MODELUL

CLASIFICAREA MODELELOR IN PROTEZAREA FIXA

Modelele se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii:

A) După materialele din care sunt confecţionate:
1. gipsuri:
• dure-clasa III
• extradure - clasa IV (Extrahart, Stone)
• cimenturi.
2. metale:
• depuse pe cale galvanică;
• aliaje uşor fuzibile;
• aliaje topite şi pulverizate;
• amalgame.
3. polimeri:
• răşini acrilice;
• poliuretanice;
• epoxidice cu adaos de umpluturi anorganice;
• epiminice;
4. materiale compozite;
5. siliconi.
B) După tehnologia de realizare:
• turnate - din gipsuri, mase plastice, aliaje uşor fuzibile;
• îndesate - cimenturi (FOZ, silicat), amalgame;
• galvanizate, pulverizate - din metale/aliaje;
• prin ardere de mase ceramice.
C) După caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bontului
(bonturilor):
• cu bonturi fixe;
• cu bonturi mobilizabile.
D) După destinaţia modelului:
• document;
• de studiu şi diagnostic;
• de lucru (pentru proteze unidentare, RPF etc);
• duplicat.

Clasificarea modelelor pentru realizarea protezelor fixe în funcţie de tehnologiile de realizare

11
 Modelele de studiu şi diagnostic sunt destinate pentru studiul unor situaţii clinice şi
pentru stabilirea unui diagnostic pe baza datelor culese în afara cavităţii bucale. Aceste
modele permit observarea unor detalii pe care nu le putem depista prin examen direct în
cavitatea bucală. Este obligatorie tumarea a două modele, maxilar şi mandibular precum şi a
unei chei de ocluzie în relaţie centrică.
Tot în această categorie se includ şi modelele documentare, obţinute prin depunerea
unor gipsuri speciale în amprente luate, de obicei, în prima şedinţă de prezentare a
pacientului, înainte de efectuarea oricărui tip de tratament. Ele sunt modele de orientare care
surprind statusul dento-parodontal al arcadelor dentare. Modelele documentare sunt piese de
referinţă în viitoarele aprecieri a calităţii unor reconstituiri, dar pot avea şi o valoare
ştiinţifică, didactică şi medico-legală.

REALIZAREA UNUI MODEL DIN GIPS DUR

Dozarea gipsurilor:
- pentru malaxare se folosesc instrumente curate şi fără resturi de gips vechi. Pulberea de
gipsuri dure şi apa distilată se vor doza după indicaţiile producătorului.
- Apa distilată se pune în bol, iar pulberea de gips se adauga ulterior încet (gipsul va absorbi
apa în cel puţin 20 secunde). Pentru a se obţine o pasta bine amestecată în timp scurt, gipsul
nu se adaugă deodata în cantitate mare.
- Când se folosesc cantitaţi de gips mari (de aproximativ 400 g), timpul de amestecare cu
vacuum-malaxorul este de 30 secunde, iar manual se vor face câte două mişcări de malaxare
pe secundă, timp de un minut.
Realizarea modelelor din gips
- Amprenta se pune cu impresiunile în sus pe o masă vibratoare, iar gipsul se toamă în
cantităţi mici, sub vibraţie pe marginea amprentei. Astfel, riscurile apariţiei incluziunilor de
aer sunt mai diminuate.
- După terminarea prizei materialului, modelele se demulează şi se depoziteaza la temperatura
camerei. Timpul de priză variază de la material la material, fiind de circa 20-30 minute.

Diferite
modalităţi de
soclare a
modelelor:
A - Tăierea
soclurilor după
Groberty;
B - Posibilităţi de
prelucrare a
soclurilor:
a - model realizat
în conformator
din material
plastic;
b - model soclat;
c - soclare prin
şlefuire la piatră;

12
 Soclarea modelelor:
- Suprafeţele laterale ale soclurilor se secţionează la 70° (superior) şi 65° (inferior) faţă
de planul frontal. în regiunea frontală modelul maxilar se secţionează in bizou formând cu
acelaşi plan frontal un unghi de 30°. Cele două jumătăţi frontale trebuie să fie egale.
Posterior molarilor de 6 ani, modelele se secţionează oblic, formându-se cu planul frontal
un unghi de 115°. Modelul inferior se rotunjeşte în regiunea frontală, de la canin la canin.
Manopera se face, deobicei la soclator, respectând liniile trasate anterior.
- Urmează soclarea bazei
modelelor care trebuie să fie
paralelă cu planul de ocluzie,
înălţimea fiecăruia ajungând in
final la 3,5 cm. În prezent se pot
utiliza conformatoare din
materiale elastice.
Etichetarea modelelor:
C - Conformatoare din materiale elastice pentru Pentru o identificare mai uşoară,
soclu atât pe modelul superior, cât şi pe
cel inferior vor fi inscripționate
cifre, litere sau chiar iniţialele numelui pacientului şi medicului. Se va menţiona eventual şi
data confecţionării modelului (cu precădere pe modelele documentare).
! Gipsul pentru soclu se toarnă după 20 minute de la începutul malaxării primului strat
de gips (din care s-a tumat modelul propriu-zis).
Finisarea modelului din gips dur şi tăierea bonturilor mobile se face fără ca modelul să ajungă
în contact cu apa. Apa determină mărirea dimensiunilor modelului cu un coeficient de 1/3 din
cel al expansiunii de priză.
Este recomandabil ca soclurile modelelor cu bonturi mobilizabile să fie turnate exclusiv
din gipsuri dure. Pentru unele sisteme de confecţionare a modelelor cu bonturi mobilizabile,
soclurile trebuie tumate din aceeaşi clasă de gips din care s-a realizat modelul propriu-zis. La
aceste sisteme, soclul se confundă cu modelul propriu-zis (ex: ACCU-TRAC, HIGH-TECH).

MODELE DE LUCRU PENTRU PROTEZE UNIDENTARE ŞI

PROTEZE PARŢIALE FIXE

Denumirea acestor modele se datorează faptului că pe ele se confecţionează machetele.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească aceste modele sunt:

• redarea în totalitate a detaliilor câmpului protetic, cu precădere a şanţului gingival şi
a gingiei interdentare;
• păstrarea integităţii modelului până la realizarea piesei protetice;
• posibilitatea de mobilizare a bonturilor dentare, chiar şi a celor cu gabarit mic, care
trebuie să se îndepărteze şi să se repună uşor în soclu;
• poziţionarea spaţială unică a bonturilor;
• paralelismul bonturilor;
• posibilitatea duplicării modelului de lucru.

13
1. MODELE MONOBLOC (CU BONTURI FIXE)
Modelele cu bonturi fixe, care se obţin prin depunerea în amprentă a gipsurilor dure sau
extradure, se practică tot mai rar în tehnologia protezelor fixe, fiind indicate în special pentru
confecţionarea arcadelor antagoniste.
Se numesc „monobloc" deoarece bonturile şi restul câmpului protetic fac corp comun cu
soclul modelului.
Tehnica de realizare
1. Pregătirea amprentei: spălare, dezinfecţie, uscare.
2. Pregătirea gipsului dur sau superdur se face respectând raportul apă/pulbere, conform
indicaţiilor producătorului, utilizând vacuum-malaxorul sau malaxarea manuală, prin metoda
saturării progresive.
3. Amprenta se pune pe masa vibratoare, se toamă pasta de gips dinspre marginea amprentei
mandibulare, respectiv centrul amprentei maxilare. Materialul pătrunde în toate detaliile, până
se depăşesc marginile care corespund fundurilor de sac.

Fig. ...... Modalitatea de depunere a pastei de gips dur în amprentă pentru a evita
forniarea incluziunilor de aer

4. Amprenta se ia de pe masa vibratoare şi se depune pe un suport timp de aproximativ 20-30

minute, cât durează priza gipsului. 5. Se creează câteva retenţii în baza modelului.
6. Se prepară o nouă pastă de gips, de acelaşi tip cu precedentul şi doar în cazuri excepţionale
un gips obişnuit.
7. Pasta se depune într-un conformator (corespunzător unui anumit tip de articulator sau
ocluzor), iar o cantitate mică se aplică peste modelul din amprentă, după care se răstoarnă
amprenta peste conformator.

Fig.........Obţinerea unui model de lucru monobloc (schemă); portamprenta(l); material de amprentă

(2); gips extradur (3); gips pentru soclu (4); limita dintre modelul propriu-zis şi soclu (I); retenţii (r);
conformatorul (d).
8. După priza gipsului (20-30 minute) se demulează amprenta şi se îndepărtează
conformatorul. Apoi, dacă este necesar, se finisează soclul la aparatul de soclat.
9. Modelul se usucă în cuptor timp de 30-60 minute (la 200°C).
10. Modelele se fixează în ocluzor sau articulator.
14
 MODELE CU BONTURI MOBILIZABILE

- sunt frecvent utilizate pentru elaborarea

protezelor unidentare, PPF şi protezărilor
compozite.
- Avantaje: datorită posibilităţii dezinserării
bonturilor din ansamblul modelului, tehnicianul
are un acces facil în modelarea feţelor
proximale.
- În literatura franceză de specialitate,
bontul mobilizabil este denumit „model
pozitiv unitar", prescurtat, model unitar
(MU).

Fig. ...... Model cu bonturi mobilizabile (schemă): (a)

bont mobilizabil clasic, (b) bont mobilizabil cu pin
dowel1

I. MODELUL CLASIC CU BONT MOBILIZABIL

Metoda aparține istoriei. Se obţin modele cu bonturi mobilizabile confecționate pe

baza unor AMPRENTE LUATE CU INEL DE CUPRU.
Tehnica implică doi timpi:

a) CONFECŢIONAREA BONTULUI MOBILIZABIL (MODELUL UNITAR, MU)

Bontul mobilizabil poate fi realizat din diferite materiale:
- gipsuri dure,
- cimenturi (FOZ, silicat, silicofosfat),
- polimeri (răşini acrilice autopolimerizabile, materiale compozite) şi
- amalgame (de cupru sau argint).
Confecţionarea bontului mobilizabil din gipsuri dure, după amprenta cu masă
termoplastică în inel de cupru prezintă două variante:
a. Prima variantă: o bandă de ceară calibrată de 10 mm înălţime se înfăşoară în jurul marginii
cervicale a inelului de cupru, de care se lipeşte. Se obţine un conformator cilindric în prelungirea
marginilor acestuia, în amprenta din interiorul inelului de introduce pastă de ghips dur prin vibrare
permanentă. înainte de priză se introduce, central, extremitatea retentivă a tijei metalice (fig. .......).

Fig. Fig.
Bontul mobilizabil turnat după Model cu bont mobilizabil clasic din gips dur (schemă):
amprenta cu masă termoplastică (a) vedere dinspre vestibular;
în inel de cupru. (b) secţiune sagitală
1
dowel (engl.) = pivot, ştift
15
b. A doua variantă:
- Inelul de cupru se scoate din amprentă.
- Se cofrează inelul cu o bandă de ceară sau hârtie cerată de 2 cm lăţime.
- Se prepară o pastă din gips dur, care se introduce prin vibrare continuă în inel, până ce
se atinge marginea cofrajului.
- După priza totală a gipsului se îndepărtează cofrajul, se prelucrează prelungirea
radiculară a bontului până se obţine o formă cilindro-conică neretentivă.
- Se marchează faţa vestibulară pentru a fixa poziţia bontului în model. Prelungirea conică
se ceruieşte pentru a uşura îndepărtarea bontului din model. Tot în acest scop se aplică un
mic buton de ceară pe vârful prelungirii (spre viitoarea bază a soclului).
Confecţionarea bontului mobilizabil din cimenturi are tot o valoare istorică.
Cimenturile nu se utilizează decât în cazul amprentelor luate cu inel de cupru. Mai
întrebuinţate au fost cimenturile silicofosfatice.
Confecţionarea bontului mobilizabil din amalgame se realizează astăzi foarte rar.
Se preferă amalgamele de cupru datorită costului lor mai redus. Amalgamul de cupm
se prezintă sub forma unor pastile sau granule care se încălzesc până când apar pe suprafaţa
lor mici picături de mercur. În acest moment ele se transferă într-un mojar, unde, prin frecare
cu un pistil aliajul devine plastic. Cu un fuloar, amalgamul se introduce strat cu strat în
amprenta luată cu masă termoplastică în inel de cupru.
Confecţionarea bonturilor mobilizabile din polimeri
- R.A. (ex.: polimetilmetacrilaţii PALAVIT şi PALADUR sunt abandonaţi la ora actuală
datorită reacţiei de polimerizare exoterme, a contracţiei mari de polimerizare şi durităţii lor
scăzute.
- răşinile epoxidice, epiminice şi poliuretanice. Pentru a creşte rezistenţa li s-au adăugat
umpluturi anorganice, cum ar fi particule metalice, de sticlă, ceramică, borosilicaţi sau
cuarţ.→materiale compozite. Ex: EPOXI-DIE (IVOCLAR), ALPHA DIE (SCHUTZ-
DENTAL), IMPREDUR. Se depun fară presiune în amprentă. Ele se întâresc într-un interval
scurt de timp. Utilizarea lor se asociază cu pinuri (dowel), eliminându-se astfel etapa de
confecţionare a prelungirii radiculare a bontului mobil.
Confecţionarea bonturilor mobilizabile din mase ceramice (DIAMOND DIE).
După introducerea în amprentă (în faza plastică), aceasta se depune m cuptor (650°C) unde
are loc sinterizarea. Expansiunea de priză (aproximativ 0,2%) este compensată de contracţia
de ardere.

b) CONFECŢIONAREA MODELULUI DE ANSAMBLU (MU ŞI MODELUL DINŢILOR

VECINI)

Modelul unitar - MU, realizat prin una din tehnicile

anterioare, se repune în inelul de cupru sau capa de
transfer, împreună cu care se repoziţionează în
amprenta de situaţie exact în poziţia iniţială.
În continuare se acoperă prelungirea radiculara a
MU cu un strat subţire de ceară şi se fixează o sferă de
ceară cu diametrul de 3-4 mm.
Aceasta are rolul de a uşura luxarea modelului unitar, după tumarea modelului de
ansamblu. Etapa următoare diferă în funcţie de modul în care s-a luat amprenta: într-un singur
timp (l), în doi timpi (2) şi în trei timpi (3).

16
 (1). Se toamă gips dur în amprenta cu bontul
mobil, depăşindu-se marginea acesteia cu 3-4 mm.
Peste gipsul dur se toamă alte straturi de gips, din
care se confecţionează soclul şi prelungirea distală.
După priză, se taie în prelungirea distală un şanţ
sub forma literei T sau Y.
Se izolează, după care se toarnă în amprenta
antagoniştilor modelul cu acelaşi nume, format şi
el din două părti: modelul propriu-zis al dinţilor
antagonişti din gips dur şi soclul împreună cu
prelungirea distală, care se adaptează perfect în
şanţul practicat anterior.
(2). In cazul amprentei în doi timpi se toamă întâi modelul de ansamblu cu prelungirea
distală (cheia de ocluzie) după metoda prezentată anterior. După priză se demulează
amprenta, aplicându-se pe modelul de ansamblu a doua amprentă care conţine impresiunile
antagoniştilor după care se toamă modelul dinţilor antagonişti.
(3). In cazul amprentei în trei timpi se toarnă separat modelul de ansamblu, modelul
antagoniştilor, după care se montează în ocluzor sau articulator în funcţie de a treia
amprentă (de înregistrare a ocluziei). Inainte de montarea în ocluzor sau articulator se
practică luxarea (mobilizarea) modelului unitar.

Prelucrarea bontului mobil. Bontul este detaşat din soclul modelului prin împringere pe
extremitatea tijei sau prin ciocănire pe extremitatea radiculară, când nu are tijă metalică.
Bontul este mobilizat din soclu pentru a fi prelucrat în zona cervicală. Este folosită o freză
sferică cu diametrul de 1,5-2 mm montată la piesa de mână, a motorului suspendat de tehnică
dentară. Prelucrarea constă în crearea unui şanţ adânc pe tot perimetrul bontului, dincolo de
limita cervicală. Marginea şanţului orientată spre bontul coronar apare evidentă şi reprezintă
reperul ce îl dirijează pe tehnician în modelarea machetei, în zona respectivă. Bontul fix în
soclu nu este posibil să fie prelucrat cervical.

Fig.
Bont mobilizabil clasic
(schemă):
(a) portiunea radiculară este
mai mare în diametru decât
preparaţia dentară
(b); portiune radiculară
preparată impropriu;
(c) prepararea regiunii
cervicale a bontului clasic cu
freza de acrilat
(d) prepararea regiunii
cervicale a bontului clasic cu
spatula;
(e) finisarea regiunii cervicale
a bontului clasic; (f) conturul
bontului clasic trebuie să fie
similar cu cel al unui dinte
natural;
(g) trasarea marginii
preparaţiei cu un creion.

17
II. MODELE CU BONTURI MOBILIZABILE
La ora actuală, bontul mobilizabil se poate realiza atât prin tehnici care apelează la
utilizarea pinurilor, cât şi prin procedee fără pinuri. Pinurile (dowel) sunt tije cilindro-conice,
care prezintă un cap retentiv ce se fixează în mijlocul bontului mobilizabil (fig. .....).
Fig. .......
1. Pinuri (dowel):
vedere laterală (a);
vedere superioară (b);
vedere inferioară (c),

2. Tipuri de sisteme
antirotaţionale:
pinuri drepte (A);
pinuri curbe (B);
două pinuri cu cap comun (C);
două pinuri paralele
independente (D);
cheie de plastic externă (E).

Etapele de realizare a unui model cu bont mobilizabil, prevăzut cu pinuri:

 examinarea amprentei; igienizarea amprentei (spălare, igienizare, dezinfecție, uscare).
 preparare gips: turnare amprentă: pentru inlay din gipsuri extradure.
Pinurile se centrează în impresiunile bonturilor din amprentă până la 13 mm de marginea
incizală sau se fixează în aceasta în cazul pinurilor care prezintă o prelungire distanţatoare.
Se pot utiliza unul sau două pinuri pentru fiecare bont, iar dacă există mai multe bonturi,
pinurile trebuie să fie paralele între ele. Acest lucru se obţine cu ajutorul unui aparat care
prezintă o plăcuţă de ghidaj în care se găsesc tijele de ghidaj. Acestea servesc la fixarea
pinurilor. Se mai poate utiliza şi o instalaţie specială ALPHA-PIN (SCHUTZ DENTAL).
Dacă nu posedăm un paralelograf, putem folosi pinuri ce prezintă o prelungire subţire sub
formă de sârmă care se îndoaie după necesităţi. Capul respectiv al pinului se centrează în
impresiunea bontului.
Se blochează şurubul care reglează glisarea plăcuţei, după care tijele se îndepărtează în
vederea tumării modelului. Se depune un gips extradur, care nu va depăşi înălţimea marginilor
amprentei cu mai mult de 3-4 mm.
În timpul cât gipsul se găseşte în faza plastică se introduc pinurile în poziţia anterior
determinate. La extremitatea lor liberă pinurile se pot solidariza cu o tijă de ceară.
După priza materialului se realizează un şanţ de ghidaj şi se izolează suprafaţa acestuia,
iar pinurile se acoperă cu un strat subţire de ceară. La vârful for se fixează fie o sferă de ceară,
fie o tijă cu diametrul de 3-4 mm care serveşte ulterior la reperarea şi luxarea mai uşoară a
pinului din soclul modelului.
Apoi se toamă soclul dintr-un gips dur, al cărui coeficient de expansiune la priză este
apropiat celui extradur, utilizat anterior. După priza acestuia se demulează amprenta, iar cu
ajutorul unei pânze de fierăstrău sau al unor aparate tip MODEL-CUT se secţionează mezial
şi distal fiecare bont până la nivelul soclului. Benzile de metal fixate anterior în amprentă pot
uşura mult această fază.
Soclul se încălzeşte la o sursă de căldură, după care fiecare pin se reperează şi se luxează
cu un instrument metalic.

18
 Etape de confecţionare a bonturilor
mobilizabile cu pinuri-Dowel:
A. benzi metalice (tip matrice) aplicate în
interiorul amprentei; B. secţiune V-O
prin amprentă la nivelul preparaţiilor,
bontul premolar (1); bontul unui molar
(2); distanţa maximă dintre pin şi
materialul de amprentă; C. secţiune
sagitală printr-o amprentă în care s-a
turnat un gips superdur şi s-au aplicat
pinurile: tijă de ceară (1); gips superdur
(2), D. după priza gipsului superdur se
frezeaza retenţii paralele cu pinurile; E.
realizarea şanţului de ghidaj cu ajutorul
unui disc diamantat; F. finalizarea
şanţului de ghidaj cu un instrument
pentru „smalţ" din trusa de modelat mase
ceramice; G. secţiune V-O printr-un bont
mobilizabil cu pin dowel; se observă
şanţul de ghidaj în care se adaptează
aproape perfect un instrument de modelat
marginea cervicală a machetei.

PROCEDEUL PINDEX
Procedeul PINDEX utilizează pinuri care, spre deosebire de tehnologia clasică, se
introduc în modelul arcadei după priza gipsului. Inelele de retenţie nu mai sunt necesare, ele
fiind înlocuite cu pinuri. Etape:
1. Amprentarea câmpului protetic şi a zonelor limitrofe; 2. Toaleta amprentei;
3. Tumarea unui gips superdur până la marginile amprentei sau până în.apropierea
acestora; modelul trebuie să aibă cel puţin 15 mm înălţime, excluzând dintii.
4. După priza finală (50-60 minute), se demulează amprenta, iar baza modelului se
şlefuieşte într-o suprafaţă perfect plană. Aceasta trebuie să fie perpendiculară pe axul de
inserţie al bonturilor mobilizabile.
5. Modelul se aplică cu baza pe stativul de înaintare al maşinii de găurit. Din partea
opusă, dinspre bonturile coronare se proiectează un fascicul (SPOT) luminos pentru a permite,
prin transparenţă, centrarea în mijlocul bontului mobil, respectiv al celorlalte elemente
mobilizabile. Adâncimea şi diametrul forajului vor fi individualizate în funcţie de model şi de
tipul pinului utilizat, astfel încât capul pinului să se adapteze exact în puţul forat. Puţurile se
forează perpendicular pe planul bazei modelului (în sensul mobilizării bonturilor) şi paralele
între ele. Pentru fiecare element se utilizează căte un pin. De asemenea, se introduc pinuri şi
m porţiunile de arcadă care nu se mobilizează.
6. Se izolează baza modelului propriu-zis şi se toamă soclul. Pentru aceasta se
utilizează un conformator în care se introduce pasta de gips preparată la un vacuum-malaxor
sau manual. Peste gipsul care încă nu a facut priză se aplică modelul cu pinuri, astfel încât
baza acestuia să fie perfect paralelă cu planul mesei de lucru.
7. După priza gipsului se îndepărtează conformatorul şi se finisează modelul la
soclator. 8. Mezial şi distal de fiecare element mobilizabil se realizează un şanţ cu ajutoml
aparatului MODEL-CUT sau cu o pânză de fierăstrău.
9. Cu ajutorul unui instrument ascuţit, dinspre baza soclului se luxează elementele
mobilizabile.
19
Procesul de forare al canalelor pentm pinuri este realizat de cele mai multe ori cu instalaţii
mecanice, dezavantajul acestora fiind reprezentat de resturile de gips rămase în canale, care
pot influenţa adaptarea bontului. De aceea clasa dispozitivelor de acest gen a fost îmbunătăţită
cu apariţia pe piaţă a Laser-pin-ului, instrument de poziţionare şi forare cu laser.

Sistemul Pindex: modelul trebuie să aibă cel puţin 15 mm înălţime, excluzând dintii (1); locurile canalelor pentru
pinuri sunt marcate cu un creion (2); semnele realizate sunt plasate sub spot-ul luminos al dispozitivului de trezat
canale pentru pinuri (3); degetele mari stabilizeaza modelul, în timp ce cu celelalte operatorul ridică dispozitivul
de frezare (4); resturile rezultate în urma frezării sunt îndepărtate (5); întâi sunt plasate pinurile scurte şi apoi
cele lungi (6); sunt poziţionate tecile corespunzătoare pinurilor (7); extremităţile tecilor pinurilor scurte sunt
blocate cu ceară (8); pe extremităţile libere ale pinurilor lungi este plasată ceară (9); cofrarea modelului (10);
turnarea modelului (11); îndepărtarea cerii de la extremitatea pinurilor lungi (12); secţionarea modelului (13);
mobilizarea bonturilor (14); modelul în articulator (15).
20
 MODELELE REALIZATE PRIN DEPUNERE DE METALE PE CALE
GALVANICĂ sunt de mare precizie şi posedă o rezistenţă mecanică deosebită.
Caracteristicile unui model obţinut pe cale galvanică sunt următoarele: fidelitatea
excepţională, duritate mare, stabilitate volumetrică (coeficient de contracţie 0,2-0,3%) şi
absenţa fenomenelor de îmbătrănire.
Principiul metodei se bazează pe depunerea electrolitică pe pereţii amprentei a unui strat
metalic (0,5-1 mm) de cupru, argint sau nichel. În funcţie de vechimea şi starea băii galvanice,
se aplică o tensiune între 2,8 şi 6 V şi o intensitate a curentului de aproximativ 10 mA.
Obţinerea acestui tip de model necesită parcurgerea a trei faze:
a) pregătirea suprafeţelor amprentei în vederea depunerii şi fixării straturilor de ioni metalici;
b) depunerea propriu-zisă a ionilor metalici;
c) definitivarea modelului prin aplicarea de gips dur în detaliile rămase libere ale amprentei.

MODELE REALIZATE PRIN DEPUNERE DE ALIAJE PULVERIZATE

SISTEMUL METALLOMAT
Principiul metodei constă în pulverizarea unui aliaj uşor fuzibil (compus din bismut,
zinc, argint şi plumb) cu interval de topire între 138-300 °C. Pulverizarea se face cu ajutorul
unui pistol direct pe suprafaţa amprentei. La noi în ţară, ca aliaj uşor fuzibil, mai cunoscut este
melotul.

MODELELE DUPLICAT ÎN TEHNOLOGIA PROTEZELOR FIXE

Deoarece modelul de lucru nu se poate turna sub presiune datorită structurii şi
proprietăţilor materialelor de amprentă utilizate în clinică, devine necesară obţinerea unei
amprente cu proprietăţi speciale care să corespundă condiţiilor de tumare a acestor modele.
Scopul final al acestui tip de duplicare este realizarea unor modele identice cu cele de lucru,
dar confecţionate din materiale cu o rezistenţă şi densitate mult superioare modelului iniţial.

1. Metoda de obținere a unui model duplicat foarte dur prin polimerizarea sub presiune
a elastomerilor de sinteză care amprentează modelul de lucru:
• izolarea şi lubrefierea modelului de lucru;
• prepararea elastomerului de consistenţă chitoasă şi aplicarea lui într-o portamprentă
corespunzătoare; • prepararea şi injectarea cu o seringă specială unui silicon fluid atât la
nivelul preparaţiilor de pe modelul de lucru, cât şi pe suprafaţa siliconului chitos;
• aplicarea centrată a portamprentei pe model;
• ansamblul model/amprentă se introduce într-un aparat, în care, timp de 6-7 minute,
se aplică pe portamprentă o presiune de 2 kg/cm2;
• după definitivarea prizei materialelor de amprentă, se demulează amprenta.
Suprafaţa acesteia este mult mai densă, mai omogenă şi mai exactă decât cea a unei
amprente similare realizată în cavitatea bucală. Tehnica de amprentare descrisă este similara
cu tehnica amprentei dublului amestec din cabinet. Ulterior, pe baza acestei amprente se pot
obţine modele exacte şi extrem de dure, prin diferite tehnologii (electrodepunere de metale,
injectare de răşini epoxi poliuretani).
2. Metoda de realizare a modelelor duplicat, pe baza unor amprente luate cu
hidrocoloizi ireversibili: este indicată în duplicarea oricăror modele de lucru. Se preferă
hidrocoloizii ireversibili, deoarece cei reversibili necesită o tehnologie mai complicate şi pot
altera suprafaţa materialului din care se confecţionează modelul. Etape:
21
 • Se derentivizează modelul de lucru;
• Se izolează modelul de lucru prin imersie timp de 2-3 minute într-un bol cu apă şi se
lubrefiază;
• Alegerea unei portamprente, de preferinţă metalică cu perforaţii;
• Vibromalaxarea alginatului predozat, aplicarea pe model a portamprentei încărcate
cu materialul de amprentare;
• Introducerea într-un aparat (de polimerizare) la o presiune de 2,5 kg/cm , pe durata
gelificării (care se realizează fară sursă de căldură şi în absenţa apei). După priza alginatului
se menţine încă patru minute pentru definitivarea reacţiei de priză;
• Dezinserţia amprentei;
• Confecţionarea modelului (modelelor) duplicat din gips extradur vibrospatulat sau
preparat cu vacuum-malaxorul, procedeu care contribuie decisiv la creşterea durităţii
modelului.

MODELUL VIRTUAL (NUMERIC) poate fi obținut prin:

• scanarea modelelor obţinute în urma unei amprente convenţionale; sau
• prin intermediul unei amprente opto-electronice. Odată realizată amprentarea optică
a câmpului protetic, medicului dentist sau tehnicianului îi este oferită posibilitatea de
importare a datelor culese în programe de grafică avansată (tip CAD) ce au menirea de a
realiza un model virtual pe baza informaţiilor obţinute la amprentare. Modelul în sine poate fi
vizualizat tridimensional şi poate fi rotit pentru a fi studiat din diverse perspective.

MODELUL AUXILIAR – (disciplina „Estetică dentară”)

Tehnica presupune obţinerea din silicon de condensare, a modelului buzelor şi
deschiderea fantei labiale în timpul surâsului. Peste acest model al buzelor se aplică rujul
şi/sau creionul de contur folosit uzual de pacient/pacientă. Acest model auxiliar se foloseşte
împreună cu modelele arcadelor dentare, facilitând obţinerea unor forme şi nuanţe optime
pentru protezele fixe din zona frontală la fiecare caz în parte.
Ca altemativă la modelele turnate amintite, există şi variante computerizate ale
modelelor buzelor şi fantei labiale ce permit o vizualizare tridimensională a viitoarelor lucrări
protetice în cavitatea bucală virtuală, cu posibilitatea testărilor gradelor de vizibilitate,
iluminare şi culoare a acestora.

22