Erori şi complicaţii în endodonție

În procesul tratamentului endodontic este posibil să apară relativ des un şir de com-
plicaţii şi erori medicale, datorate particularităţilor evoluţiei proceselor patologice in
pulpă sau în periodont, particularităţilor anatomice ale dinţilor, stării imunologice şi a
reacţiei pa~ientului.
Principalele cauze ale erorilor în cazul tratamentului endodontic sunt:
• Necunoaşterea anatomiei şi morfologiei dinţilor;
• Prezenţa zonelor, care topografic se învecinează cu risc posibil;
• Utilizarea instrumentelor endodontice necorespunzătoare;
• Utilizarea metodelor (tehnicilor) de tratament incorecte.
Exista factori care pot favoriza in mod semnificativ reusita tratamentului endodontic:
- absenta infectiei periapicale,
- o obturatie endodontica bine condensata, care sa se extinda pana la 2 mm de
apexul radiologic si nu dincolo de acesta,
- o restaurare coronara adecvata,
- utilizarea unui sistem de izolare de tip diga in timpul manoperelor,
- cazurile ce presupun un tratament endodontic per primam, fata de retratament.
Alti factori au capacitatea de a influenta rata de succes, dar acestia nu au fost inca
cuantificati. Desi exista o gama mai larga de factori care pot influenta rezultatul
tratamentului endodontic, succesul depinde in mod esential de eliminarea infectiei
prezente in canal la inceputul acestuia si de impiedicarea contaminarii in timpul
procedurilor de tratament.
Tratamentul endodontic este combinatia dintre prepararea mecano-chimica a
spatiului radicular pentru a facilita amplasarea unui material biocompatibil care sa
sigileze canalul in intregime. Prin aceasta, microorganismele si materia organica ce se
poate descompune si sustine dezvoltarea bacteriana sunt indepartate, pentru a
mentine sau restaura sanatatea tesuturilor periradiculare. Articolul doreste sa
dezbata succesul tratamentului endodontic si factorii ce afecteaza rezultatul acestuia,
cum ar fi : microbii, corpii straini, epiteliul, precum si factori preoperativi,
intraoperativi si alti factori combinati.

Definirea rezultatului : succes versus esec

Clasificarea rezultatului tratamentului in succes sau esec este fundamentala cand se
evalueaza rezultatele ce pot afecta tratamentul endodontic. Inevitabil, mai multe
variante trebuie luate in considerare cand se evalueaza rezultatul si multe din cazuri
nu pot fi identificate cu usurinta.
In termeni histologici, succesul endodontic presupune o reparare completa a
tesuturilor periapicale, fara prezenta celulelor inflamatorii. Acest deziderat este
destul de dificil de atins insa, si ne bazam mai mult pe indicatorii clinici si radiologici
care evalueaza rezultatul.
Abbot a propus mai multi indicatori ai succesului tratamentului versus esec (tabel).
Revederea acestora este utila cand se evalueaza succesul endodontic si variabilele
asociate.
SUCCES ESEC

SUCCES
 Nici un semn clinic sau simptom al
infectiei sau inflamatiei in urma
tratamentului
 Nici o pierdere a functiei
 Nici un semn radiologic al unei
patologii in desfasurare
 reducere in dimensiunea si
densitatea oricarei
radiotransparente periapicale
preexistente
ESEC
 Dintele tratat este simptomatic
sau are unaspect anormal
 Tesutul moale raspunde anormal
la palpare sau alta examinare
 Radiografia arata ca leziunea
periapicala a aparut dupa
tratametul endodontic
 leziune periapicala care era
evidenta radiografic inainte de
tratament nu s-a vindecat sau si-a
marit dimensiunea

Succesul tratamentului endododntic

Este important sa ne intrebam:”cat succes obtinem cu terapia endodontica?” Ratele
de succes,bazandu-se pe criterii stricte,se situeaza intre 31%-96%, dupa unele
cercetari chiar pana la 98,7%, sau 100%. O revizuire a literaturii de specialitate, dupa
combinarea datelor de la 76 de studii ce utilizau doua metode diferite de examinare,
au estimat: in 40 din studii in medie un procent de 74,4% succes, utilizand criteriile
stricte de evaluare radiologica, iar alte 36 de studii ce utilizau criterii lejere de
evaluare radiologia, procentul de succes a fost in medie de 85,2 %. Unul dintre
studiile cele mai comprehensive ce analizeaza rata de succes (RS) a
tratamentului endodontic a fost realizat de Sjogren et al in 1990 si arata ca RS variaza
intre 91% si 96%, functie de statusul biologic initial al pulpei, de factori cum ar fi:
prezenta/absenta obturatiei de canal, de prezenta/absenta leziunilor periapicale. Este
important de inteles ca factorii care influenteaza rezultatul tratamentului astfel incat
modalitatile de tratament a fie adaptate si imbunatatite.

Factori care afecteaza rezultatul tratamentului:

A. A spectele teoretice:
1. Bacteriile :
Primul si cel mai important factor in determinarea succesului unei restaurari
endodontice pe termen lung este prezenta si /sau persistenta microorganismelor.
Cand discutam despre rolul bacteriilor in canalul radicular si spatiile periradiculare,
trebuie sa ne intoarcem catre studiul realizat de Kakehashi et al., care au demonstrat,
intr-un studiu gnotobiotic, ca microorganismele insele sunt cauza inflamatiei pulpare,
necrozei, sau a infectiilor periradiculare. In consecinta, o indepartare inadecvata a
florei microbiene ( bacterii, virusuri, fungi), duce la o infectie continua si la o
persistenta a starii inflamatorii.
Instrumentele fracturate si canalele radiculare omise au fost de asemenea adaugate
totusi ca o posibila cauza a esecului . Cu toate astea, insa, in cele mai multe studii
longitudinale ( ca cel al lui Sjogren et al.), majoritatea cauzelor se reduc in cele din
urma la invazia sau colonizarea bacteriana a spatiului endodontic.

Tubuli dentinari infiltrati cu microorganisme

Exista dovezi clare ca in urma prepararii mecano-chimice nu pot fi indepartate toate
microorganismele din canalele radiculare. Totusi, este posibila minimizarea cantitatii
de flora bacteriana prezenta in acest spatiu, respectand cu strictete protocolul
operator si masurile de control al infectiei, pastrand-o la un „nivel critic”. Mentinerea
unei sigilari coronare etanse dupa finalizarea tratamentului endodontic este, de
asemenea, fundamentala in minimizarea colonizarii bacteriene, in cele mai multe
cazuri, cand dezvoltarea bacteriana este tinuta sub control, sistemul de aparare al
gazdei va raspunde adecvat antigenului. Astfel, fundamentala pentru rezultatul
tratamentului endodontic este capacitatea clinicianului de a minimiza
(re)colonizarea bacteriana la acest nivel.

2. Corpii straini:
Distrugerea mecanica sau prezenta corpilor straini in spatiul periradicular, care are
loc in cazul perforatiilor, supraobturatiilor sau traumei cronice, vor cauza distrugeri
periradiculare prin inflamatie cronica persistenta, daca factorii iritanti nu sunt
indepartati. Au fost mentionati o serie de iritranti: fragmente de vegetale, conuri de
hartie, celuloza si o gama larga de diverse materiale. Problema apare cand un anumit
material sau substanta nu poate fi indepartata, ducand la o stare de iritatie
inflamatorie cronic
Gutaperca dezintegrată drept cauză potenţială pentru eşecul tratamentului endodontic al
parodontitelor apicale cronice. Conglomeratele de particule fine (a) induc o reacţie intensă circumscrisă
tisular (TR) în jurul particulelor. Regiunea demaractă în (a) este mărită în (b). de observat particulele fine de
gutapercă (* in c, GP în d) sunt încojurate de numeroase celule mononucleare (MNC). Mărire: (a) 30x, (b)
80x, (c) 200x şi(d) 750x. (Nair, 2002.)
O categorie aparte de corpi straini o constituie materialele de obturatie. S-a constatat
ca in timp, sigilantii sunt fagocitati de catre macrofage, iar surplusul de material din
supraobturatie va intarzia vindecarea, fara totusi a o impiedica. Microorganismele
sunt de departe mai iritante decat materialele de obturatie.
Granulom masiv determinat de conurile de hârtie afectând canalul radicular (a). regiunea demarcată
în (b) este mărită în (c) şi marită şi mai mult în (d). De observat vârful conului de hârtie care se proectează în
leziunea de parodontită apicală şi placa bacteraină aderând de suprafaţa conului de hârtie. RT, vârful
rădăcinii; EP, epiteliu; PC, celulă de plantă Mărire: (a) 20x, (b) 40x, (c) 60x şi(d) 150x. (Nair, 2002.

3. Epiteliul:
Un alt factor care poate afecta rezultatul tratamentului endodontic este rolul jucat de
epiteliu. Daca resturile epiteliale Malassez persista, acestea pot, sub un stimul
adecvat, sa prolifereze, dand nastere unui chist. Cele mai multe chisturi pot fi tratate
cu succes, dar uneori este necesara chirurgia endodontica. Este importanta
diagnosticarea corecta a situatiei clinice inaintea tratamentului.

B.Aspectele clinice:
4. Factorii preoperativi :
Factori generali ai pacientului : Mai multe studii au explorat factorii legati de pacienti,
precum: sexul, varsta, sanatatea generala si efectele lor asupra rezultatului
tratamentului endodontic. Swartz si colab, Smith si colab. au descoperit rata mai
mare de succes la barbati, fata de femei. In alte studii, realizate de Ng si colab, sexul
pacientilor nu afecteaza rata de succes.
O ipoteza rezonabila postulata ar fi ca la persoanele varstnice au o rata mai scazuta
de vindecare, din cauza imbatranirii tesuturilor, a malnutritiei sau a bolilor sistemice
asociate,cum ar fi diabetul . Studiile statistice arata ca rata succesului endodontic
tinde sa scada odata cu varsta. Alte studii ( Fouad & Burleson) arata ca diabetul a avut
o influenta semnificati va asupra ratei de succes a tratamentului la dintii cu
parodontite apicale cronice. Extinderea cercetarilor privind influenta varstei sau a
factorilor sistemici ce afecteaza rezultatul tratamentului endodontic este totusi
limitata la momentul actual.

Tipul de dinte

5. Anatomia radiculară
Un alt factor conjunctural asociat cu succesul pe termen lung al tratamentului este
anatomia radiculara a fiecarui tip de dinte. Ipotetic, aceasta este o afirmatie corecta,
intrucat molarii sunt asociati cu o morfologie radiculara mai complexa. Totusi, studiile
care compara tipurile de dinti nu au aratat diferente semnificative in acest sens. Dupa
Tronstad, mai multe studii au aratat ca tratamentul endodontic la dintii cu trei
radacini au avut o rata de succes mai mare (90%) decat la cei cu doua radacini (80%),
si decat la cei cu o singura radacina ( 70%).
Rezultatele au fost atribuite faptului ca spatiul canalar destul de ingust al radacinilor
dintilor pluriradiculari este relativ mai bine preparat, debridat si antiseptizat decat
canalele mai largi ale monoradicularilor.
Totusi, un studiu realizat de Ng si colab. a aratat ca nu exista nici o diferenta
semnificativa in rezultatul tratamentului intre modoradiculari si alti dinti cu
morfologie mai complexa. Totusi, autorii recunosc ca studiile nu au inclus date
diferentiate in functie de statusul pulpar sau parodontal al dintilor analizati. Astfe,
dpdv teoretic ar fi mai corect de presupus ca tratamentul endodontic la dintii cu
morfologie radiculara mai complexa, cum ar fi molarii, au o rata de succes mai redusa
decat monoradicuarii.
Cu toate acestea insa, cercetarile nu indica diferente semnificative intre diversele
tipuri de dinti.

Statusul preoperativ al dintilor

Stausul biologic preoperativ al pulpei (pulpite, necroza) si efectele sale asupra
rezultatului tratamentului endodontic au fost temeinic studiate. Unele studii au aratat ca
dintii vitali cu pulpite au demonstrat o capacitate crescuta de vindecare, in timp ce altele au
aratat ca in cazul pulpelor necrozate fara infectie periapicala, rezultatele au fost mai bune.
Rationamentul pentru aceasta observatie ar fi ca debriurile necrotice par sa fie mai
susceptibile la irigantii utilizati in endodontie, dar si lipsa bacteriilor din spatiul endodontic ar
putea duce la acelasi rezultat. Atat Ng si colab, cat si Kojima si colab. au demonstrat in
analiza lor faptul ca rata succesului la dintii vitali este mai mare ( cu 5-9%) fata de cei
devitali, statusul preoperativ al pulpei fiind un factor care influenteaza rezultatul
tratamentului endodontic.
Prezenta radiotransparentei preoperativ si dimensiunea leziunii periapicale au fost, de
asemenea, studiate. Se pare ca prezenta acestor radiotransparente afecteaza rezultatul
tratamentului, acest lucru implicand o infectie prezenta in canal.

Leziune cronica periradiculara la 2.1

Rata succesului scade intre 9-13% cand exista o radiotransparenta periapicala. Majoritatea
microorganismelor implicate in acest proces sunt anaerobe si de multe ori sunt greu de
indepartat sau distrus, mai ales din meandrele sistemului canalar. In ceea ce priveste
dimensiunea leziunii initiale, s-a concluzionat ca nu exista nici o diferenta in ceea ce priveste
rezultatul tratamentului. Totusi, timpul de vindecare este mai mare in cazul leziunilor mai
mari, necesitand si o perioada de monitorizare mai lunga.
Prin urmare, statisticile arata ca pentru orice caz care presupune o infectie, probabilitatea
de a avea un esec este mai mare decat in cazurile fara infectie. Leziunile periapicale implica
invariabil prezenta unui canal infectat, deci rata de succes in astfel de cazuri este efectata
negativ, prin cei doi factori : natura microorganismelor si metodele utilizate pentru
eliminarea acestora.

Factori intraoperativi
Diga, prepararea mecanica, iriagantii si medicatia. Utilizarea digii este fundamentala in
tratamentul endodontic, in lipsa acesteia practicienii fiind in pericol din punct de vedere
legal.
Este dovedit stiintific faptul ca prin contaminare cu saliva a spatiului canalar se introduc noi
microorganisme, ce pot prelungi durata tratamentului si afecta prognosticul. Totodata, riscul
inhalarii instrumentelor sau al lezarii tesuturilor de catre irigantii concentrati sau solutii
medicamentoase este, de asemenea, redus. Din acest motiv, diga este unul din factorii
cruciali care determina succesul tratamentului endodontic.
Diga este indicat sa se aplice dupa prepararea cavitatii de acces
Prepararea mecanica a spatiului canalar nu a fost studiata in amanunt in acest sens, se pare
insa ca exista o corelatie intre rata de succes crescuta si dimensiunea scazuta a preparatiei
apicale. Hoskinson si colab. au descoperit ca rata de succes a tratamentului de canal e
semnificativ crescuta in cazul realizarii unor preparatii apicale de mici dimensiuni ( ISO 20-
30), comparativ cu dimensiunile mai mari (ISO 35-90). Acelasi studiu a aratat ca nici gradul
de conicitate al canalelor nu a influentat semnificativ rezultatul tratamentului. Astfel,
dimensiunea in zona apicala si conicitatea canalelor nu par sa influenteze in mod decisiv
rezultatul tratamentului, desi nici un studiu de metaanaliza nu a fost efectuat in acest scop.
medicamentoase este, de asemenea, redus. Din acest motiv, diga este unul din factorii
cruciali care determina succesul tratamentului endodontic.
Diga este indicat sa se aplice dupa prepararea cavitatii de acces
Prepararea mecanica a spatiului canalar nu a fost studiata in amanunt in acest sens, se pare
insa ca exista o corelatie intre rata de succes crescuta si dimensiunea scazuta a preparatiei
apicale. Hoskinson si colab. au descoperit ca rata de succes a tratamentului de canal e
semnificativ crescuta in cazul realizarii unor preparatii apicale de mici dimensiuni ( ISO 20-
30), comparativ cu dimensiunile mai mari (ISO 35-90). Acelasi studiu a aratat ca nici gradul
de conicitate al canalelor nu a influentat semnificativ rezultatul tratamentului. Astfel,
dimensiunea in zona apicala si conicitatea canalelor nu par sa influenteze in mod decisiv
rezultatul tratamentului, desi nici un studiu de metaanaliza nu a fost efectuat in acest scop.
In literatura actuala sunt dezbatute variate aspecte ale utilizarii irigantilor de canal.
Desi exista o multitudine de iriganti folositi in practica, cei mai utilizati sunt
hipocloritul de sodiu si EDTA in combinatie cu cetrimide (EDTAC), a caror combinatie
este eficienta in realizarea asepsiei si a actiunii de chelare a peretilor dentinari. Mai
exista inca discutii cu privire la ordinea succesiunii acestora, adica daca ar trebui
folosite in ordinea; EDTAC/NaOCl/EDTAC sau NaOCl/EDTAC/NaOCl.
Abbot si colab. au realizat un studiu de microscopie electronica prin care au aratat ca
EDTAC ar trebui utilizat ca prim irigant. Atunci cand s-a folosit NaOCl, aproape toate
canalele in prezentau smearlayer pe peretii treimii apicale. Young afirma ca NaOCl ar
trebuii folosit ca irigant principal, fara a fi alternat cu EDTA, intrucat literatura indica
faptul ca activitatea antibacteriana a NaOCl este influentata in mod negativ de catre
EDTA. La momentul actual nu exista o succesiune ideala in ceea ce priveste utilizarea
irigantilor, totusi, este deja bine stabilit ca alternanta celor doua solutii, NaOCl si
EDTA duce la o crestere a ratei de succes a tratamentului.

Utilizarea medicatiei este un alt aspect important al terpiei endodontice. Pastele cu

antibiotice, cum ar fi Ledermix-ul, sau cele pe baza de CaOH2 par sa fie principalele
substante disponibile la ora actuala, considerandu-se (Abbott et all) ca acestea
satisfac cerintele necesare unei medicatii ideale. Astfel, utilizarea unei medicatii in
functie de diagnostic si statusul preoperativ al dintelui e fundamentala in tratamentul
endodontic, iar cunoasterea secventei de aplicare si combinatiile ce maximizeaza
efectul medicamentos influenteaza in mod decisiv rezultatul acestui tratament.
Tehnica de obturatie radiculara, materialul de obturatie, extinderea lui apicala si
calitatea acestuia : nu exista la ora actuala nici un material capabil sa asigure o
obturatie radiculara perfecta, de aceea majoritatea tehnicilor utilizeaza gutaperca
impreuna cu un sigilant. Tehnica utilizata pentru condensarea gutapercii in spatiul
canalar a fost realizata initial prin sistemul clasic de condensare laterala, care a ramas
pana in prezent standardul de aur. Omogenitatea obturatiei de canal obtinuta prin
condensare laterala a fost pusa insa sub semnul intrebarii in mai multe studii. Din
literatura reiese ca acest standard se mentine intrucat proprietatile termo-elastice ale
gutapercii incalzite fac ca aceasta sa se contracte la racire si sa duca la o perdere a
etanseitatii obturatiei ce poate afecta rezultatul tratamentului.

Inca nu exista la ora actuala un material ideal de obturatie endodontica. Sigilantii de

canal ar trebui sa asigure o inchidere ermetica a acestuia, care sa impiedice
postoperator percolarea bacteriana in spatiul endodontic.
Printre primii sigilanti utilizati au fost cei pe baza de ZOE si rasini epoxi. Totusi, s-a
dovedit ca sigilantii pe baza de ZOE afecteaza pulpa dentara in experimentele pe
caini, avand o actiune puternic antigenica, in timp ce AH26 si Ah plus nu au declansat
producerea sistemica de anticorpi sau reactii de hipersensibilitate interziata. De
asemenea, eliberarea de formaldehida de catre AH26 il face mai putin eligibil ca
sigilant de canal, comparativ cu AH Plus, tot o rasina epoxidica. Astfel, este esential sa
se aleaga sigilantul adecvat si materialul de umplere a canalului astfel incat a se
minimizeze percolarea si sa se maximizeze succesul tratamentului.
Literatura actuala arata ca obturatia de canal trebuie sa se extinda pana la 0-2 mm de
apexul radiologic. S-au realizat numeroase studii compartative privind limita apicala
aobturatiei de canal : supraobturatii, subobturatii si obturatii corect realizate.
Metaanaliza efectuata de Ng si colab a indicat faptul ca obturatiile care se incadreaza
in limitele stabilit au rata cea mai mare de succes. De asemenea, densitatea
obturatiei, decelabila radiologic, este un alt factor care influenteaza reusita
tratamentului, astfel incat s-a constatat o rata mai scazuta cu aprox. 25,9% a ratei de
succes in cazurile care prezentau goluri in obturatia de canal.
Din pacate, nu exista nici o calibrare sau standardizare pentru acest tip de masuraturi,
desi s-a demonstart o valoare semnificativ scazuta a ratei de succes la obturatiile
radiologic nesatisfacatoare. Deci, calitatea obturatiei este un factor important care
afecteaza rezultatul tratamentului endodontic.
Alti factori:
Numarul sedintelor de tratament : In ultimii ani au avut loc discutii aprinse cu privire
la tratamentul endodontic intr-o singura sedinta. Traditional, tratamentul se
desfasura in doua sau mai multe sedinte, pentru a permite medicatiei sa actioneze
asupra florei microbiene restante in canal, sa creasca confortul pacientului si sa se
observe progresul vindecarii. Totusi, date recente tind sa favorizeze din ce in ce mai
mult tratamentul intr-o singura sedinta, care se axeaza pe eliminarea bacteriilor
restante sau inactivarea acestora prin „cimentarea lor in peretii canalului,” privarea
lor de spatiu si nutrienti, necesari supravietuirii si inmultirii bacteriene. Beneficiul
evident al unei singure sedinte de tratament, legat de timp si comoditate, atat pentru
medic, cat si pentru pacient, este pe seama aparitiei durerii poperatorii intarziate,
deci a consumului suplimentar de antiinflamatoare.
Figini si colab. au demonstrat ca nu exista nici o diferenta privind eficienta
tratamentului de canal in termeni de succes radiologic, intre tratamentul intr-o
singura sedinta sau mai multe sedinte. Un alt studiu, bazandu-se pe dovezi stiintifice
actuale, concluzioneaza ca tratamentul intr-o singura sedinta pare a fi usor mai
eficient decat cel in mai multe vizite. Totusi, literatura de specialitate stipuleaza ca
pentru leziunile cronice mai vechi (?) sau pentru cele cu necesitate de retratament,
este prudent de utilizat o medicatie intre sedinte. Totusi, se admite si realizarea
tratamentului intr-o singura sedinta, cand operatorul, in timpul manoperelor din
â aceasta vizita debrideaza si iriga bine canalele si realizaeaza o obturatie etansa a
spatiului canalar. Acest aspect este inca controversat in literatura, avand multiple
avantaje teoretice, dar intrand in conflict cu date din literatura care arata ca nu se
obtine o rata de 100% succes si nici nu se poate impiedica aparitia unei complicatii pe
termen mai lung sau mai scurt, utilizand aceasta metoda.
Calitatea restaurarii coronare : Este evident dpdv teoretic ca o restaurare coronara
deficitara post tratament endodontic va fi urmata de o percolare bacteriana
ulterioara de-a lungul spatiului canalar, fapt care poate duce la esecul tratamentului
endodontic. Utilizand doar date ale examenului radiologic , un studiu retrospectiv al
lui Trope si Ray a aratat ca sansele ca sa nu apara o radiotransparenta periapicala au
fost de 11,07 ori mai mari cand s-a plasat o restaurare coronara adecvata si de 4,3 ori
mai mare cand s-a realizat o obturatie de canal adecvata. Concluzia acestui studiu a
fost ca sigilarea coronara este mult mai importanta decat calitatea tehnica a
obturatiei de canal. Aceasta concluzie s-a desprins si din faptul ca procentajul
absentei inflamatiei periradiculare ( AIP) la dintii deficitar obturati endodontic versus
cei deficitar obturati coronar a fost de 18,1%, iar dintii cu obturatie inadecvata de
canal dar obturatie coronara corecta au avut un procent mai mare ( API 67,7%),
comparativ cu cei corect obturati pe canal, dar incorect coronar ( API 44,1%).
Tronstad si colab. Au demonstrat contrariul si au concluzionat ca cea mai mare
importanta o are calitatea obturatiei endodontice. Un studiu din 2002, asemanator
celui realizat e Trope, dupa amanuntite studii clinice si radiologice, a concluzionat ca
ambele obturatii, coronara si radiculara, sunt de egala importanta.
Retratamentul endodontic: Scopul reluarii tratamentului endodontic este acelasi ca
in cazul tratamentului primar, si anume obtinerea unui spatiu endodontic fara flora
bacteriana, obturat cat mai etans atat radicular, cat si coronar, pentru prevenirea
contaminarii si vindecare periapicala. In acest context, in cadrul tetratamentului este
esentiala indepartarea completa a resturilor de sigilant anterior, sub care se poate
ascunde flora bacteriana, ce poate duce la un eventual esec. Totusi, acest lucru este
de multe ori foarte greu de realizat, din acest motiv rata de succes in cazul reluarii
tratamentului este mai scazuta in cazul tratamentului primar.
Factorii ce dicteaza o rata de succes mai scazuta in cazul retratamentului sunt:
dificultatea de a accesa sistemul canalar radicular, negocierea acestora, de a
indeparta flora rezistenta si anatomia canalara nefavorabils. Tot in aceste situatii s-a
dovedit ca frecventa cu care este prezent Enterococcus faecalis in leziunile
periradiculare persistente este mult mai mare ( aprox. de 9 ori mai mare). Astfel,
eradicarea acestui microorganism pare sa fie fundamentala in special in reluarea
tratamentului de canal. Hidroxidul de calciu s-a dovedit de multe ori a fi ineficient in
eradicarea a cestui microorganism, in special in cazurile in care pH-ul nu se mentine
mult timp la valori ridicate.
Rezultatele studiilor arata ca gluconatul de clorhexidina poate inactiva acidul
lipoteicoic, factorul major de virulenta al Streptococcului faecalis, ducand la o
ameliorare a raspunsului inflamator produs de acesta. Gluconatul de clorhexidina a
fost mult timp utilizat ca irigant canalar sau ca medicament intracanalar, datorita
proprietatilor sale antibacteriene, dovedind capacitatea de a elimina complet acest
microorganism rezistent din tubulii dentinari a canalelor infectate in decurs de pana
la 15 zile. Astfel, este importanta utilizarea unor tehnici eficiente de antiseptizare, de
largire a treimii apicale, pentru a elimina bacteriile inaccesibile unor instrumente de
mici dimensiuni, utilizarea de EDTAC in combinatie cu NaOCl si CHX 2%. De aceea,
retratamentul endodontic este un factor semnificativ care poate influenta rezultatul
tratamentului endodontic, intrucat literatura de specialitate arata o rata de succes
mai scazuta in aceste cazuri, din cauza tuturor aspectelor mentionate mentionate
anterior.
Desi exista o multitudine de potentiali factori care influenteaza rezultatul
tratamentului endodontic, succesul pare sa depinda in special de eliminarea
bacteriilor prezente in canal la inceputul tratamentului si de evitarea contaminarii
cnalare in timpul acestuia. Pentru a maximiza probabilitatea unui succes, clinicianul
trebuie sa realizeze si sa mentina o asepsie riguroasa a spatiului endodontic in toate
etapele terapiei endodontice si realizarea unei obturatii dens compactate, pana la
limita apicala stabilita, fara extruzia materialului in tesuturile periapicale. La final,
obturatia coronara de calitate completeaza sigilarea spatiului endodontic. In cazul
reluarii tratamentului, aceste deziderate sunt mai dificil de realizat.
Pentru a realiza aceste obiective in practica, este fundamentala intelegerea factorilor
de care depinde succesul tratamentului endodontic, alaturi de aplicarea meticuloasa
a celor mai eficiente tehnici.