Sunteți pe pagina 1din 11

NURSING ÎN SINDROAMELE CORONARIENE ACUTE (SCA)

Aterotromboza: un proces generalizat si progresiv


Placa vulnerabila
TIPURI DE ANGINA
• Clasificarea canadiana (corespunde claselor NYHA)
– Clasa I: angina pectorala la efort intens, rapid, prelungit
– Clasa II: angina la efort mediu, care limiteaza usor activitatea pacientului
– Clasa III: angina la activitati uzuale, eforturi mici
– Clasa IV: angina pectorala in repaus
• Angina de repaus/ de decubit
• Angina nocturna
• Angina de efort agravata/ crescendo
• Angina de novo
• Angina precoce post-infarct
• Angina Prinzmetal/ varianta
• PRIMARA – apare in absenta unor cauze extracardiace
• PRECIPITATA de afectiuni extracardiace – anemie, febra, infectii, tahiaritmii, stress emotional sau hipoxemie
Durerea este mai intensa, de mai lunga durata si declansarea ei nu mai este legata specific de efort
Modificari ECG de faza terminala fara unda Q si enzime de necroza miocardica
• Clasificarea Braunwald (numai pentru angina instabila)
– Clasa I: angina de efort severa, crescendo sau de novo
– Clasa II: angina de repaus subacuta, cu lipsa durerii in ultimele 48 de ore
– Clasa III: angina de repaus acuta, cu durere in ultimele 48 de ore
– Clasa IV: angina precoce postinfarct
Angina instabilă
(Braunwald)
ANGINA PRINZMETAL
• ECG – supradenivelare ST cu inglobare de unda T
• Test ECG de provocare la ergonovina
• Test de hiperventilatie cu producere de alcaloza
• Test presor la rece
• Coronarografia – poate evidentia spasmul coronarian
• Pacienti cu medie de varsta mai mica
• Coronarele pot fi aterosclerotice sau indemne
• Durerea
– Apare in repaus nefiind legata de un trigger
– Apare frecvent in aceeasi perioada a zilei
– Durata si intensitatea sunt relativ mari
– Cedeaza rapid la nitroglicerina

TEST ECG DE PROVOCARE CU ERGONOVINA


• Pentru diagnosticarea anginei vasospastice
• Determina

1
– Spasm coronarian cu durere tipica
– Modificari ECG – supradenivelare tranzitorie a segmentului
• Contraindicatii – IM recent, AVC, HTA severa, IVS, aritmii ventriculare, afectarea coronarei stangi sau
multicoronariana

Infarctul Miocardic - Definitie


• Definiţia infarctului:
necroza zonală a muşchiului cardiac datorită unei ischemii acute a teritoriului respectiv
(după episodul acut, în caz de supravieţuire, în următoarele săptămâni necroza este înlocuită de o cicatrice fibroasă).

IMA ESTE O URGENŢĂ MEDICALĂ !


• Prevalenţa:
IMA = cauza de deces pentru 20-25% din totalitatea deceselor.
România – 1992: cauza a 58 din 100 de decese = boli cardiovasculare, dintre care 25 prin IM.

IM Aterosclerotic
• Obstrucţia coronariană:
Majoritatea IM sunt determinate de obstrucţia trombotică a unei coronare subepicardice – fen. a fost demonstrat prin
coronarografia de contrast (angiografia vine să stabilească proporţia reală a ocluziei trom-botice  studiile angigrafice
au arătat existenţa unui trombus obstructiv coronar în peste 90% din cazuri în cadrul IM transmural).
b. Fisura plăcii de aterom:
Cascada secvenţială: fisura plăcii de aterom atrage după sine agregarea trombocitară  trombus primar plachetar alb
 trombus oclusiv, roşu, stabilizat prin reţea de fibrină ce conţine hematii(activarea coagulării plasmatice cu formarea
reţelei de fibrină şi stabilizarea fenomenului prin vasoconstricţie coronariană locală, produsă în special de tromboxanul
plachetar).
c. Fluxul miocardic rezidual:
Severitatea consecinţelor reducerii sau opririi fluxului coronar în morfopatologia infarctului depinde de câţiva factori
• mărimea şi viteaza de formare a trombusului oclusiv;
• stabilitatea acestuia;
• severitatea constricţiei coronare supraadăugate;
• mărimea fluxului prin colaterale.
OBS:
- flux rezidual minim sau absent  infarct transmural rapid constituit
- flux rezidual restant  necroza poate fi parcelară, netransmurală sau poate chiar lipsi(angină instabilă)
Constituirea trombusului obstruant

IM Neaterosclerotic
A. Boală coronariană obstructivă neaterosclerotică:
a) Arterita coronară(de regulă pe coronare mari):
- lues
- alte infecţii(TBC,Salmonella,lepră)
- periarterita nodoasă
- granulomatoză Wegener
- b. Takayasu
- lupus sitemic
b) Îngroşare parietală sau proliferare intimală(de regulă pe coronare mici):
- Sdr. X(boala coronarelor mici)
- amiloidoză
- mucopolizaharidoze
- asociata cu contraceptive şi fumat
2
- fibroză coronariană postiradiere
c) Compresie extrinsecă:
- tumori(metastaze subepicardice), rar intramurale
- anevrism de sinus Valsalva
B. Embolii pe arterele coronare:
- endocardită bacteriană
- prolaps de valvă mitrală
- tromb mural atrial sau ventricular stâng
- mixom atrial
- embolii intraoperatorii sau coronarografice
- fibroelastom papilar al sigmoidei aortice(’embolus fix’)
C. Traumatisme:
- disecţie coronară postangioplastie
- disecţie de aortă(mai ales ascendentă)
- contuzii sau alte traume penetrante
D. Anomalii coronariene congenitale:
a) Origine anormală din aortă
- din sinusul Valsalva contralateral
- artera coronară unică
- atrezie de ostium
b) Origine coronară din artera pulmonară
c) Fistule coronariene arteriovenoase
E. Tromboză coronară “in situ”:
- policitemia vera
- trombocitoză
- CID
F. Altele:
- spasm pe coronare libere
- IM nonQ pe cordul sever hipertrofic aflat în diverse condiţii de suprasolicitare
mecanică sau hipoxie prelungită

Durere
Durere de tip coronarian, dar foarte intensă, prelungită şi fără răspuns la nitraţi:

 Localizarea durerii:
 Iradierea durerii:
 Caracterul durerii
 Intensitatea durerii
 Durata durerii
 NU cedează la: nitroglicerină, analgetice uzuale, adeseori chiar şi la opiacee(efect incomplet şi trecător)
Tabloul clinic in infarct

• Simptomatologie:
 Durere de tip coronarian;
 Modificări de TA(cel mai adesea hipotensiune)
 Fenomene digestive
 Dispnee
 Palpitaţii
 Manifestări neurologice
 Alte manifestări (diaforeză, astenie)

3
Diagnosticul diferential
al durerii
• Angina pectorală instabilă
• Pneumotoraxul spontan
• Trombembolism pulmonar masiv(durere + hemoptizie, dispnee, cianoză extremă, dar fără staza pulmonară ca
semn de insuficienţă ventriculară stângă)
• Pericardita acută(durere accentuată în inspir, modificări EKG difuze)
• Disecţia de aortă(durere interscapulovertebral cu debut brusc, TA care diferă de la un membru la celălalt la
nivelul membrelor superioare, EKG posibil normal)
• Durere abdominală  pancreatita acută
 ulcerul complicat cu perforaţie sau penetraţie
• Durerea parietală din costocondrită (sdr. Tietze)
Modificarile Tensionale
Cel mai frecvent HIPOTENSIUNE.
Hipotensiunea apare în trei circumstanţe speciale:
 în IMA inferioare, când este de natură reflexă, vagală  reflex Bezold-Jarisch – vasodilataţie
coronariană şi arteriala sistemică la stimularea chemoreceptorilor coronarieni prin
ischemie;
 în IMA inferioare cu prindere semnificativă de VD, a cărui afectare duce la lipsa de umplere a VS;
 în IMA întinse antero-laterale, ca urmare a disfuncţiei pompă.

Rar hipertensiune arterială, la debut, la bolnavii hiperreactivi, cu hipercatecolaminemie marcată, cu infarct nu prea
întins şi cu antecedente HTA.

Administrarea tratamentului antihipertensiv şi/sau vasodilatator la debutul IMA trebuie reevaluată permanent, căci
dozele iniţiale devin adeseori excesive în următoarele zeci de minute!!
Clinic
• Stare generală:
 anxietate, căutarea unei poziţii antalgice fară succes;
 Dezechilibru vegetativ – primele zeci de minute:
 simpatic – IM antero-laterale
- bolnavi - palizi
- transpiraţii reci
- respiraţie rapidă, superficială
 parasimpatic – IM inferioare
- pacient cu - hipotensiune
- tegumente uscate
- bradicardie
- fen. digestive prezente
• Cardio-vascular:
 Ritmul: - tahi-/bradicardie
- extrasistole ventriculare în primele ore la marea majoritate
 TA: - uşor crescută la hipersimpatico- tonie şi la vechii HTA
- scăzută la activare de reflexe vagale
 Zg. cardiace:
- zg. cardiace, şi-n special ZI asurzite în faza acută a infarctului
- prezenţa aproape const. a ZIV datorită complianţei scăzute prin ischemie (com-plianţă sever alterată  galop
protodiast.)
- în formele complicate  suflu sistolic rombic la vârf sau endapexian produs de o insuficienţă mitrală ischemică
sau respec-tiv tricuspidiană în cazul unui infarct de ventricul drept(posibil şi DSV)
 Frecătura pericardică:

4
- la 10-20% din bolnavi, trecător, în zilele 2-3 de la debut, uneori cu persisten-ţă până la 14 zile în IMA întinse
cu re-modelaj crescut(echo la ½ din bolnavi lichidul este vizibil)
Diagnostic pozitiv
IMA in evolutie sau recent *
Cresterea tipica si descresterea graduala a Troponinelor sau
Cresterea mai rapida si descresterea markerilor biochimici de necroza miocardica (CK-MB),
insotita de macar unul din urmatoarele:
• Simptomele ischemiei (durere > 20 min)
• Aparitia undelor Q patologice
• Modificari ECG sugestive de ischemie (supra-/sub- denivelari de segment ST)
• Interventie arteriala coronariana (angioplastie).
Modificari ECG
Din punct de vedere al înregistrării EKG se disting două mari clase de infarct:

• Infarct transmural, care prezintă pe EKG undă Q - IM cu undă Q

• Infarct subendocardic, care NU prezintă pe EKG undă Q - IM non-Q


IM cu unda Q
Evoluţia tipică a IM transmural se face în 3 stadii:

 Stadiul acut
– faza acută iniţială (stadiul supraacut)
– faza de infarct acut constituit

 Stadiul subacut (de infarct recent)

 Stadiul cronic (de infarct vechi, sechelar)

Stadiul acut al IM transmural


Stadiul acut:
Se întinde de la debut până la 2-3 săptămâni şi pe parcursul său se întâlnesc toate cele trei modificări electrice de
bază
FAZA ACUTĂ INIŢIALĂ:
- de la debut până la maxim 4 h
- EKG:

FAZA DE INFARCT ACUT CONSTITUIT:


- de la 2-4 h de la debut la 2-3 săpt.
- EKG:
Stadiile subacut si cronic
II. Stadiul subacut:
- aspect de necroză şi de ischemie
- durata de la 2 săpt. până la 2-3 luni
ECG:

III. Stadiul cronic(sechelar) :


- dincolo de 2-3 luni
ECG:
Exceptii
• Fata de aceasta evolutie relativ standard a IM cu unda Q, pot interveni 3 exceptii importante:

5
• persistenta indefinita asupradenivelarii ST (de obicei asociata cu unda T inversata)
• persistenta indefinita a undei T negative
• disparitia in timp a undei Q patologice
IMA NonQ
• Anatomic-infarct subendocardic

• EKG: subdenivelare ST de cel puţin 2mm, cu durata de 0,08s de la pct J

Modificari enzimatice

Dinamica markerilor revelatori de necroza in IMA


Alte modificari biologice
• Hiperglicemia
– de stress(150 mg.) – tranzitorie (uneori persistă câteva zile)
– persistentă sau salt hiperglicemic prea mare(peste 180 mg.) situaţie în
care IM demască un diabet latent

• Hiperleucocitoza
– apare în prima zi şi dispare după o săptămână(3-5 zile),
– este leucocitoză cu neutrofile şi se datorează atât hiperca- tecolaminemiei, cât
şi reacţiei inflamatorii

• Sdr. inflamator
– VSH crescut() – apare din zilele 2-3 şi cedează în 2-3 săpt.
– fibrinogen crescut() – apare la 3-5 zile, dispărând la 1 lună
– proteina C reactivă crescută()

• Tulburări de coagulare
– status procoagulant(activare plachetară cu
trombocitoză tranzitorie)  corecţie prin tratament
– antiagregant plachetar şi anticoagulant

Paraclinic. Alte investigatii.


• Ecocardiografia – evidenţiere tulburărilor segmentare de cinetică(hipokinezie, akinezie, diskinezie) şi a
complicaţiilor eventuale când se face tardiv(insuficienţa mitrală, anevrismul ventricular)

• Scintigrafie cu:
- Ta201(hipocaptare în zona necrotică)
- Tc99m(hipercaptare în zona de necroză)
Ajută la evaluarea întinderii IMA.
Complicatii ale IMA
• Precoce
• Tardive

 Majore - aritmii
- insuficienţa de pompă
- ischemie persistentă sau recurentă

6
- accidente trombembolice
- complicaţii mecanice
- anevrismul ventricular

 Minore - pericardita periinfarct


- pneumonii prin suprainfecţia stazei
pulmonare
- hipotrofii musculare
- tromboze venoase superficiale

Tulburarile de ritm
Sunt documentate la 72-96% din pacienţi dar pot apărea şi în faza de prespital, deci frecvenţa poate fi 100%.
Aritmiile pot influenţa mortalitatea imediată şi prognosticul la distanţă prin trei modalităţi principale:
- prin predispunere la sau degenerare către FIV
- prin consecinţe hemodinamice directe
- prin compromiterea viabilităţii miocardului din zona la risc periinfarct datorită creşterii necesarului de
oxigen.
În general:
• aritmiile ventriculare sunt o consecinţă a instabilităţii electrice de origine ischemică
• aritmiile supraventriculare, o consecinţă a insuficienţei de pompă sau a hipercatecolaminemiei.
Tulburarile hemodinamice
Disfuncţia de pompă reprezintă o complicaţie redutabilă a IMA, fiind frecvent asociată unei necroze întinse.
Există chiar o directă proporţionalitate între mărimea necrozei şi gradul disfuncţiei de pompă.
Uneori însă se pot intrica şi mecanisme auxiliare, care contribuie la deteriorarea hemodinamică, în special
tahiaritmiile, hipovolemia absolută sau relativă şi complicaţiile mecanice.
Consecintele ischemiei miocardice
• Miocard hibernant
• Miocard siderat
• Fenomenul “no-reflow”
Miocard hibernant
• Hipofunctie miocardica aparuta ca urmare a reducerii cronice a fluxului coronar in teritoriul respectiv
• Este reversibila/partial reversibila in momentul in care relatia oferta-cerere de O2 se modifica favorabil
• Procesul de recuperare este de obicei lung (sapt.-luni)
• Apare in :
– AP stabila
– AI
– cardiomiopatie ischemica
Miocard siderat
• Disfunctie ventriculara tranzitorie post-ischemica , in absenta unor modificari morfopatologice ireversibile, cu
flux coronarian normal.
• Apare imediat dupa un episod ischemic, dupa angioplastie coronara, IMA incipiente intrerupte printr-o
tromboliza eficienta
• Se recupereaza spontan in timp scurt
Fenomenul de “no-reflow”
(lipsa de flux anterograd)
• Se descrie coronarografic si consta in lipsa fluxului distal de obstructie, desi s-a realizat o permeabilizare
eficienta a vasului (angioplastie).

7
• Mecanism probabil: disfunctia microcirculatiei intramiocardice

Ischemia miocardica postinfarct


Complicaţie gravă care reflectă ischemie activă reziduală, după ocluzie coronariană acută:
FORME:
*Angina pectorala postinfarct:
*Ischemia silenţioasă
*Extensia infarctului
*Recidiva de infarct.
Remodelarea ventriculara
Remodelarea ventriculară:
totalitatea fenomenelor de modificare a formei şi a dimensiunii ventriculare după infarct, ce cuprinde pe de-o
parte, modificările de formă şi dimensiuni ale zonei infarctate şi, pe de altă parte, modificările de formă şi
dimensiuni ale miocardului sănătos

Expansiunea infarctului:
fen. acut, care apare în primele zile de la debut în unele infarcte întinse(de obicei antero- apicale), şi constă în
dilatarea şi subţierea segmentului infarctat  apare în perioada de minimă rezistenţă, înaintea inflamaţiei reparatorii
şi duce la formarea de anevrism ventricular

Remodelarea ventriculară propriu-zisă


include şi miocardul sănătos, care se dilată pentru a compensa prin mecanism Frank-Starling pierderea
iniţială de masă contractilă
influenţată de 4 factori:
- mărimea necrozei
- recanalizarea şi păstrarea patenţei arterei responsabile a infarctului
- condiţii optime de pre- şi post sarcină, în special în perioada acută
- influenţarea farmacologică a cicatrizării
– glucocorticoizii şi AINS(indometacina) => cicatrice proastă
– IEC => reduce formarea şi mărimea anevrismului ventricular nu doar
hemodinamic ci şi prin favorizarea unei cicatrici mai solide
Alte complicatii

• Rupturile miocardice

• Anevrism ventricular

• Trombozele intracavitare

• Afectarea pericardului

ACCIDENTE TROMBEMBOLICE
TROMBEMBOLISM SISTEMIC
o Tromboza intraventriculară pe zona akinetică/ diskinetică dată de cicatrice(infarcte anterioare întinse)
o Rar tromb atrial sau pe fond de FIA
o În stare de şoc trombi in situ
o Trombii murali apar la 3-5 zile frecvent în apexul ventriculului stâng, excepţional în Vde.; apar invariabil în
anevrisme ventriculare.
Însoţesc IMA transmurale anterioare întinse, rar IMA inferioare.
Localizare de la embolii cerebrale până la embolii în vasele periferice.

8
ACCIDENTE TROMBEMBOLICE
TEP
o Repausul la pat în IMA mai ales la cei predispuşi, poate conduce la tromboze venoase profunde cu risc de
apariţie a TEP.
Origine aproape exclusiva la nivelul membrelor inferioare la bolnavii cu stază sistemică.

TRATAMENT profilactic:
anticoagulante 3-4 săpt. postinfarct
Tromb intraventricular în IMA anterior
Complicaţii mecanice
• Apar precoce în primele 3-4 zile datorită forţelor de forfecare dezvoltate la limita dintre zona de miocard
sănătos şi zona de infarct akinetică
Rupturile de perete liber, de sept sau de muşchi papilari au o incidenţă cumulată de circa 10-20% şi răspund de 20-
30% din decesele intraspitaliceşti din infarct.
 Ruptura peretelui liber ventricular
 Ruptura de sept interventricular cu DSV variabil ca dimensiuni
 Fisura de perete liber
 Insuficienţa mitrală
Infarctizare a septului cu ruptură la nivel interventricular
Ruptura muşchiului papilar postero-medial
Complicaţiile tardive
Sunt funcţie de: - întinderea infarctului
- calitatea cicatricei
- leziunile coronariene reziduale
- persistenţa factorilor de risc proaritmogeni

• Insuficienţa cardiacă tardivă


• Recidivă de infarct – în alt teritoriu
• Complicaţiile trombembolice şi aritmice
• Sdr. Dressler
= expresia tardivă a unei reacţii autoimune a organismului la miocardiocitele necrozate eliberate în circulaţie din
zona de infarct
- apare la 7-14 zile de la debutul IMA şi constă în asocierea de: pericardită, pleurezie, febră şi sindrom
inflamator biologic(creşte VSH, fibrinogenul, proteina C reactivă)
- nu are semnificaţie prognostică), rareori necesitând corticoterapie
1.Nevoia de a respira
Diagnosticul de nursing:Dificultate în respiraţie – dispnee – din cauza durerii
Obiective:Restabilirea respiraţiei normale
Intervenţii autonome - poziţia şezândă, susţinut sau semişezând-căile respiratorii libere + sondă endonazală;-
oxigenoterapie;-aspiraţia secreţiilor.
Intervenţii delegate – administrarea de analeptice respiratorii.
2. Nevoia de a se hidrata, de a bea şi a mânca
Diagnostic de nursing: Dificultate în a bea şi a mânca din cauza durerii şi imobilizării la pat
Obiective: Asigurarea unui regim dietetic cores-punzător şi supravegherea acestuia la nevoie
Intervenţii autonome
- perfuzie cu substituenţi
-pregătirea de materiale şi soluţii;
-se reduce din alimente explicând bolnavului impor-tanţa regimului şi respecta-rea acestuia.
Intervenţii delegate – regim igienico-dietetic impus
3. Nevoia de a elimina
Diagnosticul de nursing: Dificultate în a elimina, transpiraţii abundente, prezenţa vărsăturilor.
9
Obiective: Facilitarea eliminărilor în mod normal
Intervenţii autonome
-ajutarea bolnavului să verse
-monitorizarea numărului de vărsături;
-instalarea şi supravegherea sondei vezicale (condiţii de asepsie perfectă);
-captarea scaunului şi notarea;
-clisme evacuatorii la nevoie (pregătite şi efectuate);
-îngrijirea tegumentelor şi a mucoaselor
• Intervenţii delegate
-determinarea cantităţii de lichide pierdute;
-administrarea de antivomitive, antidiareice;
-administrarea de laxative uşoare în constipaţie.
4. Nevoia de a se odihni
Diagnosticul de nursing: Imposibilitatea de a se odihni din cauza crizelor dureroase şi a anxietăţii
Obiective: Ajutarea bolnavului să se odihnească
Intervenţii autonome:
- camera să fie bine aerisită, călduroasă, linişte;
-poziţie comodă a pacientului;
-discuţii cu bolnavul explicând starea actuală;
-liniştea bolnavului.
Intervenţii delegate:
-administrarea de tranchilizante.
5. Nevoia de a evita pericolele
Diagnostic de nursing: Imposibilitatea de a evita pericolele din cauza durerii, anxietăţii, tulburărilor de ritm cardiac cu
scăderea debitului cardiac
Obiective: Reducerea durerii, anxietăţii şi tulburărilor cardiace de ritm
Intervenţii autonome
-poziţionarea bolnavului în decubit dorsal ridicat;
-oprirea efortului fizic cu repaus total;
-observarea şi notarea în foaie a funcţiilor vitale;
-convingerea pacientului să nu facă nici un fel de efort;
-asigurarea urinarului şi ploscăi la pat;
-asigurarea toaletei parţiale, fără participarea bolnavului;
-pregătirea instrumentele şi materialele pentru diferite recoltări;
-asigurarea instalaţiei şi sondei de oxigen, după obţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare;
-pregătirea perfuziilor şi a soluţiilor de perfuzat;
-pregătirea pacientului pentru EKG;
Intervenţii delegate
-EKG, radiografii cord-pulmon;
-recoltarea sângelui şi urinii;
-administrarea de analgetice, anxiolitice, analeptice şi diuretice.
6. Nevoia de a se mişca, de a avea postura dorită
Diagnostic de nursing: Evitarea mişcărilor datorită fricii să nu se instalaze durerea precordială după repausul absolut
la pat
Obiective: Ca bolnavul să-şi recapate încrederea în efectuarea mişcărilor
Intervenţii autonome
-repaus absolut la pat fără nici un fel de efort, urmat în timp de mişcări pasive şi mai târziu active;
-reluarea programului zilnic normal în raport cu valorile de puls, tensiunea arterială şi manifestările EKG.
Intervenţii delegate
-repaus impus la pat;
-reluarea mişcărilor la indicaţia medicului;
-efectuarea de probe funcţionale în cursul unui efort fizic pentru aflarea toleranţei la efort
10
7. Nevoia de a păstra tegumentele curate
Diagnostic de nursing: Imposibilitatea de menţine tegumentele curate din cauza repausului obligatoriu la pat şi a
tulburărilor de ritm cardiac
Obiective: asigurarea toaletei tegumentare
Intervenţii autonome
-executarea toaletei tegumentelor zilnic;
-efectuarea toaletei genitale şi anale după micţiuni şi scaune;
-efectuarea masajelor pentru prevenirea tulburărilor circulatorii;
-îngrijirea cavităţii bucale şi badijonarea cu glicerină boraxată;
-schimbarea lenjeriei de corp şi pat ori de câte ori este nevoie.
8. Nevoia de a păstra temperatura corpului în limite normale
Diagnostic de nursing: Dificultatea de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale datorită tulburărilor de ritm
cardiac cu scăderea debitului
Obiective: Asigurarea unei temperaturi normale
Intervenţii autonome
-modificarea mediului ambiant pentru asigurarea confortului termic;
-înregistrarea temperaturii în foaia de observaţie de două ori pe zi;
-hidratarea bolnavul;
-supravegherea transpiraţiei şi îngrijirea tegumentelor
Intervenţii delegate
-administrarea antitermicelor la indicaţia medicului.
9. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Diagnosticul de nursing: Dificultatea în a se îmbrăca şi dezbrăca din cauza tulburărilor de ritm cardiac (efortului)
Obiective: Asistarea pacientului în activitatea de îmbrăcare/dezbrăcare
Intervenţii autonome
-dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului după efectuarea toaletei zilnice, iniţial pasiv, iar după un timp cu efort minim
din partea acestuia;
-ajutor la îmbrăcarea cu pijama moale, comodă, călduroasă;
-evitarea îmbrăcămintei strimte, care poate produce disconfort
10. Nevoia de a comunica şi învăţa
Diagnostic de nursing: Dorinţa anxioasă a pacientului de a cunoaşte boala, convalescenţa şi modul în care se păstrează
o stare de sănătate relativă
Obiective: Informare corectă despre boală şi reducerea anxietăţii
Intervenţii autonome:
-discutarea stării actuale, a modului de administrare a medicamentelor şi efectului lor asupra organismului;
-informarea despre împrejurările de apariţie a bolii;
-educaţia pacientului pentru evitarea stărilor conflictuale, stresului;
-informarea cu privire la factorii de risc şi măsurile de ameliorare a lor
-convingerea pacientului că mişcarea este un factor important, cu condiţia evitării efortului fizic excesiv;
-educarea consensuală a familiei, care trebuie să creeze în jurul bolnavului un mediu de siguranţă.

11