1

Analiza politică a perioadei18septembrie – 1 octombrie

▪ Moțiunea de cenzură la adresa guvernului Ponta a eșuat, primind 207 voturi din
cele 276minim necesare. Rezultatul era logic prin prisma faptului că PNL nu s-a arătat
dispus să negocieze cu PSD, UNPR sau ALDE. Astfel, liberalii au înregistrat o
înfrângere care a subliniat raportul de forțe din parlament, în continuare defavorabil lor.
Trimiterea lui Victor Ponta în judecată a fost motivul principal pentru depunerea
moțiunii, însă acest eveniment a avut loc mult prea devreme față de data alegerilor
locale pentru ca liberalii să poată extrage un beneficiu electoral din sublinierea asocierii
“PSD=Ponta”. Acest lucru era și este important în contextul în care marea dilemă cu
care se confruntă PNL în vederea anului viitor, atât la locale cât și la parlamentare, este
mobilizarea electoratului anti-Ponta din turul doi al alegerilor prezidențiale (de anul
trecut).
Din perspectiva PSD, moțiunea a demonstrat că UNPR este un partener de încredere,
punându-se încă o caramidă în formarea unei alianțe la locale și parlamentare. De
asemenea, Liviu Dragnea era obligat să mențină PSD la guvernare în contextul
alegerilor interne care se apropie, un succes al moțiunii decredibilizându-l profund. Însă
odată ce moțiunea a fost respinsă, Dragnea va încerca să-l înlocuiască pe Ponta din
poziția de prim-ministru în noiembrie și februarie-martie pentru că:
- Dragnea este conștient de riscurile de imagine pe care le prezintă expunerea
mediatică a procesului în care Ponta este inculpat, în special în orașele mari, în
contextul în care procesul ar trena, astfel încât să dureze până în primăvara și vara
anului viitor;
- Tendința naturală în PSD dar și în alte partide este de unificare a puterii într-o singură
mână (modele de partajare a puterii între doi sau trei lideri nu fac parte din tradiția
social-democraților români). Poziția ocupată de Ponta în arhitectura statului român,
chiar și lipsită de conținut datorită controlului exercitat de către Dragnea asupra
miniștrilor, reprezintă un pericol potențial pentru Dragnea.

▪ Începând de luni, parlamentarii liberali intră în grevă japoneză ca reacție la

nesoluționarea subiectului votului prin corespondență.
(Măsura PNL are și rolul de a atenua impactul public al eșecului moțiunii de cenzură).
Neadoptarea legii până în noiembrie implică menținerea sistemului actual de vot în
diaspora și la alegerile parlamentare din 2016. Există o probabilitate mică - dar demnă
de luat în seamă - ca această situație să ducă la apariția unor proteste civice de-a
lungul lunii noiembrie, în România și/sau în rândul românilor din străinătate.

▪Alegerea noului președinte al PSD.

 2

Exceptând apariția unui eveniment insolit, Liviu Dragnea va continua să fie președintele
partidului și după scrutin. Unii dintre potențialii candidați(Șerban Nicolae și Daniel Savu)
nu au îndeplinit condițiile necesarepentru a se putea înscrie în cursă, în timp ce Robert
Negoiță a renunțat. Astfel, un efort logistic major riscă să creeze probleme de imagine
partidului care-l demarează.
Un președinte ales cu 100% din voturi (cazul actual) sau cu peste 90% (cum ar fi fost
cazul dacă Nicolae sau Savu candidau) este puternic legitimat; situația în partid se
clarifică, în special în perspectiva localelor; însă pentru publicul din afara partidului lipsa
competiției se traduce printr-un scrutin ilogic, și deci o farsă.
Prin comparație, la alegeri interne din trecutul PSD lista candidaturilor anunțate inițial
era vastă și sonoră (ex. 2010: Radu Mazăre, Miron Mitrea, Adrian Năstase, Cristian
Diaconescu, Mircea Geoană, Victor Ponta). Situația actuală este mult mai ternă, cauza
principală fiind existența unei crize a resurselor umane, lipsind personajele de calitate,
cu anvergură strategică și credibilitate în teritoriu care să fie dispuse să intre într-o
confruntare directă cu actualul președinte interimar al partidului.

▪Conform INSCOP1, PNL are în continuare întâietatea în planul opțiunilor de vot.

Liberalii se află în palierul 42% - 44% ca și în toate lunile de la alegerile prezidențiale
încoace. INSCOP a ales să monitorizeze opțiunile de vot pentru PSD și UNPR separat,
spre deosebire de lunile anterioare. Din acest motiv PSD înregistrează 35% din
opțiunile de vot, un minim al ultimilor ani, în timp ce UNPR posedă 5,2%, o valoare care
ar sălta partidul peste prag la alegerile parlamentare de anul viitor.
Cu excepția UDMR, toate celelalte partide au dificultăți în a obține măcar 3% din voturi.
Realizarea sondajului de opinie s-a încheiat cu două zile înainte ca Victor Ponta să fie
trimis în judecată. De asemenea, sondajul a avut loc în timp ce Traian Băsescu
prezenta public poziționarea sa față de criza refugiaților; PMP este la aceeași cotă ca și
în mai (2,4% – 2,5%), eventualele efecte ale discursului fostului președinte urmând să
fie măsurate cu precizie luna următoare.
Conform aceluiași sondaj2 încrederea în președintele României este în scădere față de
lunile anterioare, fiind însă superioară cotei simbolice de 50%. Situația lui Klaus
Iohannis este ajutată și de faptul că al doilea om politic în planul popularității – premierul
Ponta – beneficiază de încrederea a 22,8% din românii aflați în țară, adică de două ori
și jumătate mai puțin decât Iohannis, ceilalți politicieni fiind mult mai jos.

1
http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2015/09/INSCOP-09.2015-Vot-partide.pdf
2
http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2015/09/INSCOP-09.-2015-Incredere-personalitati.pdf