limba latina, provenit si el din
"capitum registrum" care inseamna "dare pe cap de familie" (capitatio), sau din
grecescul "katastikhon" � care in traducere libera reprezinta "registrul de impunere",
devenit la noi "catastif", avand un sens asemanator. De aici a rezultat termenul
"catastico" aparut pentru prima data intr-un document venetian la sfarsitul sec XII si
apoi, notiunile folosite in prezent: "il cadastro" in italiana, "le cadastre" in franceza,
"der kataster" in germana, "the cadastre" in engleza si "cadastru" in limba romana.
Sub raportul continutului, cadastrul a avut ca obiect intocmirea evidentelor funciare,
cu descrierea imobilelor, cu pozitionarea lor in spatiu, ca marime, calitate si detinatorii
de drept, preluand astfel functia "registrului" oficial al proprietatilor.

Masurarea pamantului are o vechime mult mai mare decat am fi tentati sa i-o
atribuim la prima vedere, ea isi are originea si a evoluat in paralel cu evolutia relatiilor
dintre om si natura.

Conexiunea om-natura a imbracat aspecte multiple pe parcursul epocilor istorice, insa

la oricare dintre ele ne-am opri observam legatura din ce in ce mai stransa a omului
de pamant si de resursele lui.

Viata oamenilor, din epoca primitiva pana la cea de azi organizata in societatea
moderna, a avut drept suport material si a fost conditionata de unele mijloace care sa
le satisfaca nevoile de trai. Mai putin pretentioase la inceput, aceste necesitati au fost
acoperite integral si la alegere in functie de conditiile naturale ale locului. In timp,
cerintele au crescut iar mijloacele de baza, vitale in dezvoltarea omenirii, au ramas
aceleasi fiind in prezent suprasolicitate, iar altele, chiar pe sfarsit.

Pamantul, in expresia sa curenta ca suprafata de teren, a fost in era paleoliticului

inferior la dispozitie discretionara, nelimitata, furnizand oamenilor fructe si vanat.
Stramosii oamenilor traiau sub cerul liber si cautau fireste, sa se adaposteasca in
pesteri si cavernele din preajma raurilor. In paleoliticul superior si 10.000 de ani mai
tarziu, in neolitic, odata cu sfarsitul erei glaciare, omul preistoric intra intr-o noua faza
a civilizatiei realizand o adevarata revolutie economica si sociala. De acum, casa lui
devine din ce in ce mai spatioasa, iar existenta si-o asigura din domesticirea
animalelor si cultivarea pamantului.

Arheologia preistorica furnizeaza unele informatii cu privire la organizarea sociala din

aceasta epoca. Astfel, locuintele de dimensiuni mari arata ca unele populatii neolitice
traiau in comunitati de mai multe familii organizate in clanuri. Locuinta de grup
implica probabil si proprietatea comuna a bunurilor, a terenurilor cultivate sau a celor
rezervate vanatoarei, a produselor din vanat, precum si a celor provenite din cultura
cerealelor. Desi, recoltele erau considerate bunuri comune ale membrilor clanului,
recunoasterea dreptului de proprietate asupra terenurilor cultivate, apare mai tarziu,
in epoca metalelor.
Primele notiuni legate strict de termenul de proprietate asupra pamantului apar la
sfarsitul mileniului al IV-lea i.e.n., la sumerieni, in Mesopotamia, numita tara dintre
fluvii � Tigru si Eufrat (teritoriul Mesopotamiei coincide in linii mari, cu cel al Irakului
de azi). Pamantul, era considerat in intregime proprietate a statului, era lucrat de
taranii liberi, care plateau regelui, adica statului, biruri si diferite impozite in natura,
sub forma de "tribut regal".

Cu timpul, in Mesopotamia s-au constituit si mari proprietati funciare � domenii ale

regelui, ale templelor si ale unei adevarate aristocratii de inalti functionari ai statului.
Atat slujbasii regelui cat si cei ai templelor asigurau o evidenta a cadastrului, in
functie de care figurau si prestatiile obligatorii. Marele proprietar era desigur, regele
care a emis si cel mai vechi set de reguli sociale, administrative, politice si juridice �
Codul lui Hammurabi. Acesta prevedea printre alte "legi" si dreptul la stapanire sau
mostenire asupra pamantului in cadrul familiei sumeriene patriarhale.

Modelul de evidenta cadastrala asupra teritoriului tarii si cunostintele rudimentare de

cartografie au fost preluate de egipteni, evrei, persi, greci si apoi de romani de la
sumero-babilonieni. Istoricul Ovidiu Dramba spune in lucrarea sa � Istoria culturii si
civilizatiei, despre egipteni care dezvoltasera un profund simt al proprietatii asupra
pamanturilor fertile (nu este de mirare din moment ce ei au introdus prima unitate de
masura a suprafetelor, setata = 2.735mp): "...Tot pamantul Egiptului apartinea de
drept faraonului. Acesta daruia suprafete mari templelor, membrilor familiei sale, sau
� in beneficiu � functionarilor superiori ai statului (care le administrau si incasau
veniturile, ca salariu pentru functiile pe care le indeplineau)...Taranii puteau detine si
ei mici suprafete de pamant propriu. In practica, proprietatea privata era recunoscuta.
Dar respectarea principiului conform caruia tot teritoriul Egiptului apartinea faraonului,
ii permitea oricand acestuia sa confiste un teren...".

Poporul iudeu nu a adus contributii majore la dezvoltarea stiintei masuratorilor

terestre, insa marea lui calitate a fost literatura. Vechiul Testament, Cartile lui Moise,
Cantarea cantarilor sunt doar o parte din aportul cel mai pretios si mai durabil al
evreilor antici la cultura universala.

Poporul persan (teritoriul Iranului de azi) nu a realizat evidente cadastrale, insa a

introdus pentru prima data moneda ca unitate de schimb comerciala si a dezvoltat
prima retea de drumuri pietruite.
Conform studiilor arheologice, indus a fost una dintre cele mai spectaculoase civilizatii
ale antichitatii. Orasele vechilor indieni erau proiectate conform unor riguroase
principii edilitare, cu strazi principale drepte si largi de pana la 10 m, din care porneau
strazi laterale la fel de drepte si perpendiculare pe strazile principale. Murdariile si
resturile menajere erau colectate prin conducte subterane de teracota. In timpul
civilizatiei indus, pamantul arabil era pentru prima data in proprietatea familiilor
organizate in comunitati satesti, si nu putea fi vandut celor straini de sat.

In China antica, regimul proprietatii funciare era acela al obstei satesti. Pamantul
apartinea comunitatii rurale, care il redistribuia familiilor obstei, in fiecare an pentru a
fi lucrat. Marimea lotului atribuit varia in functie de numarul membrilor de familie. In
sec III i.e.n., China trece de la regimul obstei satesti la sistemul feudal, cand apare
proprietatea funciara privata, iar pamantul poate fi vandut sau lasat mostenire.

De partea cealalta a Terrei, in timpul civilizatiei aztece (care ocupa teritoriul Mexicului
de azi), pamantul apartinea comunitatilor agrare. Seful clanului, asistat de Sfatul
Batranilor, distribuia in mod echitabil fiecarei familii o bucata de pamant de
aproximativ 4 ha pentru a recolta porumb, fasole, dovleac si pepene galben.
Pamanturile distribuite, recoltele si darile erau riguros inregistrate de functionarii
administrativi ai statului. Aztecii nu administrau ei insisi tinuturile cucerite, ci le lasau
sa se administreze singure, multumindu-se sa primeasca tributul stabilit.

Imperiul Inca ocupa teritorii incluse azi in mai multe tari � Columbia, Ecuador,
Bolivia, Peru, Uruguay, Argentina si Chile � a caror suprafata era impartita in trei
categorii de proprietati. Prima era destinata intretinerii si nevoilor templelor, a doua
apartinea suveranului, familiei acestuia si nobililor cu sange regal, si a treia era
proprietatea colectiva a populatiei care era distribuita familiilor la fel ca in cazul
aztecilor. Intre toate popoarele Americii precolumbiene, incasii s-au ilustrat pe primul
loc in domeniul organizarii mijloacelor de comunicatie si a constructiilor (ex. orasul-
fortareata Machu Picchu).

Poporul Maya a intrecut insa, cu mult pe toate celelalte popoare ale Americii
precolumbiene in arhitectura, tehnicile de constructie si in realizarea retelelor de
drumuri. Acestea din urma erau cimentate si intinse pe mii de km, si asta in conditiile
in care vorbim de sfarsitul erei neolitice. Mayasii au fost primii de pe taramul american
care au intocmit harti rudimentare desenate in hieroglife pe care erau insemnate
centrele de diligenta, ulterior devenite statii de poata, si aveau scopul de a prezenta
variantele de calatorie intre orase.
Revenind pe pamant european, temeliile civilizatiei de pe batranul continent, au fost
puse in urma cu cinci milenii in Creta. Societatea cretana era organizata dupa sistemul
clanului, condusa de regi. Dreptul de proprietate asupra pamantului si caselor era o
norma legislativa. Razboinicii care erau improprietariti de rege, agricultorii si
crescatorii de vite aveau dreptul sa lase pamanturile si avutia, mostenire familiei, dar
si femeilor. In plus, exista posibilitatea ca terenurile sa fie ipotecate in caz de nevoie.
De regula, clasa sacerdotala acorda credite populatiei. In cazul in care taranii sau micii
proprietari nu reuseau sa-si achite datoriile, sacerdotii luau in stapanire pamanturile
acestora marind averea preotilor si a bisericilor.

Civilizatia greaca a preluat numeroase metode de sistematizare a teritoriului de la

mesopotamieni si egipteni. Nu se cunoaste insa, cu exactitate care era forma de
proprietate asupra pamantului in Grecia antica, un lucru e cert insa, conform
izvoarelor istorice, regele poseda terenuri intinse, demnitarii sai de asemenea, alte
terenuri erau proprietatea paturii sacerdotale, iar restul pamanturilor apartineau
comunitatii poporului care puteau fi supuse vanzarii.

Evidenta administrativ-teritoriala a statelor ahee era tinuta la zi in cele mai mici

amanunte de un numeros aparat de scribi. Aceasta ar putea fi considerata o prima
forma de evidenta cadastrala in Europa.

Framantarile sociale din Grecia, au dus la declansarea unor revolte ale micilor
proprietari, care erau siliti sa se imprumute de la nobilii "grasi" si "imbuibati" cum
erau numiti de popor. Cand nu-si puteau plati datoria, acestia erau vanduti ca sclavi,
sau erau obligati sa-si lucreze propriul pamant in dijma, devenit acum proprietatea
creditorului. Cu alte cuvinte, secole la rand societatea greaca a fost supusa tiraniei
paturii aristocrate. Tocmai acest lucru a transformat poporul elen intr-unul din cele
mai creative si sensibile de pe intregul glob pamantesc. Aici s-au nascut Jocurile
Olimpice si cei mai mari oameni de stiinta ai tuturor timpurilor: filisofi, artisti plastici,
arhitecti, matematicieni, fizicieni, astronomi, medici, istoriografi si literati.

Prima harta a lumii locuite a fost creata in sec IV i.e.n. de catre istoricul, poetul,
fizicianul, matematicianul si astronomul elen Eratostene, care a folosit un sistem de
coordonate matematice. Tot el a elaborat ideea sfericitatii Pamantului determinandu-i
circumferinta prin metoda masurarii unui meridian. Doua secole mai tarziu, Hiparchos
a pus bazele matematice ale cartografiei. El a fost cel dintai care a avut ideea de a
reprezenta meridianele prin drepte convergente care intersecteaza paralele curbe.
Poporul etrusc ce a ocupat Italia de astazi inaintea romanilor, era cunoscut ca avand
calitati organizatorice remarcabile. Acest lucru pare sa fie adevarat daca urmarim ritul
de sistematizare a unui oras etrusc. Asadar, orasul trebuia obligatoriu sa se inscrie
intr-un patrulater cu strada principala orientata pe directia est-vest intersectata in
unghi drept de doua sau trei strazi de aceeasi largime, si de altele, paralele, mai
inguste. Aceste norme urbanistice le amintesc intrucatva pe cele practicate in
Mesopotamia, si derivand din acestea, dupa afirmatia lui Herodot.

Urmasii etruscilor, romanii erau impartiti in clase sociale: regele si familia regala,
nobilii, taranii liberi, proletariatul urban si scalvii. Intreaga societate romana a
mostenit de la etrusci o seama de calitati: buni organizatori, arhitecti, artisti plastici
talentati, mestesugari, buni comercianti, calitati de care poporul italian de astazi este
foarte mandru. Pentru a pune capat nemultumirilor aparute in randul claselor de
mijloc supuse represaliilor nobilimii, suveranii romani acordau terenuri taranilor liberi
si micilor proprietari in provinciile cucerite de Imperiul Roman.

In Roma antica, "agrimensorii" � predecesorii topografilor profesionisti, au masurat

terenurile si au introdus "Carti de impunere" chiar din sec I i.hr. Adevarata reforma s-
a intreprins insa sub Diocletian (284-305), imparat care a initiat lucrari de cadastru
pentru intreg Imperiul Roman, bazat pe declaratiile posesorilor referitoare la marimea,
valoarea si amplasamentul terenurilor.

Geto-dacii desprinsi din marele popor indo-european al tracilor ocupa teritoriul

Romaniei de azi. Datele istorice existente nu aduc multe lamuriri despre forma de
proprietate adoptata in Dacia antica. Formatiunea social-economica era de tipul obstei
satesti, a proprietatii colective a pamanturilor. Alaturi de proprietatea funciara
comuna a comatilor (oamenilor de rand), exista proprietatea privata a regelui, a
nobililor si a preotilor. Comatii aveau obligatia sa plateasca darile catre stat, sa
participe la lucrarile publice si sa satisfaca obligatiile militare.

Un cadastru incipient a existat in Dacia din vremea ocupatiei romane, dovada fiind
granituirile facute si semnalate mai tarziu in Dobrogea si in zona Sibiului (sec. II-III).

Expansiunea celtica si-a pus amprenta asupra populatiilor preistorice din toata
Europa. In Transilvania de pilda, ei au ramas timp de aproape doua secole si au fost
asimilati de poporul geto-dac. Istoricii considera ca popoarele europene antice au
preluat de la celti spiritualitatea, limba, cultura si obiceiurile care s-au mentinut pana
la sfarsitul Evului Mediu. Celtii au ocupat in perioada preistorica tarile din nordul
Europei si Peninsula Iberica. Spre deosebire de celelalte popoare antice, ei aveau un
sistem cel putin interesant daca nu bizar, de a calcula proprietatea. Astfel, bogatia
unui celt nu consta in suprafete de pamant, ci in numarul de animale. Proprietarul de
teren imprumuta vite de la nobili la preturi care de cele mai multe ori il dezavantajau
transformand-ul in sclav al stapanului de vite.

Popoarele germanice (gotii, vizigotii, ostrogotii, vandalii, longobarzii, vikingii, francii si

normanzii) nu au putut oferi istoriografiei prea multe detalii despre organizarea
sociala sau formele de prorpietate funciara, cel putin nu in perioada migratiei si a
expansiunii Imperiului Roman. Totusi, in izvoarele germanice apar unele dovezi
precum ca nimeni nu are o intindere de pamant determinata, nici proprietati
personale, ci in fiecare an magistratii si sefii triburilor impart gintilor si grupurilor de
oameni inruditi, care traiesc in comun, atata pamant cat socotesc necesar si in tinutul
in care cred de cuviinta. Peste un an, ii silesc sa se duca in alta parte. Cum nu aveau
dreptul legal de a detine pamant, popoarele germanice isi construiau casele la
distante destul de mari unele de altele, pentru ca in felul acesta fiecare familie sa-si
asigure o anumita suprafata de teren propriu. Imparatul roman, Caesar spune despre
longobarzi, poporul german de astazi, ca "...nu sufera nici casele sa fie una langa alta,
ci stau despartiti si risipiti, dupa cum le-a placut un izvor, un camp ori o padurice.
Satele nu le aseaza ca noi, sa-si insire casele si sa le lipeasca una de alta: fiecare isi
lasa loc imprejurul casei, ori ca paza impotriva primejdiei de foc, ori ca nu se pricep a
cladi" (Ovidiu Dramba, Istoria culturii si civilizatiei, editia 1987, vol II, pg.104).
Modificari ale organizarii teritoriului la popoarele germanice, sub forma de orase cu
strazi si piete apar tarziu, in Evul Mediu.

Despre civilizatia bizantina nu se poate spune ca are o radacina preistorica, ea s-a

format prin actiuni civilizatoare si culturale in tarile din sud-estul Europei in jurul
anului 300 e.n., perioada in care Europa Occidentala era stapanita de mari framantari
sociale si dezmembrari teritorial-statale. Imperiul Bizantin, cu capitala la
Constantinopol, orasul turcesc de pe tarmul rasaritean al Bosforului � Istanbulul de
astazi � si-a creat o monarhie absoluta si o administratie puternic centralizata.
Imparatul era proprietarul si dispunea de bunurile mobile si imobile dupa bunul plac.
In sec. al VII-lea din Evul Mediu, marea proprietate funciara a imparatului suveran,
devine mica proprietate a taranilor liberi. Incetul cu incetul, pana in jurul sec al XV-
lea, reapar marile proprietati funciare laice si ecleziastice. Taranul liber ajuns in
imposibilitatea de a-si plati darile, devine iobag legat de pamantul stapanului, pe care
il lucreaza.
Poporul arab care traia in triburi sau clanuri in Peninsula Arabica, sub indrumarea lui
Muhammad (Preaslavitul) � om de stat energic, bun organizator si razboinic, a pornit
la crearea unui stat arab unitar si apoi a unui imperiu. In ceea ce priveste regimul
proprietatii funciare, in tarile cucerite, pamanturile erau fie revendicate de stat, fie
lasate cu drept de mostenire vechilor proprietari in schimbul unui impozit funciar. Si
musulmanii plateau impozit statului, a zecea parte din produse, insa ne-musulmanii
plateau dublu acest impozit. Proprietarul, fie el musulman sau nu, avea drepturi
depline asupra pamantului, de care putea dispune in voie.

In Islam nu era posibila pastrarea integrala a unei proprietati mari, deoarece, la

mostenire proprietatea se impartea intre fiii si fiicele decedatului si chiar rudele mai
indepartate aveau dreptul la o parte din mostenire. Cel mai important minister din
aparatul administrativ al Imperiului musulman era cel de finante, iar cel mai
consistent venit era zeciuiala sau impozitul funciar. In "dreptul islamic", dreptul la
proprietate era recunoscut tuturor, cu exceptia sclavilor. In exercitarea dreptului de
proprietate erau insa, unele prescriptii formulate extrem de minutios care
reglementau conditiile mostenirii si care vizau protejarea femeilor si a anumitor
categorii de mostenitori. La islamici, spre deosebire de popoarele Europei Occidentale,
orice act de proprietate trebuia sa fie incheiat in prezenta a doi martori. In ceea ce
priveste contributia islamului in domeniul stiintific, opera cea mai importanta este
descoperirea algebrei de catre persanul Omar Khayyam.

Expansiunea rapida a arabilor de la granitele Chinei si pana la tarmurile Atlanticului se

explica prin elanul razboinic si prin reformele economice si sociale pe care le aduceau
in tarile cucerite. Aportul arabilor la civilizatia si cultura Europei medievale a constat in
primul rand in usurarea situatiei taranilor, reducerea taxelor si impozitelor de la o
treime din produse, la celebra zeciuiala.

Evul Mediu european incepe odata cu dezmembrarea Imperiului Roman, in 293 e.n.,
care a devenit o monarhie cu caracter despotic, limitata la teritoriul Italiei de astazi.
Numarul taranilor liberi era in continua scadere, iar imparatul, marele proprietar de
pamant isi rezerva terenurile ocupate de paduri si pasuni, si doar o treime din avere o
reprezenta terenul agricol, pe care il lucra in regie proprie, cu sclavii si servitorii sai.
Influenta aristocratiei imbogatite de pe urma sarcinilor publice, creste in detrimentul
clasei mijlocii. Patrimoniile funciare devenisera enorme. Existau familii ale caror
venituri se ridicau la 4.000 livre de aur in numerar, ceea ce insemna costul intretinerii
armatei Imperiului Roman pe timp de trei ani.
Europa Evului Mediu nu a fost lipsita de invazii cuceritoare, ci dimpotriva a suferit
modificari statale, etnice si civilizatoare majore, mai intai prin invazia si migratia
popoarelor barbare, venite dinspre rasarit cu sarazinii, hunii, avarii, bulgarii, khazarii,
ungurii, pecenegii si cumanii, care s-au aventurat pe taramul european, si mai apoi
prin marea expansiune a Imperiului Otoman care a pus stapanire pe Germania, Italia,
Burgundia si dorea sa devina suveranul absolut al intregului continent.

Primele formatiuni statale din Europa (Italia si Franta), au aparut in sec al XI-lea, in
perioada instalarii monarhiilor feudale. Promotorii dezintegrarii Imperiului Roman au
fost marile familii nobiliare ale caror proprietati se masurau fiecare in mii de hectare.
Aristocratii erau ostili unei guvernari monarhice centralizate si tindeau spre o
independenta deplina fata de regi, dorind sa-si creeze mici principate independente.
Pe de alta parte, bisericile, abatiile si manastirile erau implicate in viata social-
economica si politica a statelor. Ele administrau proprietati funciare foarte intinse si
situate in locuri avantajoase, si asta datorita faptului ca civilizatia medievala era
bazata aproape exclusiv pe agricultura. O situatie specifica Evului Mediu timpuriu, este
aceea ca datorita populatiei rare, proprietarii de terenuri concesionau pamanturile
catre tarani, lasandu-le si dreptul de mostenire, fapt ce ii obliga pe acestia din urma si
familiile lor sa fie legati de pamant. Din sec. XIII, odata cu cresterea populatiei si prin
urmare a fortei de munca, terenurile puteau fi concesionate pe termen limitat.

In acceptiunea actuala, cel mai vechi cadastru a fost introdus in Europa Evului Mediu
de Carol IV in Principatul Milano, care dobandise independenta dupa pacea de la
Konstantz (1183).

Satele europene medievale erau formate din aglomeratii de gospodarii in jurul carora
se intindeau terenurile arabile. Parcelele care apartineau unei familii erau separate de
razoare, dar nu erau imprejmuite permanent pentru ca dupa secerat deveneau locuri
de pasunat pentru animalele satului. Imbogatirea detinatorilor de pamanturi se facea
de regula prin destelenirea si defrisarea sau incendierea padurilor obtinand in acest fel
suprafete intinse de pamant pe care apoi il cultivau.

In perioada feudala, un feud reprezenta in fapt o mosie sau alte bunuri imobile
acordate in schimbul prestarii serviciului militar. Vasalul era obligat sa pastreze feudul
in forma in care il primise, astfel, el nu il putea imparti si nici vinde. Cand feudul era
lasat mostenire de catre vasal, mostenitorul trebuia sa fie recunoscut de suzeran ca
vasal printr-un act ceremonial de investitura si sa-i plateasca un drept de
rascumparare. Pe langa seniori � posesorii de pamanturi, sclavi, iobagi, servi si
repudiati (marginalizatii societatii) � in societatea statelor medievale europene se
distingeau si taranii liberi. Acestia, sub raport juridic, aveau in proprietate un teren
agricol, dar in acelasi timp puteau primi de la senior o bucata de pamant pe care sa o
cultive in schimbul anumitor obligatii. Prin urmare, taranul liber era in acelasi timp
proprietar si serv.

Spre deosebire de zonele rurale � satele � centrele urbane, devenite burguri, erau
locuite de oameni liberi: clerici, mici nobili, negustori, mestesugari si burghezi. Erau
caracterizate de existenta unui zid de aparare in spatele caruia se desfasurau casele
asezate in jurul unui castel sau a unei manastiri, pe baza unei scheme de tip central.
Strazile principale convergeau spre catedrala, situata in centrul unei piete, avand de
jur imprejur un amplu spatiu liber care era menit sa-i accentueze maretia.

Primele date istorice care atesta introducerea creditului ca si operatie comerciala, apar
in Evul Mediu timpuriu. Astfel, existau doua modalitati comerciale. In primul caz,
tranzactia se finaliza odata cu predarea imobilului, iar in al doilea caz, fie ca imobilul
era platit sau nu, era predat cumparatorului � dar numai in mod provizoriu.
Proprietarul avea dreptul sa si-l rascumpere, intr-un termen stabilit dinainte, sau de a
retine costul primit.

Primele evidente cadastrale ale Evului Mediu, cu valoare juridica, au fost detinute de
regele Carol cel Mare care a lasat mostenire fiilor sai cotele parti din regat, in baza
unor documente cartografice care nu s-au pastrat pana in zilele noastre, insa istoricii
sustin ca evidentele cadastrale ale mosiilor nu erau insotite si de planuri.

"Renasterea medievala", sec. XIV � XVI, a inregistrat progrese decisive in toate

domeniile, inclusiv in cel al masuratorilor terestre. Notiunile de matematica, optica sau
astronimie erau incluse in pregatirea inginerilor si a arhitectilor, iar geometria era
apreciata pentru utilitatea ei in masuratorile de teren, sau in lucrarile de arhitectura.
Tot atunci, apare primul plan topografic, al complexului monastic Cluny din Franta.
Datorita aparitiei busolei si a astrolabului (vechi instrument folosit pentru masurarea
astrilor si a inaltimii lor deasupra orizontului), marinarii Mediteranei au intocmit harti
ale porturilor si ale rutelor maritime, a caror exactitate este depasita doar de cele din
sec. XXI.

Definirea Renasterii a inceput in sec. al XIV-lea in Italia, prin punerea sub acuzare a
Evului Mediu, prezentat ca perioada intunecata, de "barbarie" medievala. Renasterea
a fost caracterizata de prosperitate economica ce a deschis calea progresului ratiunii,
artei, culturii, politicii precum si formarea statelor nationale.

Politica tarilor europene a continuat sa fie motivata de considerente dinastice.

Revendicarile teritoriale ale monarhilor erau in general formulate in virtutea dreptului
de succesiune, indiferent de nationalitatea locuitorilor din teritoriile revendicate.
Interesele patrimoniale ale unei dinastii nu se identificau cu cele ale poporului sau.
Relatiile de colaborare sau conflictele dintre state erau dictate de acordurile sau
disensiunile dintre suverani, care ca si in Evul Mediu, isi considerau legitimitatea
puterii ca fiind de drept divin.

Problema majora a monarhiei centralizate si a aparatului sau birocratic era

reprezentata de cheltuielile militare. Monarhiile din sec. XVI isi procurau aceste sume
din veniturile proprietatilor funciare ale coroanei, din concesionarea contractelor de
antrepriza pentru lucrari publice, impozite si taxe vamale. Mai mult decat atat,
functiile publice erau vandute pe o anumita perioada de timp sau pe viata, dar se
putea cumpara si succesiunea lor, pentru mostenitorii titularului.

Atragand atentia asupra Principatelor Romanesti, sub conducerea lui Mircea cel Batran
si a lui Alexandru cel Bun, puterea centrala a statului s-a consolidat, au aparut orase,
s-a reglementat sistemul fiscal, s-au construit cetati noi, armata a fost sporita si mai
bine dotata. Dar tot in aceasta perioada si pana in sec. XIX au inceput luptele pentru
domnie si conflictele dintre partidele adverse ale boierilor.

Domnitorul se considera stapanul si proprietarul tarii, putand dispune de intreaga

"proprietate superioara" a stapanirii monarhice feudale. Ca atare, el daruia oricui
credea de cuviinta pentru a-si consolida pozitia politica si a-si afirma suzeranitatea �
ca orice suveran feudal occidental � pamanturi, bunuri si privilegii in care intrau
terenurile pustii, nelucrate sau abandonate, terenurile boierilor decedati fara urmasi,
ale celor condamnati si pedepsiti pentru inalta tradare, ale satelor pedepsite pentru
crime savarsite pe teritoriul lor, sau ale satelor care nu isi platisera birul cuvenit
statului.

In Tarile Romanesti, boierii isi stapaneau mosiile numai in virtutea unei danii
domnesti. Aceasta "danie" putea fi reala, pentru o slujba, dar de obicei era fictiva si
exprima supunerea pamantului boieresc la anumite drepturi ale domniei, ca expresie a
dependentei vasalice a boierilor fata de suzeranul lor, domnul, caruia trebuia sa-i
presteze "slujba dreapta si credincioasa".
Tot atunci, au existat unele reglementari privind delimitarea mosiilor de catre "comisii
obstesti", stabilite prin "hrisov domnesc", care stabileau punctele de hotar dupa
"obiceiul pamantului", pe care le marcau pe arbori si pe pietre. Pentru intocmirea unor
schite se masurau doar lungimile cu funia de 10 sau 20 de stanjeni, iar hotarnicia
mosiilor apartinea de dreptul civil.

In perioada Renasterii, principala activitate economica si sursa cea mai importanta de

venituri era agricultura. Dupa ce pe parcursul Evului Mediu, aceasta ajunsese intr-o
stare grava de decadere, numeroase sate europene fiind parasite de tarani sau ca
rezultat al reducerii dramatice a populatiei ca urmare a epidemiilor si cruciadelor, sute
de mii de hectare de teren au fost redate agriculturii prin transformarea lor din
suprafete abandonate, impadurite sau mlastinoase, in terenuri arabile.

In 1351, in Europa Orientala (Austria, Ungaria, Polonia si Cehia), Dinastia de Anjou

elaboreaza primul cod de legi (Codul civil austriac) ce a instituit proprietatea ereditara
asupra pamanturilor, intarind dominatia absoluta a nobililor asupra taranilor iobagi.

Progresele tehnice si stiintifice din perioada Renasterii au condus la aparitia plansetei

topografice inventata de profesorul de matematica Johann Pretorius (1600) de langa
Nurnberg si perfectionata de inginerul Marioni (1676) din Udine (Italia). De acesta se
leaga aparitia cadastrului in Europa, intrucat incepand din anul 1720 a executat
masuratori in principatul Milano, pe baza unor instructiuni tehnice, lucrari care s-au
terminat in 1760. Documentatiile finale contineau registrul parcelelor, al caselor,
mapa cu harti, coli de proprietate pentru contribuabili etc, care au servit ca model si
s-au raspandit in Europa centrala si nu numai.

Primul eveniment care a actionat determinant asupra cursului vietii economice din
statele europene a fost expansiunea otomana in zona Balcanilor si in zona rasariteana
a bazinului mediteranean. Consecintele au fost ca tarile ocupate nu au mai avut
posibilitatea sa participe activ la procesul economic ce se desfasura in Occident. O
mare parte dintre statele europene au fost silite sa se angajeze in mari cheltuieli
militare de aparare, cand aceste sume ar fi putut fi investite in activitati productive.

Pe de alta parte, marile descoperiri geografice si expansiunea transoceanica a

spaniolilor, afluxul de metale pretioase, cu inflatia si revolutia preturilor care au urmat
si-au pus amprenta asupra evolutiei economico-sociale, inclusiv asupra necesitatii
realizarii unor harti ale lumii, si cu atat mai mult a unei evidente cadastrale, in
perioada Renasterii.

In ceea ce priveste datele cartografice, monarhii spanioli si portughezi aveau interese

bine stabilite de a pastra secretul rezultatelor obtinute de exploratorii trimisi de ei in
Lumea Noua, prin urmare cartografia trebuia sa ramana secret de stat, avand in
vedere ca numai ei ar fi putut avea acces la bogatiile de pe noul continent.

In epoca Renasterii, structura centrala urbana se realiza pornind de la palatul regal

sau princiar, care ilustra prevalenta autoritatii politice laice absolute, in dauna
autoritatii temporale a Bisericii. Reteaua stradala era astfel orientata incat, in caz de
asediu sa asigure o deplasare cat mai usoara si mai rapida a trupelor la zidurile de
aparare ale orasului.

Daca in Evul Mediu problemele urbanistice ale oraselor erau rezolvate in mod
pragmatic, la nivel local si fara a beneficia de un plan unitar de ansamblu, in epoca
Reansterii, urbanistii vremii (L.B. Alberti, Francesco di Giorgio Martini, Leonardo da
Vinci, Antonio di Pietro Averlino si altii) insista pentru introducerea unui program
urbanistic conform caruia casele trebuia sa fie aliniate, sa aiba toate o inaltime
determinata, proportionala cu largimea strazilor si a pietelor adiacente. Prin urmare,
planurile noilor constructii erau supuse aprobarii autoritatilor comunale care urmareau
astfel un scop esential � infrumusetarea orasului cu edificii impunatoare si in acord cu
mediul inconjurator.

Tot in acest timp, comertul a dus in mod necesar la o intensa dezvoltare a practicii
creditului. Interzis de Biserca Crestina (cel putin formal, pentru ca oamenii Bisericii si
unele institutii religioase participau la operatiuni comerciale si bancare, acordand
imprumuturi cu dobanda), creditul era practicat intr-o forma ocolita pentru bunurile
funciare care puteau fi cumparate prin plata unei rente precis stabilite sau a unei
rente perpetue. Tot atunci apar si registrele elaborate de evidenta a bunurilor
imobiliare. De altfel, termenul de "intabulare" isi are originea in aceste registre
intitulate "tabulae", in care creditorii erau obligati sa-si inregistreze drepturile de
creanta. Intabulatiunile si prenotatiunile se faceau numai pe baza unor documente
originale care dovedeau dreptul de proprietate asupra averii.

In Europa renascentista, pedepsele pentru furtul averii prin inlaturarea bornelor ce

delimitau un domeniu de exemplu, sau prin neplata creditelor ipotecare, erau extrem
de aspre, de la taierea bratelor sau a limbii, pana la uciderea prin decapitare, ardere
pe rug sau spanzurare.
Nu in ultimul rand, multi seniori feudali saraciti in urma revolutiei preturilor si a vietii
de lux excesiv, au fost nevoiti sa-si vanda castelele si proprietatile funciare.
Investitiile de capital si dezvoltarea comertului international creaza noi locuri de
munca, orasele se extind, unele targuri se transforma in adevarate orase. Lucratorii
de la orase nemultumiti de salariile scazute se asociaza in confraternitati, formand un
fel de sindicate, iar pentru satisfacerea revendicarilor lor, organizeaza greve si intretin
agitatii. In mediul rural, lupta de clasa ia forma rascoalelor taranesti pornite impotriva
saraciei, a opresiunii feudale, a extinderii proprietatii bisericilor si practicilor
capitaliste.

Reforma in statele europene renascentiste, in a doua jumatate a sec al XVI-lea, a

venit din necesitatea unor schimbari structurale urgente la nivelul claselor si
categoriilor sociale oprimate. Spectacolul bogatiilor exorbitante ale Bisericii si ale
oamenilor ei, inclusiv ale manastirilor, ii facea pe tarani, iobagi, mineri sau pe
salariatii din orase, sa considere ca un remediu impotriva mizeriei lor ar fi
redistribuirea echitabila a marilor proprietati ecleziastice. Mai mult decat atat, se
adauga si revolta categoriei cavalerilor, care dispuneau de resurse economice infinit
mai mici in comparatie cu cele ale oamenilor Bisericii, sau cu cele ale burghezilor
bogati de la oras. Prin urmare, cavalerii care nu mai aveau nicio speranta pentru
cresterea bogatiilor lor, asteptau un moment de criza a puterii de stat pentru a se
napusti asupra marilor proprietati ale bisericilor si manastirilor.

Miscarea Reformei a depasit insa cu mult aria de interes religios si pe cea a

restructurarii societatii in sensul egalitarismului, implicandu-se in rivalitatea dintre
principalele dinastii si in revendicarile teritoriale ale marilor puteri europene (Franta,
Spania, Italia si Imperiul Otoman).

In Germania, ideile reformatoare ale lui Martin Luther, constau in introducerea

"indulgentelor" prin care se admitea ca papalitatea este o simpla conventie umana si
nu o institutie divina, si era negata structura dogmelor, a practicii cultice si bisericesti
traditionale. Acestor teze se opune insa principele Frederic al Germaniei, dar de
remarcat este faptul ca in spatele paravanului religios apar miscari populare sub
forma de rascoale ale iobagilor si taranilor liberi nemultumiti de masurile
administrative ale puterii de stat.

In Anglia, Reforma � independenta de cea de pe Continent si pornita din ratiuni

diferite (toate paturile sociale nu vedeau cu ochi buni marile proprietati ale Bisericii si
manastirilor) � apare intr-o forma particulara, ca fiind impusa de rege si de guvernul
sau, terminandu-se prin constituirea unei Biserici nationale de stat (Biserica
Anglicana), in timp ce averile ecleziastice au fost donate unor institutii culturale.

Pe de alta parte, inalta ierarhie ecleziastica a pornit o contrareforma in toate statele

europene, promovand o anumita teologie care isi concentra atentia in mod special
asupra chestiunilor de dogmatica si mai putin asupra celor economico-sociale
comunale, lasand puterea administrativa in mana monarhiilor.

Cadastrul general modern a fost introdus in Austria de imparatul Francisc al II-lea la

inceputul sec XIX dupa modelul milanez. Bazat pe masuratori topografice, sprijinit pe
retele de triangulatie, acesta s-a perfectionat continuu prin adoptarea metrului ca
unitate de lungime, prin infiintarea Cartii funciare (1874) si introducerea tahimetrului
si a metodei poligonatiei (1883) pentru realizarea masuratorilor terestre. Cadastrul si
cartea funciara din Austria, care functioneaza si astazi, utilizand tehnici moderne de
lucru, s-au dovedit a fi cele mai bune institutii din domeniu atat sub raportul
conceptiei cat si al executiei, devenind un exemplu urmat de tarile Europei Centrale,
de cele nordice si chiar de Anglia.

In Tarile Romane lucrari legate de evidentele bunurilor imobiliare au aparut succesiv

� Condica lui Al. Ipsilanti (1780), Codul lui Calimah (1817) si Legea lui Caragea
(1819), prin care se impunea, printre altele si masurarea mosiei. Normele
metodologice de aplicare a legii lui Caragea au fost transmise printr-o circulara pentru
"procedura hotarniciilor". Conform acestora masuratorile la fata locului se faceau de
catre hotarnic, iar judecatoriile locale aveau obligatia de a face "...chemare tuturor
vecinilor razesi, puindu-li-se soroc cuviincios si cat prin putinta mai indelungat, spre
a-si putea fiecare pregati documenturile descoperitoare de al sau drept si a se inlesni
din celelalte indeletniciri a merge la fata locului..." (Circulara nr. 1481 din 7 decembrie
1837 pentru procedura hotarniciilor, pct-ul 1, emitent: Domnitorul, publicat in:
Buletinul Oficial nr. 60 din 7 decembrie 1837).

Mai mult decat atat, circulara redactata in limaba romana veche, prevedea ca "...
hotarnicul savarsind cartea de alegere, o va depune in copie iscalita de sine la
judecatoria locala care se indatoreaza a o face indata cunoscuta tuturor vecinilor
razesi interesati la acea hotarnicie si sa le pue soroc intru care, sau sa trimeata in
scris de multumire, sau sa se infatiseze spre a se judeca..." (Circulara nr. 1481 din 7
decembrie 1837 pentru procedura hotarniciilor, pct-ul 2, emitent: Domnitorul, publicat
in: Buletinul Oficial nr. 60 din 7 decembrie 1837).
Insa, cele mai importante acte normative emise de Ministerul Justitiei, au fost
Ordonanta din 28 decembrie 1849 privind infiintarea cartilor funciare in Ardeal si
Regulamentul de procedura al Cartilor Funciare, prin care se urmarea identificarea la
fata locului a averii fiecarui proprietar.

Aspectele constatate in teren de catre "comisiunile de localizare" erau inscrise in

procese-verbale denumite "protocoale", din care au derivat ulterior cartile funciare.
Datele obtinute in momentul "localizarii" nu permiteau stersaturi, iar hartile si
planurile intocmite erau verificate de catre comisarii de localizare, pentru a vedea
daca ele corespund cu realitatea. Fiecare harta era atasata la registrul parcelelelor, iar
documentele finale erau depuse la tribunalul judetean sau local in spatii riguros alese
impotriva incendiilor.

Mare parte din judetele Transilvaniei si Banatului erau administrate de Imperiul

Austro-Ungar, prin urmare, evidentele ce urmareau schimbarile de proprietate si
ipotecile se aplicau conform Codului civil austriac.

Framantarile politice si sociale ce au cuprins intreaga Europa la inceputul sec. al XIX-

lea au determinat ruperea Imperiului Austro-Ungar, si prin urmare Ardealul trece in
stapanirea Regatului Maghiar. Codul civil austriac a fost inlocuit cu dreptul cutumiar
ungar, fapt ce a pus pentru o vreme in pericol institutia cartilor funciare, insa
Ministerul Justitiei, a emis o serie de ordonante care impuneau ca procesul de
introducere a cartilor funciare in Ardeal sa continue conform vechiului Regulament al
Cartii Funciare din 1855.

Urmare a regularizarilor de avere, in anul 1869 a avut loc transformarea cartilor

funciare pe teritoriul Transilvaniei. Procedura care trebuia urmata a fost stabilita prin
Regulamentul nr. 2579 din 8 aprilie 1869. In cadrul acestei proceduri, un rol eseniial l-
au avut instantele de carte funciara si conducatorii de carte funciara. Instanta de carte
funciara delega o comisie constituita dintr-un referent si conducatorul de carte
funciara. Acestia aveau sarcina de a se deplasa la fata locului pentru a verifica
concordanaa dintre vechile foi de posesie (completate conform protocoalelor intocmite
de comisiunile de localizare) si proiectul noii foi de posesie. In urma verificarilor se
incheia un proces-verbal, care trebuia semnat si de catre primarul comunei si care se
inainta instantei de carte funciara.

Instanta de carte funciara era aceea care hotara asupra corectitudinii lucrarilor
efectuate si se pronunta printr-o decizie. Transformarea cartii funciare efectuata cu
indeplinirea intocmai a dispozitiilor din regulament era considerata definitiva. Orice
pretentii izvorate din greselile intervenite in procedura de transformare nu se mai
putea valida fata de alte persoane care puteau fi de buna-credinta.

Dupa Unirea din 1918, Statul Roman a dat cateva decrete ce si-au lasat amprenta
asupra activitatii de carte funciara. Astfel, Decretul nr. 1 din 24 ianuarie 1919 al
Consiliului Dirigent despre functionarea in mod provizoriu a serviciilor publice,
aplicarea legilor, despre functionari si intrebuintarea limbilor, prevedea ca "Legile,
ordonantele, regulamentele si statutele legale de mai inainte, emanate inainte de 18
octombrie 1918 raman in interesul ordinii publice si pentru a asigura continuitatea de
drept, pana la alta dispozitie, in vigoare in mod provizoriu, cu exceptiunile cuprinse in
acest decret, cum si in alte decrete, ce se vor da" (Decretul nr.1 din 24 ianuarie 1919
despre functionarea in mod provizoriu a serviciilor publice, aplicarea legilor, despre
functionari si intrebuintarea limbilor, art. 1, emitent: Consiliul Dirigent).

In baza acestui decret a fost data Ordonanta nr. 121 din 6/19 februarie 1918, prin
care s-a stabilit ca limba oficiala, care se va folosi in justitie, procuratura, notariate,
este limba romana. Un alt act normativ important este Decretul nr. VII, din februarie
1918 care prevedea sanctiunea nulitatii absolute a oricarui act prin care Guvernul
maghiar de la Budapesta, incepand cu data de 1 decembrie 1918, a dispus, cu orice
titlu, asupra bunurilor mobile sau imobile ale statului situate in tinuturile unite cu
Regatul Romaniei prin hotararea Adunarii Nationale din Alba-Iulia de la 1 decembrie
1918.

De la data publicarii acestui decret, niciun document dat de Guvernul maghiar din
Budapesta sau de catre organele sale, nu putea servi drept titlu pentru inscrierea in
cartile funciare, daca nu purta "clauzula" de confirmare din partea Consiliului Dirigent.
Pentru indeplinirea unor inscrieri in cartea funciara, reclamate de dispozitiile cuprinse
in Decretul nr. VII, a fost emisa Ordonanta nr. 31 din 7 aprilie 1919 care dispunea
inscrierea ��in favorul Statului Roman a interdictiei de instrainare si grevare, in toate
foile funciare care evidentiau dreptul de proprietate sau alte drepturi ale fostului Stat
Ungar".

Avand in vedere faptul ca, in urma Tratatului de pace de la Trianon, toate proprietatile
imobiliare ale fostului Stat Austro-Ungar care se gaseau pe teritoriul alipit Romaniei
au trecut in proprietatea Statului Roman, a fost emisa Ordonanta nr. 27067/1921 a
Directoratului General din Cluj al Ministerului Justitiei, prin care s-a ordonat
intabularea dreptului de proprietate al Statului Roman asupra tuturor imobilelor
proprietatea Statului Maghiar.

De asemenea, se ordona intabularea dreptului de proprietate in favoarea Statului

Roman asupra tuturor imobilelor fostului Regat Maghiar, a domeniilor Coroanei
Maghiare si a averii fostei dinastii Austro-Ungare.

Prin Decretul-lege nr. 3922/1918 a fost decretata reforma agrara din 1921. Cu
aceasta ocazie, au fost masurate peste 10.000.000 hectare de teren. Lipsa unui plan
cadastral de ansamblu, necorelarea intre planurile parcelare ale mosiilor expropriate
au facut ca demersurile de realizare a unui cadastru stiintific sa esueze.

La toate acestea s-a mai adaugat si interesul major al autoritatilor pentru infaptuirea
reformei agrare, lucru care a determinat o incetinire si chiar o abandonare a lucrarilor
de cadastru. Consecinta lipsei unui cadastru bine pus la punct s-a resimtit si in
evidenta cartii funciare, care nu mai oglindea situatia reala a imobilelor.

In aceasta situatie, Regele Carol al II-lea a adoptat Legea nr. 93 din 12 aprilie 1933
pentru organizarea cadastrului funciar si pentru introducerea cartilor funciare in
Vechiul Regat si Basarabia. Pentru intocmirea si administrarea juridica a cartilor
funciare, la judecatoriile din raza Curtilor de Apel Bucuresti, Chisinau, Constanta,
Craiova, Galati si Iasi au fost infiintate sectiuni de carte funduara. Acestea erau
conduse de un judecator, un director de carte funduara, un ajutor de director si erau
prevazute cu scheme de personal auxiliar. Tot atunci au fost stabilite principiile
generale ale cadastrului funciar si operatiunile cadastrale care urmau sa se efectueze.

Registrul cadastral funciar, planul cadastral si indicatoarele alfabetice ale posesorilor

erau depuse la sectiunile de carte funduara in vederea cercetarii, verificarii si ulterior
a redactarii inscriptiunilor referitoare la proprietate. Proiectele cartii funduare erau
inaintate unei comisii de control de pe langa tribunal care le declara drept carti
funduare legale in cazul in care se constata ca au fost intocmite cu respectarea legii.
Pentru teritoriile din Ardeal, Banat si Bucovina s-au dispus actiuni de actualizare a
planurilor topografice si de rectificare a cartilor funduare in conformitate cu legile care
erau in vigoare pe teritoriile respective.

Un pas important in demersul legislativ al epocii, l-a constituit Decretul-lege nr. 478
din 1 octombrie 1938 pentru extinderea in Bucovina a legislatiei din Vechiul Regat.
Actul normativ a fost emis de Consiliul de Ministri si cuprinde numai sapte articole. Cel
mai relevant este art. 1, care prevedea: "Pe langa dispozitiunile introduse pana acum
in vederea unificarii, se extinde, cu incepere de la 15 Octombrie 1938, in tot cuprinsul
Bucovinei: Codul civil roman din 4 Decembrie 1864, cu toate modificarile ce i s-au
adus pana azi; Codul de procedura civila din 14 Martie 1900, cu toate modificarile
aduse pana azi; Codul comercial din 10 Mai 1887, cu toate modificarile aduse pana
azi, precum si toate legile, regulamentele si dispozitiunile civile, comerciale, de
procedura si penale de orice natura, asa cum sunt in vigoare azi in Vechiul Regat, fara
nicio exceptie".

Pentru provinciile din Ardeal unde se aplica Codul civil austriac, dispozitiile referitoare
la cartea funciara au fost unificate prin Decretul-lege nr. 115/1938, care s-a aplicat
imediat dupa intrarea lui in vigoare numai in Bucovina, tinut din care astazi Romania
nu mai are decat o portiune situata in judetul Suceava.

Aplicarea imediata a decretului in tinutul Bucovinei a fost favorizata de faptul ca in

aceasta regiune, inaintea Primului Razboi Mondial, a existat un cadastru tehnic
complet. In timpul razboiului, o buna parte din registre au fost distruse, iar dupa
razboi nu au mai fost efectuate lucrari de completare, verificare si actualizare a
planurilor topografice. Totusi, cartile funciare intocmite existau, ceea ce a usurat
aplicarea actului normativ de mai sus.

In nordul Transilvaniei, legislatia din vechea Romanie s-a extins numai dupa
eliberarea acestor tinuturi de sub ocupatia maghiara impusa prin Dictatul de la Viena
din 30 august 1940. Un rol important in acest demers l-a avut Legea nr. 260 din 4
aprilie 1945 privitoare la legislatia aplicabila in Transilvania de Nord, precum si la
drepturile dobandite in acest teritoriu, in timpul ocupatiunii ungare.

Prin aceasta lege, Regele Mihai I a decretat extinderea legislatiei Romaniei pe tot
teritoriul Transilvaniei, anularea actelor si drepturilor dobandite in temeiul unor
ordonante maghiare discriminatorii. Prin urmare, judecatorul de carte funciara era
obligat sa restabileasca, din oficiu, starea tabulara anterioara inscrierilor anulate.

Dupa instaurarea regimului comunist in Romania, terenurile au fost scoase din

circuitul civil. Evidenta funciara avea importanta doar din punctul de vedere al
folosintei pamantului, si nu din cel al proprietatii funciare. Avand in vedere faptul ca
pentru o buna parte din teritoriul tarii nu existau masuratori cadastrale, iar acolo unde
au fost efectuate se impuneau lucrari de verificare si actualizare, in anul 1954
Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Roman a ridicat problema intocmirii unei
evidente cadastrale socialiste. Un an mai tarziu a fost adoptat Decretul nr. 281 din 15
iulie privind instituirea regimului de evidenta funciara. Lucrarile de intocmire a
evidentei funciare se executau prin lucrari de masurare a terenurilor cu identificarea
posesorilor, si apoi se intocmeau operatele de evidenta funciara. Intrau in categoria
operatelor - registrul de evidenta funciara, registrul indicator alfabetic, fisele de
posesie, fisa centralizatoare pe posesori si categorii de folosinta. In afara operatelor,
evidenta funciara se completa cu planurile cadastrale si registrul de mutatiuni.

Dupa caderea comunismului in urma evenimentelor din Decembrie 1989, se impuneau

o serie de modificari legislative in domeniul cadastrului si publicitatii imobiliare.
Rezultatul demersurilor in acest sens s-a materializat prin Legea nr. 7 din 13 martie
1996 a cadastrului si publicitatii imobiliare. Notiunea de publicitate imobiliara nu este
definita in termeni consacrati nici prin acte normative si nici de catre literatura de
specialitate. Mai mult decat o notiune, publicitatea imobiliara este o conditie de
siguranta a operatiunilor juridice. Aceasta nevoie de siguranta o are proprietarul atat
in legatura cu un drept deja dobandit, cat si in legatura cu ocrotirea drepturilor
viitoare. Prin inscrierea in cartea funciara se naste insusi dreptul real. Aceasta trebuie
inteleasa in sensul ca prin actul juridic se nasc obligatii, iar prin inscriere se stinge
dreptul obligational si se naste dreptul real.

Institutia cartii funciare are ca prim scop apararea acestor drepturi si impiedicarea
ivirii unor conflicte in legatura cu nasterea, modificarea sau stingerea lor. Cel a carui
drept este inscris in cartea funciara poate oricand sa cerceteze cartea funciara si sa
constate ca dreptul sau exista, nu este expus unor greseli, erori sau falsuri, nu este
supus altor inscrieri si este ferit de abuzurile unor sentinte gresite. Siguranta lui a
inceput inca din momentul inscrierii dreptului de proprietate, intrucat fiecare inscriere
se efectueaza numai dupa verificarea legalitatii actului si a veridicitatii dreptului.
Studiu de caz. Imposibilitatea intabulării dreptului de
proprietate asupra terenului în temeiul unei posesii

Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Cornetu, reclamantul A a chemat în

judecată Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (OCPI) Ilfov, solicitând
instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să anuleze încheierile de
carte funciară nr. xxzz/20.12.2010 şi nr. yzv/05.02.2011 în contradictoriu cu pârâtul
şi să oblige pârâtul să procedeze la înscrierea sa în cartea funciară a oraşului
Pantelimon, ca posesor asupra terenului şi proprietar al construcţiei situate în
judeţul Ilfov, oraşul Pantelimon, str. Cozieni, nr. 5, conform legii. Reclamantul a
solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de
acest proces.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că este posesorul terenului situat în

judeţul Ilfov, oraşul Pantelimon, str. Cozieni, nr. 5, iar în ceea ce priveşte construcţia
edificată pe terenul respectiv, reclamantul a arătat că este proprietarul construcţiei
respective în baza Sentinţei civile nr. vux/2003 pronunţată de Judecătoria Buftea,
rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. zwq A/20033 şi prin Decizia civilă
nr. fea/2004.
Reclamantul a mai arătat că, potrivit Sentinţei civile nr. vux/2003 pronunţată de
Judecătoria Buftea, instanţa de judecată a constatat în mod definitiv şi irevocabil
calitatea sa de constructor de bună-credinţă asupra construcţiei ridicate pe terenul din
judeţul Ilfov, oraşul Pantelimon, str. Cozieni, nr. 5.

Având în vedere aspectele arătate, reclamantul a apreciat că pot fi înscrişi în cartea

funciară şi posesorii terenului şi persoanele care stăpânesc şi folosesc aceste terenuri,
înscriindu-le posesia.

De asemenea, reclamantul a apreciat că se poate înscrie şi dreptul de proprietate

asupra construcţiei edificate pe terenul respectiv, mai ales că reclamantul, în acest
sens, a depus la dosar Sentinţa civilă nr. vux/2003 pronunţată de Judecătoria Buftea
(rămasă definitivă şi irevocabilă).

Reclamantul a mai arătat că, deşi a formulat cerere de înscriere în cartea funciară a
oraşului Pantelimon, ca posesor asupra terenului şi proprietar al construcţiei situate în
judeţul Ilfov, oraşul Pantelimon, str. Cozieni, nr. 5, prin încheierile nr. xxzz/20.12.2010
şi nr. yzv/05.02.2011, O.C.P.I. Ilfov a respins cererea acestuia, respingere pe care o
consideră nelegală şi netemeinică, motiv pentru care a înţeles să formuleze prezenta
plângere.

În probaţiune, reclamantul a precizat că se prevalează de proba cu înscrisuri.

Ce apărări concrete a formulat pârâtul OCPI Ilfov în cauză?

Pârâtul OCPI Ilfov a formulat întâmpinare, ce a fost depusă la dosarul cauzei, prin
care acesta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi, pe fond, respingerea
plângerii reclamantului ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul OCPI Ilfov a arătat că nu are calitatea de a cenzura

întinderea pretenţiilor reclamantului A, ci doar aceea de a înregistra, pentru
opozabilitatea faţă de terţi, actele prezentate de petent, în caz de dubiu, singura soluţie
legală aflată la dispoziţia pârâtului fiind aceea de a respinge cererea de înscriere în
Cartea Funciară, urmând ca dubiul respectiv să fie soluţionat de către instanţa de
judecată.

Ce a decis instanţa de judecată şi cum a argumentat hotărârea

respectivă?

Prin sentinţa civilă nr. z/11.06.2011, instanţa de judecată — Judecătoria Cornetu — a

respins plângerea, formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul OCPI Ilfov,
ca neîntemeiată. De asemenea, instanţa de judecată a obligat reclamantul la plata
sumei de 23 de lei, reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate de acest
proces.

Pentru a pronunţa hotărârea respectivă, instanţa a avut în vedere

următoarele considerente:

Judecătoria a reţinut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, reclamantul A nu face

dovada faptului că este proprietarul parcelei pe care se află construcţia sa, astfel că nu
se poate deschide o carte funciară în sensul solicitărilor reclamantului, întrucât conform
Legii nr. 7/1996, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se
vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis
în mod valabil.

Contrar susţinerilor reclamantului, textele legale nu prevăd posibilitatea înscrierii

posesorilor în cartea funciară, ci stabilesc modalităţile de întocmire a cadastrului şi de
organizare a lucrărilor sistematice de cadastru în vederea înscrierii în cartea funciară.
Aceste prevederi nu înlătură de la aplicare prevederile Legii nr. 7/1996, conform
căreia numai dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil
se înscriu în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au
transmis în mod valabil, prin înscriere înţelegându-se intabularea, scopul urmărit
şi de reclamant în prezentul litigiu.

Instanţa de judecată a constatat că, în speţă, reclamantul nu solicită înscrierea în

cartea funciară a dreptului de proprietate sau a unui alt drept real asupra imobilului
teren, ci a posesiei, înţeleasă ca stare de fapt. Reclamantul nu a depus niciun înscris
care să dovedească un drept real asupra imobilului teren, astfel încât să fie aplicabile
prevederile Legii nr. 7/1996.

Instanţa de judecată a considerat că şi cererea de înscriere în cartea funciară a

dreptului de proprietate asupra construcţiei este neîntemeiată, având în vedere că nici
cu privire la acest imobil nu a fost depus un înscris din care să rezulte dreptul invocat
de parte.

Sentinţa civilă nr. vux/2003, pronunţată de Judecătoria Buftea, rămasă definitivă şi

irevocabilă prin Decizia civilă nr. zwq A/20033 şi prin Decizia civilă nr. fea/2004,
pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, nu constată dreptul de
proprietate al reclamantului asupra imobilului construcţie, ci doar calitatea sa de
constructor de bună-credinţă. Cele două noţiuni sunt diferite: calitatea de constructor
de bună-credinţă nu presupune calitatea de proprietar a construcţiei respective,
ci are relevanţă într-o eventuală cerere de accesiune imobiliară artificială
formulată de proprietarul terenului.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de către reclamant

Sentinţa civilă nr. z/11.06.2011 a Judecătoriei Cornetu a fost atacată de catre

reclamant, aceasta fiind confirmată doar în parte de către instanţele superioare.

Astfel, Tribunalul Ilfov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a OCPI
Ilfov, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A împotriva sentinţei civile nr.
z/11.06.2011 a Judecătoriei Cornetu, a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în
sensul că s-a respins plângerea în contradictoriu cu OCPI Ilfov ca fiind introdusă
împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a menţinut celelalte
dispoziţii referitoare la respingerea plângerii.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, potrivit dispozitiilor Legii nr. 7/1996 a
cadastrului şi a publicităţii imobiliare, “soluţionarea plângerii împotriva încheierii de
carte funciară, a acţiunii în justificare tabulară, în rectificare, precum şi prestaţie
tabulară se face fără citarea oficiului teritorial”. Astfel, legiuitorul a înţeles să nu acorde
legitimare procesuală pasivă instituţiei OCPI, inclusiv în soluţionarea plângerilor
împotriva încheierii de carte funciară, situaţie întâlnită în speţă, în acest sens fiind şi
decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXII/2007, pronunţată în cadrul unui
recurs în interesul legii.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a plângerii de carte funciară de către prima

instanţă, Tribunalul Ilfov a constatat că hotărârea este corectă sub acest aspect şi că
tocmai de aceea a înţeles să menţină celelalte dispoziţii ale Judecătoriei Cornetu
referitoare la respingerea plângerii.

Secţiunea 1

Proiect de lege de modificare și completare a Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996

Secţiunea a 2-a

MOTIVUL EMITERII ACTULUI NORMATIV

Cadrul normativ în domeniul cadastrului şi publicităţii imobiliare, a cunoscut

de la momentul adoptării Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr.
1. Descrierea situaţiei 7/1996, până în prezent, numeroase modificări şi completări, astfel că, este
actuale necesară restructurarea și simplificarea întregii legi a cadastrului și
publicității imobiliare.
De asemenea, este necesară și punerea în aplicare a dispozițiilor Codului
civil, care a consacrat un întreg Titlu Cărţii funciare și a instituit, prin
dispoziţiile art. 884, obligativitatea stabilirii procedurii de înscriere în cartea
funciară prin lege specială.
Cele peste 29 de modificări aduse legii speciale în domeniu în decurs de 20
de ani, au generat prevederi disparate, multiple trimiteri încrucişate la texte
din cuprinsul său şi dispoziţii finale şi tranzitorii dificil de interpretat,
precum şi dificultăţi în aplicare şi interpretarea neunitară în practica
judecătorească, astfel că s-a impus resistematizarea legii.
Deşi legiuitorul a fost preocupat permanent de îmbunătăţirea acestei materii,
totuşi reglementările în materie sunt percepute ca fiind dificil de interpretat
şi necesită corelări şi armonizări cu actele normative incidente, precum
Codurile de procedură civilă, penală, fiscală, etc., care să asigure eficienţă
reglementării speciale.
Codul civil, în vigoare din 1 octombrie 2011, constituie sediul primar al
materiei atât prin raportare la regimul bunurilor imobile, cât și la regulile și
principiile de funcționare a cărții funciare.
Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod Civil a abrogat o mare
parte din prevederile Legii nr. 7/1996, ceea ce impune elaborarea unui act
normativ care să reglementeze toate aspectele necesare bunei funcționări a
sistemului integrat de cadastru și carte funciară și să cuprindă toate normele
necesare asigurării principiilor publicității imobiliare și trecerii la efectul constitutiv
de drepturi, care urmează a opera ulterior finalizării înregistrării sistematice.

Astfel, în considerarea dispozițiilor Codul Civil, care a recunoscut necesitatea

reglementării normelor necesare desfășurării activității de cadastru și carte
funciară, care este indisolubil legată de regimul juridic al drepturilor reale, prin
prevederile art.876 Cod civil, conform cărora: „Cartea funciară descrie imobilele şi
arată drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri. În cazurile prevăzute de lege
pot fi înscrise în cartea funciară şi alte drepturi, fapte sau raporturi juridice, dacă
au legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară(…)Drepturile reale imobiliare
înscrise în cartea funciară sunt drepturi tabulare. Ele se dobândesc, se modifică şi
se sting numai cu respectarea regulilor de carte funciară.”, se impunea
reglementarea în detaliu a normelor necesare creării sistemului integrat de
cadastru și carte funciară.

De asemenea, în considerarea obligativității implementării în ritm accelerat a

Programului național de cadastru și carte funciară se impune detalierea normelor
referitoare înregistrarea sistematică a imobilelor, respectiv a modalităților de
identificare și înscriere a titularilor drepturilor reale asupra acestora, obligatorie
pentru realizarea obiectivului finalizării înregistrării sistematice a imobilelor la
nivelul întregii țări și asigurarea, pe cale de consecință a efectului constitutiv de
drepturi al înscrierii în cartea funciară, prevăzut de art. 56 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Legea de punere
in aplicare a noului Cod Civil Capitolul V - Dispoziţii cu privire la cartea a III a
"Despre bunuri" , care prevede că Dispoziţiile Codului civil privitoare la dobândirea
drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se
aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate
administrativ teritorială şi deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare
pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.

Astfel, principiile și regulile de carte funciară, cel mai important fiind efectul
constitutiv al înscrierilor în cartea funciară, au fost redactate pentru a se
aplica de îndată ce sunt finalizate lucrările de cadastru și de deschidere a
cărților funciare, iar proprietățile imobiliare sunt trecute în registrul unic al
proprietăților imobiliare. De aceea, înregistrarea imobilelor în sistemul
integrat de cadastru și de carte funciară, în special prin accelerarea
procesului de înregistrare sistematică reprezintă un obiectiv vital pentru
aplicarea corespunzătoare a prevederilor Codului civil, scopul final fiind
reprezentat de crearea unui sistem unitar, coerent, complet şi modern
(informatizat) de evidenţă a proprietăţilor imobiliare şi a celorlalte drepturi
reale, ca fundament al unui mediu de afaceri şi social sănătos.
Importanţa acordată înregistrării tuturor imobilelor din România într-un
registru unic, este recunoscută prin Rapoartele Băncii Mondiale şi
Memorandumul tehnic de înţelegere între Uniunea Europeană şi România,
ratificat prin Legea nr. 31/2014, care de asemenea constată necesitatea
creării unui cadru normativ care să conţină reglementări eficiente,
simplificate şi care să asigure accelerarea procedurii de înregistrare
sistematică a imobilelor, precum și norme care să asigure un întărirea
capacității de management și a stabilității conducerii instituției.
Măsuri prioritare în domeniul înregistrării imobilelor au fost identificate în Aide
Memoire-ul Misiunii de pregătire a Împrumutului privind Politicile de Dezvoltare
(DPL1), document care identifică deficienţele sistemului şi propune modalităţi de
îmbunătăţire, luând în considerare bune practici europene.

Astfel, s-a constatat că Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară,

denumită în continuare Agenția Națională, trebuie să-şi restabilească
independenţa operaţională şi financiară conform celor mai bune practici
europene, şi să-şi consolideze capacitatea de management de proiect pe principii
eficiente de management, în scopul implementării proiectului multi-anual de
înregistrare sistematică a imobilelor şi a dezvoltării și urmăririi de strategii pe
termen lung, în conformitate cu cele mai bune practici europene.

Prin OUG nr. 8/2014, s-a schimbat regimul de finanţare al Agenției Naționale, prin
finanţare din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, veniturile obţinute
de aceasta și de unitățile subordonate din serviciile prestate, devenind venituri
proprii care se utilizează pentru implementarea Programului naţional de cadastru
şi carte funciară.

Posibilitatea conferită Agenției Naționale de a utiliza veniturile proprii în scopul

implementării Programului naţional de cadastru şi carte funciară este necesar a fi
susţinută de o organizare instituţională pe principii eficiente de management, prin
asigurarea unei structuri stabile de conducere, şi pe baza unei strategii moderne,
care să administreze cele mai bune practici în domeniul cadastrului şi a publicităţii
imobiliare pentru a se asigura obiectivul ca unica autoritate în domeniu să
furnizeze servicii dedicate cetăţenilor şi să asigure obiectivul înregistrării rapide a
tuturor imobilelor din România în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară.
2.Schimbări preconizate Proiectul de modificare și completare a legii a cadastrului și publicității
imobiliare nr. 7/1996, se dorește a fi un instrument adecvat de modernizare
a procedurii de înscriere a proprietății imobiliare de pe teritoriul României și
de detaliere a normelor referitoare la înregistrarea sistematică a imobilelor,
urmărindu-se, de asemenea, restructurarea și sistematizarea reglementării, în
scopul de a asigura claritatea normelor.
De asemenea, au fost aduse completări reglementărilor actuale în scopul de
a asigura acurateţea informațiilor privind proprietăţile imobiliar gestionat de
Agenția Națională, securitatea drepturilor reale, transparenţa şi siguranţa
sistemului de înregistrare a proprietăţilor imobiliare, managementul eficient
si stabilitatea conducerii instituției și a personalului acesteia.
S-a avut în vedere restructurarea actualelor titluri și capitole din Lege, pentru a se
sistematiza conținutul actului normativ, în acord cu regulile instituite de art. 51 și
următoarele din Legea nr. 24/2000, astfel că, cele 7 titluri urmează o succesiune
logică.

TITLUL I – Dispoziții generale

TITLUL II – Cadrul instituțional
TITLUL III – Programul Național de Cadastru și Carte Funciară
TITLUL IV – Înregistrarea sporadică
TITLUL V – Dispoziţii particulare privind recepţia documentaţiei
cadastrale şi înscrierea în cartea funciară
TITLUL VI - Răspundere și sancțiuni
TITLUL VII – Dispoziții finale și tranzitorii
În cadrul TITLUL I, dedicat prevederilor cu caracter general, referitoare la
importanța scopul, funcțiile și obiectul cadastrului și cărții funciare au fost
aduse modificări și completări, care să ateste atât caracterul unitar al
cadastrului și cărții funciare, cât și importanța națională a acestuia.

Astfel, a fost definit sistemul integrat de cadastru și carte funciară și au fost

completate definițiile celor două componente ale acestuia, cadastrul și cartea
funciară, aceste norme fiind menite să asigure organizarea, funcţionarea şi
administrarea în condiții optime a unei baze tehnico-juridice complexe de
date referitoare la teritoriul României, respectiv totalitatea suprafețelor
imobilelor și ale construcțiilor, precum și la titularii de drepturi reale asupra
imobilelor.

Prin proiectul de modificare și completare a legii se defineşte „sistemul

integrat de cadastru şi de carte funciară” ca fiind sistemul de importanţă
naţională, unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică şi juridică, bazată pe
informaţii grafice şi textuale, a imobilelor la nivel național, care cuprinde
următoarele elemente:
a) registrul general de intrare;

b) planul cadastral;
c) cartea funciară.

De asemenea, a fost definit Registrul general de intrare, ca și componenta de

bază a sistemului, care asigură determină rangul înscrierilor în cartea
funciară, în considerarea importanței deosebite a acestuia, consacrată de
Codul civil.

Definiția cărții funciare a fost completată, pentru a se asigura concordanța

cu principiul constitutiv de drepturi instituit de Codul civil ulterior finalizării
înregistrării sistematice.

Definiția cadastrului a fost completata, pentru a se reflecta și principiile

înregistrării sistematice conform cărora în cartea funciara se înscriu toate
imobilele, indiferent de calitatea deținătorilor.

Ca urmare a efectului constitutiv de drepturi conferit de Codul civil înscrierilor din

cartea funciară ulterior finalizării înregistrării sistematice, definițiile cărții funciare
și publicității imobiliare au fost completată în scopul de a se prevedea si acest
aspect.

De asemenea, noțiunile de bază, precum modalitatea de efectuare a cadastrului la

nivelul sectorului cadastral din unitatea administrativ teritorială, precum și a
planului cadastra au fost completate în acord cu modalitatea de efectuare a
lucrărilor de înregistrare sistematică.

TITLUL II a fost sistematizat prin completarea normelor referitoare la

conducerea și organizarea, funcțiile și atribuțiile a Agenției Naționale,
structura centrală și finanțarea.

Normele referitoare la conducerea Agenției Naționale au fost completate prin

reglementări menite să confere stabilitate în funcție și implementarea direcţiilor
principale de activitate şi de dezvoltare, a strategiilor şi proiectelor Agenției
Naționale şi ale unităților subordonate pentru directorul general și membrii
Consiliului de Administrație, prin:

 menționarea expresă a numărului membrilor Consiliului de Administrație – 9

membri;
 menționarea expresă, pentru membrii Consiliului de Administrație, a calității
de reprezentanți ai sectorului public și privat, respectiv ai unor ministere și
organisme profesionale aflate în strânsă legătură cu domeniul de activitate
al ANCPI;
 mandat de 6 ani pentru Președinte și membrii Consiliului de administraţie;
 menționarea cazurilor de revocare și încetare a mandatului membrilor
Consiliului de Administrație.
De asemenea, au fost instituite norme menite să asigure prerogative extinse și
detaliate pentru directorul general și Consiliul de Administrație, și
implementarea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare a ANCPI, prin
atribuții precum:

 verificarea sistemului de control intern/ managerial, implementarea

politicilor contabile şi realizarea planificării financiare;
 verificarea asigurării transparenţei în ceea ce priveşte modalitatea de
realizare a atribuţiilor ANCPI, la nivel naţional şi la nivel teritorial;
 analizarea rapoartelor Curţii de Conturi şi avizarea măsurilor necesare;
 aprobarea proiectului de buget, a bugetului de venituri şi cheltuieli şi
repartizarea acestuia, pe surse de finanţare, capitole, articole şi alineate,
precum şi repartizarea trimestrială a acestuia către unităţile subordonate;
 analiza şi avizarea proiectelor de ordin cu caracter normativ ale directorului
general al ANCPI, inclusiv a celor privind tarifele percepute pentru serviciile
prestate în condiţiile legii.
În ceea ce privește finanțarea au fost detaliate actualele norme pentru a se
asigura modalități eficiente de organizare și finanțare a Agenției Naționale, din
venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat,precum:

- implementarea accelerată a Programului național de cadastru și carte

funciară;

- constituirea unui fond de rezervă, din veniturile proprii ale ANCPI, ce se va

utiliza pentru cheltuielile necesare susţinerii activităţilor ulterioare Programului
naţional de cadastru şi de carte funciară;

- posibilitatea alocării de fonduri în bugetul ANCPI, pentru plata despăgubirilor,

în cazul unor prejudicii rezultate din activitatea desfășurată;

- organizarea instituţională pe principii eficiente de management, prin

asigurarea unei structuri stabile de conducere.

De asemenea, a fost menționată expres calitatea de ordonator secundar de

credite a directorul general al Agenției Naționale, precum și calitatea de
ordonatori secundari de credite ai directorilor unităților subordonate,
pentru ca Agenția Națională va fi în măsură să gestioneze eficient
fondurile pe care le va aloca în vederea finalizării lucrărilor sistematice de
cadastru şi să utilizeze cu eficienţă subvenţiile de la bugetul de stat pentru
asigurarea bunei funcţionări.

Din perspectiva obligaţiilor de raportare şi în vederea asigurării

transparenţei instituţionale şi a verificării competenţelor profesionale, s-a
reglementat detaliat în sarcina consiliului de administraţie obligaţia
aprobării unui raport de activitate detaliat şi a unui raport financiar privind
veniturile şi cheltuielile din anul bugetar precedent, care identifică modul
în care activităţile şi rezultatele financiare ale Agenției Naționale au
respectat bugetul anual de venituri şi cheltuieli aprobat, precum şi
prevederile Programului naţional de cadastru şi carte funciară și sunt
prezentate în vederea avizării, ministrului dezvoltării regionale şi
administrației publice.

În ceea ce privește finanțarea Agenției Naționale și a unităților subordonate,

normele referitoare la modalitatea de aprobare și utilizare a veniturilor Agenției
Naționale, precum și a subvenției de la bugetul de stat au fost resistematizate și
completate fără a se modifica actuala modalitate de finanțare.

Au fost însă, efectuate trimiteri corespunzătoare la Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice, precum și norme suplimentare clarificatoare referitoare la
modalitatea de repartizare a sumelor între Agenția Națională și instituțiile
subordonate, precum și norme detaliate referitoare la modalitatea de
recuperare a creanțelor datorate Agenției Naționale, precum și la modalitatea
de încasare de către unitățile subordonate, care se virează în conturile
corespunzătoare de venituri proprii ale bugetului Agenției Naționale, în funcție
de natura acestora.

De asemenea, normele referitoare la plata certificatelor emise de notarii publici,

de către Agenția Națională, certificate emise în scopul reflectării și punerii în
aplicare a principiilor înregistrării sistematice de reflectare a situației reale,
actuale a imobilelor și titularilor drepturilor reale asupra acestora, au fost
modificate, în sensul eliminării certificatului pentru înscrierea în cartea funciară
a posesorului ca proprietar, precum și în sensul reconsiderării termenului de la
care curge termenul în care se poate efectua plata certificatelor de moștenitor
de către Agenția Națională, în considerarea faptului că actuala normă a fost
inaplicabilă, Ordinul comun al ministrului justiției și directorului general al
Agenției Naționale, care prevede suma ce se va achita, fiind publicat în
Monitorul Oficial în luna octombrie 2016.

În ceea ce privește unitățile subordonate, au fost completate și

sistematizate normele referitoare la structurile aflate în subordinea
autorității naționale, respectiv oficiile teritoriale, Centrul de Pregătire
Profesională și Centrul Național de Cartografie, prin detalierea modalității
de organizare, rolul principal, funcționarea și finanțare a acestora.
Ca urmare a importanței pregătirii și formării profesionale continue şi a
pregătirii personalului de specialitate, precum şi a pregătirii profesionale
specializate a altor persoane au fost detaliate normele referitoare la Centrul de
Pregătire Profesională, astfel încât să se asigure funcționarea acestuia în condiții
optime, cu atât mai mult cu cât domeniul cadastrului și publicității imobiliare nu
constituie un obiect de studiu suficient de aprofundat, în pofida importanței
sale.

De asemenea, au fost detaliate normele referitoare la rolul principal al Centrului

Național de Cartografie, precum și atribuția majoră a acestuia de a realiza harta
oficială a României.

În ceea ce privește personalul de specialitate din cadrul Agenției

Naționale și unităților subordonate, normele existente au fost detaliate,
prin definirea funcțiilor de specialitate în activitatea de cadastru și carte
funciară, respectiv, inspectori de cadastru, referenți de carte funciară și
consilieri de cadastru, ingineri-șefi, asistenți-registratori, registratori de
carte funciară, registratori coordonatori, registratori șefi.
Au fost instituite norme generale referitoare la atribuțiile generale, statutul
personalului Agenției Naționale de personal contractual, precum și norme
referitoare la interdicții aplicabile personalului implicat în soluționarea cererilor
de recepție și înscriere.

Totodată, faţă de acest deziderat, proiectul de lege menționează în mod

expres modalitatea de angajare a personalului de specialitate, respectiv
faptul că acesta este angajat pe bază de contract individual de muncă, în
urma unui concurs sau examen organizat în condiţiile legii.
Sub aspectul pregătirii profesionale, a specializării şi a independenţei
decizionale a personalului de specialitate din cadrul Agenției Naționale
competente şi a structurilor subordonate şi în vederea asigurării unor
standarde de calitate în realizarea serviciilor de cadastru şi de carte
funciară, a fost stabilit statutul Centrului de Pregătire Profesională, a cărei
activitate este menită să asigure atât servicii de formare profesională
continuă, cât şi servicii de pregătire iniţială a personalului de specialitate,
precum şi necesitatea adoptării unui statut profesional aplicabil întregului
personal de specialitate care să reglementeze drepturile, obligaţiile şi
răspunderea personalului de specialitate, în aplicarea dispoziţiilor legale.

Sub aspectul independenţei decizionale necesare în vederea realizării

serviciilor de cadastru şi de carte funciară, proiectul de lege de modificare
și completare a Legii nr.7/1996 prevede independenţa decizională a
registratorului în raport cu încheierea emisă, respectiv a independenţei
consilierului de cadastru cu privire la recepţia documentaţiei cadastrale.
TITLUL III cuprinde norme detaliate referitoare la definirea
Programului Național de Cadastru și Carte funciară, a modalităților de
implementare a acestuia și de finanțare de către Agenția Națională a
acestora lucrări, precum și norme care să asigure realizarea în ritm
accelerat a acestor lucrări.
Acest titlu include și actualele norme de la art. 9 alin. (23)-(28), revizuite si
completate, în scopul resistematizării legii și asigurării coerenței și clarității
reglementării.

Normele referitoare la finanțarea lucrărilor de înregistrare sistematică, precum

și cele referitoare la modalitățile de efectuare a acestora, la nivelul întregii
unități administrativ teritoriale sau la nivelul sectorului cadastral, lucrări
demarate de primării sau de Agenția națională au fost completate și

comasate pentru a se accentua faptul că, indiferent de modalitatea de finanțare

sau de efectuare a acestora, la nivel de UAT sau sector cadastral, acestea sunt
incluse în Programul Național de cadastru și Carte Funciară și se realizează cu
respectarea acelorași norme procedurale și cu respectarea etapelor prevăzute
de lege în efectuarea lucrărilor.

Articolul 56 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codul Civil

conferă caracter constitutiv înscrierilor în cartea funciară numai după
finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-
teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru
imobilele din respectiva unitate administrativ-teritorială.
Evitarea diverselor practici şi blocaje administrative care pot apărea în
cadrul lucrărilor de înregistrare sistematică se poate realiza prin gruparea
normelor juridice care reglementează lucrările sistematice de cadastru în
cadrul unui titlu separat.

Proiectul de lege propune o sistematizare a reglementărilor astfel încât,

descrierea logică a fiecărei etape şi reliefarea clară a soluţiilor practice să
permită ca procesul de înregistrare sistematică a imobilelor să se
desfăşoare cât mai eficient şi rapid, în scopul constituirii sistemului
integrat de cadastru și de carte funciară.

Importanța înregistrării sistematice este reliefată de amploarea reformei în

această materie, fiind astfel completate reglementările actuale pentru a se
acoperi toate aspectele esențiale pe parcursului derulării înregistrării
sistematice.

Actorii implicați în acest proces își vor cunoaște mult mai în detaliu
competenţele, atribuţiile şi obligațiile ce le revin, iar în ceea ce îi privește
pe titularii drepturilor reale asupra imobilelor supuse înregistrării
sistematice, legea prevede măsuri de informare corespunzătoare a
acestora, atât înainte de începerea lucrărilor, cât mai ales pe perioada
afișării documentelor tehnice ale cadastrului, în considerarea faptului că,
în materie de înregistrare sistematică a proprietăților, controlul calității
revine titularilor de drepturi reale, care au obligația de a sesiza, în vederea
corectării, orice erori care apar în documentele tehnice în vederea redării
situației actuale a imobilelor.

Sunt astfel reglementate sistematizat principiile înregistrării sistematice,

precum și Programul Național de Cadastru și de Carte Funciară instituit cu
în sprijinul cetățenilor și al statului român, prin înregistrarea gratuită a
proprietăților imobiliare în sistemul integrat de cadastru și carte funciară.

Astfel, normele au fost completate și structurate pornind de la începerea și

la efectuarea lucrărilor sistematice, reglementând aspecte privind
contractarea lucrărilor sistematice, rolul și implicarea autorităților publice,
informarea prealabilă cu privire la începerea lucrărilor, principalele etape
parcurse în cadrul înregistrării sistematice, întocmirea și recepția
documentelor tehnice ale cadastrului, precum și prin reglementări
detaliate referitoare la publicitatea documentelor tehnice ale cadastrului și
la rectificarea acestora, în vederea realizării controlului calității
informațiilor prezentate în documentele tehnice ale cadastrului,
accentuându-se necesitatea ca la nivel local trebuie să existe un sprijin
efectiv din partea autorităților, atunci când persoanele interesate
intenționează să formuleze cereri de rectificare a acestor documente.

În ceea ce privește înscrierea posesiei în cartea funciară, soluția optimă care să

asigure înregistrarea tuturor imobilelor din România în registrul public, și să
asigure reflectarea situației reale a imobilelor, inclusiv în ceea ce-i privește pe
posesori, au fost completate normele actuale, prin menținerea principiului de
bază al înregistrării sistematice, respectiv redarea realității din teren, ca
elemente de noutate, în vederea flexibilizării procesului, proiectul de lege
prevede:

Eliminarea cerinței copiei legalizate, urmând ca persoana autorizată care

efectuează lucrările de înregistrare sistematică să preia o copie certificată
pentru conformitate de către aceasta;

Eliminarea certificatului pentru înscrierea posesorului ca proprietar, urmând

ca posesorul notat să fie intabulat ca proprietar prin efectul legii la trecerea
termenului de 3 ani;

Accelerarea procedurii succesorale notariale în scopul identificării

rapide a moștenitorilor persoanelor decedate și a reprezentării corecte a
proprietarilor imobilelor;
De asemenea a fost introdusă o normă care prevede posibilitatea
constituirii unui fond de rezervă, din veniturile de pe ultimii 5 ani ale
Agenției Naționale, care conferă posibilitatea instituției să gestioneze,
ulterior finalizării Programului Național, sistemul integrat de cadastru și
carte funciară, care va include la acea dată, toate imobilele de pe teritoriul
României, ceea ce va presupune activități suplimentare, precum și
alocarea de resurse materiale în consecință, astfel că este necesară luarea
unor măsuri bugetare prealabile care să asigure existența unor fonduri la
acea dată.

Posibilitatea de se crea această rezervă a fost reglementată la îndrumarea

reprezentanților Băncii Mondiale, ca urmare a studiilor efectuate de către
aceștia cu privire la sistemul de cadastru și carte funciară al altor țări și la
efectele finalizării înregistrării sistematice asupra bugetelor instituțiilor
care gestionează sistemul de cadastru și carte funciară.

În cadrul titlului referitor la Înregistrarea sporadică, au fost reunite

normele care constituie dreptul comun în ceea ce priveşte procedura de
recepţie a documentaţiei cadastrale şi de înscriere în cartea funciară.
Se completează astfel structura actuală a cărţii funciare cu unele precizări
suplimentare privind cuprinsul cărţii funciare.
De asemenea, în cadrul acestui titlu se reglementează aspectele privind
administrarea şi consultarea bazei de date, luând în considerare necesitatea
de a avea un sistem informatizat modern şi performant de evidenţă şi
prelucrare automată a datelor, care să asigure în timp util înregistrarea şi
exactitatea datelor, precum şi consultarea situaţiei cadastral juridice a unui
imobil.
În ceea ce priveşte consultarea cărţilor funciare, noile texte clarifică
aspectele semnalate în practică, legate de interpretarea şi aplicarea art. 883
Cod civil.
De asemenea se reglementează detaliat cererea de recepţie şi/sau înscriere
în cartea funciară şi cuprinde dispoziţii privind persoanele care pot
formula cererea şi cazurile de înscriere la sesizarea altor organe ori din
oficiu, conţinutul cererii şi documentele însoţitoare, cu precizarea că
aceasta nu poate fi modificată sau completată cu noi capete de cerere. În
schimb, este posibilă completarea documentaţiei care stă la baza cererii, pe
baza referatului emis de registrator.

Ca aspect de noutate, faţă de problema înregistrării drepturilor dobândite

în temeiul unui fapt juridic de care legea leagă un asemenea efect şi faţă de
diversitatea normelor cuprinse în diferite legi care prevăd transmisiunea
dreptului în temeiul legii, cum ar fi transmisiunea dreptului de concesiune
prevăzut de Legea nr. 50/1991 ori a dreptului de proprietate asupra
construcţiilor aflate în proprietatea statului, reglementat de dispoziţiile
Legii nr. 85/2003, proiectul de lege propune introducerea unei norme de
principiu care să reglementeze înregistrarea drepturilor dobândite în acest
mod.

În ceea ce privește procedura de soluţionare a cererii de recepţie şi/sau

înscriere în cartea funciară şi încheierea de carte funciară, aceasta este
detaliată, cu referire la condiţiile în care se poate dispune admiterea cererii
ori cazurile de respingere.

Un aspect de noutate vizează verificările ce urmează a fi realizate de

registrator la soluţionarea cererii de recepţie şi/sau înscriere în cartea
funciară, în sensul clarificării tipului de verificări ce urmează a fi efectuate
de registrator, precum şi a departajării faţă de obligaţiile de verificare a
condiţiilor de fond stabilite prin lege în sarcina altor autorităţi competente.
Astfel, proiectul de lege propune ca verificările pe care registratorul le
efectuează cu ocazia soluţionării cererii să aibă în vedere doar condiţiile de
formă ale actelor analizate, această verificare fiind în concordanţă cu
atribuţiile registratorului decurgând din particularităţile procedurii de
înscriere în cartea funciară.
Registratorul urmează să verifice dacă acele condiţii speciale în vederea
înscrierii în cartea funciară sunt îndeplinite, cum ar fi spre exemplu dacă
actele sunt încheiate în forma prevăzută de lege ori emise de organele
abilitate, iar nu condiţiile de fond ale actelor supuse înregistrării.
În ce priveşte condiţiile de fond, acestea urmează a fi verificate de către
autoritatea abilitată potrivit legii cu prerogative speciale în acest sens.
În cadrul reglementării căilor de atac împotriva încheierii de carte
funciară, se detaliază normele referitoare la procedura de reexaminare a
încheierii de carte funciară, posibilitatea completării dosarului cu
documente noi, cu precizarea expresă a obligativităţii parcurgerii
procedurii prealabile de reexaminare prin introducerea verificării și
soluției emisă de inginerul șef, în cazul cererilor de recepție și înscriere..
De asemenea, se completează reglementarea actuală cu norme detaliate
referitoare la rectificarea înscrierilor în cartea funciară, dispoziţiile legale
urmând a fi emise în aplicarea dispoziţiilor din Codul Civil.
Au fost de asemenea introduse dispoziții particulare privind recepţia
documentaţiei cadastrale şi înscrierea în cartea funciară, dispoziţii
particulare privind ipoteca imobiliară, de interes fiind dispozițiile privind
circulația acesteia, atât pe cale principală, cât și pe cale accesorie,
înregistrarea imobilelor statului, precum și dispoziţii particulare privind
înscrierea anumitor categorii de imobile, fiind avute în vedere în special
aspecte ce ţin de înregistrarea construcţiilor.
Titlul referitor la Răspundere și sancțiuni
cuprinde norme detaliate referitoare la sancțiunile aplicabile pentru
încălcarea regulilor juridice referitoare la administrarea și funcționarea
sistemului integrat de cadastru și de carte funciară, cuprinzând dispoziţii
speciale privind răspunderea în cadrul înregistrării sistematice și
reglementarea cu caracter general a cazurilor şi condiţiilor de răspundere a
personalului de specialitate din cadrul Agenției Naționale, precum şi a
persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activităţi ce intră în sfera de
competenţă a Agenției Naționale.

Se propune reglementarea cu caracter de principiu a răspunderii Agenției

Naționale și oficiilor teritoriale, doar în cazul în care s-a constatat culpa acestora
pentru nerespectarea prevederilor legale în materie de cadastru și carte
funciară, caz în care acestea se pot îndrepta cu acțiune în regres împotriva
persoanelor responsabile. A fost astfel determinată, sfera acestei răspunderi,
limitele răspunderii și excepțiile, împreună cu determinarea regimului
răspunderii Agenției Naționale și a personalului acestuia.

Au fost reglementate norme referitoare la circumstanțierea răspunderii a

personalului oficiilor teritoriale pentru prima înregistrare sistematică, prilej cu
care, cărțile funciare se înființează din oficiu, ca urmare a parcurgerii etapelor
înregistrării sistematice, care implică verificarea corectitudinii situației tehnico-
juridice de către cetățeni în aplicarea dispozițiilor pct. 31 din Legea nr. 31/2014
care prevăd că este necesară modificarea legii privind cadastrul pentru a permite
proceduri simplificate de înregistrări sistematice, în special prin folosirea afişării
publice în scopul controlului calităţii.

Astfel, normele referitoare la răspundere, au fost concepute diferențiat pentru

prima înregistrare sistematică a imobilelor prin Programul Național de Cadastru
și Carte Funciară, care reprezintă un obiectiv asumat de statul român, motivat
de faptul că activitatea de înregistrare sistematică se efectuează din oficiu și
gratuit pentru cetățeni, iar informațiile care stau la baza întocmirii
documentelor tehnice ale înregistrării sistematice sunt puse la dispoziție de
cetățeni, cărora le revine și obligația de a verifica veridicitatea și actualitatea
datelor afișate în documentele tehnice ale cadastrului, cu privire la imobile,
titulari de drepturi reale și sarcini existente asupra acestora.

Cu titlu de noutate, faţă de dispoziţiile art. 915 C. civ. care reglementează

răspunderea civilă pentru faptele săvârşite în păstrarea şi administrarea
cărţii funciare, se propune o detaliere a cazurilor în care răspunderea civilă
poate fi angajată, fiind circumstanţiată în raport cu înscrierile inexacte în
cartea funciară, precum şi în raport cu orice alte nereguli în ţinerea cărţii
funciare, în măsura în care, din cauza acestor nereguli, titularul dreptului a
suferit un prejudiciu constând în pierderea, diminuarea, grevarea dreptului
ori în pierderea rangului în favoarea unui terţ sau a efectului de
opozabilitate faţă de terţi.

Răspunderea este subsidiară şi nu poate fi angajată decât dacă prejudiciul

nu a putut fi înlăturat prin exercitarea acţiunilor şi căilor de atac prevăzute
de lege.

Cu toate acestea, se propune ca personalul de specialitate să nu răspundă

în cazul în care acesta a respectat dispoziţiile legale, regulamentele,
normele, metodologiile, procedurile de lucru aplicabile sistemului integrat,
urmând ca în acest caz să se angajeze doar răspunderea oficiului teritorial.
Această soluţie realizează un echilibru între drepturile persoanelor
prejudiciate printr-o faptă prevăzută de lege, cum este cea de ţinere
defectuoasă a cărţii funciare, şi exercitarea atribuţiilor de către personalul
de specialitate în limitele stabilite de lege.
 În ceea ce privește răspunderea pentru prima înregistrare sistematică, sunt
stabilite criterii de demarcație între răspunderea personalului de
specialitate, respectiv a Agenției Naționale și oficiilor teritoriale şi
răspunderea celorlalţi participanţi la activitatea de înregistrare sistematică.
Astfel, răspunderea pentru corectitudinea întocmirii documentelor tehnice
ale cadastrului, stabilirea amplasamentelor, precum şi identificarea
limitelor imobilelor va reveni persoanei autorizate, urmând ca deţinătorii
de imobile, precum şi emitenţii înscrisurilor puse la dispoziţia persoanei
autorizate să răspundă pentru legalitatea, autenticitatea şi exactitatea
datelor cuprinse în acestea, în condiţiile legii, soluţii justificate în raport cu
specificul realizării înregistrării sistematice şi a înlocuirii controlului de
calitate realizat de personalul de specialitate în cadrul înregistrării
sporadice, cu controlul calității de către cetățeni, prin informarea
prealabilă şi publicitatea documentelor tehnice ale cadastrului realizate în
cadrul înregistrării sistematice.
Se reglementează, totodată, cu caracter de noutate, şi cazurile de
răspundere contravenţională a participanţilor la procesul de înregistrare
sistematică, fiind avute în vedere atât faptele autorităţilor şi instituţiilor
publice centrale şi locale, cât şi cele ale persoanei autorizate sau a
deţinătorilor de imobile.

Titlul referitor la Dispoziții finale și tranzitorii este dedicat reglementării

aspectelor tranzitorii și finale, propune continuarea utilizării vechilor
evidențe de publicitate imobiliară pentru scopuri informative și pentru
efectuarea operațiunilor de notare, în condițiile prevăzute de lege, până la
data finalizării lucrărilor de înregistrare sistematică aferente fiecărei unități
administrativ-teritoriale în parte.

Totodată se reglementează aspecte precum aplicarea în timp a prevederilor

din acte normative succesive la situațiile juridice născute sub imperiul
prevederilor legale anterioare, precum și norme referitoare la continuitatea
contractelor încheiate pentru finanțarea înregistrării sistematice.

3. Alte informaţii Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

Secţiunea a 3-a

IMPACTUL SOCIOECONOMIC AL PROIECTULUI DE ACT NORMATIV

1. Impactul macroeconomic Proiectul va avea impact macroeconomic pozitiv.

1^1. Impactul asupra Nu este cazul

mediului concurenţial şi
domeniului ajutoarelor de
stat

2. Impactul asupra mediului Proiectul va avea impact pozitiv asupra mediului de afaceri
de afaceri

3. Impactul social

4. Impactul asupra mediului Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

5. Alte informaţii Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

Secţiunea a 4-a

IMPACTUL FINANCIAR ASUPRA BUGETULUI GENERAL CONSOLIDAT, ATÂT PE TERMEN SCURT, PENTRU ANUL
CURENT, CÂT ŞI PE TERMEN LUNG (PE 5 ANI)

Proiectul nu se referă la acest subiect

Indicatori Anul current Următorii 4 ani Media pe 5 ani

1 2 3 4 5 6 7

1. Modificări ale veniturilor Proiectul de act

bugetare, plus/minus din normativ nu se referă
care: la acest subiect

a) buget de stat,

b) bugete locale,

(i) impozit pe profit

c) bugetul asigurărilor sociale

de stat

2. Modificări ale cheltuielilor Proiectul de act

bugetare normativ nu se referă
la acest subiect

3. Impact financiar, Proiectul de act

plus/minus, din care: normativ nu se referă
la acest subiect
a) buget de stat

b) bugete locale

4. Propuneri pentru Proiectul de act

normativ nu se referă
acoperirea creşterii bugetare la acest subiect

5. Propuneri pentru a Proiectul de act

compensa reducerea normativ nu se referă
veniturilor bugetare la acest subiect

6. Calcule detaliate privind Proiectul de act

fundamentarea modificării normativ nu se referă
veniturilor şi/sau cheltuielilor la acest subiect
bugetare

7. Alte informaţii Fondurile necesare aplicării acestei legi vor fi asigurate din prevederile
bugetare aprobate Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

Secţiunea a 5-a

Efectele proiectului de act normativ asupra legislaţiei în vigoare

1. Măsuri normative necesare

pentru aplicarea prevederilor
proiectului de act normativ: Nu e cazul

a) acte normative în vigoare

ce vor fi modificate sau
abrogate, ca urmare a intrării
în vigoare a proiectului de act
normativ;

b) acte normative ce urmează

a fi elaborate în vederea
implementării noilor
dispoziţii.

11. Compatibilitatea Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

proiectului de act normativ cu
legislația în domeniul
achizițiilor publice

2. Conformitatea proiectului
de act normativ cu legislaţia
comunitară în cazul
proiectelor ce transpun Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect
prevederi comunitare

21Impactul asupra sarcinilor Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

administrative

22Impactul asupra Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

întreprinderilor mici şi mijlocii

3. Măsuri normative necesare Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

aplicării directe a actelor
normative comunitare

4. Hotărâri ale Curţii de Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

Justiţie a Uniunii Europene

5. Alte acte normative şi/sau Acordul de Împrumut dintre România și Banca Internațională pentru
documente internaţionale din Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), aferent celui de-al doilea împrumut pentru
care decurg angajamente dezvoltare de politici (DPL 1)

6. Alte informaţii Nu este cazul

Secţiunea a 6-a

Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normative

1. Informaţii privind procesul

de consultare cu organizaţii
neguvernamentale, institute
de cercetare şi alte organisme
implicate
În elaborarea proiectului a fost îndeplinită procedura stabilită prin Legea
nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică,
prin afișarea proiectului de act normativ pe site-ul Ministerului
Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

2. Fundamentarea alegerii
organizaţiilor cu care a avut
loc consultarea, precum şi a
modului în care activitatea
acestor organizaţii este legată
de proiectul actului normativ
Au fost avute în vedere consultări cu uniunile profesionale şi autorităţi publice
implicate în activitatea de înregistrare a proprietăților imobiliare, precum
notari publici, persoane autorizate, reprezentanți ai Asociațiilor Comunelor și
municipiilor, etc.

3. Consultările organizate cu
autorităţile administraţiei
publice locale, în situaţia în
care proiectul de act
normativ are ca obiect
activităţi ale acestor
autorităţi, în condiţiile
Hotărârii Guvernului
nr.521/2005 privind
procedura de consultare a
structurilor asociative ale
autorităţilor administraţiei
publice locale la elaborarea
proiectelor de acte normative

4. Consultările desfăşurate în Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

cadrul consiliilor
interministeriale, în
conformitate cu prevederile
Hotărârii Guvernului
nr.750/2005 privind
constituirea consiliilor
interministeriale permanente

5. Informaţii privind avizarea

de către:

a) Consiliul Legislativ
Proiectul de act normativ va fi supus avizării Consiliului Legislativ
b) Consiliul Suprem de
Apărare a Ţării

c) Consiliul Economic şi Social

d) Consiliul Concurenţei

e) Curtea de Conturi

6. Alte informaţii Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

Secţiunea a 7-a

Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea proiectului de act normative

1. Informarea societăţii civile

cu privire la necesitatea
elaborării proiectului de act
normativ
2. Informarea societăţii civile Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect
cu privire la eventualul
impact asupra mediului în
urma implementării
proiectului de act normativ,
precum şi efectele asupra
sănătăţii şi securităţii
cetăţenilor sau diversităţii
biologice

3. Alte informaţii Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

Secţiunea a 8-a

Măsuri de implementare

1. Măsurile de punere în Nu se înfiinţează noi instituţii.

aplicare a proiectului de act
normativ de către autorităţile
administraţiei publice
centrale şi/sau locale –
înfiinţarea unor noi
organisme sau extinderea
competenţelor instituţiilor
existente

2. Alte informaţii Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect

 BIBLIOGRAFIE:

 O. Cocoș. Alina Cocoș (2003), Topografie – Cartografie, 400 de întrebări pentru

teste grilă. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti.
 O. Cocoș. Alina Cocoș (2004), Bazele topografiei. Editura Ars Docendi. Bucureşti.
 A. Năstase (1983), Cartografie – Topografie. Editura Didactică şi Pedagogică.
Bucureşti.
 A. Năstase, Osaci-Costache Gabriela (2000), Topografie – Cartografie. Lucrări
practice. Editura Fundaţiei „România de Mâine” . Bucureşti.
 A. Năstase, Osaci-Costache Gabriela (2001), Topografie – Cartografie. Editura
Fundaţiei „România de Mâine” . Bucureşti.
 A. Năstase, Osaci-Costache Gabriela (2002), Topografie – Cartografie. Lucrări
practice. Ediţia a II – a. Editura Fundaţiei „România de Mâine” . Bucureşti.
 A. Năstase, Osaci-Costache Gabriela (2000), Topografie – Cartografie. Ediţia a II -
a. Editura Fundaţiei „România de Mâine” . Bucureşti.
 A. Năstase, Osaci-Costache Gabriela (2000), Topografie – Cartografie. Lucrări
practice. Ediţia a III – a. Editura Fundaţiei „România de Mâine” . Bucureşti.
 Osaci-Costache Gabriela (2006), Topografie – Cartografie. Metodologie, exemple
rezolvate şi 355 de aplicaţii. Editura Universitară Bucureşti.
 Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie – Cartografie. Metodologie, exemple
rezolvate şi 355 de aplicaţii. Ediţia a II- revizuită. Editura Universitară Bucureşti.